10,699 matches
-
să le separăm de eventualele interpretări. Noi trăim într-un univers al semnificațiilor și avem tendința involuntară de a aprecia conduitele altora pornind de la sine, utilizând măsuri proprii de evaluare. Acest aspect devine evident atunci când îi apreciem pe alții prin contrast. De exemplu, o persoană foarte meticuloasă și ordonată vede prin contrast absența acestor însușiri la ceilalți, le exagerează importanța și semnificația lor reală. Utilizând observațiile curente, fiecare profesor își formează o imagine despre elevi. În formarea acestei imagini el este
Psihologie școlară by Andrei Cosmovici, Luminița Mihaela Iacob () [Corola-publishinghouse/Science/2106_a_3431]
-
al semnificațiilor și avem tendința involuntară de a aprecia conduitele altora pornind de la sine, utilizând măsuri proprii de evaluare. Acest aspect devine evident atunci când îi apreciem pe alții prin contrast. De exemplu, o persoană foarte meticuloasă și ordonată vede prin contrast absența acestor însușiri la ceilalți, le exagerează importanța și semnificația lor reală. Utilizând observațiile curente, fiecare profesor își formează o imagine despre elevi. În formarea acestei imagini el este înclinat să generalizeze pornind de la sine sau de la rezultatele pe care
Psihologie școlară by Andrei Cosmovici, Luminița Mihaela Iacob () [Corola-publishinghouse/Science/2106_a_3431]
-
important, dar de obicei nesesizat, are rost să expunem ceva familiar copiilor. b. Intensitatea stimulilor, o lumină, un sunet puternic trezesc atenția; obiectele mari sunt observate mai repede decât cele mici, culorile vii Ă mai mult decât cele pale. Dar contrastul are un rol important (într-o clasă în care e liniște deplină, bâzâitul unei albine este auzit cu claritate). Înseamnă că planșele trebuie să fie mai viu colorate și în culori contrastante, iar animalele sau plantele mici trebuie prezentate mărite
Psihologie școlară by Andrei Cosmovici, Luminița Mihaela Iacob () [Corola-publishinghouse/Science/2106_a_3431]
-
psihoistoricii și psihobiografii apelează la analize cantitative pentru confirmarea aspectelor simptomatice ale unor indivizi sau situații (Elms, 1994). Din multe puncte de vedere, acești cercetători acordă mai multă atenție tehnicilor și situațiilor istorice decât problematicii și metodologiei științifice (Simonton, 1983b). Contrastul evident dintre focarele atenției este redat clar de clasica psihobiografie a lui Leonardo da Vinci realizată de Freud (1910, 1964), care a încercat să pună pe seama experiențelor din prima copilărie atât orientarea sexuală a artistului, cât și stilul său de
Manual de creativitate by Robert J. Sternberg [Corola-publishinghouse/Science/2062_a_3387]
-
de la educație până la sănătate publică și asistență socială. Cei mai mulți autori care foloseau sintagma igienă socială Își exprimau adeziunea, chiar și numai implicită, la ideile eugeniste prin soluțiile și obiectivele specifice pe care le promovau o dată cu susținerea unor politici particulare. Prin contrast, cei care foloseau termenul biopolitică pentru a se referi la necesitatea adoptării anumitor reforme Își Îndreptau atenția În mod special asupra statului ca instrument al schimbării și erau interesați mai mult de realizarea unor reforme de ansamblu. Folosirea acestui termen
Eugenie și modernizare în România interbelică by Maria Bucur [Corola-publishinghouse/Science/1967_a_3292]
-
medici români Își făcuseră studiile În Franța și fuseseră puternic influențați de ideile la modă printre medicii și cercetătorii francezi 64. Acesta era mai ales cazul românilor din Regat, unde exista o grupare francofilă foarte puternică printre elitele academice. Prin contrast, elitele educate din Transilvania Își căutau inspirația științifică și intelectuală mai ales În direcția Vienei și a Berlinului 65. Cu toate acestea, chiar și În cercurile francofile din București existau puțini adepți ai eugeniei care să susțină viziunea pronatalistă a
Eugenie și modernizare în România interbelică by Maria Bucur [Corola-publishinghouse/Science/1967_a_3292]
-
a avut Întotdeauna ca model realizările celui de-al Treilea Reich, pe care le considera exemple de urmat pentru statul român. Făcăoaru nu avea decât elogii pentru programele naziste care aplicau măsuri negative, coercitive, a căror superioritate era demonstrată prin contrastul cu ineficiența măsurilor voluntare aplicate În alte țări, printre care Norvegia. De fapt, Făcăoaru critica până și primele inițiative legislative ale Reich-ului, pentru că nu reglementau anumite grupuri, precum „degenerații moral, seducătorii, perverșii, prizonierii instituțiilor de corecție, dependenții de droguri, prostituatele
Eugenie și modernizare în România interbelică by Maria Bucur [Corola-publishinghouse/Science/1967_a_3292]
-
profesori sau cercetători, printre care Iuliu Hațiegan, Victor Papilian și Constantin Velluda, care, la diferite momente, Își exprimaseră susținerea față de teoriile eugeniste 28. O astfel de recunoaștere nu era lipsită de o dimensiune critică, pentru că autorii volumului subliniază În permanență contrastul dintre ceea ce ei percepeau ca fiind moștenirea pozitivă a personalităților evocate (de exemplu, opiniile lui Moldovan despre medicina socială preventivă) și aspectele negative ale vieților și carierelor acestora. Hugo Strauss, un istoric al medicinei din Cluj, critică incapacitatea lui Moldovan
Eugenie și modernizare în România interbelică by Maria Bucur [Corola-publishinghouse/Science/1967_a_3292]
-
din capitolul următor. 2. Diferența pe care am evidențiat-o nu este Însă semnificativă În cazul României, unde interesul pentru determinismul ereditar a fost mai puțin răspândit În domeniul botanicii și al zoologiei decât În cel al biologiei umane. Prin contrast, biologii din Rusia care erau interesați de determinismul ereditar au avut o contribuție semnificativă la dezvoltarea eugeniei. Vezi Adams, „Eugenics in Russia”. 3. William Coleman, Biology in the Nineteenth Century: Problems of Form, Function and Transformation, Wiley, New York, 1971; Adrian
Eugenie și modernizare în România interbelică by Maria Bucur [Corola-publishinghouse/Science/1967_a_3292]
-
și politică de populație”, România Nouă, vol. 7, nr. 17, 26 octombrie 1940, p. 3. 65. Portretul lui Manuilă pe care Îl prezintă aproape toate analizele istorice ale operei sale este acela al unui gânditor tolerant, rațional, echilibrat, Într-un contrast plăcut cu alți comentatori interbelici ai problemei minorităților. Vezi introducerea lui Larry Watt la opera lui Sabin Manuilă și Wilhelm Filderman, The Jewish Population in Romania during World War II, Fundația Culturală Română, Iași, 1994; Sorina Bolovan și Ioan Bolovan
Eugenie și modernizare în România interbelică by Maria Bucur [Corola-publishinghouse/Science/1967_a_3292]
-
îl întâlnim la elitele ce prezintă anumite trăsături tipice castelor, așa cum au fost ele puse în evidență de Celestin Bouglé (1908): ierarhie, ereditate, repulsie. În această privință, Tocqueville, reflectând asupra factorilor care au dus la Revoluția Franceză, a semnalat un contrast net între aristocrațiile franceză și engleză de la sfârșitul Vechiului Regim. Prima avea tendința să adopte comportamente de castă, izolându-se de celelalte categorii sociale și conferind o importanță prioritară factorului ereditar, pe când cea de-a doua era relativ deschisă și
Sociologia elitelor by Jacques Coenen-Huther () [Corola-publishinghouse/Science/2356_a_3681]
-
manifestat mișcări în sensuri diferite în fiecare dintre taberele aflate față în față. „Unele alianțe se desfac. Se formează noi coaliții. Noi clivaje structurează puțin câte puțin elitele conducătoare ale țării” (ibidem, pp. 267-268). Cu un anumit recul, observăm un contrast între situația anilor ’80 și cea de la începutul anilor ’70; acest contrast pare indicele unei transformări a „dinamicii raporturilor sociale”. Concret, unii stimuli ai schimbării încetează să mai fie provocați de revendicările claselor inferioare și, dimpotrivă, sunt propagați dinspre elită
Sociologia elitelor by Jacques Coenen-Huther () [Corola-publishinghouse/Science/2356_a_3681]
-
față. „Unele alianțe se desfac. Se formează noi coaliții. Noi clivaje structurează puțin câte puțin elitele conducătoare ale țării” (ibidem, pp. 267-268). Cu un anumit recul, observăm un contrast între situația anilor ’80 și cea de la începutul anilor ’70; acest contrast pare indicele unei transformări a „dinamicii raporturilor sociale”. Concret, unii stimuli ai schimbării încetează să mai fie provocați de revendicările claselor inferioare și, dimpotrivă, sunt propagați dinspre elită înspre putere. Cât despre rezistențele la schimbare, ele nu vin atât din partea
Sociologia elitelor by Jacques Coenen-Huther () [Corola-publishinghouse/Science/2356_a_3681]
-
origine; cu greu își pot imagina să trăiască în alte locuri. Dimpotrivă, cosmopoliții sunt mai mobili. Ei își consideră localitatea de reședință nimic mai mult decât o chestiune de conveniență. Formele de sociabilitate ale unora și ale altora prezintă un contrast marcat. Localiștii caută contactul cu cât mai mulți oameni posibil, într-o manieră puțin selectivă; pentru ei, este clar că „numărul contează”. Sunt foarte sensibili la funcția instrumentală a contactelor; în ochii lor, acestea constituie o resursă potențială și, cu
Sociologia elitelor by Jacques Coenen-Huther () [Corola-publishinghouse/Science/2356_a_3681]
-
a căror rațiune este facilitarea de contacte (Rotary Club, Lions’Club, Kiwanis), pe când cosmopoliții tind să se afilieze unor asociaeri centrate pe exercitarea unei activități care solicită punerea în aplicare a unei calificări deosebite: asociații profesionale, societăți savante etc. Un contrast analog apare și în exercitarea mandatelor publice. Localiștii ocupă cu prioritate posturi „politice”, pot fi obținute grație relațiilor, în vreme ce cosmopoliții se orientează cu predilecție spre participarea la comisii specializate, în cadrul cărora trebuie să facă dovada calităților cerute de o expertiză
Sociologia elitelor by Jacques Coenen-Huther () [Corola-publishinghouse/Science/2356_a_3681]
-
în concordanță cu concepțiile actuale: în contrast cu optimismul scientist al secolului al XIX-lea, ea se distanțează de ideea de progres moștenită din filosofia Luminilor și se apropie din nou de o concepție ciclică asupra istoriei care pune în evidență niște contraste ale vieții în societate. Pentru clasicii teoriei elitelor, nu există o finalitate a istoriei din care să apară o lume egalitară și o omenire eliberată de adversitățile trecutului. Aceleași cauze structurale produc aceleași efecte psihologice. Complexitatea socială legată de modernitate
Sociologia elitelor by Jacques Coenen-Huther () [Corola-publishinghouse/Science/2356_a_3681]
-
n-ar cunoaște ce Înseamnă remușcarea, căința; ca să nu mai vorbim de faptul că doar cel care a cunoscut suferința (fizică sau morală) Îl poate Înțelege și ajuta pe cel care se află, la un moment dat, În suferință. Prin contrast, bogăția, opulența, lipsa de griji aduc după ele nu numai infatuarea, ci și indolența, sărăcia sufletească. * „Dacă faci așa cum face toată lumea și gîndești așa cum gîndește toată lumea, o vei duce foarte bine cu vecinii, dar vei trage toate consecințele mentalităților și
Aforismele din perspectivă psihologică by Tiberiu Rudică () [Corola-publishinghouse/Science/2317_a_3642]
-
ne-am bucura. Dar bucuria ar Însemna, oare, și plăcere? Iată o mare Întrebare?” (Voltaire) În mod normal, „bucuria” este resimțită ca o stare de plăcere, așa cum „tristețea” este resimțită ca o stare de insatisfacție, Însă este adevărat că numai contrastele sînt acele care reînnoiesc stările noastre sufletești. Chiar aceeași trăire se nuanțează, În funcție de obiectul la care se raportează (ex: există o plăcere a generozității, sau a zgîrceniei; o plăcere a ambiției, sau a diferenței și a delăsării etc.). * „Analiza este
Aforismele din perspectivă psihologică by Tiberiu Rudică () [Corola-publishinghouse/Science/2317_a_3642]
-
perfecțiunii din unele opere artistice - „frumosul” ni se impune prin solemnitatea lui interioară, prin măreția lui intrinsecă. * „Frumoasă nu e În primul rînd frumusețea, ci frumusețea atinsă de nefrumusețe.” (Lucian Blaga) Pentru a ieși În evidență, „frumosul” are nevoie de contraste: „Ceea ce nu e puțin diform are aerul banal, de unde reiese că neregularitatea, adică neprevăzutul, surpriza, uimirea sînt o parte esențială și caracteristică a frumuseții” (Charles Baudelaire). * „Adevărul cuprinde numai idei, pe cînd frumosul cuprinde idei manifestate În materie sensibilă.” (Titu
Aforismele din perspectivă psihologică by Tiberiu Rudică () [Corola-publishinghouse/Science/2317_a_3642]
-
în traista filosofică. Iată așadar cele patru scurte teze hedoniste ale lui Eudoxiu: plăcerea este un bine, pentru că toate ființele, raționale sau nu, aspiră la ea; necazurile și suferința servesc pentru toți ca termeni care pun plăcerea în evidență prin contrast și ca afecțiuni ce trebuie evitate - așadar, contrariul lor, plăcerea, este un bine; plăcerea este un scop în sine, are valoare prin sine însăși și nu are nevoie să i se asocieze vreun obiect ca să merite să mergi spre ea
O contraistorie a filosofiei. Volumul 2. by Michel Onfray [Corola-publishinghouse/Science/2094_a_3419]
-
este rezultatul delegării de autoritate de la instituțiile politice la cele economice, în așa fel încât, odată ce s-a realizat această delegare, convertibilitatea resurselor și statutului obținute într-o sferă în termenii și resursele specifice celeilalte devine mult mai limitată. Prin contrast, când actorii politici sunt slabi, acest lucru se reflectă în delegarea incompletă de autoritate: actorii politici tind să recurgă la strategii directe de control, manifestate printr-o „manie a decretelor” și frecvente schimbări legislative (Elster, Offe și Preuss, 1998). Astfel
Enciclopedia dezvoltarii sociale by Cătălin Zamfir, Simona Maria Stănescu () [Corola-publishinghouse/Science/1956_a_3281]
-
de muncă. Separarea sferelor economiei și politicii joacă un rol important în stabilizarea capitalismului, pentru că presupune straturi de diferențiere instituțională care atenuează și maschează impactul politic al crizelor sociale și economice (Coates, 2000; Hall și Soskice, 2001; Jessop, 2002). Prin contrast, în capitalismul de stat, recompensa pentru acceptarea doctrinei „necesității asumate”, a rolului conducător al partidului comunist, este promisiunea statului de a reinvesti surplusurile care rezultă din activitatea economică la nivel național și de a distribui o parte a acestui surplus
Enciclopedia dezvoltarii sociale by Cătălin Zamfir, Simona Maria Stănescu () [Corola-publishinghouse/Science/1956_a_3281]
-
generează consecințe pe scena internațională, problema fiind dacă aceste consecințe sunt suficient de importante pentru ca OING să fie incluse într-o analiză a politicii internaționale. Răspunsul realist este unul negativ, în consonanță cu viziunea statocentrică a acestei școli teoretice. Prin contrast, diverse alte curente s-au dovedit deschise față de impactul OING, iar atenția acordată acestora a devenit tot mai pronunțată în ultimii ani, pe fondul conturării modelului empirico-normativ al „politicii globale”. Au apărut nenumărate studii care pun în evidență semnificația acțiunii
Manual de relații internaționale by Ionuț Apahideanu, Radu Sebastian Ungureanu, Andrei Miroiu () [Corola-publishinghouse/Science/2061_a_3386]
-
deja consolidată pe plan intern poate alege, ulterior, să formeze sau să participe în cadrul unei OING. O altă posibilitate este aceea ca, în contextul demersurilor pe plan intern, o ONG să solicite sprijinul unor guverne și ONG din străinătate. Prin contrast, alte ONG pot decide încă din start că ar fi mai eficiente dacă ar lua forma unor organizații transnaționale și, în consecință, își creează secțiuni în mai multe țări. Există și organizații care încep prin a se implica în activități
Manual de relații internaționale by Ionuț Apahideanu, Radu Sebastian Ungureanu, Andrei Miroiu () [Corola-publishinghouse/Science/2061_a_3386]
-
sistemic) (internațional, global) se referă la sistemul internațional în ansamblul său și susține ca variabile independente, în funcție de autor și teoria îmbrățișată, structura sistemului (în special de către neorealiști), dinamica (procesele din sistem) și instituționalizarea sa (în special de către instituționaliștii neoliberali). Prin contrast cu nivelul precedent, al treilea orientează observația și explicația în direcția outside→in [lb. engl. „din afară în interior”], în sensul în care - în formularea lui Waltz - „statele nu acționează, ci reacționează” la presiunile sistemului. Sistemul este caracterizat de structuri
Manual de relații internaționale by Ionuț Apahideanu, Radu Sebastian Ungureanu, Andrei Miroiu () [Corola-publishinghouse/Science/2061_a_3386]