3,537 matches
-
o biografie socială. Poezia ei este tragedie în alb, un desen pe o frunză transparentă, un bocet într-o cascadă de lumină. Să citez imaginea unei singurătăți eminesciene, însoțită de ideea curgerii timpului: "în nopti clinchetitoare să stau și să contemplu/ Singurătatea lunii și plânsul ei enorm/ Reverberat în nouri, ca-n murii unui templu/ Pe când viața-mi trece și turmele îmi dorm". Fiind o contemporană desăvârșită, creațiile Anei Blandiana se caracterizează, prin sinceritate și rafinament, construindu-și propria reacție, în fața
[Corola-publishinghouse/Science/1454_a_2752]
-
rațional: Mi-ar place să mă fac păstor de fulgi,/ Să am în grijă turme mari de-omăt/ Pe care să le port prin ceruri lungi/ Și să le-aduc mai albe îndărăt.// În nopți clinchetitoare să stau și să contemplu/ Singurătatea lunii și plânsul ei enorm/ Reverberat în nouri ca-n murii unui templu/ Pe când viața-mi trece și turmele îmi dorm.// Să-aștept să vină vara să-mi răpună/ Mieii sortiți spre setea dulcii hume/ Și-n transhumanța sfântă să
[Corola-publishinghouse/Science/1454_a_2752]
-
chiar o expune, o transformă în spectacol 114. Naratorul, perplex, se întreabă dacă nu cumva tabloul nu trădează o conspirație și mai vastă, pregătit să vadă în orice anomalie a realului un indiciu al prezeței malefice a tentaculelor irealității: "de vreme ce contemplasem atâția ani desenele fără a descoperi materia însăși din care erau alcătuite, nu se putea oare întâmpla ca printr-o miopie asemănătoare să-mi scape înțelesul tuturor lucrurilor din jurul meu, înscris în ele, poate, tot atât de clar ca și literele componente
[Corola-publishinghouse/Science/1560_a_2858]
-
și imposibilele care ne țin pe toți prizonieri, evidențele noastre moderne, răsar clar prin comparația cu lumile dispărute, îndepărtate, îngropate: lumea "primitivilor", a grecilor și, în special, a aztecilor. E o cale de cercetare care sparge oglinda în care se contemplă omul modern. III. NEBUNIE POETICĂ. Ce reprezintă această capacitate a oamenilor de a zămisli lumi, de a-și crea posibile și imposibile? Ce relație există între posibilele, imposibilele noastre și realitate? "Marjă de libertate", "cîmp de posibilități", "arie de posibilități
[Corola-publishinghouse/Science/1554_a_2852]
-
nu este dezinvolt în propria limbă, pe care nu prea are dreptul s-o atingă, s-o miroase, s-o chinuiască, s-o iubească, s-o urască. A fost învățat să o respecte, să vegheze la eternitatea ei, să o contemple pe un soclu, la fel ca francofonul "îngust". În vreme ce francofonul "evazat" își permite toate îndrăznelile pe care propria-i limbă i le interzice adesea și descoperă, cu minunare, un spațiu fără legături fixe, o rădăcină zburătoare. Există cei care își
[Corola-publishinghouse/Science/1552_a_2850]
-
fiecare din cele douăsprezece capitole în mod minor și major, dar apoi, continuarea a venit de la sine. Scriitorul japonez inovează și la nivel de subgen literar, pornind de la textul lui Orwell, care reprezenta, în 1949, un roman de anticipație, și contemplînd aceeași epocă, anul 1984, dar din perspectiva secolului XXI, creînd deci un fel de retrospecție, care nu e însă (doar) istorică, deci reproductivă, ci o reconstrucție fabulatorie, o reinventare a realității trăite. În ce priveste modul de lucru și funcționarea
[Corola-publishinghouse/Science/1552_a_2850]
-
acestui golan exasperant cel mai frumos lucru pe care îl poate dărui un scriitor unui om în viață: să-și vadă propria existență aureolată de o dimensiune pe care doar ficțiunea o are la îndemînă, înscrisă în perspectiva atemporală, să contemple un parcurs trăit în stradă și într-o carte, reconstruit și reinventat împreună cu scriitorul. Cînd Limonov a aflat că romanul pe care i l-a consacrat Carrère a obținut premiul Renaudot, a declarat: "Îmi face plăcere, mă bucur, e chiar
[Corola-publishinghouse/Science/1552_a_2850]
-
sensurile țopăie prin forme neașteptate, iar formele ating zone de puritate incandescentă, în care sensul nici nu mai are vreun sens, dacă se poate spune așa... Și totul, cu nestinsa încîntare a observatorului senzual atașat de lumea pe care o contemplă și o răstoarnă în cărțile sale. Desigur, ochiul de artist rămîne veșnic îndrăgostit de natură și, îndeosebi, de frumusețea femeii, pe care o contemplă din toate unghiurile imaginabile și care îl subjugă cu aceeași forță, indiferent de rasă, culoare sau
[Corola-publishinghouse/Science/1552_a_2850]
-
spune așa... Și totul, cu nestinsa încîntare a observatorului senzual atașat de lumea pe care o contemplă și o răstoarnă în cărțile sale. Desigur, ochiul de artist rămîne veșnic îndrăgostit de natură și, îndeosebi, de frumusețea femeii, pe care o contemplă din toate unghiurile imaginabile și care îl subjugă cu aceeași forță, indiferent de rasă, culoare sau temperament. Grainville se lasă rostogolit, mîn gîiat, înșelat sau chiar ucis de mîinile delicate ale numeroaselor sale amante virtuale, cu aceeași fascinație creatoare dintotdeauna
[Corola-publishinghouse/Science/1552_a_2850]
-
o revadă, după liberare, ducîndu-i ca singur dar portocala oferită în tren de un student inimos, dar pe care o găsește străină de tot și de toate, depravată și pervertită de atracțiile facile ale regimului. Nerecunoscută de nimeni, bătrîna Ioana contemplă cu disperare stingerea ultimelor scîntei de bună-cuviință și moralitate în ființele dragi, în lumea din jur, și, înfrîntă, azvîrle portocala peste gard, înainte de a pieri înghețată pe treptele unei mânăstiri. Și uite-așa se strîng ușor, în cerc, scrierile d-nei
[Corola-publishinghouse/Science/1552_a_2850]
-
a și trăi pe măsură, de a savura și împărtăși din experiențele și gîndurile sale. Asemenea lui Oscar Wilde, pe care îl citează cu un frumos aforism: "Toți suntem în șanț, dar unii dintre noi privesc stelele", Jean d'Ormesson contemplă, la propriu, galaxii și vîrtejuri cosmice, urcînd pînă la Big-Bang și coborînd înapoi cu smerenia demnă a celui care își înțelege locul în univers. Și o face cu mare finețe și acuratețe, după cum mărturisește un eminent savant, astrofizicianul american Trinh
[Corola-publishinghouse/Science/1552_a_2850]
-
care degajă un aer elitist și este "aruncată" în stradă. Opera de artă devine un text "ce se scrie", invocând metafora jocului de oglinzi alcătuit din termenii propriei sale mise-en-abyme. Arta actuală se cere a fi utilizată și nu doar contemplată; dintre cele mai cunoscute forme ale artei participative enumerăm happening-ul224 (primul happening fiind realizat de către Alain Kaprow în 1957), body-art (în care corpul artistului este mediul, mai degrabă decât convenționalele pânză, piatră, lemn), arta conceptuală (în care Ideea este mai
Discursul filosofic postmodern: cazul Baudrillard by Camelia Grădinaru () [Corola-publishinghouse/Science/1408_a_2650]
-
Verbul neprihănirii Milenaristul scria cu un fel de afurisenie cu îndârjire și cinism scria nemaipomenit de bine și-n spaime nefirești făcea să se cutremure-nțelesuri preacurate și nici psalmistul nu plăsmuia mai bine deși făcea ca unul să-și contemple făptura în treime și nici un rost nu-și mai găsea limanul de-atâta fantastă mutilare de-i zice arătare. Pe ici pe colo doar câte-un grămătic se minuna prea tare făcând să i se topească și roua răcoroasă de-
Poezie by A. Gh. Olteanu () [Corola-journal/Imaginative/8550_a_9875]
-
găsești un loc În scara valorilor, să-ți Întipărești ce crezi că trebuie să rămână În zestrea memoriei pe viață. Ca și tablourile lui Dali, tablourile de viață care se succedau Înaintea ochilor noștri aveau ceva mereu de redescoperit, de contemplat, de pus În alți termeni, de privit din alt unghi. Revenind după un timp, imaginile Îți par o carte deschisă pe care ai citit-o, dar acum a venit timpul să observi nuanțe sau amănunte relevante, să reevaluezi, să redescoperi
Iarna îm Florida. In: ANUL 4 • NR. 18-19 • MARTIE-APRILIE • 2011 by Elena Buică () [Corola-journal/Imaginative/88_a_1526]
-
Am coborât alergând; am luat din salon, care se află sub odaia mea, cele două lămpi, am vărsat tot gazul pe covor, pe mobilă, pretutindeni. Am dat foc după ce am închis marea ușă de la intrare, încuind de două ori". Eroul contemplă orgia piromană cu voluptatea unui Nero, iar tonul nu este vidat de tușe apocaliptice, ce fac apologia ironică a noului avatar, până atunci considerat indestructibil, al speciei dominante compuse din entități invizibile și aproape lipsite de materialitate: "casa nu mai
Deimografia : scenarii ale terorii în proza românească by Cătălin Ghiţă [Corola-publishinghouse/Science/1392_a_2634]
-
supremă trase înăuntru brațul întreg". În timp ce acoliții slugii se grăbesc să dispară, hangiul rămâne să-și pregătească în solitudine răzbunarea, care se desface migălos, în falduri tenebroase. Sub povara efortului și a strânsorii, "[m]âna era umflată și degetele încovoiate". Contemplând-o la lumina lămpii, Leiba "atinse mâna tâlharului cu sticla fierbinte: o crispație violentă a degetelor se produse urmată de un vaier surd...". Hohotul de râs alienat care-l zguduie pe hangiu este semnalul materializării revanșei. Ca un regizor dramatic
Deimografia : scenarii ale terorii în proza românească by Cătălin Ghiţă [Corola-publishinghouse/Science/1392_a_2634]
-
imaterialul veșmânt". Protagonistul este doborât în mlaștină de o lovitură puternică: "Ceva s-a prăbușit în creștet, tosnindu-mi țeasta; [...] am căzut cu fața în glodul vâscos". Universul acvatic mustește de viață elementară, iar insolitul explorator se crede înveșmântat în scafandru, contemplând adâncurile pline de "viermi, crabi, moluște și toate jivinele monstruoase și fantastice". Gușatul care-l extrage din smârcuri devine, în imaginația înfierbântată a victimei, "o caracatiță enormă, care-și întinde multiplele brațe, cu ventuze în capăt, să mă cuprindă". Agitația
Deimografia : scenarii ale terorii în proza românească by Cătălin Ghiţă [Corola-publishinghouse/Science/1392_a_2634]
-
lumea bună). Astfel de modele umane s-au difuzat cu mai puțină forță spre Est, întrucât europenii vestici stăteau cu fața spre Vestul Îndepărtat, Africa de Sud, Australia, alte regiuni cu bunuri mai exotice. Acolo s-au plămădit modele opuse "înțeleptului" care contemplă lumea. Simțul practic împletit cu dorința de a trăi luptând cu necunoscutul a stat mereu pe primul plan în Vest. Țările Române, tot mai dependente politic de Orient după 1453, cu o structură socială preponderent agrară, obligate la biruri grele
Modernitate și tradiție in Est by TĂNASE SÂRBU [Corola-publishinghouse/Science/1010_a_2518]
-
privirii, maestru al fizionomiei mulțimii și privitor nostalgic al orașului. Cele trei determinații descriu această modalitate a experienței urbane ca pe o recuperare a familiarității cu chipurile multiple ale metropolei, înscrise în urmele materiale ale străzilor sau clădirilor. Flaneurul nu „contemplă“ orașul în manieră teoretică, ci îl constituie, îi salvează memoria și îi resemnifică traseele. Ultimul pas al lecturii recompune imaginea dialectică a Berlinului din Copilărie berlineză... Descoperirea orașului de către copil trimite, pentru Benjamin, la paradigma pierdută a unei experiențe magice
City Lights: despre experienţă la Walter Benjamin by Ioan Alexandru Tofan () [Corola-publishinghouse/Science/1346_a_2383]
-
transformat în neant. În Pețitorii (1852-1860) divinitatea prezidează măcelul, privirea care se dispersează asupra scenei de carnaj se reface în punctul central al apariției ca și în dialogul dintre Sfinx și Oedip, reluat în Apariția, unde Salomeea este silită să contemple viziunea macabră a capului Sfântului Ioan, care exercită asupra ei o atracție irepresibilă, pe care numai forța numinosului o are, ca și în cazul lui Zeus sau a Atenei. Apariția (1876) se organizează astfel dialectic, oferind, pe de o parte
by Angelo Mitchievici [Corola-publishinghouse/Science/1058_a_2566]
-
Silen adormit fac parte din ciclul bahic al autorului; acesta își manifesta interesul pentru subiectele mitologice greco-latine sub influența picturii simboliste germane. Ultimul tablou este reprodus în monografia consacrată pictorului de către Angela Vrancea. Debordând de veselie, două femei goale îl contemplă pe Silen adormit la marginea unui taluz pe care se află un vas decorativ. În fundal, o menadă dansează cu un tirs în mână. Iese în evidență pântecul proeminent al lui Silen, ca și aspectul său grotesc, totul menit să
by Angelo Mitchievici [Corola-publishinghouse/Science/1058_a_2566]
-
inițială a unei culmi, de revelația înălțimii și prin ea, a adâncului. Corpul femeii pare să plonjeze voluntar în abis, căderea pare însoțită de imboldul, de fascinația de a plonja în abis. Ea are loc pe culme, unde se poate contempla tensiunea dintre extreme, dintre culme și abis, înfățișată elocvent în plonjeul mortal. Odată atins apexul urmează inevitabil prăbușirea, ea nelăsând loc turnurii lente a declinului. Frumusețea corpului este recuperată în figura gimnastică a aruncării în gol. În pagina unu este
by Angelo Mitchievici [Corola-publishinghouse/Science/1058_a_2566]
-
figură complexă. Geniul are acum înzestrările artistului printre care și capacitatea vizionară. Melancolia se încarcă și cu o anume capacitate de predicție în context decadent, afiliată unui milenarism care scoate la suprafață imaginea somptuoară a apocalipsei civilizației europene. Poetul melancolic contemplă sfârșitul grandios al civilizației europene pe care iminenta sosire a "barbarilor" albi urmează s-o pulverizeze. Verlaine publica celebrul poem "Langueur" (Melancolie) în 1883, în revista Le Chat noir și ulterior în volumul Odinioară și altădată 375, poem considerat o
by Angelo Mitchievici [Corola-publishinghouse/Science/1058_a_2566]
-
Relația este încă odată subliniată de pictor în însemnările sale: "Un tablou este un poem pictural de linii, forme și culori". Deviza pictorului este dată de versurile lui Goethe "Zum sehen geboren/Zum schauen bestellt" (Născut să vadă/ Menit să contemple). Ce se potrivește cu decadența este faptul că Pallady este un autentic aristocrat, un dandy, însă mult prea sever cu sine pentru a tolera vreo notă de frivolitate. Iar pentru aristocratul dublat de omul de artă, sfârșitul trebuie să se
by Angelo Mitchievici [Corola-publishinghouse/Science/1058_a_2566]
-
însingurare poetică. Țăranca stă culcată cu capul în palmă, cu spatele la privitor, sugerând un fel de proiecție onirică, o visare în așteptare. Pădurea este peisajul în care visarea apare interpretată de femeia singură, așa cum femeile burgheze visează citind o carte, sau contemplându-se în fața oglinzii. În acest caz, fundalul pădurii constituie ecranul pe care se proiectează visul. VII.4. Muzica înainte de toate orfismul decadent Armonicele simboliste sunt recuperabile cu un întreg instrumentar și repertoriu specific simbolist, de la clavir la vioară, de la valsul
by Angelo Mitchievici [Corola-publishinghouse/Science/1058_a_2566]