3,263 matches
-
care se bucură de iluzie, care ignoră structura neiertătoare a lumii. Puțini aveau să cunoască, prin suferință, prin neîmplinire, prin refuzul orgolios al capcanei pubiene, adevărata existență, chinul lucidității. Ceilalți vor trăi, se vor iubi, vor face copii și vor crăpa fără să aibă habar că în afară de fericirea lor imbecilă mai există pe lume și alte lucruri. îmi acceptam damnarea cu ură, rușine și sarcasm. Respiram, aproape leșinat de suferință, aerul rece și întunecat. Mă durea capul, îmi simțeam sexul umed
Travesti by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295574_a_296903]
-
din dormitor, care dezbăteau cu neașteptată pasiune problema dacă tipa pe care-or s-o ia de nevastă se cuvenea să fie fată mare sau nu. Mintea lor supura, avea acnee ca și pielea de pe frunte și de pe obraji. Buzele crăpate de o fierbințeală obscenă și ochii tulburați, ca de vite, aveau sub țeastă corespondentul unor 117 comenzi imperioase, unor curente de voință cărora nu puteai să nu te supui, dar pe care nu le înțelegeai, nu le deslușeai nici originea
Travesti by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295574_a_296903]
-
îmi scăpa mie ceva?! stătea de vorbă cu un străin și totuși m-am apropiat, ceva se prăvălea în mine din toate părțile, ca și cum până atunci sufletul întreg mi-ar fi fost încorsetat în gips și dintr-o dată gipsul se crapă, făcând loc la ceva ce deocamdată nu știu ce formă ar putea să prindă, și când mă întreb acum departe de clipa aceea ce a putut determina această metamorfoză nu-mi vine decât un singur răspuns în minte, Ana vorbea cu acea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2310_a_3635]
-
am zbătut pentru fonduri, ne reluăm inspecția prin clădire, Mai am în plan un nou amplasament pentru chilii și pentru casa preoțească, O dărâmați pe cea veche? întreb eu îndurerat, Sunt nevoit s-o fac, în pod plouă, tencuiala se crapă, e făcută din cărămizi de pământ și nu mai ține mult, vreau să extind mănăstirea, trebuie să mă gândesc și la ziua de mâine, cu mâinile împreunate la brâu, în sutana neagră, părintele Varava privește spre viitor, Vreau să deschid
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2310_a_3635]
-
în stare să-mi spui nimic nou și cum ai putea să-mi spui?! Ultimele scântei de jar abia de mai pâlpâie în cenușă, mă zvârcolesc neputincios în așternutul meu de iarbă și crengi și afară licăre primii zori, se crapă de ziuă, mă ridic și ies în aerul tare al dimineții, în același loc ca și aseară, mă așez pe piatra alungită ca o laviță de la intrarea în peșteră, mă sprijin cu spatele de stâncă și încerc să-mi obișnuiesc
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2310_a_3635]
-
zugravului mai mult de patru palmieri pe un perete, pe cel cu ușa a înghesuit trei, iar pe peretele dinspre stradă câte unul de-o parte și de alta a ferestrei, camera cu treisprezece palmieri, prin colțuri peretele s-a crăpat și cade tencuiala, N-am zugrăvit, s-a scuzat preoteasa când mi-a arătat camera, de vreo zece ani, candelabrul într-un romb de culori în degradeu, de la alb la roșu, după o cunoaștere a teoriei culorilor originală, zugravul și-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2310_a_3635]
-
tăcere deloc binevenită. Pe display a apărut un mesaj scris cu litere galbene. —PQ03? întrebă Ashling. Ce înseamnă asta? —PQ03? se uitau nedumeriți angajații mai vechi. Nu avem idee. — Asta e nouă. Dar mulțumește-te cu miracole mici. De obicei crapă după două copii. —Ce să fac? întrebă Ashling. Comunicatele astea trebuie să plece la poștă în seara asta. S-a uitat în direcția Lisei, sperând ca aceasta să o scape de grijă. Dar expresia Lisei rămânea neschimbată. La finalul primei
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2243_a_3568]
-
arăta de parcă fusese îngropată până la gât în nisip. Și a devenit și mai rău. Părul ei, care înainte era fin și lucios, a devenit incredibil de uscat. Pielea ei a erupt în zone pline de psoriazis și ungiile i-au crăpat și apoi s-au rupt. Pentru ochiul supercritic al Lisei, Arabella arăta de parcă era o victimă a ciumei, și nu o femeie gravidă. Cel mai deranjant era că puterea de concentrare a Arabellei dispăruse. A uitat numele lui Nicole Kidman
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2243_a_3568]
-
în sens invers se izbi de ea, umărul lui lovindu-se de al ei cu putere. El a dispărut imediat, dar, parcă cu încetinitorul, Ashling a privit înapoi, simțind durerea pulsând în ea. Dintr-odată fragmentată, durerea ei s-a crăpat ca un glob de sticlă, redusă până la inexistență. Zgomotul orașului a izbit-o dintr-odată. Mașini care claxonau, fețe dure și egoiste. Brusc, părea să nu existe loc unde să se poată simți în siguranță. Corpul ei tremura în ritmul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2243_a_3568]
-
numele căruia s-a emis un mandat general de arestare pentru infracțiunea de omor din culpă. Tomas îi smulsese geanta unei hoșcotine la intersecția dintre 6th Street și Alvarado, când baba s-a prăbușit fulgerător, lovită de infarct, și a crăpat. Tomas a aruncat poșeta cât colo și a fugit ca de dracu’. A lăsat în urmă un set de amprente unsuroase pe geanta cu pricina și, pe deasupra, niscai martori oculari. Blanchard îl înghionti pe individ. — Habla ingles, Tomas? Dos Santos
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1945_a_3270]
-
de ajutor la investigație, iar cu oameni ca ei pe urmele criminalului, cred că ne putem aștepta la rezultate pozitive în scurt timp. Mai mult decât atât... N-am mai auzit nimic, din cauza sângelui care-mi zvâcnea în tâmple. Am crăpat ușa. Lee m-a zărit, s-a aplecat în semn de salut spre Loew și a ieșit din birou. M-a urmărit până în micul birou de la Arestări. Eu m-am întors brusc spre el: — Ne-ai detașat, nu-i așa
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1945_a_3270]
-
ale poliției, care mi se perindau neîncetat prin fața ochilor în timp ce încercam să notez în spațiile albe informații despre mișcările lui Junior Nash. M-am sculat cu o durere de cap, perfect conștient că mă așteaptă o zi lungă. Tocmai se crăpase de ziuă. M-am dus pe verandă și am ridicat ediția de dimineață a Herald-ului. Pe prima pagină scria „Vânătoare de iubiți în cazul crimei atroce“, iar la mijloc, exact sub articol, era o fotografie a lui Elizabeth Short
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1945_a_3270]
-
Își închipuie că-i mai tare decât Johnnie Roșcovanul? Gândacii încep să urle ca negroteii. Filipineza zice nu, domnu’, că Johnnie are dinții ascuțiți. Fuge ca din pușcă, iar eu și cu Johnnie stăm la adăpost până sâmbătă seara. Ne crapă buza după o păsărică. Ne ducem la dugheana asta de pe Broadway și-mi iau niște decorații pentru geaca de aviator. Decorații cu frunze de stejar, steaua de argint, steaua de bronz, medalii pentru toate campaniile din Japonia... Arătam ca George
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1945_a_3270]
-
adevăratul obstacol ce-mi bloca intrarea în casă. Ușa aia era din lemn masiv, dar i-am pipăit tocul și am constatat că-i prinsă de perete cu un simplu cârlig. Am zgâlțâit clanța și am văzut că ușa se crapă puțin. Dacă reușeam să salt cârligul, eram ca și intrat. M-am lăsat în genunchi, am pipăit podeaua și m-am oprit când am dat cu mâna de o bucată subțire de metal. Am palpat-o ca un orb și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1945_a_3270]
-
publicitar, apoi am auzit niște glasuri la etaj. Am urcat cu pistolul în mână. Amortizorul era bine înșurubat. Vocile răsunau din dormitorul principal: a lui Emmett era graseiată, iar a lui Madeleine alintată. M-am lipit de peretele holului, am crăpat ușa și am tras cu urechea: — ...în plus, unul dintre maiștrii mei mi-a zis că rahaturile alea de conducte au scăpări de gaze. O să avem de plătit o groază de bani, fetițo! Încălcarea regulamentului de protecția muncii - asta în
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1945_a_3270]
-
rog. Vreau doar să mă duc acasă și să-mi iau medicamentul. Logan privi figura distrusă, Învinețită, și-și puse jos stiloul. Hoitarul avea dreptate: nu-l putea obliga să depună o plângere Împotriva celor care-i Învinețiseră ochiul, Îi crăpaseră buza, Îi mișcaseră trei dinți, Îi fracturaseră o coastă și-l loviseră În mod repetat În boașe. Până la urmă, erau boașele lui. Dacă el nu voia să fie pedepsiți cei care le loviseră, era decizia lui. Dar cei de la poliția
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1999_a_3324]
-
mobilă. Ici și acolo, tencuiala se dusese de pe pereți, descoperind lemnele de sprijin de dedesubt. Ciuperci negre se adunaseră În jurul găurilor ca muștele lângă o rană deschisă. Scările nu mai aveau covoare și una dintre trepte era ruptă, cu scândura crăpată la mijloc și ridicată la capete. Dar Încă mai erau fotografii pe pereți. Logan șterse o porțiune din sticla plină de praf a uneia dintre ele, iar o femeie cu un aer fericit Îi zâmbi din ea. Mări petecul șters
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1999_a_3324]
-
spate a unei mașini, cu un aer speriat. Asta-i mașina ta? Mie mi se pare că-i un Volvo. — N-am făcut nimic! — Pe naiba n-ai făcut.Ești un gunoi mnicinos și-ți trimit curul la-nchisoare până crăpi. Nicholson Înghiți În sec. — Mai avem niște poze, zise Logan. Vrei să le vezi, domnule Nicholson? Întoarse un plic de carton și scoase fotografiile post mortem ale lui David Reid. — O, Doamne... Nicholson deveni cenușiu. Îl mai ții minte pe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1999_a_3324]
-
Logan privea În liniște cum mașina scrâșnea oprindu-se, dar nu Înainte de a lovi un băiat care traversa strada. Puștiul era mic, radiatorul și bara de protecție Îl izbeau Într-o parte, Îi Îndoiau picioarele și-l pironeau pe capotă, crăpându-i capul la contactul cu metalul, Înainte să-l arunce pe asfalt. Era filmat cu Încetintorul, fiecare lovitură fiind coreografiată și oribil de clară. Explicația „CURMĂ VITEZA, NU VIAȚA UNUI COPIL“ străbătea ecranul. Logan privea pierdut ecranul, cu o mină
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1999_a_3324]
-
de sânge și caldă Încă. Firele de păr se ridicară pe ceafa lui Logan. — Era vie? Mai era vie când ai găsit-o, Bernard? Figura cu urme de lacrimi se plecă deasupra mesei, odihnindu-și capul În mâini, pe suprafața crăpată de melamină. — Uneori, lucrurile sunt lovite și nu mor pe loc. Uneori așteaptă să vin să le veghez. — Oh, Cristoase. Îl duseră pe Hoitar Înapoi În celula sa și reveniră În camera de interviu: Logan, Insch și adultul care avea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1999_a_3324]
-
ticălosul ăla mic de data asta? Dar ușa rămase Închisă. Deschideți ușa, vă rog. — Ticălosul ăla mic nu-i aici. Culoarea Începu să urce pe gâtul detectivului inspector Insch. — Deschide naibii ușa În clipa asta! Clic, clac, zdrang. Ușa se crăpă. Fața care Îi privea din prag era dură și plină de riduri, cu o țigară atârnând dintr-un colț al gurii răsucite și subțiri. — V-am zis: nu-i aici. Veniți mai Încolo. Insch nu putu să Înghită și așa ceva
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1999_a_3324]
-
Martin sări În picioare și apucă băiatul de partea superioară a brațelor, săltându-l de pe podea. Taci! Taci! Taci! Dar asta-l făcu pe copil să zbiere mai tare. Mârâind, Martin Îi arse un dos de palmă tare și usturător, crăpându-i copilului buza și Însângerându-i nasul. Se făcu liniște. — Oh, Doamne... Oh, Doamne, nu... Martin scăpă copilul pe podea, cu fața Îngrozită. Se uită la copilul terifiat care suspina, mișcându-și mîinile ca să alunge usturimea palmei. Îmi pare rău
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1999_a_3324]
-
altceva. Ați auzit vreodată acel gurluit al porumbeilor sălbatici, ați perceput acea senzuală frecare a sunetelor În aer, ca și cum o planetă trece pe lângă altă planetă și atunci au loc picurări de muzici nemaiauzite În timpanele noastre tocite de uzura efemerității, crăpate de o rumoare viscerală? Sau vi s-a Întâmplat deseori să visați cu ochii deschiși, Între aceste semnale bizare pe care le emit acele păsări baroce: „guguuu-știuc“, „guguuu-știuc“? Ce semnificație pot să aibă aceste semnale, de care parte a ființei
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2326_a_3651]
-
monșer, când vii?“, „Azi“, „La ce oră?“, „Acum?“, „Bine, te aștept“. Las repede orice curs sau seminar, uit și de carnet și În nici o jumătate de oră sun la ușa apartamentului său, În strada Dionisie Lupu. Mai Întâi, ușa se crapă puțin, este Întuneric pe coridor; abia am dibuit soneria, cineva mă pândește din umbră, o secundă, două, nu zice nimic, poate am greșit ușa: „Intră, monșer“. Mă trezesc În fața unui ins cu ochelari, ce părea sculat din somn de curând
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2326_a_3651]
-
mulțumit să repete un panseu pe care îl auzise cu mai mulți ani în urmă în timpul unei investigații: „Dumnezeu nu oferă niciodată certitudini”. Își luase singur sarcina de a-l ademeni pe atentator să tragă, în speranța că glonțul va crăpa totuși geamul și va indica locul în care acesta se află. Planul funcționase, deși cu o mică variație pe care Bell o menționase prin stație: Au... - Unitatea de Intervenție 4 către Bell. Aici Haumann. Ai avut dreptate. Stop. - Continuă. Conducătorul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2103_a_3428]