16,541 matches
-
vreme la Laguna Hils. Victor baron de Coroianu a scris opera să de vârf în California și în Germania. Pentru numeroasele lucrări știin tifice, în 1994 a fost ales ca profesor onorific al Univertității “Iuliu Hațieganu” din Cluj Napoca. Ne-a dăruit o bibliotecă rezultată din călătoriile sale de studii în Africa de Nord, America de Nord, America Centrală și cea de Sud, în Pacific (Australia, Noua Zeelandă, Polinezia, Insula Fidji, Alaska și Canada, la rezervațiile indiene). Am publicat seturi din creațiile sale, în revistă și în cărțile
Destine literare by Editura Destine Literare () [Corola-journal/Science/89_a_364]
-
spațiul sideral” cu intenții descendente (amorezarea lui de Cătălina). Rămâne și spațiul „ființei supreme”, care transcende timpul și locul. Pentru George Popa „ființă supremă” este „conștiința de sine a luceafărului, a geniului, spațiul absolutului”. Cu greu, Piteștiul, orașul care a dăruit României un mare cântăreț și-a amintit de talentul și virtuozitatea lui Marin Teodorescu, apreciat de marele muzician George Enescu, alături de care, în Primul Război Mondial, a ridicat moralul soldaților și ofițerilor români cu cântece ce au devenit șlagăre ale
Destine literare by Editura Destine Literare () [Corola-journal/Science/89_a_364]
-
avut intervenții datorită cărora mai trăiesc și astăzi. Nu pot să apreciez cât de bun sau rău am fost ca prieten sau că soț: știu doar că m’am bucurat și am suferit din cauza partenerelor pe care mi le-a dăruit viața. Fapt este că am rămas bun prieten cu soțiile mele, fiind și astăzi în legătură apropiată și corespondență cu ele și sfătuindu-ne reciproc. Pentru un „macho mân”, aceasta nu este de natură să-l avantajeze, fiind probabil o
Destine literare by Editura Destine Literare () [Corola-journal/Science/89_a_364]
-
Melania Cuc, scriitoare și ziarista, pictorița, poeta, eseista și romanciera, cu o activitate scriitoriceasca dintre cele mai bogate. Micuța de statura, cu un zâmbet cald și cuceritor, Melania Cuc e o zvârluga de femeie care nu stă locului o clipă, dăruindu-se cu ardoare și vieții culturale a românilor din zonă, participând la expoziții, șezători literare, lansări de carte, întâlniri cu scriitorii, tabere de creație etc. Experiență să de participanta la tabăra de pictură de la Lăpușna, din zona Munților Gurghiului, este
Destine literare by Editura Destine Literare () [Corola-journal/Science/89_a_364]
-
se simt slăbiciunile, se simt pasiunile care, indiferent cum ar fi sau ar fi fost viața, nu te lasă uscat, sec, nu te lasă să te acrești. Se simte în acest cîntecel, și nu doar în el, bineînțeles, cum se dăruiesc actorii. Cum corpul se lasă purtat de muzica lui Vlaicu Golcea, de cuvîntul rostit, de ritmul replicii, cum se dezinhibă, cum relațiile sînt firești, se nasc și sînt purtate normal pe scenă, cum actorii comunică pe dedesubt, sînt complici în
Nostalgia by Marina Constantinescu () [Corola-journal/Journalistic/10746_a_12071]
-
trăsăturile. De obicei, copilăria este privilegiată cu un soi de amânare a cunoașterii. Copilul știe, eventual, ,numele" durerii, cum spune Saba, nu și realitatea, substanța ei. Cum să-i explici unui băiețel ce este durerea? Și ce să-i poți dărui neștiutorului spre consolare altceva decît o lacrimă, după ce tu însuți ai început să cunoști realitatea durerii? Rinato dalla mia anima, fiore della vita, fanciulo amico. Č tua questa que ancora mi rimane estrema lacrima que non vedi. Firește că băiețelul
Umberto Saba și "privilegiul durerii" by Dinu Flămând () [Corola-journal/Journalistic/10893_a_12218]
-
rimane estrema lacrima que non vedi. Firește că băiețelul din poem ar putea fi chiar autorul. Dar să ne oprim o clipă, să nu trecem prea repede peste acea lentoare finală care este de o blândețe aproape gestuală! ,}ie îți dărui/ această încă ultim rămasă lacrimă/pe care tu nu o vezi". Observăm poziția cuvîntului ,estrema": este o lacrimă rămasă in extremis pe chip, ultima, poate singura nezvântată, dar este și o lacrimă ce dă afară (căci vor fi existînd și
Umberto Saba și "privilegiul durerii" by Dinu Flămând () [Corola-journal/Journalistic/10893_a_12218]
-
unde citește, și aici plină de emoție fragmente din roman. Lui Lovinescu îi place cartea și va scrie o cronică laudativă. Dar se va supăra după aceea, aflând că tânăra scriitoare n-a citit o carte pe care i-o dăruise. Era furios. Va să zică n-ai citit decât paginile referitoare la D-ta. Să mi se usuce mâna dacă ți-oi mai da vreodată o carte". Această mâhnire apare destul de frecvent în Agendele lui, vizați printre alții fiind Rebreanu, Mihail Sebastian
între bunăcredință și conformism (I) by Al. Săndulescu () [Corola-journal/Journalistic/10908_a_12233]
-
alabastrul și metalul, culoarea și cărbunele și, în paralel, cuvîntul, i-au fost simultan aliați și adversari într-o bătălie ce nici nu presupune vreun cîștigător. Apropiindu-se de fiecare, înfrîngîndu-le cerbiciile sau inventariindu-și propriile disperări, Vlasiu s-a dăruit lumii formelor - și lumii, în întregul ei - ca unei amante capricioase și paroxistice. Arta nu a fost și nu este pentru el o simplă meserie și din această pricină opera sa trebuie privită ca un fenomen natural: divers, accidentat, imprevizibil
Mic dicționar de Sf. Ion by Pavel Șușară () [Corola-journal/Journalistic/10973_a_12298]
-
ignorăm că, la capătul tuturor acestora, se află uitarea. Ne trecem viețile în jocul strălucirii de o clipă, refuzând a accepta uitarea care ne înghite cărțile, viețile. Ignorând judecata nemiloasă, dar dreaptă, a Bibliotecii. Risipind harul cu care am fost dăruiți în măcinarea pentru o glorie atât de repede uitată. Sărăcia scriitorului român, cumplita sărăcie a multora, poate fi cel mult un zbenghi trist pe marama uitării. Nu justifică nici o trădare... Dar nu din astfel de gânduri porniseră șirurile mele. Pur
Cărți uitate by Ioan Lăcustă () [Corola-journal/Journalistic/10976_a_12301]
-
pe scenă, în acest rol. Și mai este ceva ce s-a infiltrat subtil în sufletele tuturor și de care probabil nici nu sunt conștienți: o oarecare indiferență pentru ceea ce fac. Dansatorii noștri, cu foarte mici excepții, nu se mai dăruiesc deplin, total și necondiționat mișcării. Și sala simte, chiar dacă confuz, acest lucru. Dar marea bucurie de a o urmări pe Alina Cojocaru și de a mă desfăta cu tot ceea ce ne poate oferi dansul ei, pentru care a primit anul
O artistă încântătoare by Liana Tugearu () [Corola-journal/Journalistic/10992_a_12317]
-
noi ai autoarei sau ai primelor două volume din jurnal. Și, mai ales, deplînge nerecunoștința României față de incomensurabilele servicii aduse de ea țării (,România e, deci, consecventă în purtarea ei față de mine. Și eu sînt în purtarea mea față de ea, dăruindu-i excepționala mea traducere (o spun fără jenă) și poeziile mele"). Însemnările din acest volum pot primi cu greu titulatura de jurnal. Chiar dacă sînt datate ele sînt mai degrabă sporadice. Există ani întregi care beneficiază de una sau două însemnări
Însemnări inutile by Tudorel Urian () [Corola-journal/Journalistic/11025_a_12350]
-
nelipsita lulea, cu mâna stângă. Ipostaza este a unei solemnități de reflecții la timpul care ne macină neiertător, fără să fim întrebați de ce și cum. în spatele fotoliului, Christinel, șăgalnică, zâmbind tandru. Amândoi sunt „asistați” de două ingenioase tablouri de pictură, dăruite de Corneliu Baba și Ion țuculescu. Diversitatea de opinii etalate de contribuitori la realizarea antologiei determină pe cercetător să nu accepte un numitor comun, enunțiativ și să se situeze pro sau contra. Ci să analizeze fiecăruia în parte individualitatea stilistică
Destine literare by Editura Destine Literare () [Corola-journal/Science/98_a_277]
-
și bănuitor, trăsăturile slute ale primei transformări adolescentine, simulai tăieri la vine și primele doliuri te afectau. Pe un zid “Blocco Studentesco” și profilul lui Mercury, umbra ramurilor spinoase ale păducelului.. Iubirea platonică, recompensă potrivită de o viziune dismorfofobică, îți dărui un Ghetsimani născocit acolo unde o grădină îți strângea lacrimile singure în tenebrele unei veri încă premature. Cărei entități îi imputai utopia unei perfecțiuni transcendente care te detașa de orice realitate? Trăiai ascuns, tu ce căutai o răscumpărare de către un
Destine literare by Editura Destine Literare () [Corola-journal/Science/98_a_277]
-
cultă, misterioasă. Soțul ei, Alec, a fost cândva profesor universitar, apoi profesor într-un sat de pe lângă capitala țării. Cei doi locuiesc într-un mare oraș din Muntenia, unde au revenit după ce el a dobândit casa părintească luată de comuniști și dăruită unui reprezentant al noii clase din acea vreme, aparținând „burgheziei proletariatului”. Pe patul de moarte, Laura îi oferă scriitoarei, jurnalul ei intim, sperând că aceasta se va îngriji să fie publicat. întreaga carte se concentrează în jurul vieții Laurei și a
Destine literare by Editura Destine Literare () [Corola-journal/Science/98_a_277]
-
privirile și mă trezeam... privind-o. în lumina dimineților albe, avea reflexe de cleștar, străluciri de rouă. țin minte că și când era pe patul de moarte și-am mers s-o văd înainte de a se stinge, bunica mi-a dăruit o gutuie. Multă vreme am păstrat-o ca pe o icoană. îmi mai amintesc că și tata iubea nespus de mult gutuiul, pentru că înainte de a se prăpădi m-a rugat să-l îngrijesc cu sfințenie. Atunci am aflat că pomul
Destine literare by Editura Destine Literare () [Corola-journal/Science/98_a_277]
-
să ne considerăm niște orfani, căci Divinitatea nu poate fi acuzată de pieire sau de abandon! însăși Creația, opera continuă, pretutindeni în Universul pe care abia-l zărim prin toate telescoapele și toți sateliții noștri încă primitivi, este dovada Iubirii dăruite nouă, ca făpturi create, vii, necum ca robi/roboți. Ni s-a dăruit și nu ne-a fost cenzurat acest creier misterios, acest ordinator autonom, tocmai pentru a intui, a ne ilumina și a avea, revelatoriu, acces spre condiția Inițială
Destine literare by Editura Destine Literare () [Corola-journal/Science/98_a_277]
-
sau de abandon! însăși Creația, opera continuă, pretutindeni în Universul pe care abia-l zărim prin toate telescoapele și toți sateliții noștri încă primitivi, este dovada Iubirii dăruite nouă, ca făpturi create, vii, necum ca robi/roboți. Ni s-a dăruit și nu ne-a fost cenzurat acest creier misterios, acest ordinator autonom, tocmai pentru a intui, a ne ilumina și a avea, revelatoriu, acces spre condiția Inițială, spre Datul Divin. * Conflictele dintre viu (spirit-suflet) și materie (corp-viață temporară dintr-un
Destine literare by Editura Destine Literare () [Corola-journal/Science/98_a_277]
-
au văzut de veșnicia lorfără a ne lăsa urmași. Prin aceasta, fără păcat? Pe marele poet Teohar Mihadaș l-am cunoscut, în anii 70: poet cărturar, om și poet unic, dialogurile cu el și poemele sale, din care mi-a dăruit, și pe care le rostea unic, trepidant, magic, la Cluj ( Arizona, Belvedere, Grădina Botanică, sau la Deva și Lancrăm).îi tremurau mâinile, urmare suferințelor îndurate în închisorile comuniste. Scrisul său avea ceva hieroglific, însă din alte motive, de natură vibratorie
Destine literare by Editura Destine Literare () [Corola-journal/Science/98_a_277]
-
1989 până în prezentul acestor epigrame («în România președintelui Tr. Băsescu și a prim-ministrului Em. Boc, a apărut un nou sport: săritura Națiunii de sub scut, pe scut... [„știre din presa arcului guvernamental“]: Nu vă lăsați, Români, cuprinși de stres, / vă dăruim noi strategii pentru progres: / cât alte nații sulițe-și ascut, / voi, de sub scut, săriți pe scut...!» [Sportivitate...]; «„în vremea ministrului culturii din România / Dacia, veterinarul Kelemen Hunor, Sarmizegetusa fu asediată demolator de investitori cultural-turistici ai verii anului 2011: un zid
Destine literare by Editura Destine Literare () [Corola-journal/Science/98_a_277]
-
pauzele duc la degradarea societății. Poate oamenii adunați pe specialități vor putea gândi și găsi soluții, dacă elitele politice ale lumii nu o pot face? Viața tinerilor este prea prețioasă pentru a se permite cuiva a o neferici. Timpul este dăruit fiecăruia de Dumnezeu și timpul risipit în zadar nu poate fi răscumpărat niciodată. Iată de ce mă trec fiorii gândind la această „generația pierdută”. și cred că ea va fi cu adevărat pierdută, în cazul în care nu se va găsi
Destine literare by Editura Destine Literare () [Corola-journal/Science/98_a_277]
-
împărtășit în limba engleză emoția de a-l întâlni și i-a mai spus că, în opinia lui, Războiul sfârșitului lumii e comparabil cu Război și pace de Tolstoi, ceea ce l-a măgulit vizibil pe Mario. Mircea Cărtărescu i-a dăruit două volume ale lui, El sueńo (Nostalgia) și Orbitor tradus în franceză de Alain Paruit. Am discutat despre scriitorii spanioli ai momentului și Llosa s-a oprit cu predilecție la două nume: Javier Cercas, cu Los soldados de Salamina și
Mario Vargas Llosa în România by Luminița Voina-Răuț () [Corola-journal/Journalistic/11017_a_12342]
-
înalt și uscățiv, Nikos Kazantzakis. Ne întâlnisem în urmă cu câțiva ani la Neapole, unde reușise să intre în cercurile culturale ale orașului ca să cunoască artiști, intelectuali și filosofi. După ce ne-a strâns călduros mâna la toți, Kazantzakis i-a dăruit lui Kavafis una din ultimele lui cărți, piesa Ulyse, care apăruse în 1928 la editura Stohastis. Piesa se desfășoară în Ithaka și se referă la episodul recunoașterii lui Ulyse de soția sa, ca și la uciderea pețitorilor (din nefericire, drama
Filippos Filippou - Ultimele zile ale lui Konstantinos Kavafis by Elena Lazăr () [Corola-journal/Journalistic/11040_a_12365]
-
auzi căpitanul Opujić rostind cu o voce schimbată un fel de litanie: Străbătut-am întinderile înaintemergătorului/ în scîrbele mele/ Și nicăieri n-am aflat adăpost,/ acoperiș n-am găsit./ Greu mai e printre ai tăi,/ printre sîrbi/ Inel cîntător îți dăruiesc,/ să nu mă pierzi din ochi./ Cîntătorului tău tinerețea/ nu-i luminează anii tîrzii./ Din somn groaznic vis/ mă redeșteaptă la tine/ Și treaz îmi văd inima/ răsărită în noaptea vrajbei/ Și apusă la cîntatul/ catavasiei barbare... După asemenea vorbe
Milorad Pavic - Ultima iubire la Țarigrad by Mariana Ștefănescu () [Corola-journal/Journalistic/11058_a_12383]
-
cocoș de fier de pe acoperișul turnătoriei dumitale. Aș ședea frumușel în barca mea, aș trage la pești înțelepți și poate aș urî și eu pe cineva taman de la Paris pînă ce i-ar cădea urechile. Doar că eu nu sunt dăruit urii și de aceea trebuie să-mi ucid vrăjmașii. Dar asta e o poveste tristă iar azi e o zi veselă. Mă găsesc iar în familia mea după atîția ani, și aș vrea să beau acest pahar în sănătatea celor
Milorad Pavic - Ultima iubire la Țarigrad by Mariana Ștefănescu () [Corola-journal/Journalistic/11058_a_12383]