6,583 matches
-
spuma! Cât mai multă spumă. Navigăm pe spumă! Până o să ajungem noi înșine spumă. O să ne spargem de malul timpului. Până atunci, se adună un vag sentiment că stăm într-o grădină zoologică. Ne vizitează lumea. Se uită la noi curioși, nedumeriți și buimăciți. Sau, poate înțeleg ceva, dacă au un bun translator de coduri, metehne și balcanisme. Un lighean de promisiuni se revarsă peste viețile noastre. Trăim cu perdelele trase. Și ecranele aprinse. Analog și online. Ecranosfera ne cotropește, tandru
ŞTIREA ZILEI: JURNALISTUL – UN CHIRURG SOCIAL (ESEU) de DONA TUDOR în ediţia nr. 1428 din 28 noiembrie 2014 [Corola-blog/BlogPost/359015_a_360344]
-
sufletul” - suflet care are parte de clipe nenumărate de fericire dar și de multe răscruci ce pândesc rătăcirea...Poeta Ioana Voicilă Dobre își duce existența oscilând între frumusețile lumii profane și frumusețile bănuite, neclare, misterioase ale unui spațiu imaginar. Fire curioasă „autodidact”, iubește slova, cartea, dreptatea și adevărul. Mereu surprinzătoare și plină de optimism afirmă că este în continuă grabă să prindă „clipa în poezie.” Vă recomand cu căldură volumul de versuri „Între verde și albastru”, volum în care își face
INTRE VERDE SI ALBASTRU- VOLUM DE AUTOR de IOANA VOICILĂ DOBRE în ediţia nr. 245 din 02 septembrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/359300_a_360629]
-
Gitenstein, pentru sprijinul acordat României pe durata misiunii sale la București. Excelența Sa a subliniat importanța filmului “Decoding Dacia” din mai multe puncte de vedere: “pe de o parte, regizorul Nicholas Dimăncescu reprezintă un model pentru tinerii americani de origine română, curioși să călătorească pentru a afla de unde venim și cine suntem? Pe de altă parte, documentarul este o incursiune în memoria colectivă și în spiritul dacilor” a spus ambasadorul. “Esența filmului constă în imagini și confesiuni, în introspecții și extrapolări, care
DESCIFRÂND MOŞTENIREA DACICĂ LA WASHINGTON D.C. de SIMONA BOTEZAN în ediţia nr. 774 din 12 februarie 2013 [Corola-blog/BlogPost/359339_a_360668]
-
în încăperea cu lumini albastre la brațul bunicului ei, renumitul pictor Tudor Cristache. Cu pasul elegant și privirea senină, împărțea zâmbete suave, înclinând ușor din cap. Pe chipul femeii se întrecea o mare de priviri, care mai de care mai curioase. Era singura nepoată a pictorului, singura moștenitoare a unei averi considerabile și a mai multor conturi din țară și din străinătate. Purta o rochie neagră, ușor decoltată, cu umerii goi, deasupra genunchiului, pantofi cu toc înalt, negri și o poșetă
PROMISIUNEA DE JOI (I) de GINA ZAHARIA în ediţia nr. 756 din 25 ianuarie 2013 [Corola-blog/BlogPost/359361_a_360690]
-
existența furând, cu al celui ce “muncea cinstit” pentru banii primiți de la stat, începuse să aibă dubii cu privire la aplicabilitatea acelei zicalei despre câinii și lupii care se aseamănă, în ceea ce privea comparația polițiștilor cu hoții. Și chiar într-un fel curios, începuse să-l simpatizeze pe șeful hoților ... măcar pentru că el nu o ironizase, chiar dacă înțelegea că suma restituită fusese, mai degrabă pedeapsa aplicată celui ce furase dându-se de gol. La scurt timp după aceea, întâmplarea a făcut, ca însăși
FILMUL NOPŢII ÎNCĂ NESFÂRŞITE de TANIA NICOLESCU în ediţia nr. 747 din 16 ianuarie 2013 [Corola-blog/BlogPost/359375_a_360704]
-
nu fugi după doi iepuri că nu vei prinde niciunul. Cam așa făcea Geo, când alerga după Iepurica, Iepurilă o lua în partea opusă. Însă era tare distractiv acest moment al zilei, mai ales că celelalte animale ale familiei asistau curioase la tot acest spectacol. Și era cățelul Bobiță, motanul Negrișor și pisica birmaneză, Pițișor. Cu fiecare zi cei doi iepurași creșteau minunat, țopăiau prin locul îngrădit cu plasă de stăpână, iar blănița lor avea o strălucire aparte. Erau permanent puși
POVESTEA IEPURAȘILOR PITICI de CORNELIA VÎJU în ediţia nr. 2115 din 15 octombrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/359435_a_360764]
-
de exemplu că New York Times punea în fiecare săptămână un citat din Cioran pe colțul ziarului? Am mai trăit de asemenea o experiență. Cu mulți ani în urmă, eram cu fiica mea într-un avion și ea, ca orice copil curios, a vrut să vadă cockpitul. Însuși căpitanul a adus-o înapoi, s-a așezat lângă mine și m-a întrebat de unde sunt. I-am spus că din România. A scos brevetul din buzunar, mi l-a arătat și mi-a
PARTEA A II A de STAN VIRGIL în ediţia nr. 774 din 12 februarie 2013 [Corola-blog/BlogPost/359345_a_360674]
-
Ulise - ucigașul cu corăbiile sale negre -, și “cățeaua nerușinată” Elena din Troia de carton, împreună cu gașca lor de mercenari și de politicieni hibridizați, aflați în comă tehnică și politică la nivel social-planetar, credeți că mai șovăie azi cineva la această curioasă tranzacție cu “conștiințele murdare” și alte otrăvuri și e-uri oțelite de NOW prin OMG-Monsanto?... Și totuși, dacă exist (existăm) prin sângele Electrei și a Elenei din Troia și gândesc (cugetăm) cu Inteligența luminoasă a Madonei Ifigeniei s-ar părea
SCRISOARE DESCHISĂ ADRESATĂ GENERAŢIEI OPTZECISTE ŞI ROMÂNILOR DE PRETUTINDENI (1) FRAGMENT DIN 144 DE SCRISORI DE TRANZIŢIE DIN MILENIUL III CĂTRE PRINŢESA X [Corola-blog/BlogPost/360290_a_361619]
-
pentru cafea. Abia venise de afară, din curte, unde o spălase Doru cu prosopul înmuiat într-o găleată de apă proaspătă scoasă cu ciutura din fântâna veche. Băiatul a rămas afară ca să se spele și să-și arunce privirea-i curioasă prin acareturi. Când s-a întors, mirosea a cafea proaspăt preparată. S-a retras tiptil, neobservat, lăsând fata să trebăluiască și a mers în salon. Tabloul nefiresc de pe covor l-a făcut să râdă. „Ehei, avocățelule! Șefa te așteaptă la
de MARIAN MALCIU în ediţia nr. 387 din 22 ianuarie 2012 [Corola-blog/BlogPost/360333_a_361662]
-
municipiului, aproape de locul în care s-au întâlnit cu o zi înainte, a oprit lângă bordură. Preț de câteva minute nu a scos nimeni o vorbă și nu s-au mișcat de pe locurile lor. Fetele priveau ceafa celui de la volan, curioase și vizibil amuzate. Doru scotocea prin borsetă A scos câteva bancnote și le-a întins în spate, la fete. Banii au trecut în poșetele lor, împărțiți foarte repede și egal, în aceeași tăcere pe care nimeni nu se-ncumeta s-
de MARIAN MALCIU în ediţia nr. 387 din 22 ianuarie 2012 [Corola-blog/BlogPost/360333_a_361662]
-
surprinse. Nu se așteptau la o invitație chiar pentru aceeași zi, dar nici la atitudinea lui Doru Manolache. Îl cunoșteau de pe vremea în care nu erau majore și petrecuseră multe nopți cu el, individual ori în grup. L-au privit curioase și neîncrezătoare. Avea față imobilă, exprimând seriozitate totală. Și-au îndreptat privirile pline de milă la celălalt, așteptând o hotărâre și, pentru că acesta tăcea, încruntat, fără sânge în obraji și cu maxilarele strânse, Angelica a început să râdă, hotărâtă să
de MARIAN MALCIU în ediţia nr. 387 din 22 ianuarie 2012 [Corola-blog/BlogPost/360333_a_361662]
-
trece, a întrerupt Ramona avalanșa părerilor de rău. Ce s-a întâmplat cu tine de te-ai întors? Nu-mi place cum arăți. Stai acolo pe scaun, să-ți dau un pahar cu apă, a continuat ea, destul de îngrijorată și curioasă. A pus apă în două pahare. Au băut amândouă fără să respire. S-au mai înviorat puțin și au răsuflat ușurate. Se priveau în ochi și niciuna nu îndrăznea să vorbească. Fiecare gândea că cealaltă știe. După o pauză prelungită
de MARIAN MALCIU în ediţia nr. 388 din 23 ianuarie 2012 [Corola-blog/BlogPost/360348_a_361677]
-
fâșii de culoare, un mănunchi de miniaturi lirice, intitulat: “Ipostaze-n Gustar”, în spirit tradițional japonez: “Melanj de culori / într-o seară de august - / mâini dibace”; “Paris-Café / Galerie cu viță / Poezie și vis”; “Culori în croșet / Pălării și poșete / pisici curioase”; “Gius-ul orange / evantaie de fildeș / - Nări amețite”; “Lucruri de mână / Simfonii de culoare - bucăți de suflet”; “Pe-o frunză de-arțar / lumină de aură / ecou amuțit”; “Vârste și spirit / amintiri în oglindă - / poeme cu ceai”; “Trăgându-și seva / din hârzobul
CULOARE ŞI FEMINITATE LA PARIS CAFE DIN GALAŢI de CEZARINA ADAMESCU în ediţia nr. 950 din 07 august 2013 [Corola-blog/BlogPost/360412_a_361741]
-
lună, Convorbirile și Fântâna Blanduziei. După slujbă, corul metropolitan condus de Bărcănescu cântă cu adâncă jale Mai am un singur dor. Toată lumea rămase consternată, cu lacrimi în ochi și cu durere în inimi... -Din partea familiei este cineva? - îl întrebă curioasă doamna Maiorescu pe soț. -Nu-i nimeni! - remarcă Titu Maiorescu rece. Grigore Ventura, prim-redactor la Adevărul îi ținu necrologul. După necrolog, sicriul a fost ridicat din biserică de către câțiva membri de vază ai Junimii și depus într-un car funebru
CEREMONIA DE ÎNMORMÂNTARE A LUI MIHAI EMINESCU de ION IONESCU BUCOVU în ediţia nr. 1626 din 14 iunie 2015 [Corola-blog/BlogPost/360494_a_361823]
-
Generală din localitate. Despre carte au vorbit prof.Antonia Bodea și editoarea Nadia Fărcaș-Baciu. Autoarea a citit din povestirile publicate și despre personajele acestora, care nu sunt altele decât nepoatele sale, întreținându-se cu micii cititori, răspunzând la întrebările acestora, curioși să cunoască modul și felul scriierii unei cărți. În închiere Titina Nica Țene a citit câteva poezii din cartea sa “Anotimpul jocului “, după care a dat numeroase autografe pe cărțile sale. Prof. Maria Cristea Referință Bibliografica: Scriitorul în mijlocul micilor cititori
SCRIITORUL ÎN MIJLOCUL MICILOR CITITORI de AL FLORIN ŢENE în ediţia nr. 1260 din 13 iunie 2014 [Corola-blog/BlogPost/360526_a_361855]
-
așa se ajungea la lungi povești despre lucruri știute și neștiute de copii! În sat copiii care păzeau vitele familiei se învecinau cu alții, dar la ciurdă li se părea altfel! Colegii lui Beldie auziseră de Uriașul Grapă și erau curioși să știe mai multe despre el! Auziseră și de moș Lică, șeful ciurdarilor din Fălticeni, și fiecare dintre ei știau câte o poveste despre aceste personaje. Rolul lui Beldie era să lămurească câte ceva. Se pare că nici Beldie nu știa
BELDIE ŞI SERILE DE INTERNAT de MIHAI LEONTE în ediţia nr. 394 din 29 ianuarie 2012 [Corola-blog/BlogPost/360590_a_361919]
-
bătând să mi spargă pieptul. Profesorul Martinov Milan, fie-i țărâna ușoară, mă aștepta, trăgând tacticos din țigara lângă geamul de pe coridorul de deasupra sălii de sport de unde se putea zări apa Nimăieștilor care scalda urbea Beiușului. M-a privit curios și binevoitor, mirat parcă, cu ochii săi albaștri pe care n-am să-i uit niciodată. - Tu scrii... poezii? - Nu..., am îngăimat eu, speriat, sunt doar niște încercări, niște... - Am să văd eu ce sunt, a convenit dascălul. Joia viitoare
POET, ESEIST, DRAMATURG de GEORGE ROCA în ediţia nr. 395 din 30 ianuarie 2012 [Corola-blog/BlogPost/360577_a_361906]
-
ajuns o clipă să-mi dau seama că visezmi-e teamă de ce simt, nu vreau să m-accidentezam nevoie de un semn să văd că am dreptateca nu primesc din nou șuturi sau poate coatema-ntreb dacă se merită totul sau daca nusunt curios dacă ce simt, simți la fel si tuhttp://www.iubimarta.blogspot.ro/... IX. APUSUL, de Angheluță Lupu , publicat în Ediția nr. 645 din 06 octombrie 2012. e încă un apus, mai trece o zi și știi... ești prea departe de
ANGHELUŢĂ LUPU [Corola-blog/BlogPost/360606_a_361935]
-
Jack să nu știe mai mult.In plus,multe dintre cărțile și documentele părinților ei au fost aduse în casa mătușii când au trebuit să vândă proprietatea pentru a acoperi anumite cheltuieli și datorii. -Se aude cumva un strigăt?întreba curioasă Karon care se ridică de pe marginea fântânii. -Da,acum aud și eu.Cred că e Radella.Mai bine te-ai duce să vezi ce doreste.Poate că e ceva important. -Jack,crezi că îi pot spune despre grădină? -Defapt...știe
KARON,CAP 6 de VIOLETA CATINCU în ediţia nr. 2271 din 20 martie 2017 [Corola-blog/BlogPost/359962_a_361291]
-
ocrotitorul paduri-cerbul,fata îi bandaja rănile cu o plantă galbenă,care îi vindeca rănile și îl revigoră pe bravul vânător.” Cum se numește tânără domnită această plantă miraculoasă”întreba băiatul.” Plantă se numește”laurie””.Și ce înseamnă asta?întreba tânărul curios”.”Înseamnă “miracol”spuse față cu mâinile tremurând de fiorul primei iubiri.” Atunci îi vom spune “miracolul iubirii”,pentru că asemeni numelui ei a fost un miracol că te-am intanlit.” Plantele se certau care mai de care pe finalul poveștii,insă
KARON,CAP 7 de VIOLETA CATINCU în ediţia nr. 2290 din 08 aprilie 2017 [Corola-blog/BlogPost/359964_a_361293]
-
Ar fi riscat să fie rănită.Trecu pe la Radella ,o văzu dormita,o săruta pe frunte și merse în cameră.Așezându-se,văzu pe pat o hârtie făcută pergament și legată cu o panglică roșie.O desfăcu că un copil curios și văzu,cu un scris aplecat câteva rânduri. Dragă Karon, deși au trecut doar câteva zile îți duc dorul.Nu ai mai trecut pe la cabană,insă sărutul tău încă îmi dă încredere și speranță.Am vrut chiar eu să vin
KARON,CAP 10C de VIOLETA CATINCU în ediţia nr. 2305 din 23 aprilie 2017 [Corola-blog/BlogPost/359969_a_361298]
-
nevoie de odihnă,spuse Karon bagand-o în pat. Închiseră ușa și Aongus se duse în camera lui ca să îi dea cartea fetei. -Parcă spuneai să iți aduc aminte diseară. -Te cunosc prea bine,Karon.Odata ce te-am făcut curioasă în privința unui lucru,nu mai ai rabdare.Cu siguranță te duceai și o căutai,rase Aongus,inmanandu-i carte cu coperți maro. -Asa e.Acum,dacă mă scuzi o sa ma duc să o citesc.Daca ai nevoie de mine,sunt
KARON,CAP 10C de VIOLETA CATINCU în ediţia nr. 2305 din 23 aprilie 2017 [Corola-blog/BlogPost/359969_a_361298]
-
Cunoscuse multe doamne, dar...ea cu parul castaniu roșiatic, îi acaparase atenția. Râdea fără să-i pese de strâmbăturile din nas ale mironosițelor. Se desprinse de lângă balustradă și se îndreptă spre ea. Capetele se întorceau, agitate, în jurul lui, oamenii șușoteau curioși. Ce tupeu",murmurau unii. Se opri în fața ei și îi întinse brațul, invitând-o la dans. Fascinanta, frumoasa creatură, a acceptat. Ochii lui întunecați o fixau plini de promisiuni tainice. Îi cuprinse mijlocul, lipind-o de trupul lui suplu si
ULTIMUL VALS de CAMELIA CONSTANTIN în ediţia nr. 579 din 01 august 2012 [Corola-blog/BlogPost/360023_a_361352]
-
un cititor avid de poezie. Pur și simplu i-am citit o poezie (de C.D.) și de atunci a devenit o cititoare fidelă de poezie”. Și n-am spicuit decît o mică parte din considerații. După asemenea glose, devenim realmente curioși de evoluția acestei poete, dar și de exegeza sa pe seama literaturii exilului și a tărîmurilor imaginare, în traducere românească. Referință Bibliografică: Confesiuni lirice de excepție ale unei supradotate scriitoare / Pompiliu Comsa : Confluențe Literare, ISSN 2359-7593, Ediția nr. 1339, Anul IV
CONFESIUNI LIRICE DE EXCEPŢIE ALE UNEI SUPRADOTATE SCRIITOARE de POMPILIU COMSA în ediţia nr. 1339 din 31 august 2014 [Corola-blog/BlogPost/360098_a_361427]
-
dar nu renunță la ideea de a înșfăca gâza aceasta ce începea deja să-l enerveze cu istețimea sa. Și, deodată, Buburuza se înălță și se așeză pe spatele motanului. - Spuneai că vrei să fii prietenul meu, Zonzonel? îl întrebă curioasă. - Desigur! Și dacă vrei să te convingi că sentimentele mele sunt sincere, uite, te las să pășești pe blănița mea. Am să te plimb prin toată grădinița încât o să vadă și florile cât îmi ești de dragă. Buburuza emoționată de
PĂȚANIA BUBURUZEI de CORNELIA VÎJU în ediţia nr. 2309 din 27 aprilie 2017 [Corola-blog/BlogPost/360150_a_361479]