2,528 matches
-
fost realizată în secolul al XIX-lea datorită similitudinilor dintre omul reprezentat și portretul lui Leonardo realizat de Rafael în fresca "Școala ateniană", precum și datorită calității înalte a lucrării. Pe de altă parte, Frank Zöllner afirmă că "acest desen în cretă roșie ne-a determinat în mare parte ideea cu privire la chipul lui Leonardo deoarece multă vreme s-a crezut că este singurul său autoportret. Astăzi este considerat a fi un fals sau, cel mult, o copie" . O critică frecventă în secolul
Autoportret (Leonardo da Vinci) () [Corola-website/Science/326898_a_328227]
-
lui Leonardo. Se crede că dacă desenul ar fi autentic atunci ar fi singurul autoportret realizat de Leonardo. Există portrete ale lui Leonardo realizate de alți artiști, datând de la începutul secolului al XVI-lea. Un portret în profil realizat în cretă expus la Windsor se crede că ar fi realizat de ucenicul lui Leonardo, Melzi. Celelalte portrete au fost realizate după moartea artistului. Se crede că există portrete ale lui Leonardo în tinerețe. Acestea includ statuia "David" realizată de Verrocchio și
Autoportret (Leonardo da Vinci) () [Corola-website/Science/326898_a_328227]
-
că secesiunea doar unei mici părți a Greciei - Peloponezul de exemplu - ar fi dus la intensificarea luptei de eliberare a altor regiuni ale imperiului locuite de greci, așa cum ar fi fost Grecia centrală, Macedonia, Tracia, Anatolia apuseană, insulele mici ale Mării Egee, Creta, Cipru, și chiar a capitalei imperiului, Constantinopol, ceea ce ar fi pus în primejdie existența imperiului. Nu în ultimul rând, grecii erau de o importanță foarte mare pentru imperiu, elenii având majoritatea vaselor comerciale și ocupând poziții dominante în comerț. La
Bătălia de la Navarino () [Corola-website/Science/325478_a_326807]
-
în mod oficial noul stat independent - Regatul Greciei. Teritoriul acestui regat era însă limitat doar la regiunile din care fuseseră alungate forțele otomane: Peloponez, Insulele Ciclade și Grecia centrală. Numeroase regiuni cu o majoritate etnică elenă precum Tesalia, Epir, Tracia insulele Creta și Cipru ca și restul insulelor din Secesiunea Greciei nu a reprezentat încheierea necazurilor pentru otomani. În mod ironic, cea mai mare amenințare împotriva integrității Imperiului Otoman nu venea din partea Imperiului Rus, ci din partea egiptului. După ce și-a pierdut flota
Bătălia de la Navarino () [Corola-website/Science/325478_a_326807]
-
a zdrobit armata otomană din Anatolia și a pregătit marșul împotriva Constantinopolului. Înaintarea sa a fost stopată de intervenția britanicilor și francezilor, care au obligat Poarta să-i acorde lui Ibrahim controlul asupra Siriei și, în plus, și asupra insulei Creta și a regiunii Hejaz din Arabia. Domnia sa a fost una opresivă și a provocat o serie de revolte ale localinicilor, așa cum a fost revolta arabilor palestinieni din 1834. Sultanul a încercat în 1839 să recucerească controlul asupra regiunii, dar armatele
Bătălia de la Navarino () [Corola-website/Science/325478_a_326807]
-
internațională a alfabetizării se sărbătorește la 8 septembrie. Scrierea a apărut în Mesopotamia în mileniul al IV-lea î.Hr. și apoi în forme originale și în Egipt, India, China și Fenicia. În Europa scrierea a apărut pentru prima dată în Creta, dar acest fapt nu a avut nici o influență pe continent, dispărând odată cu declinul civilizației minoice. Pe continent, grecii sunt primii care au dezvoltat un alfabet sub influența scrierii feniciene. De aici a fost preluat de etrusci și de latini, care
Alfabetizare () [Corola-website/Science/325608_a_326937]
-
de 20 de zile, distrugându-l aproape în totalitate. Prin cucerirea orașului, insurgenții aveau la dispoziție un port la Marea Mediterană. Efectivele rebelilor ajunseseră la 10.000 de oameni. Sub conducerea armatorului Ioannis Vlachos (Daskalojannis) a izbucnit o revoltă antiotomană în Creta în regiunea Sfakia. Peste 24.000 de oameni s-au răsculat în Epir. Klefții s-au răsculat în munții Tesaliei și Macedoniei. Un mare număr de rebeli din Macedonia au traversat Istmul Corint și s-au alăturat celor care luptau
Revolta Orlov () [Corola-website/Science/325992_a_327321]
-
2011 Ursula Pfistermeister, "Wehrhaftes Franken", Bd. 2, Nürnberg 2001 Karl Kolb, "Wehrkirchen und Kirchenburgen în Franken", Würzburg 1977 Districtul Schweinfurt Districtul Schweinfurt face parte a regiunii Franconia Districtul Würzburg Districtul Würzburg face parte a regiunii Franconia În Grecia, pe ostravul Cretă, există mai multe mănăstiri fortificate. În România există biserici fortificate săsești și ungurești. În plus, anumite mănăstiri ale românilor șunt fortificate, ca faimoasa Mănăstirea Putna. Pentru bisericile fortificate ale Ardealului, vezi secțiunea "Biserici fortificate din Transilvania". Koper O parte a
Lista bisericilor fortificate () [Corola-website/Science/326094_a_327423]
-
1821, după victoriile de la Vassilika și Gravia, grecii au reușit să asigure controlul, cel puțin temporar, asupra Greciei centrale. Cretanii au participat pe scară largă la rebeliune, dar nu au reușit să obțină eliberarea de sub dominația otomană datorită intervenției egiptene. Creta avea o lungă istorie de rezistență antiotomană, faptele de vitejie ale locuitorilor insulei intrând în folclor, precum cele ale lui Daskalogiannis, ucis în lupta cu turcii. Rebeliunea grecilor din 1821 din Creta a primit un răspuns violent din partea autorităților otomane
Prima Republică Elenă () [Corola-website/Science/326132_a_327461]
-
obțină eliberarea de sub dominația otomană datorită intervenției egiptene. Creta avea o lungă istorie de rezistență antiotomană, faptele de vitejie ale locuitorilor insulei intrând în folclor, precum cele ale lui Daskalogiannis, ucis în lupta cu turcii. Rebeliunea grecilor din 1821 din Creta a primit un răspuns violent din partea autorităților otomane. Un mare număr de cretani, inclusiv preoții considerați capii răscoalei, a fost executat. În ciuda represiunilor dure, elenii nu au cedat și sultanul Mahmud al II-lea a fost forțat să ceară ajutorul
Prima Republică Elenă () [Corola-website/Science/326132_a_327461]
-
o flotă egipteană de 30 de vase de război și 84 de transport sub comanda ginerului lui Mhemed, Hasan Pașa, a intrat în portul Souda. După debarcarea trupelor, Hasan Pașa a trecut imediat la represalii sângeroase împotriva satelor din întreaga Cretă. După moartea accidentală a lui Hasan în februarie 1823, un alt ginere al lui Muhammad Ali, Husein Bey a continuat represaliile în Creta. El conducea o forță egipteano-turco de 12.000 oameni - infanterie, cavalerie și artilerie - cu cartierul general în
Prima Republică Elenă () [Corola-website/Science/326132_a_327461]
-
portul Souda. După debarcarea trupelor, Hasan Pașa a trecut imediat la represalii sângeroase împotriva satelor din întreaga Cretă. După moartea accidentală a lui Hasan în februarie 1823, un alt ginere al lui Muhammad Ali, Husein Bey a continuat represaliile în Creta. El conducea o forță egipteano-turco de 12.000 oameni - infanterie, cavalerie și artilerie - cu cartierul general în Heraklion. Emmanouil Tombazis, numit comisar al Cretei de către guvernul revoluționar, a convocat pe 22 iunie 1823 o convenție la Arcoudaina, în cadrul căreia a
Prima Republică Elenă () [Corola-website/Science/326132_a_327461]
-
în februarie 1823, un alt ginere al lui Muhammad Ali, Husein Bey a continuat represaliile în Creta. El conducea o forță egipteano-turco de 12.000 oameni - infanterie, cavalerie și artilerie - cu cartierul general în Heraklion. Emmanouil Tombazis, numit comisar al Cretei de către guvernul revoluționar, a convocat pe 22 iunie 1823 o convenție la Arcoudaina, în cadrul căreia a încercat să reconcilieze diferitele facțiuni elene și să le canalizeze eforturile împotriva inamicului comun, otomanii. El a mobilizat 3.000 de oameni la Gergeri
Prima Republică Elenă () [Corola-website/Science/326132_a_327461]
-
la câteva zone montane izolate.. În vara anului 1825, gurupuri de cretani care au însumat între trei și patru sute de oameni, s-au reîntors pe insulă, după ce luptaseră împotriva otomanilor în Peloponez. Aceștia au dat un nou imbold rebeliunii din Creta. Pe 9 august 1825, aceste grupuri aflate sub conducerea lui Dimitrios Kallergis și Emmanouil Antoniadis au cucerit forturile Gramvousa și Kissamos (de unde și numele acestei perioade de timp, „Perioada Gramvousa”). După aceste victorii, insurgenții au încercat să reaprindă rebeliunea în
Prima Republică Elenă () [Corola-website/Science/326132_a_327461]
-
natură încât au devenit autonomi, au construit o școlaă și au construit o biserică dedicată Maicii Domnului "Panagia i Kleftrina" („Maica Domnului Pirat”). În ianuarie 1828, epiriotul Hatzimichalis Dalianis și cei 700 de greci de sub comanda lui au debarcat în Creta și în martie au cucerit castelul Francocastello din regiunea Sfakia. Răspunsul otomanilor a fost rapid - Mustafa Naili Pașa a asediat cetatea cu o armată de 8.000 de oameni. După câteva zile, turcii au cucerit Francocastello, iar Dalianis a pierit
Prima Republică Elenă () [Corola-website/Science/326132_a_327461]
-
armată de 8.000 de oameni. După câteva zile, turcii au cucerit Francocastello, iar Dalianis a pierit în luptă alături de alți 385 dintre oamenii lui. În 1828, Kapodistrias a trimis o expediție (la care particpau și francezii și britanicii) în Creta să rezolve problema pirateriei. Această expediție a distrus toate vasele piraților din Gramvousa, iar fortul a trecut sub comanda britanică. Dezvolatarea economică a Salonicului și a altor orașe din Macedonia a conicis cu renaștere culturală și politică grecilor. Ideiile promovate
Prima Republică Elenă () [Corola-website/Science/326132_a_327461]
-
la Methoni. După intervenția egiteană în Peloponez, revoluția elenă a fost amenințată cu înfrângerea, fiind salvată doar de intervenția Marilor Puteri și de victoria acestora din bătălia de la Navarino din 1827. Intervenția egipteană a fost limitată la început doar la Creta și Cipru. Succesele egiptenilor i-au pus pe turci într-o poziție dificilă: să accepte în continuare ajutorul viceregelui Muhammad Ali și să fie obligați să facă față ambițiilor crescute ale acestuia, sau să continue lupta fără implicarea acestuia în
Prima Republică Elenă () [Corola-website/Science/326132_a_327461]
-
să continue lupta fără implicarea acestuia în luptă și să riște să fie înfrânți. Muhammad Ali a fost de acord în cele din urmă să-și trimită trupele în ajutorul suzeranului său cu condiția să obțină controlul nu doar asupra Cretei și Ciprului, dar și asupra Peloponezului și Siriei . Fiul lui Muhammad Ali, Ibrahim Pașa, și-a debarcat trupele la Methoni pe 24 februarie 1825. După o lună de zile, el dispunea de o armată de 10.000 de infanteriști și
Prima Republică Elenă () [Corola-website/Science/326132_a_327461]
-
trebuia confirmată prin firman al Sultanului. Cele trei puteri propuneau ca granița statului elen să se întindă de la Arta la Volos și, în ciuda eforturilor lui Kapodistrias, noul stat urma să includă numai insulele Cyclades, Sporades, Samos și, în anumite condiții, Creta. Conferința de la Londra a stabilit prin protocolul din 22 martie 1829 acceptarea celor mai multe prevederi ale înțelegerii de la Poros. Noua graniță nu a inclus insulele Samos și Creta în noul stat elen. Rusia a exercitat presiuni deosebite pentru ca Turcia să accepte
Prima Republică Elenă () [Corola-website/Science/326132_a_327461]
-
stat urma să includă numai insulele Cyclades, Sporades, Samos și, în anumite condiții, Creta. Conferința de la Londra a stabilit prin protocolul din 22 martie 1829 acceptarea celor mai multe prevederi ale înțelegerii de la Poros. Noua graniță nu a inclus insulele Samos și Creta în noul stat elen. Rusia a exercitat presiuni deosebite pentru ca Turcia să accepte prevederile Tratatului de la Londra. Turcia a acceptat în final pe 6 iulie 1827 prevederile Tratatului de la Londra și pe cele ale Protocolului pe 22 martie 1829. La
Prima Republică Elenă () [Corola-website/Science/326132_a_327461]
-
din Franța a întârziat rezolvarea problemei frontierei noului regat până după momentul formării unui nou guvern britanic. Henry Temple, noul ministru de externe, a acceptat în cele din urmă ca frontiera Regatului Greciei să fie linia Arta-Volos. Negocierile cu privire la includerea Cretei între frontierele noului stat nu au dus însă la niciun rezultat. În luna mai a anului 1832, în timpul Conferinței de la Londra, cele trei mari puteri, (Regatul Unit, Franța și Rusia) au oferit tronul regelui Bavariei, Ludwig von Wittelsbach, fără a
Prima Republică Elenă () [Corola-website/Science/326132_a_327461]
-
Argos pe 11 iulie 1839, în faza finală a Războiului de Independență. A patra Adunare Națională de la Argos a fost deschisă cu participarea a 236 de reprezentanți din toate teritoriile grecești, inclusiv cele aflate încă sub controlul guvernului otoman precum Creta sau Macedonia. Deputații au fost aleși pentru prima oară prin vot. Adunarea a adoptat o serie de reforme propuse de Kapodistrias, printre care: A cincea Adunare Națională de la Nauplion (în limba greacăΕ' Εθνοσυνέλευση) a fost convocată la Argos pe 5
Prima Republică Elenă () [Corola-website/Science/326132_a_327461]
-
fost onorat prin ridicarea unui monument în centrul orașului. Orașul și-a schimbat dramatic compoziția etnică în timpul schimburilor de populație dintre Grecia și Turcia, de la sfârșitul războiului greco-turc din 1919 - 1922, când în Söke au fost colonizați emigranții turci din Creta.
Söke () [Corola-website/Science/322583_a_323912]
-
cu cel de incidență, lucru relevat într-o traducere arabă din secolul al XII-lea. Pentru realizarea lentilelor, greco-romanii utilizau sfere de sticlă umplute cu apă. Cele mai vechi, datate cam prin 2000 î.Hr., au fost descoperite în regiunea insulei Creta și a Asiei Mici. Enciclopedistul arab Al-Kindi (c. 801-873) a avut ca preocupare și studiul luminii. Astfel, în lucrarea cunoscută sub numele latin "De radiis stellarum", susține că "orice lucru din univers emite raze în toate direcțiile, raze care se
Istoria opticii () [Corola-website/Science/322286_a_323615]
-
prinții ruși dar și în garda personală a împăratului de la Constantinopol. Au luptat și cu românii (blakumenn) în bătălia de la râul Alta din anul 1019. În urma unei expediții asupra Constantinopolului, vikingii au lăsat inscripții și reprezentări grafice la bisericuța de cretă de la Basarabi-Murfatlar din Dobrogea. a fost, pentru Scandinavia, epoca marilor schimbări religioase. Inițial, vikinigii practicau ca religie o formă de păgânism germanic, dar începând cu secolul al X-lea, în Scandinavia a fost introdus creștinismul, o religie introdusă cu forța
Epoca vikingilor () [Corola-website/Science/329810_a_331139]