6,024 matches
-
al eticilor, așa zise „minimale” sau „slabe”, Înlăturând orice conținut imperativ. Tipurile acestea de etici „persuasive” ar putea astfel să răspundă mai adecvat pretențiilor societății bazate pe cunoaștere, ca aparținând cadrului mai larg al societăților „postmoraliste”. De aici se poate concluziona că nu există o lume a omului generic. Oamenii sunt diferiți, cu probleme diferite. În spiritul eticilor dezvoltate În „postmoralitate” nu există o soluție la problemele omenirii, ci soluții. Compromisul acceptabil, toleranța, moralitatea „rezonabilă” - nu desăvârșită - știința și practica negocierii
Peripatethice by Sorin-Tudor Maxim () [Corola-publishinghouse/Science/1800_a_3164]
-
Între Freud, care susținea că suntem o specie agresivă - violența fiind expresia extremă a agresivității - și René Girard, ce o consideră exclusiv produsul istoriei, al culturii și al educației, se Înscriu și interpretări mai nuanțate sau, dimpotrivă, mai tranșante care concluzionează Însă identic: violența reprezintă una din marile probleme ale societății contemporane. Iar o mare problemă comportă numeroase perspective și ipostaze de analiză, deci și mai multe posibile răspunsuri. Chestiunea este: cum tratăm fenomenul violenței astăzi? Există un drept la violență
Peripatethice by Sorin-Tudor Maxim () [Corola-publishinghouse/Science/1800_a_3164]
-
ar putea fi controlate”. Mai mult chiar, violența are valențe fondatoare, pe care toleranța cu greu le poate pretinde. Într-o lucrare despre onoare, coordonată de Marie Gautheron, Raymond Jamous demonstrează că, dintotdeauna, sentimentul acesta nobil este asociat cu violența, concluzionând că: „Înainte de toate, onoarea se manifestă În relația de violență. Într-adevăr, un bărbat de onoare nu se poate mulțumi să-și exercite autoritatea asupra casei, femeii, pământurilor, el trebuie să le-o ia celorlalți Înainte, să-i provoace
Peripatethice by Sorin-Tudor Maxim () [Corola-publishinghouse/Science/1800_a_3164]
-
care sunt toate, fără excepție, violente, le pot fi contrapuse, ca mijloace pure, cele nonviolente”93. Mai mult, Benjamin identifică și mijloacele care pot elimina principial violența din raporturile interumane: curtoazia, simpatia, iubirea de pace și, În mod deosebit, dialogul. Concluzionând, subliniem că dacă istoria noastră prezentă și trecută este rezultatul unei educații pentru violență, există suficiente premise realiste să apreciem că putem spera Într-un viitor nonviolent, care să ne Înscrie Într-o altfel de umanitate În care conflictele să
Peripatethice by Sorin-Tudor Maxim () [Corola-publishinghouse/Science/1800_a_3164]
-
asumare individuală. Nu suntem morali datorită societății, ci trăim În societate datorită faptului că suntem morali. Responsabilitatea se Înscrie, În permanență, În acest joc al localului și universalului (În fiecare loc unde se exercită, Întreaga mea responsabilitate este În cauzăă. Concluzionând, trebuie să remarcăm faptul că reevaluarea teoretică a responsabilității este o operă În curs, care se constituie, Însă există anumite semne clare, deja conturate, ce o plasează responsabilitatea În centrul eticii și care pot fi supuse atenției și pot da
Peripatethice by Sorin-Tudor Maxim () [Corola-publishinghouse/Science/1800_a_3164]
-
în oraș și săpând un crater de 40 de metri în diametru și adânc de 7 metri. Aproximativ 400 de tone de nitrați erau stocate în depozite, rezultând astfel o încărcătură explozibilă foarte mare. Câteva săptămâni mai târziu ancheta a concluzionat că a fost vorba despre un accident. Oamenii simțeau însă că ar exista o legătură între acesta și atentatele din New York, fiind convinși că este vorba despre un atentat. Presa, în loc să dezmintă bănuielile, n-a făcut decât să le întărească
150 de experimente pentru a înțelege manipularea mediatică. Psihologia consumatorului de mass-media by Sebastien Bohler () [Corola-publishinghouse/Science/1849_a_3174]
-
decât atât, politiciana pare mai puțin competentă decât junalistul. Dacă s-ar fi realizat un interviu în sens invers, ea l-ar fi întrecut în 99% dintre temele abordate, pe când el ar fi părut un ignorant. În acest caz, de ce concluzionăm, plecând de la o situație punctuală, că persoana intervievată este, în general, ignorantă? Este vorba despre un fenomen numit „eroare fundamentală de atribuire”, conform căruia atribuim acțiunile sau cuvintele caracterului profund al individului, și nu circumstanțelor care au condus la asta
150 de experimente pentru a înțelege manipularea mediatică. Psihologia consumatorului de mass-media by Sebastien Bohler () [Corola-publishinghouse/Science/1849_a_3174]
-
de incertitudine erau eliberate cantități semnificative de dopamină. Dopamina este hormonul plăcerii care irigă creierul atunci când mâncăm o mâncare bună, ascultăm muzica favorită, avem un raport sexual sau când se ia o priză de cocaină sau heroină. D. Zald a concluzionat că nu recompensa financiară în sine provoacă mai multă plăcere, ci faptul de a nu ști dacă va fi obținută sau nu. Prin urmare, situațiile de incertitudine maximă produc o mai mare excitare și plăcere creierului. Titlurile din presă sau
150 de experimente pentru a înțelege manipularea mediatică. Psihologia consumatorului de mass-media by Sebastien Bohler () [Corola-publishinghouse/Science/1849_a_3174]
-
mediul politic, primirea unor comisioane necinstite, moduri de fraudare a fiscului etc. În loc să folosească aceste cunoștințe pentru a distinge lucrurile și a-și da seama că astfel de întâmplări nu pot afecta întreaga clasă politică, i cedează euristicii disponibilității și concluzionează greșit că oamenii politici sunt „putrezi”. Și jurnaliștii? Anchetatorii din cadrul redacțiilor marilor ziare au informații foarte detaliate legate de aceste scandaluri. Întreaga zi le este ocupată de obținerea de documente, reconstituirea lor, telefoane către cei implicați etc. Însă, în ciuda practicii
150 de experimente pentru a înțelege manipularea mediatică. Psihologia consumatorului de mass-media by Sebastien Bohler () [Corola-publishinghouse/Science/1849_a_3174]
-
fiecare război, fiecare depresiune economică, fiecare val de interes privind sărăcia și inechitatea au extins activitatea guvernului. Dar, după ce starea de urgență a trecut, cheltuielile publice nu au dat niciodată înapoi față de nivelurile anterioare."4 Economistul australian Colin Clark a concluzionat, pe baza analizei unor serii largi de date statistice, că statul nu ar putea depăși un prag critic de 25% din PIB fără a crea puternice tensiuni, restul trebuind să revină pieței. De fapt, "comparația relevantă nu se face între
Economie politică by Tiberiu Brăilean, Aurelian P. Plopeanu [Corola-publishinghouse/Science/1420_a_2662]
-
află sub tratament antihipertensiv. Evidențele actuale, axate pe medicina bazată pe dovezi, demonstrează necesitatea de a renunța la paradigma dihotomiei normotensiune hipertensiune arterială și a considera TA ca un factor de risc cardiovascular (14). Astfel raportul WHO din 2002, a concluzionat: ,,există din ce în ce mai mult tendința de a se renunța la termenii hipertensiune, hiperglicemie și hipercolesterolemie și atenția se îndreaptă de la valoarea țintă a acestor parametri la care se inițiază terapia, decisă teoretic, spre managementul distribuției continue a riscurilor care se intersectează
Mic ghid al practicianului HIPERTENSIUNEA ARTERIALĂ by Florin Mitu () [Corola-publishinghouse/Science/1679_a_3046]
-
15-59); − raport de dependență II - reprezintă proporția populației vârstnice (60 de ani și peste) la 100 de persoane în vârstă de muncă; − raport de dependență III - reprezintă proporția populației tinere și vârstnice la 100 de persoane în vârstă de muncă. Concluzionând, trebuie precizat că procesul de îmbătrânire demografică a populației are numeroase consecințe, decurgând din poziția deosebită a persoanelor de diverse vârste față de sfera activităților sociale. Dintre aceste consecințe socialeconomice, amintim: − îmbătrânirea demografică a populației determină, în cele mai multe cazuri, o creștere
Analiza statistico-economică. In: Analiză statistico-economică by Mirela Lazăr, Cornel Lazăr () [Corola-publishinghouse/Science/185_a_489]
-
subiectului psihoanalitic" etc.) și foarte puține abordări au de-a face cu accepțiunea academică, de școală asupra istoriei. Accentuând ideea că ruptura proclamată de către postmodernism este conectată la tipul de conștiință istorică occidentală și nu reprezintă "o condiție universală", Arnold concluzionează: "atunci când considerăm "istoria" în sensul său larg, popular, public [...] postmodernismul are probabil cel mai mare impact. Texte semnate de Dipesh Chakrabarty, David Roberts, Jean Baudrillard [...] funcționează bine atunci când înțeleg să atace povestirile culturale ale istoriei pe care le împărtășesc sau
Discursul filosofic postmodern: cazul Baudrillard by Camelia Grădinaru () [Corola-publishinghouse/Science/1408_a_2650]
-
celebrări ale iraționalului și ale lipsei de sistematicitate" (așa cum, amintește Culler, în opoziție cu structuralismul "științific", deconstrucția a fost etichetată de către Geoffrey Hartman "derridadaism"), sau de a introduce automat sub umbrela conceptuală a poststructuralismului orice scriere de dată mai recentă. Concluzionând, Culler consideră că "o discuție atentă asupra criticismului care se canalizează pe diferențele dintre structuralism și poststructuralism ar ajunge la concluzia că în general structuraliștii se aseamănă mai mult cu poststructuraliștii decât mulți poststructuraliști unul cu celălalt"55. De altfel
Discursul filosofic postmodern: cazul Baudrillard by Camelia Grădinaru () [Corola-publishinghouse/Science/1408_a_2650]
-
și situarea lor într-unul dintre câmpuri. Pe baza acestei "mutații" de la un curent la altul, teoreticieni precum Josué V. Harari 57 așază într-o bibliografie a structuralismului timpuriu nume precum Barthes, Deleuze, Foucault, Donato, Genette, Serres etc., pentru a concluziona că dat fiind faptul că toți ceilalți au devenit poststructuraliști, singurii "adevărați structuraliști" rămân Claude Lévi-Strauss și Tzvetan Todorov. De asemenea, Harari consideră că în pofida opoziției radicale pe care o susțin, cele două mișcări împărtășesc o oarecare complementaritate, deconstrucția conceptului
Discursul filosofic postmodern: cazul Baudrillard by Camelia Grădinaru () [Corola-publishinghouse/Science/1408_a_2650]
-
se înregistrează o trecere de la producție către servicii; în tehnologie, se observă centralitatea industriilor bazate pe noua știință, iar în domeniul sociologiei se poate vorbi despre apariția unor noi principii de stratificare socială, precum și a unor noi elite. Astfel, Bell concluzionează că "societatea postindustrială semnifică dezvoltarea unor noi structuri și principii axiale: transformarea de la o societate producătoare de bunuri la una informațională sau societate de cunoaștere; iar în ceea ce privește modurile de cunoaștere, o modificare pe axa abstracției, de la empirism sau gândirea de
Discursul filosofic postmodern: cazul Baudrillard by Camelia Grădinaru () [Corola-publishinghouse/Science/1408_a_2650]
-
sunt mult prea importante pentru a rămâne într-un stadiu cultural epuizat, care nu va putea fi apt să producă răspunsuri la noile provocări. De altfel, cei care susțin mutațiile de ordin paradigmatic (în sens kuhnian) dintre modernism și postmodernism concluzionează că abisul creat între ele a determinat ca discursurile, conceptele, practicile și strategiile să nu mai poată fi în nici un caz interșanjabile, fiecare dintre ele operând cu un set precis de reguli și discursuri care se aplică doar respectivului curent
Discursul filosofic postmodern: cazul Baudrillard by Camelia Grădinaru () [Corola-publishinghouse/Science/1408_a_2650]
-
celor două distincții propuse, se adaugă încă una, între postmodernul văzut ca un marker temporal, desemnând ceea ce urmează după modernism și postmodernul ca marker filosofic, ce accentuează ceea ce este împotriva modernismului sau antimodern, ideea de critică și importanța poziționărilor postmoderne. Concluzionând după această investigare a relaționărilor, cei doi teoreticieni consideră că discursul postmodern este "în mod frecvent antidecât numai posterior teoriei moderne, iar în anumite forme contemporane el atacă însăși teoria, stigmatizând-o ca reducționistă și totalizatoare, în timp ce favorizează un mod
Discursul filosofic postmodern: cazul Baudrillard by Camelia Grădinaru () [Corola-publishinghouse/Science/1408_a_2650]
-
cele două curente. Chiar dacă există diferențe semnificative între ele, teza continuității și chiar aceea a crizei în interiorul modernismului i se par mai adecvate realității decât postularea existenței unei ere complet noi, care a eludat legăturile cu perioada precedentă. Astfel, Harvey concluzionează că "există mai multă continuitate decât diferență între întinsa istorie a modernismului și mișcarea numită postmodernism. Mi se pare mult mai de bun simț s-o privim pe aceasta din urmă ca pe un tip particular de criză apărută în cadrul
Discursul filosofic postmodern: cazul Baudrillard by Camelia Grădinaru () [Corola-publishinghouse/Science/1408_a_2650]
-
cinci direcții, toate intersectându-se în textul însuși: autoreferința, referința intratextuală, intertextuală, extratextuală textualizată și referința hermeneutică 326. Pentru că nu se mai poate vorbi despre o referință unică, consecințele acestui fapt fiind criza reprezentării și ambiguitatea demersului interpretativ, se poate concluziona că scriitura postmodernă "pulverizează gramatica, logica și retorica, contrazice fiecare afirmație de îndată ce o face, amână înțelesul la nesfârșit, ambivalența există în orice cuvânt, vidul apare în orice construcție, coerența structurii se năruie definitiv"327. Pierderea realului, teoretizată de Jean Baudrillard
Discursul filosofic postmodern: cazul Baudrillard by Camelia Grădinaru () [Corola-publishinghouse/Science/1408_a_2650]
-
ideea conform căreia "postmodernismul nu este o teorie sau o platformă de doctrine"328, "canonizarea" sa fiind cvasi-imposibilă din cauza contradicțiilor inerente cărora i-ar fi supusă. Schimbările de conținut ale conceptului din anii '50 și până în prezent ne ajută să concluzionăm asupra avantajului pe care îl are transformarea modului de a pune întrebări, dinspre interogații de genul ce este postmodernismul? către interogații de tipul care este miza acestei dezbateri, ce face acesta?, cui se adresează și cum?329. Întreaga secțiune care
Discursul filosofic postmodern: cazul Baudrillard by Camelia Grădinaru () [Corola-publishinghouse/Science/1408_a_2650]
-
uzaj retoric, unul critic, lucid în raport cu discursul și procedeele sale (retorica albă) și unul care va urmări manipularea auditoriului, impunerea unor idei prin ocultarea mecanismelor discursive ce sunt puse în joc pentru a realiza acest lucru (retorica neagră), M. Meyer concluzionează că adevărata problemă, dar și soluția ei se regăsesc la nivelul pathosului, al acceptării sau respingerii intențiilor discursului (care, în opinia autorului, desemnează căutarea întrebărilor care se ascund în spatele afirmațiilor). Deși încearcă să opună argumentarea retoricii, pe motiv că doar
Discursul filosofic postmodern: cazul Baudrillard by Camelia Grădinaru () [Corola-publishinghouse/Science/1408_a_2650]
-
arate că nici manipularea nu este interpretată satisfăcător în interiorul teoriei actelor de limbaj), astfel încât H. Parret se distanțează de concepția lui Austin, incapabilă de a surprinde în totalitate seducția. "Seducătorul nu este nesincer, tot așa cum nu este nici sincer"551, concluzionează Parret, accentuând încă o dată dimensiunea esențială a seducției: ambivalența. 6.3.4. Logica seducției Herman Parret insistă asupra a trei aspecte considerate esențiale pentru înțelegerea seducției, prin intermediul cărora dă un răspuns consistent celor care au pus semnul echivalenței între seducție
Discursul filosofic postmodern: cazul Baudrillard by Camelia Grădinaru () [Corola-publishinghouse/Science/1408_a_2650]
-
bogate și exacte, care poate contribui la perfecționarea antrenorilor. Este vorba despre aparatura video, care asigură informații valoroase, rapide, complete și repetate, facilitând analize cinematice, iar prin comparații și analize date statistice privind evoluția viitoare a probei. Astfel sar putea concluziona că observând și analizând noile competiții cu ajutorul aparaturii, pregătirea noastră profesională este permanent „la zi." Aportul acestor mijloace moderne la creșterea cantității de informații și cunoștințe de specialitate este incontestabil, el fiind unul din autorii principali ai creșterii performanțelor
Paralele inegale: concepte şi metodologii moderne by Tatiana Dobrescu () [Corola-publishinghouse/Science/1785_a_92283]
-
că atunci când antrenorul apreciază că e bine de Încercat, urmează reușita. De aici rezultă că afirmațiile și aprecierile pe care el le emite au o mare responsabiltaîe și trebuie făcute cu real profesionalism, Din cele de mai sus se poate concluziona că această mică problemă, este În fond una mare. În consecință se pare că nu atât.exercițiile folosite pentru Învățare ar avea prima importanță În acest caz, ci alegerea și pregătirea momentului, cât și convingerea reaiistă a gimnastei că poate
Paralele inegale: concepte şi metodologii moderne by Tatiana Dobrescu () [Corola-publishinghouse/Science/1785_a_92283]