2,987 matches
-
Un lucru aș dori acum: să Împuținezi munca, să te odihnești mai mult, să te cruți . Acum să trec la Întrebările matale: N. Iorga se referă la desmembrarea jud. Suceava (i se luase Muntele și unele sate). Voi căuta textul cuvântării mele ținute la comemorarea Mândrescu, și, de o voi mai găsi, V-o trimit. Dintre profesorii germani numai Hans Heinrich Borcherdt era academician; iar Iulius Wilhelm era Consilier guvernamental. Primul era germanist, al doilea romanist. Nu mai posed textul Gorovei
CORESPONDENŢĂ FĂLTICENEANĂ VOL.II by EUGEN DIMITRIU () [Corola-publishinghouse/Memoirs/700_a_1279]
-
rumoare era din ce în ce mai greu de stăpânit. Toată lumea aștepta cina, mesele erau întinse într-o sală alăturată și nerăbdarea generală putea fi înțeleasă. Nimeni nu și-a mai cheltuit banii mâncând în oraș, știind că va urma o recepție oficială. Seria cuvântărilor de salut este încheiată, la fel de lung și metodic, în germană (cu translator), de Thomas Wohlfahrt, din partea căruia observ - mai ales că nu e pentru prima dată - o plăcere psihanalizabilă de a ține discursuri, căci nu e vorba doar de obligațiile
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1968_a_3293]
-
voie, la pavilionul Spaniei. Nimerim la o recepție. Suntem invitați cu amabilitate sa intrăm, fiind considerați ca făcând parte dintr-o delegație regională spaniolă, care tocmai e sărbătorită la umbra unei verande impunătoare. Cred că am sosit după ce se rostiseră cuvântările de protocol. Acum răsună muzica - ritmuri iberice -, se aud exclamații, râsete și pot fi văzuți oameni la costum și cravată care se îmbrățișează și discută cu voce tare. Femeile sunt mici de statură și grase, îmbrăcate în culori aprinse. Suntem
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1968_a_3293]
-
câte o rusoaică melancolică, în costum de baie, plivind într-o semănătură cu ceapă - un artefact pe o placă fotografică năpădită de albeața omogenă a pustietății. La stația de frontieră Mamonovo, ne întâmpină o fanfară. Urmează o mică și radioasă cuvântare a șefului gării, care e excedat de eveniment, mărturisind că simte de parcă ar vorbi în numele țării. Este bruiat de „kalinka” și de tropăitul dansatorilor. Scriitorii occidentali sunt foarte bucuroși. Turcoaica Sezer Duru coboară și dansează cazacioc, strigă „bravo” și „spasibo
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1968_a_3293]
-
Andrei Bodiu a avut mari probleme când a încercat să dea un scurt telefon la Brașov. Când e surprins, nedumerit sau derutat de ceva, Andrei te privește intens și tace... Mergem la o expoziție de tipărituri și cărți vechi. Obișnuita cuvântare introductivă, interminabilă, cu traduceri în engleză și franceză, deși nu este nevoie de așa ceva - toate exponatele au comentarii bilingve. Urmează o vizită într-o galerie de ambre - fabuloasă. Toată lumea e încântată: coliere și broșe de o frumusețe rară, e drept
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1968_a_3293]
-
limba rusă, și asta ne permite să neglijăm lungi pasaje din mărturisirile ei. Visează să se stabilească într-o țară occidentală, pentru că nu-și vede rostul în Kaliningrad... Buna desfășurare a petrecerii este, la un moment dat, „deranjată” de o cuvântare a unui scriitor lituanian, Herkus Kuncius, bine grizat și el, care ne cere să semnăm un apel împotriva războiului din Cecenia. Asistența, inclusiv guvernatorul, este vădit incomodată de inițiativa lituanianului. La scurt timp, guvernatorul pleacă supărat. Fără să comenteze gestul
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1968_a_3293]
-
de vreo 40 de ani, subțire, zvelt, fost aviator sportiv, cu multe distincții în campionatele URSS. Foarte sigur în noua postură, dar și ușor emoționat. Thomas Wohlfahrt îi oferă cunoscuta bucată de plastic, inscripționată „Literatur Express Europa 2000”, și rostește cuvântarea de salut în aplauzele frenetice ale asistenței. Cina este copioasă, cu „ștaif”, în mare contrast cu ceea ce am avut la Kaliningrad. Atmosferă euforic-occidentală. De parcă ne-am regăsi integritatea pierdută în enclava rusească, în acord cu opțiunile noastre profunde. Lasha Bugadze
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1968_a_3293]
-
o marjă destul de largă pentru imaginația și orgoliul gazdelor. Peste tot unde ajungem, suntem așteptați. Hotelurile sunt de mult pregătite, locurile rezervate, autobuzele închiriate. La fiecare gară am savurat câte un „număr muzical”. Aici, la Riga, avem și concert, și cuvântări oficiale: Ministrul Culturii (o doamnă), primarul orașului și... Thomas, of course. În Est mai ales, escalele noastre capătă alura unui eveniment de proporții, care captează atenția oficialităților, a presei, a opiniei publice. Prezența unei caravane internaționale de scriitori le dă
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1968_a_3293]
-
e admisibilă, e chiar de neevitat. Noi nu avem coloși ca ai lor - Tolstoi, Dostoievski, Gogol”, îmi replică el... În sala mare a muzeului e în plină desfășurare conferința „Cultura și civilizația europeană la începutul celui de-al treilea mileniu”. Cuvântări, ipoteze, prospectări ale unor activități viitoare. Treptat se fac auzite, fără nici o legătură cu tema conferinței, critici dure la adresa organizatorilor moscoviți. Nu s-a făcut nici o publicitate evenimentului, deși s-au alocat bani. Cine a selectat participanții din partea Rusiei la
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1968_a_3293]
-
și-a schimbat din nou costumul. Chingiz ne impresionează, dar ne și intimidează, cu garderoba sa extrem de scumpă. Sunt prezenți la recepție și câțiva „monștri sacri” ai literaturii ruse contemporane: Evgheni Evtușenko, Bella Ahmadulina, Fazil Iskander. Acesta din urmă ține cuvântarea de răspuns la discursul ambasadorului francez. Îl ascult cu atenție. Vorbește lent, de parcă și-ar găsi cu greu cuvintele, dar are și destule formulări memorabile, irigate de o ironie tonică. Spune că ar renunța la gloria literară, care, de altfel
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1968_a_3293]
-
contribuția intelectualilor, într-o epocă de coborâre a intelectualității generale." În 1927, era deputat de Bihor. Trei ani ulterior, în 1930, era senator de Iași, apoi președinte al Senatului în guvernul Iorga, ales "ca personalitate culturală". De menționat de asemenea Cuvântarea Marelui Maestru al Francmasoneriei române unite M. Sadoveanu rostită la "Primul Convent federal, în București, la 15 aprilie 1934." Concluzie logică: în totul, fragmentele inedite proiectează lumini întregitoare asupra unui Sadoveanu necunoscut. Constantin Ciopraga SCURT CUVÂNT DESPRE EDIȚIE Textele sadoveniene
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1551_a_2849]
-
30 Iunie Plecăm în ziua de Vineri 28 Iunie pe la ora 9 1/2 dim. batalionul al 3-lea În ajun, pe o vreme rece și pe bură de ploaie s-a făcut revista regimentului. Au slujit preoții, a ținut cuvântare colonelul etc. Când colonelul a strigat: ... jurăm să murim până la unul pentru patrie..., soldații 3600 de oameni au strigat cu toții râdicând armele cu baionetele spre cer: jurăm! Ura! Era impresionant și puternic. Drumul e monoton. Trenul merge încet după itinerarul
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1551_a_2849]
-
Xenopol (născută Lefter) și un tânăr căpitan de loc din Fălticeni, numit Pleșoianu. În "Neamul Românesc", d. Iorga a scris despre comunicarea mea la Academie un articolaș prea elogios; spunea că poate niciodată nu s-a rostit la Academie o cuvântare mai mișcătoare. La Iași, ora 11 a.m. matineu pentru pomenirea a cincizeci de ani de la moartea lui Creangă și pentru pomenirea lui I. Mironescu. Au vorbit: un tânăr G. Ivașcu, urmând cele spuse de G. Călinescu în cartea lui recentă
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1551_a_2849]
-
care mi le dădea Directorul general se vedea că banda care punea la cale afacerea e dispusă să cheltuiască nu douăzeci de milioane, ci de zece și douăzeci de ori pe atâta. În adevăr, la consiliu, s-a vădit din cuvântările discrete pe care au ținut să le ție doi din consilieri d-nii P. și A., că se pun în joc influențe și făgăduieli bănești. Mai apoi R.M.S. s-a transformat în C.A.M. și s-a adoptat organizația Discomului (propunere
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1551_a_2849]
-
asemenea om, un metis, se face asemenea adunare? Mai bine mi se făcea monument mie, care sunt om și negustor cinstit în partea locului". A mai vorbit o profesoară pentru Mauricio Birgin. Am înțeles cea mai mare parte a conținutului cuvântărilor în spaniolă și portugheză. Producție muzicală: Leocadia Maslennikova, cântăreață, Alexei Krivceni, Leonid Kogan, Evghenii Malinin.Adunare însuflețită și simpatică. A prezidat Ilya Ehrenburg. Ieri am citit la Radio bucata Prietinul meu poetul pentru fondul de lecturi literare imprimate la magnetofon
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1551_a_2849]
-
nouă, călăuzindu-se după învățătura măreață a lui Marx, Engels, Lenin, Stalin. O lume întreagă își îndreaptă privirile și nădejdile către conducătorul cel mare al lagărului Păcii, democrației și socialismului. Tov. Stalin este învățătorul și prietinul omenirii muncitoare. Operele și cuvântările lui sunt traduse în toate limbile pământului, căci fiecare din ele sunt izvoare de înțelepciune, care aduc lumii temeiuri de fericire. Ca și maestrul său Lenin, Stalin îmbină duhul prevederii cu o capacitate neîntrecută de a sintetiza cursul evenimentelor istorice
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1551_a_2849]
-
fost un om, umbră care trece, care vine din întuneric și se duce în întuneric, și D-zeu l-a chemat la sine. Numai Dumnezeu cel mare poate judeca faptele oamenilor. A lui este datoria aceasta nu a noastră etc. CUVÂNTAREA* MARELUI MAISTRU AL FRANCMASONERIEI ROMÂNE UNITE D.M. SADOVEANU ROSTITĂ ÎN PRIMUL CONVENT FEDERAL, ÎN BUCUREȘTI, LA 15 APRILIE 1934 În calitatea cu care ați binevoit a mă învesti, de călăuzitor moral al Federației, după ce mulțămesc pentru dragostea și încrederea cu
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1551_a_2849]
-
în martie 23”. Copierea manuscriselor nu se limitează doar la cărțile absolut necesare oficierii cultului, cum sunt Mineele și Tetravanghelul. În 1470, „Eu, mult păcătosul Chiriac, am scris acest zlataust” pentru Ștefan voievod în mănăstirea sa Putna. Este vorba de Cuvântările Sfântului Ioan Gură de Aur, manuscris care s-a păstrat la Putna. O altă copiere se va face în 1486, aflată acum la Moscova. În același an, „zisul monah” Casian copia o Psaltire, care se află acum la Moscova. În
Ştefan cel Mare şi Sfânt – domn al Ţării Moldovei : (1457-1504) by Manole NEAGOE () [Corola-publishinghouse/Memoirs/101012_a_102304]
-
fost copiate un Sbornic în 1474, Vechiul Testament în 1475, Cuvintele pusnicești ale Avvei Dorothei în 1475, iar spre sfârșitul domniei lui Ștefan au fost copiate cărți din Vechiul Testament și Apocrife, un Apostol în 1500, un Liturghier în 1492(?), Grigore Teologul, Cuvântări, Viața și Hexameron Sfântul Ioan Zlataust. Manuscrisele rămase din vremea lui Ștefan cel Mare sunt prețioase ca mărturii ale preocupărilor de ordin spiritual ale oamenilor din a doua jumătate a secolului al XV-lea. Ele sunt, însă, și opere de
Ştefan cel Mare şi Sfânt – domn al Ţării Moldovei : (1457-1504) by Manole NEAGOE () [Corola-publishinghouse/Memoirs/101012_a_102304]
-
Gheorghe Maurer și Virgil Trofin, iată, s-a impus acest necunoscut în acel moment, care a fost agreat de majoritatea mebrilor Comitetului Central al Partidului Muncitoresc Român. La Congresul al- IX-lea al partidului unic, Nicolae Ceaușescu a rostit o cuvântare amplă, mulțumind celor care l- au ales în înalta funcție de secretar general al Partidului Comunist Român și a promis că ”va respecta întru totul directivele și obiectivele pe care le-a preluat de la defunctul conducător Gheorghe Gheorghiu Dej”. În prima
Președinți cu nume terminat în ”escu” ai României by Nicolae Mavrodin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91585_a_92806]
-
drept”, cum spunea Ion Iliescu, cu ajutorul bâtei. Mulți bucureșteni, în special tineri, au fost bătuți, alungați pe străzile Capitalei, de către mineri, au fost devastate sediile unor partide de opoziție. Președintele i-a felicitat pe ortacii lui Miron Cozma, rostind o cuvântare memorabilă pentru cei din jurul său. Venirea minerilor la București în iunie 1994 a însemnat rănirea unui număr de 746 de persoane, 18 dintre ei fiind împușcați. Au fost și decese, numărul lor fiind încă necunoscut astăzi. Iată, ce spunea Ion
Președinți cu nume terminat în ”escu” ai României by Nicolae Mavrodin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91585_a_92806]
-
cu domnul Cozma se va deplasa spre Piața Universității pe care vrea să o reocupați dumneavoastră” Deși, fostul președinte al României neagă în permanență că i-ar fi chemat pe mineri la București, apoi le-a mulțumit pentru cele săvârșite, cuvântarea sa confirmă tocmai contrariul. De ce nu recunoaște domnul Iliescu acest lucru? Probabil, că educația sa stalinistă, l-a învățat să nu spună adevărul, ci să-l ascundă. Mulți adepți ai săi, îl consideră ”omul Providenței” , al ”stabilității României”, după un
Președinți cu nume terminat în ”escu” ai României by Nicolae Mavrodin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91585_a_92806]
-
convenit cu gazdele sovietice, pentru o întâlnire cu președintele Egiptului, la Congresul al XIII-lea l-am urmărit cu cea mai mare atenție și am fost uimit să constat cât de des el, președintele, când nu mai citea din textul cuvântării, adăugând sau insistând pe o problemă generală, imediat se uita la Elena Ceaușescu, care nu întârzia să îl aprobe, cu mișcări afirmative ale capului. Mi se părea că în prezența soției, a "tovarășei", președintele era complet alt personaj. Această bănuială
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1535_a_2833]
-
înalți oaspeți ai nomenclaturii comuniste internaționale, cum au fost A. A. Gromâko, devenit, între timp, șeful statului sovietic, spre sfârșitul vieții lui, sau Gustav Husak, Eric Honecker sau Todor Jivkov, omologii săi din Cehoslovacia, R.D.G., Bulgaria, cât și în nenumăratele cuvântări publice la diferitele ședințe, plenare, congrese, unde Ceaușescu mai adăuga câte ceva la textul scris. Eram, astfel, tentat să dau crezare "bârfelor" intens circulate printre "membrii conducerii superioare de partid și de stat", că de fapt "tovarășa conducea tot angrenajul funcționării
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1535_a_2833]
-
de partid al Sectorului trei din municipiul București a deschis mitingul prieteniei, cu mulțumiri la adresa lui Ceaușescu și Gorbaciov, apoi a dat cuvântul unui director de la "Republica", unui inginer de la "23 August", lui Ceaușescu și în final lui Mihail Sergheevici Gorbaciov. Cuvântarea oaspetelui a fost urmărită într-o liniște de mormânt, ea contrasta fundamental cu tot ce auzisem din alocuțiunile oficiale sau mai puțin oficiale ale tuturor conducătorilor de la Kremlin și cu limbajul folosit de vorbitorii români de la respectivul miting. Nu știu
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1535_a_2833]