2,697 matches
-
de a purta o haină ori de a stăpîni un cal, ținuta Întotdeauna calmă, dar dezvăluind forța, tocmai aceste lucruri ne fac să gîndim cînd privirea ne cade pe una dintre ființele acestea privilegiate, În care joli-ul și redutabilul se contopesc atît de misterios: „Iată, poate, un bărbat bogat, dar mai cu siguranță un Hercule care nu are ce face”. Însemnul frumuseții unui dandy constă mai cu seamă În aerul de răceală pe care Îl dă neclintita hotărîre de a nu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1926_a_3251]
-
trăsăturile ei răvășite. Efortul de dedublare ia aici forma sa cea mai netă: a-ți fi ție Însuți obiect, a te Împodobi, a te picta ca o raclă, pentru a-ți putea Însuși obiectul, a-l contempla Îndelung, a te contopi cu el. Iată ce-i dă lui Baudelaire această Înfățișare veșnic Încordată: el nu cunoaște nici nepăsarea, nici spontaneitatea. Nimic mai Îndepărtat de melancolia nedeslușită și fără de pricină decât spleenul său: În aceasta trebuie văzute, dimpotrivă, o insatisfacție virilă, o
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1926_a_3251]
-
cu merișorul. Întrucât există o interacțiune subtilă Între sunet și formă, eu Îl văd pe q mai maro decât k, În timp ce s nu este bleu deschis precum c, ci o combinație ciudată de azuriu cu sidef. Nuanțele apropiate nu se contopesc și diftongii nu au culorile lor distincte, decât atunci când sunt reprezentați printr-un singur caracter Într-o altă limbă (astfel litera rusească gri și pufoasă, cu trei tulpini, reprezentând sunetul sh, o literă la fel de veche ca apele năvalnice ale Nilului
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2082_a_3407]
-
mare; la nărăvașa Louise; la toate fetițele cu obraji rumeni, cu eșarfe cu fundă pe șolduri, cu păr de mătase, de la petrecerile festive; la languroasa contesă G., doamna vărului meu; la Polenka zâmbind În agonia ultimelor mele vise - toate se contopeau pentru a alcătui o persoană pe care n-o cunoșteam, dar pe care urma s-o cunosc În curând. Îmi amintesc un anumit apus de soare. Clopoțelul bicicletei mele era parcă de chihlimbar. Sus, deasupra muzicii negre a stâlpilor de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2082_a_3407]
-
totuși, nu e întâmplător. Înfrățit mă simțeam cu lumea acelei grădini, cu buruienile, cu aerul, cu pala luminii, cu aburul pământului, cu roua, cu tot ce se afla în deschiderea privirii mele. Simțeam cum sevele Lumii cu sevele mele se contopeau, revărsându-se într-o matcă uriașă, cosmică, în care însuși Pământul era un bob de rouă, rostogolindu-se pe cine știe ce șuvoi revărsat, ducându-se în neștire. Mă simțeam atunci contopit, parcă mistuit în bătăile unei inimi enorme, ale unui puls
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2046_a_3371]
-
o grămadă de buruieni jilave, sticla de votcă și beam, aproape mistic, ca într-un ritual cosmic și primordial, primele înghițituri. Nu aveam senzația că-mi fac rău. Dimpotrivă, arsura lichidului, răspândindu-se în trup, îmi întărea senzația că mă contopesc cu ceva misterios, necuprins și îngăduitor, și profund iertător față de slăbiciunile mele omenești. Mă inundau blândele taine ale nimicniciilor de tot felul și le primeam ca și cum ierburile, grădina, bulgării de pământ, vițele viei, pruncimea toată de gâze și viermi ai
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2046_a_3371]
-
patra a lui Mahler erupse glorioasă în spațiul cel mic al mașinii, Stacey se întoarse spre mine și ridică ușor din sprâncene. — Towerbury Street, la numărul 43, chiar dincolo de High Road, a spus încet, iar vocea ei păru a se contopi cu sunetele acelea venite parcă din rai. Ce copilă extraordinară era aceasta! Nu păruse să se întrebe nici o clipă de ce acest străin apăruse de nicăieri ca s-o ducă acasă cu mașina sau de ce îi trimisese o felicitare sau se
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2259_a_3584]
-
să merg și să alerg prin ploaie, să-i vorbesc și ea să mă asculte, să-i spun bucuriile și suferințele mele. Ea îmi adapă sufletul, mă spală și mă liniștește. Atunci când plâng prin ploaie, simt cum lacrimile mele se contopesc cu picăturile ei, cum îmi mângâie obrazul și îmi alină suferința. Ea mă cuprinde și mă ascultă. Mirosul de praf udat și de aer proaspăt și curat, pe care îl lasă ploaia în urmă, îmi aduce aminte de casa și
La lumina candelei by Lidia Vrabie () [Corola-publishinghouse/Imaginative/100967_a_102259]
-
mai adâncă seriozitate adesea, își urează „să scapi de a doua moarte“ sau „îți doresc să mori de a doua moarte“. Prima formulă este un fel de înjurătură religioasă: ești astfel condamnat să reiei ciclul chinurilor terestre, să nu te contopești cu duhul ființei supreme. A doua formulă este complimentul sublim care i se poate aduce cuiva pe pământ. Evreii au nuanțat și mai înspăimântător lucrurile: a doua moarte poate fi eliberatoare, prin ea poți renaște în înalt, dar și pe
Singurătatea lui Adam: despre neîmplinire şi alte regrete by Claudiu Soare () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1325_a_2713]
-
Care să fie explicația ? Se pare că reprezentarea socială a elitelor în spațiul românesc este rodul unor sinteze (și confuzii...) semantice sui-generis, cu rădăcini în istoria construcției naționale. În primul rînd, cele două sensuri istorice ale termenului par să fie contopite ab initio : elita este un model uman, ergo are puterea în societate (sau este legitimată să pretindă acest lucru). Apoi, se consideră că această calitate de „model” nu ți-o poate conferi decît cultura - în sensul evaluativ de „cultură înaltă
Scutecele naţiunii şi hainele împăratului: note de antropologie publică by Vintilă Mihăilescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/609_a_1340]
-
al., 1938). Iar situația s-a păstrat pînă la (horribile dictu...) „tinichigiii” lui Băsescu ! Același raport se regă sește, grosso modo, de la învățămîntul superior și guvernele pre-comuniste pînă la Convenția Civică post-comunistă. Această elită, concepută ca una cultural conducătoare, se contopește apoi relativ firesc cu o altă categorie socială : aceea de „intelectual”, rezervată însă la rîndul ei, preferențial, „oamenilor de cultură”. De la intelectual se așteaptă, de asemenea, să fie „cult” și lider social. Elitele sînt deci intelectuale, iar intelectualii sînt elite
Scutecele naţiunii şi hainele împăratului: note de antropologie publică by Vintilă Mihăilescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/609_a_1340]
-
mă ține prizonier în adâncurile ei o să tacă și eu o să fiu iar cum eram cândva. Poate că lumea asta o să mă înghită cu totul și n-o să mai simt dorul de cealaltă. Poate că interiorul și exteriorul o să se contopească. Nu știu dacă lumea asta e reală, dar știu că mintea mea e făcută în așa fel încât ea să nu-mi poată părea decât reală. Nu știu dacă o să înțeleg vreodată mai mult, dar știu că până în ultima clipă
Viața începe vineri by Ioana Pârvulescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/586_a_1309]
-
cu atât mai rău. Îmi voi interzice gândurile despre trecutul meu. Poate că în mintea mea, nu mai departe decât acum un an, viitorul meu se afla în cu totul altă parte. Printr-o răsturnare bruscă, trecutul meu s-a contopit cu viitorul. Poate că într-adevăr, cum bine s-a spus aici, ceea ce a fost este ce va mai fi. Poate că, așa cum nu s-a spus încă, dar se va spune curând, anii stau pe loc, ca peisajul văzut
Viața începe vineri by Ioana Pârvulescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/586_a_1309]
-
statul și legile vor fi indispensabile. Preludiul revoltei este dezastrul. Elita autentică ar trebui să fie conclavul celor buni, nu aroganța celor puțini. Orice coroană are și nevăzuți spini încorporați în ea. De înlănțuirea cosmică nu scapă nici trupul. Se contopește cu pământul care strălucește ca o stea. Suferințele sunt neplăcute, dar mai adânci decât plăcerile. Împlinirea talentului depinde și de atitudinea inteligenței. De ce să ne mai deplasăm în cer? Infernul e doar pe pământ. Mentalitățile formează cea mai conservatoare rocă
Chef pe Titanic by Vasile Ghica () [Corola-publishinghouse/Imaginative/528_a_1305]
-
vede frumos. Mama această poarta mirifică prin care ne desprindem din neant. Am nostalgia bucuriei generate de lumina marilor începuturi. Sublimul e un pisc în care nu ai cum să te odihnești. De înlănțuirea cosmică nu scapă nici trupul. Se contopește cu pământul care strălucește ca o stea. Viața poate fi o banală comparație. Dar și o subtilă metaforă. Suferința are gravitate, nu stil. Când revolta devine pedagogie, înseamnă că i-au apărut peri albi la tâmple. Realitatea este de fapt
Chef pe Titanic by Vasile Ghica () [Corola-publishinghouse/Imaginative/528_a_1305]
-
pe amândoi ocupând un singur loc, deși trecuse doi ani de când a pierdut-o definitiv pe Bela, cu imaginea ei încă vie în memorie, o idee năstrușnică îi trecu tânărului prin minte. Dacă toate ființele de sex opus s-ar contopi, soarta lor ar fi mult mai simplă. S-ar evita suferințele prin care a trecut și el personal. Decât două suflete, care să se caute reciproc suferind și una și alta, mai bine o singură persoană androgină. Probabil, pe alte
by ANTON PETROVSCHI BACOPIATRA [Corola-publishinghouse/Imaginative/944_a_2452]
-
lumină din lumină", s-a produs un scurt-circuit între petalele florii încă nedefinit colorate, care s-au înroșit, și mustăcioara neagră care a început să vibreze în neștire. Scurtcircuitul a fost însoțit de un arc-voltaic ce-i topea și îi contopea pe amândoi într-un tot indestructibil. Bidaru era sigur că această contopire, momentan virtuală, duce direct spre Starea Civilă și altar. Știa precis că prietenul lui preferă bujorul tocmai pentru calitățile lui deosebite, susținând că este o floare completă și
by ANTON PETROVSCHI BACOPIATRA [Corola-publishinghouse/Imaginative/944_a_2452]
-
și atât, ori se tolănea și o privea cu ochii plini de tristețe, de o tristețe pe care Anuca o asemăna cu a ei, izvorâtă din aceleași pricini. Nică se identifică cu propria ei ființă... durerea lui aproape omenească se contopea cu a ei. Era, în primul rând, un animal inteligent. Deși încă mic, formele lui armonioase îl făceau să semene cu o sculptură clasică, cioplită în piatră cu mare măiestrie. Uitându-se câteodata la el, Anuca rămânea ca vrăjită. În
ANUCA Fata pădurarului by Gheorghe Tescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/265_a_503]
-
iată și motivul pentru care îmi doresc să mă Istorisiri nesănătoase fericirii 51 separ de tot de el, să ne scindăm și, pe urmă, să las să-mi aparțină numai sufletul, în substanța căruia mă voi afunda și mă voi contopi pe deplin, căci doar el este, de fapt, acea palpitare de energie pură, ce te introduce în matricea primordială, redezvăluindu-ți absolutul, care pentru tine a fost creat, care dintotdeauna ți-a aparținut și care s-a ascuns vederii omului simplu
Istorisiri nesănătoase fericirii by Rareş Tiron () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1251_a_1941]
-
bibliotecă, se angajase să mi se dăruiască cu totul, orice ar fi fost și când, într-un final, propunându-mi să mai aștept până se va întuneca afară, neam privit umbrele pe paravanul de lângă noi, în pâlpâirile nervoase ale șemineului, contopindu-se în răsuflări nebunești, ca și cum în acele momente de grație, anno Domini, etc., s-ar fi născut din nou, pentru a n miliarda oară, zvârcolindu-se, Eva din coasta lui Adam. Dar ceea ce-i propusesem, mie nu mi se părea
Fascinantul corn de vânătoare by Nicolae Suciu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1284_a_2205]
-
a o sonda ori măcar spre a o intui. Discutând cu ea, ajungeai la concluzia că între un bărbat și o femeie se poate înfiripa oricând, o prietenie care ar putea merge adiacent cu iubirea, ca pe parcurs să se contopească tacit cu aceasta. Ajungeai cu ea la concluzia că femeia care nu-i poate da unui bărbat o lecție, va rămâne pentru acesta, sau numai ca o simplă experiență erotică de suprafață sau nu va exista deloc în viața acestuia
Fascinantul corn de vânătoare by Nicolae Suciu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1284_a_2205]
-
rămas convingerea că ei au lumea lor, iar noi, pe a noastră. Este în zadar să se încerce adaptarea noastră la această lume, sau ca ei să vrea să intre în lumea noastră. Sunt lumi diferite și nu se pot contopi... Aroganța albilor disprețuiește tot ce e străin și nu admite că putem fi egali. Vor să ne ocrotească sau să ne distrugă. Iar eu n-am fost de acord. — Misionarii nu s-au purtat bine cu tine? — Ba da. Dar
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2109_a_3434]
-
are un semnalment particular care o distinge confirmîndu-i identitatea; o fîntînă, un arbore secular, o statuie, o școală, un spital, o cruce de piatră, o legendă. Existența unor asemenea nuclee materiale se Încarcă În timp de spiritualitate, devine inconfundabilă, se contopește cu viața oamenilor unui anumit loc, le domină destinul ca o trăsătură de caracter. În pătratul de oraș delimitat de marginile ferestrei mele Închise e betoniera. Din spatele blocurilor de patru etaje, acolo unde șina face un cot ocolind vechea cărămidărie
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2081_a_3406]
-
alții a da semnificatul suge semnificantul acesta din urmă devenind el Însuși semnificat Algazi cel puțin a făcut o afirmație mai omenească mi-a plăcut chiar foarte mult Încerca să ne convingă că artistul este Îndrăgostit de lume și se contopește cu lumea prin scris Într-un act erotic total cînd spunea asta Îmi imaginam o formă de onanie cerebrală care să includă În ea tot universul cum te-ai gîndi de pildă că faci amor cu cearșaful cu clanța ușii
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2081_a_3406]
-
musafirului - primul care-i călca pragul. La ora asta, camera lui era foarte Întunecoasă: camuflajul din ferestre oprea ultimele raze de lumină, iar unicul bec electric fusese acoperit cu un abajur improvizat, de teama crăpăturilor din tavan. Golful Neapole se contopea cu tapetul de pe perete; puțina lumină iradiată de scala aparatului de radio avea efectul unei lămpițe aprinse În odaia unui copil - un copil care se teme de Întuneric. În clipa aceea, se auzi o voce rostind, cu o veselie găunoasă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1985_a_3310]