2,910 matches
-
și explicînd (aspectele structurale) ale unui set anumit de narațiuni, sau setul tuturor narațiunilor posibile. Între diversele gramatici narative apărute deja, GRAMATICILE POVESTIRII concepute de cercetătorii psihologiei cognitive și ai inteligenței artificiale au dobîndit deosebită notorietate: ei încearcă să specifice constituenții de bază ai NARATULUI și să descrie relațiile lor reciproce, contribuind la investigarea efectelor variabilelor de structură și conținut asupra memoriei și înțelegerii textelor. S-au propus gramatici narative evoluînd în direcții structuraliste și textual-lingvistice și încercînd să specifice sintaxa
Dicţionar de naratologie by Gerald Prince [Corola-publishinghouse/Science/1400_a_2642]
-
variabilelor de structură și conținut asupra memoriei și înțelegerii textelor. S-au propus gramatici narative evoluînd în direcții structuraliste și textual-lingvistice și încercînd să specifice sintaxa și semantica intrigii (Pavel), elementele macrostructurale ale narațiunii și articularea lor (van Dijk), sau constituenții atît ai povestirii cît și ai discursului, ca și relațiile lor reciproce. Asemenea gramatici urmăresc (adesea) amplitudinea (cuprinzînd toate narațiunile și delimitîndu-le de non-narațiuni), limpezimea (indicînd, cu un minimum de interpretare lăsată la voia partenerilor, cum se poate produce și
Dicţionar de naratologie by Gerald Prince [Corola-publishinghouse/Science/1400_a_2642]
-
și evenimentelor (un început în mijlocul lucrurilor e urmat de întoarcerea la o perioadă de timp anterioară). La început, totuși, ea se referea la un principiu de selecție (Horațiu): naratorul începe cu situația care este pertinentă pentru povestire (și îi consideră constituenții ca fiind bine cunoscuți). ¶Horace 1974 [1943]; Sternberg 1978. indice [index]. O unitate narativă legată de alte unități din aceeași SECVENȚĂ sau ACȚIUNE, altfel decît la modul cronologic sau cauzal (să spunem, tematic). Barthes a opus indicele (care presupune corelate
Dicţionar de naratologie by Gerald Prince [Corola-publishinghouse/Science/1400_a_2642]
-
SUBIECT; situațiile și evenimentele, așa cum sînt prezentate destinatarului. ¶Formaliștii ruși au operat o distincție influentă între subiect (sjuzet) și FABULĂ (sau materialul de bază al POVESTIRII). 3. Organizarea globală dinamică (direcționată către un scop și deplasîndu-se pe direcția înainte) de constituenți narativi care este responsabilă de interesul tematic (într-adevăr, însăși inteligibilitatea) al unei narațiuni și de efectul său emoțional. 4. O narațiune de evenimente cu accent pe cauzalitate, în opoziție cu ISTORIA, care este o narațiune de evenimente cu accent
Dicţionar de naratologie by Gerald Prince [Corola-publishinghouse/Science/1400_a_2642]
-
narativ [narrative medium]. SUBSTANȚA planului EXPRESIEI din narațiune; mediul în funcție de care se manifestă narațiunea. În narațiunea scrisă, de exemplu, acel mediu este limbajul scris; în narațiunea orală, el este limbajul oral. ¶Chatman 1978. Vezi și MANIFESTARE. mesaj [message]. Unul din constituenții fundamentali ai oricărui act de comunicare (verbală). Mesajul este textul (materialul semnificant, setul de semne care urmează a fi decodate) trimis de DESTINATOR spre DESTINATAR. ¶Jakobson 1960 [1964]. Vezi și COD, FACTORI CONSTITUTIVI AI COMUNICĂRII, FUNCȚIE POETICĂ. metadiegetic [metadiegetic]. Ceea ce
Dicţionar de naratologie by Gerald Prince [Corola-publishinghouse/Science/1400_a_2642]
-
structurare) unuia sau mai multor EVENIMENTE reale sau fictive, comunicate de unul sau mai mulți NARATORI (mai mult sau mai puțin expuși) unuia sau mai multor NARATARI (mai mult sau mai puțin expuși). Texte (poate că interesante) ca "Electronii sînt constituenții atomilor", "Maria este înaltă, iar Petru este scund", "Toți oamenii sînt muritori"; "Socrate este om"; "Socrate este muritor", și "Trandafiri-s roșii/Violetele-s albastre/Zahăru-i dulce/ La fel ca tine" nu constituie narațiuni întrucît nu reprezintă vreun eveniment. În
Dicţionar de naratologie by Gerald Prince [Corola-publishinghouse/Science/1400_a_2642]
-
ORDINE, POVESTIRE. orientare [orientation]. În terminologia lui Labov, partea din NARAȚIUNE care identifică situația spațio-temporală (inițială) în care au avut loc evenimentele povestite. Dacă se consideră că o narațiune constituie o serie de răspunsuri la anumite întrebări, orientarea este acel constituent al său care răspunde la întrebările "Cine?", "Cînd?", "Ce?" și "Unde?". Pratt 1977. orizont [reach]. Distanța temporală între TIMPUL ISTORIEI acoperit de o ANACRONIE și momentul "prezent" (sau momentul cînd relatarea cronologică a unei secvențe de elemente este întreruptă pentru
Dicţionar de naratologie by Gerald Prince [Corola-publishinghouse/Science/1400_a_2642]
-
complică urmează ORIENTĂRII și duce la REZULTAT sau REZOLVARE. Este MIJLOCUL unei ACȚIUNI, SITUAREA ÎN INTRIGĂ, puntea între situația inițială și modificarea sa finală. Considerînd că o narațiune constituie o serie de răspunsuri la anumite întrebări, acțiunea complicantă este acel constituent al său care răspunde la întrebarea " Ce s-a întîmplat apoi?". Pratt 1977. punere sub tensiune. Vezi PUNERE ÎN INTRIGĂ. R răsturnare de situație [reversal]. Vezi PERIPEȚIE. răufăcător [villain]. 1. Un ANTAGONIST rău; un dușman al eroului, capabil sau vinovat
Dicţionar de naratologie by Gerald Prince [Corola-publishinghouse/Science/1400_a_2642]
-
potrivit lui Propp. Răufăcătorul (analog OPOZANTULUI la Greimas și lui MARTE la Souriau) se opune EROULUI și, mai exact, îi aduce prejudicii, lui sau altui personaj. ¶Propp 1968 [1970]. Vezi și ACTANT, DRAMATIS PERSONA, SFERĂ DE ACȚIUNI. receptor [addressee]. Unul din constituenții fundamentali ai oricărui act de comunicare (verbală): DESTINATARUL (programat), ENUNȚATUL. Receptorul primește un MESAJ de la EMIȚĂTOR. ¶K. Bühler 1934; Jakobson 1960 [1964]. Vezi și FUNCȚIE CONATIVĂ, FACTORI CONSTITUTIVI AI COMUNICĂRII. recompensă [sanction]. În descrierea pe care Greimas o face structurii
Dicţionar de naratologie by Gerald Prince [Corola-publishinghouse/Science/1400_a_2642]
-
CENTRALĂ. H. James 1972. Vezi și FOCALIZARE. rezultat [result]. În terminologia lui Labov, rezolvarea evenimentelor care constituie PUNEREA SUB TENSIUNE; SFÎRȘITUL. Dacă se consideră că o NARAȚIUNE constituie o serie de răspunsuri la anumite întrebări, rezultatul sau REZOLVAREA este acel constituent al său care răspunde la întrebarea " Ce s-a întîmplat în final?" Într-o narațiune "ajunsă la maturitate", rezolvarea este urmată de CODA. ¶Labov 1972. rezumat [summary]. Un TEMPO narativ canonic; împreună cu ELIPSA, PAUZA, SCENA și SEGMENTAREA, una din VITEZELE
Dicţionar de naratologie by Gerald Prince [Corola-publishinghouse/Science/1400_a_2642]
-
al autorului [author's second self]. ¶Tillotson 1959. Vezi AUTOR IMPLICAT. sinopsă [abstract]. Partea dintr-o NARAȚIUNE care conține SCOPUL sau orientarea principală. Dacă se consideră că o narațiune constituie o serie de răspunsuri la anumite întrebări, sinopsa este acel constituent al său care răspunde la întrebările "Despre ce a fost această narațiune?" și "De ce a fost povestită această narațiune?". Pratt 1977. sintagmă [syntagm]. O secvență guvernată de reguli aducînd împreună cel puțin două unități de același tip. În "Ioana roși
Dicţionar de naratologie by Gerald Prince [Corola-publishinghouse/Science/1400_a_2642]
-
1965. strategie picturală [pictorial treatment]. În terminologia lui James: în opoziție cu STRATEGIA DRAMATICĂ, o prezentarea non-scenică a opiniei unui personaj despre situații și evenimente; TABLOU. H. James 1972; Lubbock 1965. structură [structure]. Rețeaua de relații care apar între diverșii constituenți ai unui întreg, ca și între fiecare constituent și întreg. Dacă o narațiune este definită ca avînd ISTORIE și DISCURS, de exemplu, structura sa este rețeaua de relații dintre istorie și discurs, istorie și narațiune, discurs și narațiune. ¶Chatman 1978
Dicţionar de naratologie by Gerald Prince [Corola-publishinghouse/Science/1400_a_2642]
-
vom duce să bem apă. Când un zgomot exterior (o sonerie, de exemplu) ne amenință somnul, visul poate prelua acest element exterior, făcându-l parte componentă din scenariul său. Astfel, soneria nu ne va trezi și va deveni unul dintre constituenții visului (sirena unui vapor, de exemplu), pierzându-și caracterul deranjant, deoarece va căpăta sens în vis. Nu va mai fi deci tratată ca un element al realității la care trebuie să reacționezi, ci ca un element al somnului, care îndreptățește
[Corola-publishinghouse/Science/2328_a_3653]
-
celui care visează. Dacă, dimpotrivă, este fragil, strâmb, fără frunze, atunci simbolizează situația inversă. Copacul stabilește și legătura dintre generații (arborele genealogic). În vis, el poate să dea informații despre familie, despre calitatea comunicării interpersonale și a sentimentelor. Cei trei constituenți structurali simbolizează: - rădăcinile: bazele și fundamentele ființei sau ale mediului, nevoia de a se întoarce la origini sau de a identifica cauzele; - trunchiul: centrul, și deci rolul pe care subiectul îl are de jucat ca mediator, forța (dacă trunchiul este
[Corola-publishinghouse/Science/2328_a_3653]
-
găsesc numai sub formă de combinații chimice, foarte puține aflându-se în stare elementară. Atât unele, cât și celelalte se regăsesc sub forma rocilor și zăcămintelor de minerale. Mineralul este un corp chimic natural, cu un variat grad de omogenitate, constituent al rocilor și minereurilor. Mineralul este constituit, de obicei, de o combinație chimică și, mai rar, de elemente native. Acumulările de minerale, din care extragerea unor componente utile pe cale industrială este rentabilă, se numesc minereuri. Obținerea metalelor presupune prelucrarea acestor
Chimie anorganică : metale şi combinaţii : culegere de exerciţii şi probleme, Volumul al II-lea by Cristina Stoian () [Corola-publishinghouse/Science/633_a_1228]
-
Inițial, modelul personalității se află "în afară", iar în suflet se găsește, la început, o materie amorfă, care așteaptă să fie cioplită după model. Pentru această împlinire, pentru trecerea de la potență la act, intervin condiționări care se vor transforma în constituenți ai personalității. De altminteri, modelul configurat prin ideal și normă nu este ceva abstract, ceva desprins de realitatea vieții, ci însăși personalitatea poporului în mijlocul căruia trăiește individul; și, mai mult decât atât, modelul corespunde sufletului individual. Personalitatea trece de la potență
Filosofia umanului: personalism energetic şi antropologie kantiană by Viorel Cernica [Corola-publishinghouse/Science/1444_a_2686]
-
un ctitor, el întemeindu-l și dându-i totodată conștiința de sine"291. Modelul antropologic al lui Mounier este deosebit de cel al lui Renouvier în intenția determinării omului în structura lumii. E drept, regăsim la "ctitorul" personalismului același dezechilibru între constituenții lumii datorită îndreptării persoanei către Absolut și îndepărtării sale de condiționatul natural. Însă, spre deosebire de Renouvier, care așeza persoana într-o "involuție", cu șansa de a renaște (evoluând) întru Divinitate, adică de a reveni la propria sa origine, Mounier plasează persoana
Filosofia umanului: personalism energetic şi antropologie kantiană by Viorel Cernica [Corola-publishinghouse/Science/1444_a_2686]
-
acești doi filosofi personaliști (C. Rădulescu-Motru și Em. Mounier), pentru că libertatea și omul nu sunt privite în sine, ci numai prin rostul lor în ordinea lumii. Viziunea aceasta "ecumenică", sub raport cosmologic, nu poate pune omul în dezacord cu alți constituenți ai lumii. De aici, desigur, și acordul cu Absolutul. Viziunea asupra omului este, totuși, prinsă în cadre diferite la cei doi filosofi. C. Rădulescu-Motru reconstruiește filosofic, pornind de la datele științei experimentale, ajungând la o reconstrucție de ontologie a umanului prelungită
Filosofia umanului: personalism energetic şi antropologie kantiană by Viorel Cernica [Corola-publishinghouse/Science/1444_a_2686]
-
la cumpăna dintre condiționatul natural și Necondiționat, antropomorfizează. Dar, mai întâi, posibilul antropocentrism nu presupune antropomorfizare; în plus, centrul reprezentat de om nu se află "peste tot și nicăieri". C. Rădulescu-Motru îl limitează cât mai mult cu putință, iar ceilalți constituenți ai lumii au demnitate existențială necondiționată prin om. Astfel, natura (condiționată prin ea însăși și prin Absolut) nu este umanizată în sensul desființării sale, deși este integrată procesului de personalizare, determinismului prin finalitate; Necondiționatul nu este un hazard sau o
Filosofia umanului: personalism energetic şi antropologie kantiană by Viorel Cernica [Corola-publishinghouse/Science/1444_a_2686]
-
în sânge pentru a menține neutralitatea electrică. Mai sunt absorbiți și ioni de calciu, dar concentrația calciului în vezicula biliară este mai mare decât în plasmă deoarece distribuția ionilor de calciu este determinată conform echilibrului Donnan-Gibbs. Circuitul hepato-entero-hepatic Din toți constituenții lipidici ai bilei numai acizii biliari au o funcție utilă și numai aceștia participă la circuitul hepato-entero-hepatic. Circuitul este util deoarece furnizează hepatocitului cantități mari din acizii biliari secretați anterior. Acizii biliari conjugați, constituienți majori ai bilei, nu sunt absorbiți
Fiziologie umană: funcțiile vegetative by Ionela Lăcrămioara Serban, Walther Bild, Dragomir Nicolae Serban () [Corola-publishinghouse/Science/1306_a_2284]
-
perioade mai lungi de timp, cu ieșirile din aceeași substanță. Când aportul depășește eliminările, atunci este vorba de un dezechilibru pozitiv, iar când pierderile depășesc aportul este vorba de un dezechilibru negativ. 26.1. Compartimente hidrice ale organismului Apa este constituentul major al tuturor componentelor organismului. Cantitatea totală de apă corporală este în medie de aproximativ 60% din greutatea corporală la bărbații adulți și aproximativ 50% la femeile tinere. Diferențele înregistrate se datorează distribuției diferite a țesutului adipos, care conține o
Fiziologie umană: funcțiile vegetative by Ionela Lăcrămioara Serban, Walther Bild, Dragomir Nicolae Serban () [Corola-publishinghouse/Science/1306_a_2284]
-
uităm că, în doctrina barbiana, spațiile (=relațiile dintre simboluri, principiile poești din Eureka) constituie realitatea asupra cărei lucrează poetul - iar eterul este "marele medium al creației"66, discutat ca atare de Poe, în povestirea " Puterea cuvintelor" (The Power of Words"), constituentul, care "umple" spațiile infinite dintre corpurile cerești și, deci, le "leagă" unele de altele. Poetul român gândește oarecum la fel atunci când, într-un articol publicat în Viață literară, 10 martie 1928, declară enigmatic: "Dragostea încape doar în cântecul exhaustiv, în
[Corola-publishinghouse/Science/84958_a_85743]
-
clarificarea relațiilor dintre stări de lucruri atomare, stări de lucruri și fapte. În substanțialul său „ghid“ la Tractatus, Max Black a abordat pentru prima dată în mod direct această temă.54 Întrebarea lui este dacă stările de lucruri atomare sunt constituenți elementari ai faptelor. În acest caz, expresia Sachverhalt ar trebui să fie tradusă prin „fapt atomar“ (atomic fact), nu prin „stare de lucruri atomară“ (atomic state of affairs). Se știe că această traducere a fost acceptată de Wittgenstein. El a
Gânditorul singuratic : critica ºi practica filozofiei la Ludwig Wittgenstein by Mircea Flonta () [Corola-publishinghouse/Science/1367_a_2720]
-
a fost adresat intenționat lui. Receptarea celor patru stimuli lingvistici a Însemnat și decodarea lor automată de către modulul lingvistic periferic specializat. Produsul/Output-l primei etape de decodificare a enunțului lingvistic este forma logică, definită ca “un ansamblu structurat de constituenți asupra cărora se pot aplica ,.., operațiuni logice”<ref id=”136”>Sperber și Wilson 1989, p. 113 referință </ref> ; sau, mai simplu, forma logică este “o articulare de concepte” <ref id=”137”>Ibid., p.339 referință </ref>. Ea pare să joace
Context şi semnificaţie. Abordare semio-pragmatică by Mircea D. Horubeţ () [Corola-publishinghouse/Science/675_a_1253]
-
îndoielile de tipul celei carteziene (dubito ergo cogito) sînt respinse în mod simplu, precum, de exemplu, dovada că mîinile există este faptul că ele pot fi expuse ca atare. Prin urmare, experiența ne furnizează o bună parte din cunoașterea despre constituenții lumii independente de spiritul nostru și ne-o furnizează, cel puțin în unele cazuri, cu o certitudine superioară aceleia pe care o au concluziile care pornesc de la premisele sceptice. Dar, deși în domeniul teoriei cunoașterii Moore se situează pe o
Elemente de filozofia limbii by Ioan Oprea [Corola-publishinghouse/Science/1424_a_2666]