3,132 matches
-
Vărădia de Mureș datează din anul 1369. În punctul denumit ,Cetate’’, urme arheologice diverse, parțial cercetate, pun în evidență o continuitate de locuire de circa două milenii și jumătate. Aici sunt descoperite o așezare hallstattiană (mileniul I î. Hr.), o fortificație dacică (sec. II î. Hr.), care continuă să existe și în sec. III d. Hr. și să întrețină relații strânse cu Imperiul Otoman din sudul Mureșului. Tot aici trebuie căutată și prima vatră medievală a satului, menționat documentar în 1369, denumirea de
Vărădia de Mureș, Arad () [Corola-website/Science/300311_a_301640]
-
vechea biserică ortodoxă. Majoritatea erau români, proporție care se menține și după primul război mondial, când populația depășește 1200 de locuitori. - mileniul I î. Hr. - locuire din perioada Hallstattiană, descoperită arheologic în punctul ,Cetate’’. - sec. II î. Hr. - sec. I d. Hr. - așezare dacică fortificată, tip ,promonturiu barat’’, descoperită arheologic în punctul ,Cetate’’. - Sec. II-III d. Hr. - urme materiale și monede romane descoperite arheologic - 1369 - apare în documente ,Varadi’’ - sec. XIV - construită biserica ortodoxă, la limita punctului ,Cetate’’ - sec. XIV-XV - aparține Comitatului și Arhidiaconatului
Vărădia de Mureș, Arad () [Corola-website/Science/300311_a_301640]
-
Herodot, Istorii, V, 3, în FHDR, I, p. 65 și ân Istorii IV, 99, p. 51. Triburile rătăcitoare ale sciților au ocupat părți din Dacia până prin secolul II î.Hr., când urma lor se pierde printre geți. La răsărit de triburile dacice, în stepele din nordul Marii Negre, locuiau sciții, un neam de păstori, foarte buni luptători. Călăreți neînfricați, ei se foloseau mai ales de arc, aruncând săgeți din fuga calului. Năvala lor era înspăimântătoare. Se abăteau ca un uragan acolo unde nimeni
Sciți () [Corola-website/Science/301535_a_302864]
-
hidrografică bogată și nu în ultimul rând subsolul bogat în minereuri auro-argentifere și complexe au făcut ca în depresiunea Lăpușului și implicit în Băiuț să existe continuitate și existență umană încă din Paleoliticul superior, și continuând cu Neoliticul, bronzul, fierul dacic etc. O dovadă a existenței vieții în această regiune este dată de cercetările efectuate în zonă în urma cărora s-au descoperit urme (măsele, cranii și oase de urși) în peștera de la Poiana Botizii, declarată în prezent rezervație speologică. Epoca Bronzului
Băiuț, Maramureș () [Corola-website/Science/301565_a_302894]
-
pentru alte instituții din țară: "1.Ceramică și metal" 1.1. Lucrări complexe de ridicare din teren și reconstituire în muzeu a Sanctuarului de la Parța și a mormântului de incinerație din epoca bronzului de la Voiteni; 1.2. Cămașa de zale dacică descoperită la Cugir, jud. Alba; 1.3. Piese romane de la Tibiscum; 1.4. Trusa de podoabe nobiliare romane; 1.5. “Pomul de fier” după care, la comanda Primăriei Timișoara, s-a executat și o copie care este expusă permanent, într-
Muzeul Banatului () [Corola-website/Science/301546_a_302875]
-
lunci străbătute de râurile Bahna și Topolnița. Regimul climateric este de tip temperat cu influențe mediteraneene cu o temperatură medie anuală de 8-9 grade C. Principalele atracții turistice ale zonei cuprind Complexul carstic "Topolnița - Epuran" (Peștera Topolnița, Peștera Epuran), cuptoarele dacice de prelucrare a fierului și formațiunea naturală cunoscută sub numele de "Cocoșul de Munte". Conform recensământului efectuat în 2011, populația comunei Cireșu se ridică la de locuitori, în scădere față de recensământul anterior din 2002, când se înregistraseră de locuitori. Majoritatea
Comuna Cireșu, Mehedinți () [Corola-website/Science/301600_a_302929]
-
în ceramică neagră din nordul Moldovei. Ceramică de Săcel este arsă din lutul roșu, de foarte bună calitate, scos de la o mare adâncime, din puțuri de 10-15 m adâncime. Formă vaselor, elementele decorative și tehnicile de lucru sînt similare ceramicii dacice. Însă cuptorul în care ceramică se arde, datînd din anii 1700, se leagă de tipul cuptoarelor române. Ceramică de Săcel s-a produs într-o multitudine de forme: ulcioare, oale pentru lapte, ulcele pentru moși, strecurători, tigăițe cu trei picioare
Săcel, Maramureș () [Corola-website/Science/301592_a_302921]
-
apartenența etnică nu este cunoscută. Din punct de vedere confesional, majoritatea locuitorilor sunt ortodocși (93,11%), cu o minoritate de adventiști de ziua a șaptea (1,12%). Pentru 3,92% din populație, nu este cunoscută apartenența confesională. Așezarea tracică (bronz), dacică (Latene) și străromânească (sec V-VII d.Hr.) de la fosta Fermă 11 Chițorani constituie un sit important pentru atestarea continuității viețuirii pe Valea Orlei. De asemenea, descoperirile arheologice din punctele Rotari, Ghespari și Tioca, aflate între lunca Teleajenului și pârâul
Comuna Bucov, Prahova () [Corola-website/Science/301650_a_302979]
-
drumului roman ce lega Transilvania de Dunare, urmând în mare măsura cursul Teleajenului, al "drumului sării", conduc la concluzia că "populația de la Bucov este nu numai moștenitoarea unor bunuri aparținând culturii materiale, ci și păstrătoarea unor bunuri spirituale de tradiție dacică și romană provincială, care reprezintă un element de continuitate în plus și deosebit de important. Prima mențiune documentară a așezării (dacă luam în seamă localizarea aici a târgului săcuienilor facuta de C.C. Giurescu in 1943), aflată până în prezent, ar data de pe la
Comuna Bucov, Prahova () [Corola-website/Science/301650_a_302979]
-
A fost astfel scos la lumină un număr important de unelte și așchii de silex din așezările situate în aer liber de la Ceahlău-Podișul Mic (Ocolașul Mic)-Văratic-Ceahlău-Scaune-Bicaz-Bardos ce au aparținut, probabil, unor populații de vânători. Între sec. II-IV în centru dacic de la Bâtca Doamnei erau statornicite triburi care trăiau din păstorit și vânat. Istoricii au constatat că kogaionul (muntele sacru) în care se află peștera lui Zalmoxis se află în această zonă (Ocolașu Mare). De altfel, pe Ceahlău s-a zărit
Comuna Tașca, Neamț () [Corola-website/Science/301684_a_303013]
-
Curciu, mai demult "Criș" (în dialectul săsesc "Kiertš", în , în ) este un sat în comuna Dârlos din județul Sibiu, Transilvania, România. Curciu era în antichitate o așezare dacică, un simplu sat, care ocupa un hectar din locul numit astăzi "La Fântâni". Ea se suprapunea unor așezări din epoca bronzului și din cea a fierului timpuriu. În 1337, un sas pe nume "Petro de Keuruz" este pomenit într-un
Curciu, Sibiu () [Corola-website/Science/301705_a_303034]
-
județul Sibiu, Transilvania, România. În localitate funcționează Spitalul Lukas, un spital creștin-medical-social fondat în 1992, compus dintr-o secție de îngrijire a bolnavilor în fază terminală, o secție de recuperare neuromotorie și un cabinet medical pentru pacienți ambulatoriu. Așezare rurală dacică. Prima atestare documentară în 16 septembrie 1309, sub denumirea latină "Sanctus Ladislaus" ("Sfântul Ladislau") . Cele mai vechi date despre populația săsească din localitate datează din 1488, când au fost recenzate 77 de gospodării, o școală cu un învățător, o moară
Laslea, Sibiu () [Corola-website/Science/301714_a_303043]
-
e confirmat și de o însemnare din 5 mai 1749 de pe vremea lui Grigore Ghica. Se știe însă că în satul component Tisa (înspre Mârlogea - Apostolache) se presupune să fi existat, în sec. IV a.H. - I p.H., o cetate dacică, unică în zonă.Cunoaștem și un hrisov, din 17 aprilie 1631, semnat de Leon Tomșa, prin care voievodul întărea lui Nedelco vii în dealul Bobului și ocini în Fundeni (DRH, XXIII, 364-367). Apoi, avem știre despre Sângeru din „memoriile” (1788
Comuna Sângeru, Prahova () [Corola-website/Science/301724_a_303053]
-
urcă cu oile la munte. Totuși, acestea nu se mai fac manual ci mecanizat. Perimetrul localității Tilișca este locuit încă din preistorie. Prima atestare documentară datează din anul 1366. În anii 1957-1958 a fost descoperită pe dealul Cățânaș o cetate dacică iar în 1963-1965 a fost descoperită pe dealul Cetate o cetate medievală. În evul mediu a făcut parte din domeniul Amlașului, feudă acordată de Regalitatea Maghiară domnilor de peste munți (munteni), ca loc de refugiu și sursă de venit. Tilișca este
Tilișca, Sibiu () [Corola-website/Science/301748_a_303077]
-
multe obiecte arheologice, care au fost datate începând din epoca bronzului timpuriu (cultura: Coțofeni) pînă în epoca romană. De asemenea au fost găsite urme de așezări (la "Cetatea Veche", la "Schelzental") fiind datate în epoca fierului (cultura geto-dacică respectiv cultura dacică). Așezarea romană, de localnici mumită "Șarba-Stempen", este datată la secolul I î.e.n.; "Șarba - La Saivane" fiind datată la sfîrșitul secolului al II-lea. Prin stabilirea coloniștilor sași pe teritoriul Slimnicului în a două jumătate a secolului al XII-lea, atestată
Slimnic, Sibiu () [Corola-website/Science/301739_a_303068]
-
sapându-se în anul 2003 șanțul pentru conducta de gaz Medieșu Aurit-Oradea au fost descoperite un șir de 5 locuințe și câteva gropi menajere din epoca neolitică. În epoca romană perimetrul comunei Medieșu Aurit a fost intens locuit de o populație dacică și germanică. Zonele preferate pentru aceste locuiri au fost terasele Racteri și terasa înaltă a Seinelului. Pe locul numit Șuculeu a fost cercetată o așezare de olari unde comunitatea de daci din epoca romană a continuat să confecționeze vase ceramice
Medieșu Aurit, Satu Mare () [Corola-website/Science/301767_a_303096]
-
Europă: neoliticul timpuriu (cultura Starčevo-Criș la Ograda Borzului din Homorodul de Sus) și eneoliticul timpuriu (cultura Tiszapolgaa la Lunca-Homorodul de Sus). De asemenea, există dovezi ale locuirii acestor zone în perioada daco-tracică, (spre exemplu, descoperindu-se la Chilia o monedă dacică de argint), zona făcând probabil parte din statul dac din perioada Burebista-Decebal, iar apoi din zona dacilor liberi/dacii mari (în zonă - Homorodul de Jos - existând și comunități celte, dovadă stând moneda „Călărețul cu Pasăre”, descoperită aici). Ulterior, foarte probabil
Chilia, Satu Mare () [Corola-website/Science/301760_a_303089]
-
pentru a putea stabili vechimea așezării. Astfel, se menționează în literatura de specialitate că denumirea locală „La Cetățuică” , dat ipoteticei întărituri de pe vârful de deal aflat la cumpăna apelor „Valea Lupului” și „Valea Mârșa” , ar fi făcut parte dintre „cetățile dacice puțin cunoscute astăzi” . Caracter dacic sau chiar roman i se atribuie și „Cetății” aflată la altitudinea de 846m în pădurea „Braniștea” , pe culmea care formează hotarul dintre Racovița și Avrig, însă istorici mai noi datează „Cetatea” în a doua jumătate
Comuna Racovița, Sibiu () [Corola-website/Science/301729_a_303058]
-
așezării. Astfel, se menționează în literatura de specialitate că denumirea locală „La Cetățuică” , dat ipoteticei întărituri de pe vârful de deal aflat la cumpăna apelor „Valea Lupului” și „Valea Mârșa” , ar fi făcut parte dintre „cetățile dacice puțin cunoscute astăzi” . Caracter dacic sau chiar roman i se atribuie și „Cetății” aflată la altitudinea de 846m în pădurea „Braniștea” , pe culmea care formează hotarul dintre Racovița și Avrig, însă istorici mai noi datează „Cetatea” în a doua jumătate a secolului al XIII-lea
Comuna Racovița, Sibiu () [Corola-website/Science/301729_a_303058]
-
Apulum, din acest motiv este și menționată în hărtile vremii. În vatra satului, în anul 1947 s-au descoperit, foarte bine conservate zidurile unei villa rustica din perioada romană. În partea de est, se găsesc platforme de locuire din perioada dacică. În perioada evului mediu localitatea era cunoscută datorită exploatări pietrei. Locuitorii produceau în special pietre de moară. În partea de sud se mai observă și azi ruinele unei vechi biserici de piatră a cărei constructie datează din secolele XIII-XIV și
Petreni, Hunedoara () [Corola-website/Science/300554_a_301883]
-
de practicare a unor îndeletniciri datate din antichitate, materiale aparținând culturii “Coțofeni” și chiar un vechi sistem de alimentare cu apă de pe vremea românilor. De asemenea se vorbește despre un “drum al aurului” care pornea de la Roșia Montană spre cetățile dacice din Munții Orăștiei, legendele fiind mereu atrăgătoare pentru aventurieri. După Primul Război Mondial, odată cu apariția Legii Minelor din 1924, la Stănija a început o susținută activitate minieră a unor mici proprietari, însă cu mijloace rudimentare. Singurele exploatări sistematice și cu
Stănija, Hunedoara () [Corola-website/Science/300559_a_301888]
-
acestea ar forma un traseu turistic istoric de o valoare inestimabila. Galeriile române au chiar și valoare arheologică, deoarece aici se pot constitui chiar șantiere arheologice pentru studierea istoriei, binecunoscut fiind faptul că în acești munți se găsea centrul civilizației dacice. O perspectivă de dezvoltare a turismului din această localitate este dată chiar de resursele de aur prezente aici. Ioan Cătălina, un localnic născut în 1935, este singurul căutător de aur aluvionar din România. De asemenea, el este un excelent ghid
Stănija, Hunedoara () [Corola-website/Science/300559_a_301888]
-
168) În aria aceste localități s-au făcut mai multe descoperiri arheologice , un vas de bronz, fragmentardin epoca bronzului aflat la Muzeul județean Mureș, o ceașcă din lut cu toartă, un vas mare de lut și o râșniță din piatră dacice.(V.Lazăr , Repertoriul arheologic al județului Mueș, p.172) Conscripția din 1567 o pomenește cu 8 porți , iar la 1867 o întâlnim cu 148 de gospodării și hotarul în suprafață de 2573 jugăre. Este un vechi sat iobăgesc, stăpânit de-alungul
Corunca, Mureș () [Corola-website/Science/300575_a_301904]
-
de regretatul academician Constantin Daicoviciu și de colaboratorii săi Nicolae Vlassa și Ioan Glodariu, au dezvăluit urme de viață materială și spirituală încă din epoca neolitică (5500-2200 î. Hr.). De asemenea, pe înălțimea „Dâmbău” a fost descoperită o fortificație din epoca dacică, formată din valuri de pământ cu palisadă și un șanț considerabil. Evoluția demografică a satului din anul 1850 este următoarea:
Bernadea, Mureș () [Corola-website/Science/300571_a_301900]
-
cofetărie, mai multe unități de tip ABC, 3 magazine cu produse metalo-chimice, un chioșc de ziare și o librărie. A.Investiții finalizate : B.Investiții în derulare : Localitatea Ilia, situată pe malul drept al Mureșului, este o așezare milenara cu urme dacice și daco-romane ce ne-au transmis mesajul permanentei continuități a poporului român pe aceste meleaguri. Caracterul strategic al localității este dat de faptul că pe Mureș (Maris) urcau luntrele până la salinele de la Uioara, apoi încărcate cu bulgari de sare porneau
Ilia, Hunedoara () [Corola-website/Science/300551_a_301880]