2,636 matches
-
prestigiul prin ocuparea Bari de la sarazini, Lambert s-a aliat cu principele Guaifer de Salerno, cu ducele Sergiu al II-lea de Neapole și cu Adelchis de Benevento și a declanșat revolta deschisă împotriva împăratului. Între timp însă, sarazinii au debarcat noi forțe în sudul Italiei și au atacat Salerno. Adelchis, care îl luase captiv pe împărat pe când Lambert se afla la Benevento, l-a eliberat pe Ludovic pentru a putea conduce forțele împotriva "infidelilor". Odată eliberat, împăratul l-a depus
Lambert I de Spoleto () [Corola-website/Science/324878_a_326207]
-
l îneacă la moarte înainte de a scăpa cu Hudson. Ei se regrupa cu Weaver, care declară victoria. imagini de arhiva președintelui Kennedy Prior la asasinarea sa este arătat, dezvăluind Mason a fost în mulțimea de spectatori care au urmărit Kennedy debarce de la Air Force One Love Field, sugerând implicit că Mason poate fi efectuat programarea inițială. Un mesaj ascuns, care poate fi accesat în meniul principal al jocului relevă faptul că Woods a supraviețuit confruntării cu Kravchenko și este în prezent încarcerat
Call of Duty: Black Ops () [Corola-website/Science/324906_a_326235]
-
1066, în concordanță cu "Breve chronicon Northmannicum", Maurex (Mambrica/Mambrita) a comandat o flotă care a reușit să dejoace tentativa contelui Geoffroi de Taranto de a invada Balcanii. În anul următor, el a condus o armată bizantină cu care a debarcat în Apulia și a recucerit Bari, Taranto și Castellaneta de la normanzi. El însă nu a prevenit revenirea normanzilor în 1068, care au atacat din nou Bari. Mai tîrziu, în 1070, el este menționat ca aflându-se în luptă deopotrivă cu
Mihail Maurex () [Corola-website/Science/324483_a_325812]
-
crezut că prezența flotei aliate va descuraja orice violență împotriva comunității creștine. În dimineața zilei de 9 septembrie, în portul Smirna staționau 21 de vase de război aliate britanice, americane, franceze și italiene. În plus, marinari ai flotei aliate fuseseră debarcați pentru apărarea reprezentanțelor și instituțiilor diplomatice occidentale. Ei au primit ordine să păstreze o strictă neutralitate în cazul oricărui conflict între turci și creștini. În ziua de 9 septembrie, ordinea și disciplina în rândurile militarilor turci au început să scadă
Marele incendiu din Smirna () [Corola-website/Science/326961_a_328290]
-
sosise în Smirna pe 8 septembrie 1922, cu o zi mai înainte de intrarea turcilor în oraș. El era reprezentantul special al Near East Relief (o organizație de caritate americană al cărui obiectiv era protejarea armenilor în perioada războiului). El a debarcat în Smirna de la bordul distrugătorului american USS Lawrence comandat de căpitanul Wolleson. Superiorul comandantului Wolleson era contramiralul Mark Lambert Bristol, Înaltul comisar al SUA în Imperiul Otoman în perioada 1919-1927, în acel moment aflat la Constantinopol. Primele sale declarații publicate
Marele incendiu din Smirna () [Corola-website/Science/326961_a_328290]
-
trupele la nesupunere pentru a putea restaura vechiul regim, ai au hotărât să pună capăt domniei acestuia. Totuși, erau puține dovezi care să-l incrimineze pe sultan. Cu toate acestea, parlamentarii au reușit să modifice constituția, împuținând puterile palatului și debarcându-l în cele din urmă pe sultan. Puterile parlamentului au fost consolidate datorită acestor ultime schimbări. Noua constituție a interzis toate societățile secrete. Ședințele parlamentului au fost amânate cu trei luni, începând cu 27 august. În timpul acestei perioade, CUP s-
A doua perioadă constituțională în Imperiul Otoman () [Corola-website/Science/323520_a_324849]
-
s-au recăsătorit: tatăl cu o diplomată, iar mama cu un ofițer al armatei norvegiene. La 22 iulie 2011 Breivik a detonat o mașină-capcană în apropierea clădirilor guvernamentale din Oslo, ucigând opt oameni. La o distanță de câteva ore, a debarcat pe insula Utøya, unde se desfășura o tabără a Partidului Muncitoresc, și, pretizând a fi polițist, a deschis focul asupra tinerilor prezenți, împușcând mortal 69 de persoane. Cea mai tânără dintre victime a fost Sharidyn Svebakk-Bøhn, care tocmai împlinise 14
Anders Behring Breivik () [Corola-website/Science/323564_a_324893]
-
de la Ankara din 1402 și fusese eliberat un an mai târziu, s-a alăturat fratelui său mai mare, Mehmeds în luptele împotriva lui Suleyman din Anatolia. Mûsa l-a convins pe Mehmed să-i permită să traverseze Marea Neagră și să debarce în Tracia cu o mică forță militară, pentru ca să atace teritoriile aflate sub controlul lui Suleyman. Această manevră l-a făcut pe Suleyman să se reîntoarcă în Tracia. În luptele care au urmat, sorții izbânzii au trecut de la un frate la
Interregnul otoman () [Corola-website/Science/323590_a_324919]
-
al Bosforului. De acolo, el a chemat și forțele lui Martinian și niște trupe auxiliare vizigote, conduse de un anume Aliquaca (sau Alica), pentru a-și întări grosul trupelor ce suferiseră pierderi în bătălia de la Adrianopol. Armata lui Constantin a debarcat pe malul asiatic al Bosforului într-un loc denumit Sfântul Promontoriu și a înaintat spre sud către Chalcedon. Licinius și-a deplasat armata câțiva kilometri spre nord către Chysopolis. Armata lui Constantin a ajuns în preajma Chrysopolisului înaintea trupelor lui Licinius
Bătălia de la Chrysopolis () [Corola-website/Science/323700_a_325029]
-
numiții consuli englez și francez pentru legațiile din Beijing. Ei au ajuns la gurile râului Hai păzit de cetățile Taku de lângă Tianjin și au cerut să continue drumul spre Beijing. Sengge Rinchen le-a răspuns că diplomații anglo-francezi pot să debarce mai sus pe coastă, la Beitang, și de acolo să se deplaseze la Beijing, dar nu au permis să fie însoțiți de trupe armate în capitala chineză. Escorta anglo-franceză a insistat să debarce la Taku și nu la Beitang și
Al Doilea Război al Opiului () [Corola-website/Science/323765_a_325094]
-
a răspuns că diplomații anglo-francezi pot să debarce mai sus pe coastă, la Beitang, și de acolo să se deplaseze la Beijing, dar nu au permis să fie însoțiți de trupe armate în capitala chineză. Escorta anglo-franceză a insistat să debarce la Taku și nu la Beitang și să însoțească diplomații până la Beijing. În seara de 24 iunie 1859, un mic contingent britanic a aruncat în aer obstacolele puse de chinezi pe râul Baihe. A doua zi, forțele britanice au încercat
Al Doilea Război al Opiului () [Corola-website/Science/323765_a_325094]
-
În 1827, a aflat că nou-înfințata Adunare Națională Greacă îl alesese să fie primul șef de stat al Greciei independente, cu titlul de "Kivernetes" (Κυβερνήτης - Guvernator). După ce a călătorit prin Europa pentru a obține susținere pentru cauza greacă, Kapodistrias a debarcat la Nafplion la 7 ianuarie 1828 și a sosit la Aegina la 8 ianuarie 1828. A fost prima oară când a pus piciorul în Grecia continentală, iar situația de acolo i s-a părut descurajantă. Chiar înainte ca luptele contra
Ioannis Kapodistrias () [Corola-website/Science/323767_a_325096]
-
României după 1989 se referă la un presupus scenariu care spune că Uniunea Sovietică, Ungaria și Iugoslavia conspirau la distrugerea statului național român după revoluția din 1989 când a avut loc un consens intre Occident și URSS de a-l debarca de la putere pe Nicolae Ceaușescu. În prezent, deoarece Uniunea Sovietică și Iugoslavia s-au dezmembrat între timp, termenul se poate referi la unele conspirații ale Rusiei și Ungariei, sau ale unor grupări din aceste țări. În 2011, Mircea Dinescu, într-
Teoria conspirației privind dezmembrarea României () [Corola-website/Science/323324_a_324653]
-
că faptele lui nu sunt la fel de mărețe. La începutul lui 1527, Cabeza de Vaca a plecat din Spania într-o expediție regală de ocupare a continentului Americii de Nord. Ca trezorier, el a fost unul dintre principalii ofițeri ai expediției Narváez. Au debarcat în zona Tampa Bay, Florida la 15 aprilie 1528, și în câteva luni el și cu încă trei oameni au rămas singurii supraviețuitori ai grupului de 600. Întrucât navigatorii nu erau siguri unde se află, Cabeza de Vaca a considerat
Álvar Núñez Cabeza de Vaca () [Corola-website/Science/324111_a_325440]
-
refuzat să călătorească în calitate de secund al lui de Soto. În 1540, Cabeza de Vaca a fost numit "adelantado" al provinciei Río de la Plata din America de Sud. Misiunea sa era de a reînființa așezarea Buenos Aires din Argentina de astăzi. Pe drum, a debarcat pe Insula Santa Catarina în Brazilia de astăzi. Cu o forță indigenă, 250 de muschetari și 26 de cai, a urmat potecile băștinașilor descoperite de Aleixo Garcia pe continent spre capitala spaniolă a districtului, "Asunción", adânc în interiorul continentului, pe valea
Álvar Núñez Cabeza de Vaca () [Corola-website/Science/324111_a_325440]
-
1836, cu o flotă care a adus primii imigranți britanici ai coloniei. Printre nave se aflau "Cygnet" (cu inginerii topografi conduși de colonelul William Light), "Africaine", "Tam O'Shanter", "Rapid", și HMS "Buffalo" pe care se afla Hindmarsh. Inițial au debarcat pe Insula Cangurului și au trimis echipa de topografi condusă de Light să găsească un loc potrivit pentru capitala noii colonii. Light a ales în cele din urmă locul pe care se află acum Adelaide, iar flota s-a deplasat
John Hindmarsh () [Corola-website/Science/324185_a_325514]
-
de Securitate poate folosi, acolo unde este cazul, organisme regionale pentru aplicarea acțiunilor de constrângere sub autoritatea sa. Organizația Statelor Americane a intervenit în conflictul militar intern din Republica Dominicană (1965), unele state membre ale Organizației Statelor din Caraibele Orientale au debarcat trupe în Granada împreună cu Statele Unite ale Americii (1983), Organizația Unității Africane a intervenit în Ciad (1981), iar Liga Arabă a jucat un rol important în operațiunile pentru apărarea suveranității și integrității teritoriale a Kuweitului. .
Organizație interguvernamentală () [Corola-website/Science/324193_a_325522]
-
ca ambasador în China. Trecând prin India Centrală și Malwa, închiriază un vas din Kambay până la Goa, și după ce vizitează multe porturi înfloritoare de-a lungul coastei Malabar ajunge în Insulele Maldive, de unde se îndreaptă spre Ceylon. Continuându-și călătoria, debarcă pe coasta Coromandal și se întoarce din nou în Maldive, de unde se îndreaptă spre Bengal și vizitează Kamrup, Sylhet și Sonargaon (lângă Dhaka). Navigând de-a lungul coastei Arakan ajunge în Sumatra și mai târziu ancorează la Canton după ce trecuse
Ibn Battuta () [Corola-website/Science/326523_a_327852]
-
primăvara anului 1109 cruciații au ajuns pe Sicilia, unde au fost bine primiți de regele Roger al II-lea, care la moment avea doar 12-13 ani. În vara anului 1110 în cele din urmă cruciații au ajuns în Palestina (au debarcat în Acra sau Jaffa), continuînd drumul spre Ierusalim, unde s-au întâlnit cu regele Balduin I. Balduin împreună cu Sigurd sau dus la râul Iordan, unde norvegienii au primit relicve sacre. În special au primit părți din Sfânta Cruce, cu o
Cruciada Norvegiană () [Corola-website/Science/326761_a_328090]
-
la tron. Ajungând în septembrie în Normandia, Robert a început pregătirile pentru o invazie în Anglia. Revendicările lui Curthose au fost sprijinite de unii baroni englezi, care sau răzvrătit împotriva lui Henric. Pe 21 iulie 1101 Armata lui Robert a debarcat la Portsmouth și a început să avanseze spre Londra. Cu toate acestea, Henric a reușit să-i învingă pe rebelii, izolând-ui și reușind să atragă de partea sa clerul englez și straturile inferioare ale populației. Lângă Alton trupele lui Robert
Robert Curthose () [Corola-website/Science/326869_a_328198]
-
și Regatul Franței. Robert Curthose a rămas izolat și nu a mai putut recruta cavaleri în armata sa. De partea ducelui au rămas doar câțiva baroni (Robert de Bellême, William de Morten și contele de Maine. În 1104 Henric a debarcat în Domfront și l-a forțat pe fratele său să-i dea Comitatul Evreux. În anul următor, englezii au capturat Cotentin, au distrus orașul Bayeux și au cucerit Caenul. Încercările de reconciliere ale lui Robert cu Henric au eșuat. În
Robert Curthose () [Corola-website/Science/326869_a_328198]
-
York, împreună cu oastea regelui Harald al III-lea al Norvegiei. În Bătălia de la Stamford Bridge (25 septembrie 1066), regele Harald și contele Tostig sunt uciși de regele Harold al II-lea, iar invadatorii se retrag. Normanzii traversaseră deja Canalul Mânecii și debarcaseră pe teritoriul Angliei, construind fortificații pe un deal aflat la aproximativ 10 km nord de Hastings. În Bătălia de la Hastings (14 octombrie 1066), oastea normandă a lui Wilhelm a învins oastea saxonă a lui Harold. Regele Angliei a fost ucis
Cucerirea Angliei (film) () [Corola-website/Science/326890_a_328219]
-
din 1014. Această victorie a fost obținută de regele suprem Brian Boru, care însă a căzut în lupta memorabilă. În 1169 începe cucerirea Normandă a Irlandei. Expediția contelui Richard Strongbow, a început la cererea regelui Leinster-ului "Dermott MacMorrow", expediția a debarcat în apropierea Wexford. De-a lungul următoarelor secole, normanzii au condus societate irlandeză, atât militar cât și economic. Învățând cultura irlandeză, aceștia au fuzionat complet cu populația indigenă a insulei. Deși în mod oficial Irlanda devine parte a Regatului Angliei
Irlandezi () [Corola-website/Science/325679_a_327008]
-
informații privind colonizarea Islandei. În elaborarea autorul a subliniat lista genealogică a primilor coloniști, majoritatea din ei de origine norvegiană. În ciuda unor inexactități, cartea are o importanță istorică mare. În Landnámabók sunt enumerați primii 400 de migratori scandinavi, care au debarcat pe țărmurile Islandei, între anii 850 și 930. Împărțirea pământului între coloniști fiind aranjată geografic. Autorul de asemenea a subliniat frontierele primelor localități islandeze, a enumerat caracteristicile coloniștilor în biografii, a subliniat strămoșii și descendenții până în secolul al XI-lea
Landnámabók () [Corola-website/Science/325800_a_327129]
-
de la Roma, dar are legături cu alți preoți de la Bagdad". Ei au fost nestorieni dar practicau și ritualuri magice tradiționale în ciuda avertizărilor făcute de arhiepiscop. În 1507, o flotă sub comanda lui Tristan da Cunha cu "Afonso de Albuquerque" au debarcat forțele ocupante și au ocupat astfel capitala Suq. Obiectivul lor principal a fost să construiască o barieră care să împiedice comerțul Mării Roșii cu Oceanul Indian, și să elibereze populația creștină de musulmani. Aici au început să construiască o cetate. Totuși
Socotra () [Corola-website/Science/325789_a_327118]