6,546 matches
-
Vasile cel Mare subliniază că viața și experiența trăite de el îl legitimează în ceea ce recomandă. El afirmă: „Vârsta pe care o am, multele încercări prin care am trecut și participarea din destul și la bucuriile și la neplăcerile vieții, dascăli în multe privințe, m-au făcut să am experiența lucrurilor omenești, așa că sînt în stare să arăt și celor care acum își încep viața care-i cea mai bună cale”. Referindu-se la Omilia către tineri, patrologul I. G. Coman
DESPRE OMILIA A XXII-A CĂTRE TINERI SAU AUTORITATEA SFÂNTULUI IERARH VASILE CEL MARE ÎN RECOMANDĂRILE FĂCUTE CELOR TINERI ... de STELIAN GOMBOŞ în ediţia nr. 1056 din 21 noiembrie 2013 [Corola-blog/BlogPost/347276_a_348605]
-
care le socot cele mai bune și le cred a vă fi de folos de le veți urma.Vârsta pe care o am, multele încercări prin care am trecut și participarea din destul și la bucuriile și la neplăcerile vieții, dascăli în multe privințe, m-au făcut să am experiența lucrurilor omenești, așa că sunt în stare să arăt și celor care acum își încep viața care-i cea mai bună cale. Prin înrudirea de sânge sunt pentru voi îndată după cei
DESPRE OMILIA A XXII-A CĂTRE TINERI SAU AUTORITATEA SFÂNTULUI IERARH VASILE CEL MARE ÎN RECOMANDĂRILE FĂCUTE CELOR TINERI ... de STELIAN GOMBOŞ în ediţia nr. 1056 din 21 noiembrie 2013 [Corola-blog/BlogPost/347276_a_348605]
-
Acasa > Orizont > Ganduri > SUNT ȘI EU ÎN CETATE (2) SAU... "MI-E RUȘINE. MI-E FOARTE RUȘINE!" Autor: Gheorghe Pârlea Publicat în: Ediția nr. 1120 din 24 ianuarie 2014 Toate Articolele Autorului Cunosc foarte bine un dascăl. Dar bine de tot! Ca pe mine însumi. Îl știu de șaizeci și șase de ani ca ființă umană și de patruzeci și patru de ani, ca învățător. Și după povestea cu “luarea de mită” în, de-acum, “celebra” Școală
SUNT ŞI EU ÎN CETATE (2) SAU... MI-E RUŞINE. MI-E FOARTE RUŞINE! de GHEORGHE PÂRLEA în ediţia nr. 1120 din 24 ianuarie 2014 [Corola-blog/BlogPost/347330_a_348659]
-
Ca pe mine însumi. Îl știu de șaizeci și șase de ani ca ființă umană și de patruzeci și patru de ani, ca învățător. Și după povestea cu “luarea de mită” în, de-acum, “celebra” Școală “Maria Rosetti” din capitală, dascălul despre care vă spuneam că îl știu s-a apucat să mi se confeseze în această “cestiune arzătoare”. Și iată o, să-i zic, “stenogramă” rezultată din această concesie de intimitate pe care mi-a făcut-o: Mi-e rușine
SUNT ŞI EU ÎN CETATE (2) SAU... MI-E RUŞINE. MI-E FOARTE RUŞINE! de GHEORGHE PÂRLEA în ediţia nr. 1120 din 24 ianuarie 2014 [Corola-blog/BlogPost/347330_a_348659]
-
de la București, care (săraca!) nu putea duce singură aceasta povară. Jena aceasta n-ar trebui să mă atingă și dintr-un alt motiv: sunt pensionar. Dar argumentul acesta nu e infailibil. Oare n-am fost și eu în contact, ca dascăl activ, până în vara trecută, cu mediul didactic atât de contaminat (!) de molima corupției? Așadar, aici corupție, dom’le! În rest, mizilicuri. Iată că, în sfârșit, s-a aflat unde stă cauza bicisniciei școlii românești! De aceea nu tac, nu mă
SUNT ŞI EU ÎN CETATE (2) SAU... MI-E RUŞINE. MI-E FOARTE RUŞINE! de GHEORGHE PÂRLEA în ediţia nr. 1120 din 24 ianuarie 2014 [Corola-blog/BlogPost/347330_a_348659]
-
reprima nevoia de a mă rușina și eu public, atât cât de public poate fi demersul dumitale publicistic, îmi zice el patetic, dar deloc artificial, știind că eu mă îndeletnicesc voluntar și sporadic cu acest mod de comunicare publică. Și dascălul pensionar continuă: Dar dacă mă gândesc bine, conștiința mea nu încearcă rușinea doar din apartenența la branșă. Da, nu-i doar atât. Am avut și eu “comitet de părinți” la clase. Patruzeci și trei de comitete de părinți (un an
SUNT ŞI EU ÎN CETATE (2) SAU... MI-E RUŞINE. MI-E FOARTE RUŞINE! de GHEORGHE PÂRLEA în ediţia nr. 1120 din 24 ianuarie 2014 [Corola-blog/BlogPost/347330_a_348659]
-
organizație de tip școlar care, prin “manipulare” de către învățător sau de diriginte, ar fi “responsabilă” de dezastrul școlii postdecembriste). Ce făcea trezorierul? că această funcție interesează. Trezorierul/casierul gestiona fondul clasei, constituit exclusiv prin propunerea părinților. Ce rol aveam eu, dascălul, în această chestiune a “fondului clasei”? Adesea, să le temperez ambițiile celor doi-trei părinți fuduli care impuneau ștacheta cât mai sus, ca să-și evidențieze statutul social în obște, și-i consolam pe ceilalți, grosul, asigurându-i că eu pot să
SUNT ŞI EU ÎN CETATE (2) SAU... MI-E RUŞINE. MI-E FOARTE RUŞINE! de GHEORGHE PÂRLEA în ediţia nr. 1120 din 24 ianuarie 2014 [Corola-blog/BlogPost/347330_a_348659]
-
de uz școlar si gospodăresc, o sumă nesemnificativă fiind utilizată pentru recuzita serbărilor școlare. N-am auzit de nicio contestare din partea părinților. Asta se întâmpla în toate școlile. Și presupun că inspectorii școlari știau asta căci ei proveneau din rândul dascălilor activi. În ce mă privește, niciun leu din fondul clasei nu avea vreo destinație culpabilă. Adesea îl completam/suplimentam și eu din venitul personal, urmare a unor necesități. Dar cine ar mai crede asta după demonstrația de implicare zeloasă în
SUNT ŞI EU ÎN CETATE (2) SAU... MI-E RUŞINE. MI-E FOARTE RUŞINE! de GHEORGHE PÂRLEA în ediţia nr. 1120 din 24 ianuarie 2014 [Corola-blog/BlogPost/347330_a_348659]
-
bine. De aceea, mă rușinez și eu, spre a mă elibera cât de cât de păcatul de a fi fost, până în vara trecută, coleg de sistem profesional cu doamna învățătoare Blându (iată, paradoxal totuși, ce nume predestinat pentru profesia de dascăl!)“ Aici, dascălul îmi citește repede în mimică indignarea indusă de apelativul doamna Blându, mult prea politicos în condițiile date, și marșează pe idee: “Da, eu continui să folosesc formula de politețe. Colega de la București rămâne o doamna pentru mine (fără
SUNT ŞI EU ÎN CETATE (2) SAU... MI-E RUŞINE. MI-E FOARTE RUŞINE! de GHEORGHE PÂRLEA în ediţia nr. 1120 din 24 ianuarie 2014 [Corola-blog/BlogPost/347330_a_348659]
-
aceea, mă rușinez și eu, spre a mă elibera cât de cât de păcatul de a fi fost, până în vara trecută, coleg de sistem profesional cu doamna învățătoare Blându (iată, paradoxal totuși, ce nume predestinat pentru profesia de dascăl!)“ Aici, dascălul îmi citește repede în mimică indignarea indusă de apelativul doamna Blându, mult prea politicos în condițiile date, și marșează pe idee: “Da, eu continui să folosesc formula de politețe. Colega de la București rămâne o doamna pentru mine (fără majusculă însă
SUNT ŞI EU ÎN CETATE (2) SAU... MI-E RUŞINE. MI-E FOARTE RUŞINE! de GHEORGHE PÂRLEA în ediţia nr. 1120 din 24 ianuarie 2014 [Corola-blog/BlogPost/347330_a_348659]
-
devenit “tradiție”. Rezolvarea însă musai că trebuia să se facă pe principiul “hoțul neprins e negustor cinstit”. C-așa-i în viață, mai ales, constat cu tristețe, în acest segment de viață “noua” - nouă, dar deja ponosită grav. “Școala are dascălii pe care îi merită societatea”, zic și eu, molipsit de la așa-zișii teleanaliști. Și doar știm cum ni-i societatea. Ei, dascălii, nu pot fi altfel. Vedeți ce salarii au, vedeți condițiile administrative și de resurse didactice din școli, în raport cu
SUNT ŞI EU ÎN CETATE (2) SAU... MI-E RUŞINE. MI-E FOARTE RUŞINE! de GHEORGHE PÂRLEA în ediţia nr. 1120 din 24 ianuarie 2014 [Corola-blog/BlogPost/347330_a_348659]
-
mai ales, constat cu tristețe, în acest segment de viață “noua” - nouă, dar deja ponosită grav. “Școala are dascălii pe care îi merită societatea”, zic și eu, molipsit de la așa-zișii teleanaliști. Și doar știm cum ni-i societatea. Ei, dascălii, nu pot fi altfel. Vedeți ce salarii au, vedeți condițiile administrative și de resurse didactice din școli, în raport cu noile orientări legate de învățare (e drept că aici eu vizez mai ales școala rurală, din care provin și în legătura cu
SUNT ŞI EU ÎN CETATE (2) SAU... MI-E RUŞINE. MI-E FOARTE RUŞINE! de GHEORGHE PÂRLEA în ediţia nr. 1120 din 24 ianuarie 2014 [Corola-blog/BlogPost/347330_a_348659]
-
provin și în legătura cu problemele căreia am publicat în “Tribuna învățământului” circa patruzeci de articole). Și asta corupe caracterele nefinisate de viață, mai ales dacă germenele caracterului a fost unul negativ pentru profesia de educator. Sigur că nu toți dascălii sunt la fel. Generalizarea culpei în mass-media e o inerție deja familiară. Și asta, mai ales, mă face și pe mine vulnerabil, suspect de diagnosticul colegei bucureștene, evident, retroactiv, că-s pensionar. Iar boala aceasta presupune “tratament”. Dar vindecarea celor
SUNT ŞI EU ÎN CETATE (2) SAU... MI-E RUŞINE. MI-E FOARTE RUŞINE! de GHEORGHE PÂRLEA în ediţia nr. 1120 din 24 ianuarie 2014 [Corola-blog/BlogPost/347330_a_348659]
-
politici în primul rând. “Peștele de la cap...”. Aceștia, “peștii” din zicală, n-au făcut mare lucru în ce privește reformarea școlii venite din vechiul sistem. Au teoretizat, cu emfaza făcătorului de “găuri în cer”, neglijând aproape complet infrastructura și motivarea extrinsecă a dascălului, condiția absolută pentru motivarea intrinsecă, adică a profesării cu dăruire, în condițiile dispariției factorilor perturbatori, a grijilor vieții personale... Iar dascălii, se știe, nu-s prea pretențioși, nu cer “marea su sarea”. Așadar, mi-e rușine. Mi-e foarte rușine
SUNT ŞI EU ÎN CETATE (2) SAU... MI-E RUŞINE. MI-E FOARTE RUŞINE! de GHEORGHE PÂRLEA în ediţia nr. 1120 din 24 ianuarie 2014 [Corola-blog/BlogPost/347330_a_348659]
-
vechiul sistem. Au teoretizat, cu emfaza făcătorului de “găuri în cer”, neglijând aproape complet infrastructura și motivarea extrinsecă a dascălului, condiția absolută pentru motivarea intrinsecă, adică a profesării cu dăruire, în condițiile dispariției factorilor perturbatori, a grijilor vieții personale... Iar dascălii, se știe, nu-s prea pretențioși, nu cer “marea su sarea”. Așadar, mi-e rușine. Mi-e foarte rușine. Nu, nu-mi pun cenușa ipocriziei pe creștet. Nu-mi stă în fire. Pur și simplu mi-e rușine și asta
SUNT ŞI EU ÎN CETATE (2) SAU... MI-E RUŞINE. MI-E FOARTE RUŞINE! de GHEORGHE PÂRLEA în ediţia nr. 1120 din 24 ianuarie 2014 [Corola-blog/BlogPost/347330_a_348659]
-
curajul de a o privi chiar în ochi) că o respect și că nu trebuia să-și ascundă identitatea. Niciun părinte nu trebuie să o facă, în atari condiții. Și să-i cer scuze dacă, eventual, ne crede pe toți dascălii... niște corupți. Aici, eu, confesorul învățătorului, ar trebui să mai adaug că, spre exemplu, ca urmare a “corupției” sale pe parcursul celor peste patru decenii de activitate didactică, acum, la pensie fiind, își trage osânza din ce a adunat ca “șpăgar
SUNT ŞI EU ÎN CETATE (2) SAU... MI-E RUŞINE. MI-E FOARTE RUŞINE! de GHEORGHE PÂRLEA în ediţia nr. 1120 din 24 ianuarie 2014 [Corola-blog/BlogPost/347330_a_348659]
-
fie recunoscută ziua de 31 august Ziua Limbii Române. Putem spune că organizația noastră profesională este și ea una din inițiatoare. Antologia mai cuprinde un interesant și instructiv interviu cu prof.univ.Ion Iliescu luat de Mariana Strungă, cu aprecierile ilustrului dascăl despre Timișoara, despre profesorii dânsului, precum și despre lucrările și cărțile sale. Citind instructivele pagini ale Anuarului îmi dau seama că cititorul de rând care dorește să pătrundă frumusețea articolelor le citește altfel de cât matematicianul, care caută sensul unei formule
ANUARUL FILIALEI TIMIŞOARA-BANAT A LIGI SCRIITORILOR ROMÂNI de AL FLORIN ŢENE în ediţia nr. 1123 din 27 ianuarie 2014 [Corola-blog/BlogPost/347346_a_348675]
-
afară în anii '50 de la Facultatea de Litere din București, numai G.I. Tohăneanu n-a mai revenit în capitală. Făcea parte din lotul celor excluși din cauza dosarelor "nesănătoase", alături de academicienii Emanuel Vasiliu și Grigore Brâncuș. Durerea nerostită a marilor lor dascăli lucra subteran (și) în acel regim, astfel încât, în anul revoluționar 1956, Academicianul Al. Rosetti i-a chemat pe toți trei în cabinetul său și le-a spus: - V-am găsit fiecăruia câte ceva din care puteți trăi o viață: Vasiliu, tu
MIRELA BORCHIN [Corola-blog/BlogPost/347309_a_348638]
-
afară în anii '50 de la Facultatea de Litere din București, numai G.I. Tohăneanu n-a mai revenit în capitală. Făcea parte din lotul celor excluși din cauza dosarelor "nesănătoase", alături de academicienii Emanuel Vasiliu și Grigore Brâncuș. Durerea nerostită a marilor lor dascăli lucra subteran (și) în acel regim, astfel încât, în anul revoluționar 1956, Academicianul Al. Rosetti i-a chemat pe toți trei în cabinetul său și le-a spus:- V-am găsit fiecăruia câte ceva din care puteți trăi o viață: Vasiliu, tu
MIRELA BORCHIN [Corola-blog/BlogPost/347309_a_348638]
-
credincioșilor, iar nu credincioșii în slujba lui. Aceasta a fost legea pe care a instituit-o Domnul Iisus Hristos. Sfântul Grigorie Teologul, unul din marii teologi ai Ortodoxiei le spune preoților ce trebuie să facă înainte de a povățui pe alții: “Dascăli ortodocși sunt cu adevărat aceia care mai întâi se străduiesc să se curețe, să se lumineze, să învețe, să se apropie de Dumnezeu, să se sfințească. Numai aceștia pot mai apoi să caute să-i curățească și pe alții, să
SFINŢII APOSTOLI PETRU ŞI PAVEL – PRIMII MISIONARI AI BISERICII LUI HRISTOS de ŞTEFAN POPA în ediţia nr. 1275 din 28 iunie 2014 [Corola-blog/BlogPost/347477_a_348806]
-
să se lumineze, să învețe, să se apropie de Dumnezeu, să se sfințească. Numai aceștia pot mai apoi să caute să-i curățească și pe alții, să-i învețe, să-i lumineze, să-i sfințească, să-i unească cu Dumnezeu. Dascălii ce urmează această rânduială sfântă pot să teologhisească orthodox”. Bineînțeles că în ordinea omenească e altfel. Atunci cand îi propui cuiva un rang important, îi faci promisiuni el așteaptă niște avantaje, beneficii: un salariu, indemnizații, cheltuieli de deplasare; dacă e ministru
SFINŢII APOSTOLI PETRU ŞI PAVEL – PRIMII MISIONARI AI BISERICII LUI HRISTOS de ŞTEFAN POPA în ediţia nr. 1275 din 28 iunie 2014 [Corola-blog/BlogPost/347477_a_348806]
-
vor fi și mai mulți după apariția decretului de interzicerea avortului. Așa a apărut necesitatea angajări unui număr mare de profesori calificați. Majoritatea erau tineri absolvenți ai diferitelor universități sau institute de învățământ superior, dornici de a începe cariera de dascăl cât mai bine. La 23 August au avut legătură imediată și, într-o oră, se găseau în fața casei de bilete a gării Constanța. Au preferat să circule cu clasa I, pentru a evita aglomerația din tren, mai ales pe ruta
CAP. VI de STAN VIRGIL în ediţia nr. 1533 din 13 martie 2015 [Corola-blog/BlogPost/348697_a_350026]
-
pentru vremelnicie, ci pentru eternitate. El a unit armonios râvna pentru cunoașterea și mărturisirea dreptei credințe cu jertfirea de sine, în timpuri rele ori bune, dara s-a străduit, în Biserică, să rămână exemplar, viu și pilduitor, părinte sufletesc și dascăl competent, prelungind, astfel, existența sa în dragostea și în recunoștința fiilor săi duhovnicești, ale slujitorilor bisericești, ale cinului monahal, ale intelectualilor și în evlavia tuturor credincioșilor, cărora le-a presărat în suflete „cu timp și fără timp” „semințele” credinței, în
SEMNAL EDITORIAL ŞI PUBLICISTIC – MITROPOLITUL ANTONIE PLĂMĂDEALĂ, PRIVIRE ASUPRA BISERICII, EDITURA ARHIEPISCOPIEI DUNĂRII DE JOS, GALAŢI, 2012, 472 PAGINI ... de STELIAN GOMBOŞ în ediţia nr. 734 din [Corola-blog/BlogPost/348815_a_350144]
-
ogorul” sufletesc al poporului și în viul „Bisericii slujitoare” strămoșești. El s-a remarcat prin unirea credinței și a culturii într-un tot organic, așezat în „Calendarul de suflet și de inimă românească”. Și înscris înaintașii cu venerație în ceata „Dascălilor de cuget și simțire românească”. A slujit „sub vremi”, biruind cu Hristos chiar și când i-a fost hărăzit temporar, să guste „Trei ceasuri” din iadul temnițelor, luptelor, frământărilor, ispitelor și suferințelor omenești, toate acestea sumate demn și credincios, semn
SEMNAL EDITORIAL ŞI PUBLICISTIC – MITROPOLITUL ANTONIE PLĂMĂDEALĂ, PRIVIRE ASUPRA BISERICII, EDITURA ARHIEPISCOPIEI DUNĂRII DE JOS, GALAŢI, 2012, 472 PAGINI ... de STELIAN GOMBOŞ în ediţia nr. 734 din [Corola-blog/BlogPost/348815_a_350144]
-
Olaru și Cleopa Ilie, iar în Teologie discipol al Părintelui Dumitru Stăniloae, el a fost chemat la arhierie de providențialul Patriarh Iustinian Marina. Pentru că a ucenicit real și duhovnicește, și cultural, și bisericește, și social, a devenit la rându-i, dascăl și părinte, păstor și mentor, așezat de acum pe aceleași file ale „Calendarului de inimă românească” ... Întrucât toată viața a slujit „Biserica din mers”, cu credincioșie, cu demnitate, cu vrednicie și realism, atent la „luminile” nestinse ale sfinților și ale
SEMNAL EDITORIAL ŞI PUBLICISTIC – MITROPOLITUL ANTONIE PLĂMĂDEALĂ, PRIVIRE ASUPRA BISERICII, EDITURA ARHIEPISCOPIEI DUNĂRII DE JOS, GALAŢI, 2012, 472 PAGINI ... de STELIAN GOMBOŞ în ediţia nr. 734 din [Corola-blog/BlogPost/348815_a_350144]