2,847 matches
-
la Hunter S. Thompson 1 - pantaloni scurți kaki, cămașă hawaiiană albastru-deschis cu pescăruși, ochelari de soare cu lentile mari și-o pălărie fără boruri -, așa că probabil eu am fost de vină pentru asta. Când primești frappé-ul, dacă e unul bun, cuburile de gheață stau pe fundul paharului. Pe măsură ce licoarea se așază, devenind mai mult cafea și mai puțin spumă, gheața își croiește drum în sus. Ca o apă curgătoare sau ca focul, e un lucru oarecum hipnotic. Clio spuse ceva despre
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1862_a_3187]
-
larg deschiși, sărind de la una la alta, descoperiră paharul de votcă din poală. Am încremenit. L-am ridicat cât am putut de încet și grijuliu, străduindu-mă din răsputeri să nu afectez lucrurile care se petreceau înlăuntrul meu. Cele trei cuburi de gheață se topiseră și deveniseră niște pastiluțe cu margini rotunjite, fiecare cu puzzle-ul ei complex de imperfecțiuni, planuri fantomatice și crăpături. În jurul fiecărui cub, apa scursă și votca puțin mai densă se îmbinau în sisteme climaterice miniaturale și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1862_a_3187]
-
-mă din răsputeri să nu afectez lucrurile care se petreceau înlăuntrul meu. Cele trei cuburi de gheață se topiseră și deveniseră niște pastiluțe cu margini rotunjite, fiecare cu puzzle-ul ei complex de imperfecțiuni, planuri fantomatice și crăpături. În jurul fiecărui cub, apa scursă și votca puțin mai densă se îmbinau în sisteme climaterice miniaturale și fronturi de furtună. M-am gândit la fragilele spirale de culoare ale uleiului în apă, la trista rostogolire și dispersare a galaxiei, la margaretele ca niște
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1862_a_3187]
-
și promise că va face tot ce-i stă în puteri pentru ca fiecare caracter de literă din întreaga Japonie să fie trimis la Shotai-Mu. Auzind acestea, Susumu zâmbi și își dădu ultima suflare. Bătrânul avea să-și țină promisiunea. 28 Cubul de lumină — Vreau să-ți arăt ceva. Fidorous o porni pe coridor cu mersul lui de director de școală și eu l-am urmat. — Când Primul Eric Sanderson m-a găsit, spuse, eu eram rănit, pe fugă și mă temeam
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1862_a_3187]
-
O capcană care să prindă ce? De ce fugeai? Imediat îți arăt. Fidorous împinse ușa. Spațiul dindărătul ei era cavernos, întunecat și nedeslușit, ca un hangar de avion noaptea. M-am uitat prostit. În partea opusă, pe podea, se vedea un cub mare cât o casă, trasat în întregime din lumină pâlpâitoare. — Doamne, am spus, năuc. Ce frumos e! Fidorous nu răspunse. Când ochii mi se obișnuiră, am văzut că efectul era posibil datorită unei adunături de rame de lemn înalte. Fiecare
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1862_a_3187]
-
răspunse. Când ochii mi se obișnuiră, am văzut că efectul era posibil datorită unei adunături de rame de lemn înalte. Fiecare susținea unul sau mai multe proiectoare de film și fiecare proiector bătea spre lateralul proiectorului învecinat. Împreună descriau un cub. — Asta-i capcana? — Da. Filtru de semnificant sus, spuse Fidorous, gesticulând spre partea de sus a cubului, iar aici jos cușca. E-un rezervor. Un acvariu. Uitându-mă în spate, am început să deslușesc impresia unei mari mingi întunecate înotând
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1862_a_3187]
-
de lemn înalte. Fiecare susținea unul sau mai multe proiectoare de film și fiecare proiector bătea spre lateralul proiectorului învecinat. Împreună descriau un cub. — Asta-i capcana? — Da. Filtru de semnificant sus, spuse Fidorous, gesticulând spre partea de sus a cubului, iar aici jos cușca. E-un rezervor. Un acvariu. Uitându-mă în spate, am început să deslușesc impresia unei mari mingi întunecate înotând în mijlocul rezervorului. Colaci lungi și groși de vină, teamă și înfrângere se umflau și se alungeau din
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1862_a_3187]
-
de silicon ca produs promoțional.” În momentul acelei confesiuni, tatăl lui Bruno avea șaptezeci de ani și avea să moară În scurt timp de ciroză. „Istoria se repetă, adăuga el pe un ton sumbru, clătinându-și paharul și ascultând clinchetul cuburilor de gheață. Tâmpitul de Poncet (era vorba de tânărul chirurg plin de elan care, În urmă cu douăzeci de ani, fusese la originea ruinei sale), tâmpitul de Poncet nu vrea să investească În lungirea pulelor. Zice că asta-i măcelărie
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2052_a_3377]
-
aperitiv. Bruno bea un Campari, Christiane, cel mai adesea, un Martini alb. Bruno privea mișcarea soarelui pe tencuiala zidului - alb În interior, puțin roz În exterior. Îi plăcea s-o privească pe Christiane umblând goală prin apartament, mergând să caute cuburi de gheață și măsline. Ceea ce simțea era straniu, foarte straniu: respira mai ușor, uneori rămânea minute Întregi fără să gândească, nu-i mai era atât de frică. Într-o după-amiază, la opt zile după sosirea lor, Îi spuse Christianei: — Cred
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2052_a_3377]
-
a doua sferă era neființa, și dispariția individuală. Calm, fără să ezite, se Întoarse și se Îndreptă spre a doua sferă. Se trezi, se răsuci În pat. Lângă el, Annabelle respira egal. Avea un ceas deșteptător Sony În formă de cub, care arăta 03 : 37. Putea să adoarmă din nou? Trebuia să adoarmă. Își luase cu el somnifere. A doua zi dimineața, Annabelle Îi făcu o cafea; ea prefera ceai cu pâine prăjită. Era o zi frumoasă, Însă deja cam rece
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2052_a_3377]
-
cu doi ciraci veniți să-l viziteze. Lumina era slabă - câteva aplice pe tavan, printre elemente decorative anoste, evocând dopuri de plută enorme. Ieșiră afară, la soare. Clădirea crematoriului era aproape de spital, În același complex. Camera de incinerare era un cub mare din beton alb, În centrul unei esplanade de un alb uniform; reverberația era orbitoare. În jurul lor, aerul cald unduia ca o mulțime de șerpi minusculi. Sicriul fu fixat pe o platformă mobilă ce luneca În interiorul cuptorului. S‑au recules
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2052_a_3377]
-
Purta un capot vechi, boieresc. Cum stătea În loja sa, gălăgia străzii nu părea să-l deranjeze, mai degrabă Îi ținea companie. De partea cealaltă a străzii, unde Înainte era cinematograful Mir, un hotel se sprijinea posac cu cotul de cubul unei agenții de pariuri. Înăuntru, mirosea a animale Înecate În ulei și a lipsă de detergenți. În spatele tejghelei de la recepție, o duduie Își număra degetele de la mâini, proaspăt date cu ojă. Hotelul este aproape pustiu, mi-a zis, deci alege
Câteva sfârşituri de lume by Georgescu Adrian () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1315_a_2385]
-
mai nimic, funcționând parcă după legile stricte ale unui angrenaj, monotonia existenței sale trecuse șoseaua și se impregnase În viața mea. Uneori, aveam chiar impresia că eram un șoarece pândind o pisică. După vreo patru zile, eram Închis Într-un cub de plictiseală groasă ca marmelada, căci dincolo, Kuznețov traversa În mod evident o pană de inspirație. Abia de mai scria ceva, În restul timpului plimbându-se În lung și-n lat prin cameră. După o săptămână, mă cățăram pe pereți
Câteva sfârşituri de lume by Georgescu Adrian () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1315_a_2385]
-
ochii eterați cochet, păpuși oxigenate mișcau ritmic din coapse, simulînd indiferența. Fete de la țară, venite la tîrg să se școlească, vorbeau gros, azvîrlind cîte un „tu” ațîțat, și se lăsau urmărite de bandele elevilor cu muzicuță. Mulțimea fîșîia lasciv în timp ce cuburile clădirilor cu acoperișe cenușii și tencuiala roasă se înecau în viermătul multicolor. La mansarde ramele leproase ale ferestruicilor se înclinau, gata să verse fiere în cazanul de sub ele. Claxoane sunau sfîșietor și, o clipă rupte, lanțurile omenești se căutau din
CARTIERUL SULAMITEI by MARCEL TANASACHI () [Corola-publishinghouse/Imaginative/513_a_701]
-
lanțurile omenești se căutau din nou. Deodată îmi apăru o scenă pe care, fără să-mi dau seama în ce fel, mi-o doream în acea clipă cu ardoare: pe trotuar, un pavagiu se odihnea mîncînd un castravete. Lepădase lîngă cuburile de granit barosul gros și se sprijinea cu brațul pe genunchi. Osteneala grea din trup îl abandona clipei, plin de rostul propriei sale existențe. Cred că începusem să sufăr din pricina unui trai din cale afară de trîndav. Amestecînd în dragostea ei
CARTIERUL SULAMITEI by MARCEL TANASACHI () [Corola-publishinghouse/Imaginative/513_a_701]
-
capturați. Rainer urlă că‑l doare‑n cur de bani, la fel cum și pe Sophie o doare‑n cur de bani, el e la fel ca ea, simte și gândește la fel. Sophie continuă, poate o bicicletă, cărți instructive, cuburi de construit... iar acum ar face mai bine să plece, azi ea are întâlnire cu Hans, nu cu el. Să nu‑și permită s‑o spioneze. Hans spune că‑i de aceeași părere cu Sophie. Rainer precizează că cineva care
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1971_a_3296]
-
unul și stă singuratic pe geam - ca să poată judeca la rece. Nu, Hans nu vrea nici un iaurt cu fructe de pe vremea lui Pazvante Chioru’, el vrea să dea pe gât un whisky sau un coniac. Aude pur și simplu clinchetul cuburilor de gheață și vede parcă aievea o mână albă de femeie care nu este a unei fantome, ci, foarte concret, a iubitei lui Sophie. E concretă, dar totuși ireală precum conceptul de clasă muncitoare. Ireală ca exploatarea, de care te
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1971_a_3296]
-
și el ceva, de fapt era doar contemplativ, urmărea evoluția la bară a unei siluete familiare, o știa de pe plajă, de anul trecut, de pe când căuta locuri În care să-și amenajeze clubul. Sorbea un pahar de whisky, mesteca Încet cuburile de gheață, Își Încleșta fălcile, aveau să-l doară a doua zi, așa pățeam de fiecare dată când prizam. Eram pe cale să-i solicit Vivianei vreo nefăcută, când l-am văzut pe Adelin intrând În bar. S-a dus direct
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1895_a_3220]
-
e bătut în cuie ca un G de tipar. Plec cu un sac de covoare, pături, cămăși de noapte, rochii, pantaloni și bonete. Când urc sacul în cârcă, un roi de molii mă încadrează într-o sferă, apoi într-un cub, apoi într-un trunchi de con cu diametrul bazei de 1,2 m. Pe palier, la etajul unu, mă șfichiuiește cu privirea madam Istrate. Zestrea fiică-sii a mai scăzut cu câteva sute de molii. La capătul străzii arunc sacul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2363_a_3688]
-
un casetefon portabil și a șoptit: Mussorgski, Tablouri într-o expoziție. Se foia prin cameră din ce în ce mai degajat. A scos din frigider o sticlă neagră de Johnny Walker și a umplut până la jumătate două pahare. În fiecare a răsturnat apoi trei cuburi de gheață. Mi-a înmânat un pahar, iar el s-a tolănit pe patul matrimonial cu o dezinvoltură sardanapalică. Prezența mea nu părea să-i atragă atenția în mod deosebit. Privea prin mine, dincolo de mine, și de acolo, reflectându-se
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2363_a_3688]
-
într-o tentativă de a-i determina pe cititori să perceapă, la unison, zădărnicia oricărui efort de a identifica în lumea aceasta ceva senin. Universul receptat de eul liric este oximoronic, aflat întrun echilibru frenetic, fiind compus din bile și cuburi / linii și plane / gesturi arhitectonice ale celor trei timpuri obiective, așa încât, deși textele par a proclama o libertate aproape totală în abordarea lumii, o geometrie ostentativă - chiar și visul are geometria lui: rana deschisă a UNUI ochi săpat în geometria
Aventura lecturii : poezie română contemporană by Mioara Bahna () [Corola-publishinghouse/Imaginative/367_a_1330]
-
zgomote care se deslușeau în afară de câte o sirenă din când în când, peste zumzetul monoton înăbușit al Londrei. Am plecat de la fereastră, m-am dus să scot o cutie de suc de portocale din frigider și am pus trei, patru cuburi de gheață într-un pahar mare. Am turnat sucul peste cuburi, bucurându-mă de muzica lor lentă în timp ce clincăneau lovindu-se unul de celălalt și se ridicau la suprafață în pahar. Mi-am turnat apoi un pahar cu bere și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1897_a_3222]
-
când, peste zumzetul monoton înăbușit al Londrei. Am plecat de la fereastră, m-am dus să scot o cutie de suc de portocale din frigider și am pus trei, patru cuburi de gheață într-un pahar mare. Am turnat sucul peste cuburi, bucurându-mă de muzica lor lentă în timp ce clincăneau lovindu-se unul de celălalt și se ridicau la suprafață în pahar. Mi-am turnat apoi un pahar cu bere și am dus băuturile în camera de zi. Oprindu-mă în prag
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1897_a_3222]
-
mine, nu despre asta-i vorba în poezia asta pe care ne-ai spus-o. Dimpotrivă, povestea ta o răstălmăcește complet. Artă, permanență, vax! Eternitatea e nisipul. Unde vrei să ajungi? întreabă Aurora. Arhitectura corespunde regnului mineral, adaugă Pascal. Unghiuri, cuburi, grinzi. Dincolo de muzee și palate, în orice caz, zice pictorul. Tibetanii fac picturile-alea pe nisip, câte o lună întreagă, după care le distrug. Nu știu de ce ne agățăm atâta de durată. Pictorul ridică unul câte unul trei degete. ─ Trecut
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2351_a_3676]
-
Hernandez, spuse chelnerul. — Nu. Eu și Încă unul. — Cine? Chaves sau Hernandez? — Cred că Hernandez. — Cu Chaves ce s-a-ntâmplat? — S-a rănit. — De unde știi? — De la Retana. — Hei, Looie, strigă chelnerul către sala mare. Chaves e cogida. Manuel desfăcuse cuburile de zahăr și le pusese În cafea. Amestecă și bău cafeaua dulce, fierbinte, care-i Încăzi stomacul gol. Apoi bău coniacul. — Mai dă-mi cincizeci. Chelnerul desfăcu sticla și-i umplu paharul, vărsând puțin și-n farfurioară. Celălalt chelner venise
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2002_a_3327]