2,731 matches
-
în anul 1921, a primit vapori de la noile cazane instalate în clădirea actuală de joasă presiune fiind dezactivată,demontată și folosită ca depozite și ateliere de lucru începând de la acea dată și până în anul 1938, moment în care a fost demolată pentru a se construii clădirea pentru cazanele de mare presiune. Instalațiile de joasă presiune au început să fie construite în anul 1914 și au fost finalizate în anul 1930, având trei faze de construire de mare importanță. Prima (1914-1921) cuprinde
Centrala Tejo () [Corola-website/Science/320909_a_322238]
-
puterii celor două noi grupuri de turboalternatoare AEG ansamblate în 1934, a fost necesară instalarea de noi cazane, care funcționau cu vapori de înaltă presiune. Construcția a fost ridicată pe terenul ocupat anterior de primitiva Centrală Tejo, care a fost demolată în 1938 pentru a se construii această nouă clădire pentru cazanele de înaltă presiune,cea mai impunătoare clădire a complexului. Interiorul ei adăpostea trei mari cazane de înaltă preiune, marca Babcock & Wilcox, care au început să funcționeze în anul 1941
Centrala Tejo () [Corola-website/Science/320909_a_322238]
-
Centrală Tejo a fost dezactivată și dezmembrată făcând ca acolo să existe o serie de ateliere și depozite. Câțiva ani mai târziu, cu nevoia de a construi o nouă clădire pentru cazanele de Înaltă Presiune, această veche centrală, a fost demolată în anul 1938, din care nu a rămas nici o urmă din ea. Necesitatea de a construi o nouă centrală pentru a suprima necesitatea crescândă de electricitate și a nesiguranței în care se aflau instalațiile din timpuria Centrală Tejo, a facut
Centrala Tejo (istorie) () [Corola-website/Science/320999_a_322328]
-
marire minimă a Centralei Tejo, care a dus la achiziționarea și instalarea unui nou cazan,cazanul nr.15. Furnizat din nou de Babcock & Wilcox, a fost instalat lângă cazanul nr.12. Pentru a realiza acest lucru, a trebuit să fie demolată fațada existentă,cimentarea noii zone și construirea, mereu cu aceeași tehnică și estetică, a structurei metalice și a respectivul înveliș. Lucrările au început la începutul anului 1950 și, la mijlocul anului 1951, au fost terminate intrând în serviciu noul cazan, moment
Centrala Tejo (istorie) () [Corola-website/Science/320999_a_322328]
-
rezidențiale erau compuse exclusiv din case, multe dintre ele fiind dărâmate în această perioadă pentru a face loc blocurilor. Acest proces a fost la început lent, dar între 1980 și 1988, toate casele de pe strada principală a orașului au fost demolate și înlocuite cu blocuri. În acea perioadă au fost distruse multe clădiri istorice, printre care și teatrul "Moldavia". Din centrul istoric al Buzăului, doar casele din zona străzii Cuza Vodă și o parte din cele din zona străzii Alexandru Marghiloman
Istoria Buzăului () [Corola-website/Science/315274_a_316603]
-
a urmărit succesul lui Salvatore cu mândrie, și că i-a lăsat ceva — o rolă neetichetată de peliculă și vechiul scaun pe care Salvatore stătea odată pentru a opera aparatul de proiecție. Salvatore află că Cinema Paradiso urmează să fie demolat pentru a face loc unei parcări. La înmormântare, el recunoaște fețele multora care participau la spectacolele de pe vremea când el era operatorul aparatului de proiecție. Salvatore se întoarce la Roma. El vizionează rola lăsată de Alfredo și descoperă un montaj
Cinema Paradiso () [Corola-website/Science/315287_a_316616]
-
La 17 februarie 1880, Maria s-a întors în Rusia pentru aniversarea a 25 de ani de la încoronarea tatălui ei. În acea zi, radicalii au încercat să-l asasineze pe Țar și pe întreaga familie imperială. O bombă teroristă a demolat sala de mese și camera de gardă a Palatului de Iarnă. Maria Alexandrovna s-a întors în Rusia din nou în iunie 1880, pentru a fi alături de mama ei care era pe moarte. Când tatăl ei a fost ucis de
Maria Alexandrovna a Rusiei () [Corola-website/Science/315304_a_316633]
-
cu jurământ de fidelitate împotriva ducelui lor. În timpul lungului război Blois și Montfort, Ancenis a fost ocupat de francezi. Prin căsătoria lui Jeanne al II-lea, baron de Ancenis, fieful a trecut în sânul ilustrei familii Rieux. Castelul a fost demolat în 1487 din ordinul lui Carol al VII-lea și în 1490 din ordinul Anei de Bretania. Este imediat reconstruit în 1530, pentru a fi din nou demolat în 1626 din ordinul lui Ludovic al XIII-lea. A fost din
Castelul Ancenis () [Corola-website/Science/315438_a_316767]
-
Ancenis, fieful a trecut în sânul ilustrei familii Rieux. Castelul a fost demolat în 1487 din ordinul lui Carol al VII-lea și în 1490 din ordinul Anei de Bretania. Este imediat reconstruit în 1530, pentru a fi din nou demolat în 1626 din ordinul lui Ludovic al XIII-lea. A fost din nou distrus în secolul al XVIII-lea de către vendeeni ("vendéens" - în franceză). În 1598 castelul a fost scena reuniunilor pregătitoare pentru semnarea Edictului de la Nantes (asigura libertatea religiei
Castelul Ancenis () [Corola-website/Science/315438_a_316767]
-
Satul a mai avut o biserică. La începutul celui de-al treilea deceniu al secolului al XIX-lea, mai mulți credincioși au trecut la greco-catolici. Pentru folosul acestora, în 1824 a fost adusă din Reteag biserica cu hramul „Sfântul Dumitru”, demolată în 1934. Aparținând de comuna Cășeiu, satul Gârboul Dejului păstrează o biserică de lemn din secolul al XVIII-lea, monument istoric. Pe una din grinzile de est ale naosului se găsește inscripția: „Această sfântă besearecă au fostă meste(r)u
Biserica de lemn din Gârbău Dejului () [Corola-website/Science/315466_a_316795]
-
cu un rezalit puțin ieșit în afară, dublat ulterior de un altul numai cu parter și două aripi laterale cu rezalite mai pronunțate spre piață decât înspre linii. Holul central este foarte înalt, tavanul care delimitat parterul de etaj fiind demolat. Ținând cont de faptul că edificiul gării avea nevoie de reparații, s-a elaborat un Proiect de Modernizare a stației de călători de către arhitectul Vasile Tabacu de la Institutul de Proiectări ale CFR. Comisia Regională a Monumentelor Istorice Transilvania Est a
Gara Sibiu () [Corola-website/Science/317342_a_318671]
-
centrală este supraînălțată, iar zidurile sunt întărite de contraforți. În ianuarie 1941, sinagoga a fost devastată de legionari, fiind apoi restaurată. a supraviețuit atât celui de-al doilea război mondial, cât și epocii lui Nicolae Ceaușescu, în care au fost demolate majoritatea sinagogilor din București. La acest templu a slujit ca rabin dr. Meyer Abraham Halevy în perioadele 1935-1940 și 1946-1963. La 15 ianuarie 1978, la inițiativa Dr. Moses Rosen (1912-1994), rabin-șef al comunităților evreiești din România și președinte al
Templul Unirea Sfântă din București () [Corola-website/Science/317424_a_318753]
-
cartierul Ruși. Intrarea în curtea bisericii se făcea prin partea de est (actuala grădină publică), în dreapta și stânga aleii fiind morminte. Cimitirul se întindea mult și în partea de vest, unde este astăzi Piața Unirii. În jurul anului 1800 a fost demolat turnul-clopotniță (aflat în exteriorul bisericii), iar clopotele au fost așezate în interiorul bisericii. Biserică a fost reparata în anul 1831 și apoi în 1893. Reparațiile din 1831 au dus la închiderea pridvorului deschis. Terenul bisericii a fost restrâns din ce in ce mai mult. După
Biserica Nașterea Sfântului Ioan Botezătorul din Siret () [Corola-website/Science/317434_a_318763]
-
regimului comunist în România, în anul 1944, în clădirea fostei primării au fost instalate Consiliul Popular Județean Suceava, Comitetul Județean Suceava al PCR și Comitetul Județean Suceava al UTC. În anii '60 ai secolului al XX-lea, autoritățile județene au demolat construcțiile anexe din curte și au construit în stil baroc un corp care a închis întregul ansamblu, dându-i o formă dreptunghiulară. Cu această ocazie, au fost renovate fațadele cu tencuieli în praf de piatră și mozaic și s-a
Palatul Administrativ din Suceava () [Corola-website/Science/317476_a_318805]
-
contrazice această ipoteză, susținând că școala cliricească a început a funcționa în clădirile Mănăstirii Sfântul Ioan cel Nou de la Suceava. După desființarea mănăstirii și a școlii clericale, ansamblul mănăstiresc de la Sf. Ilie a fost lăsat în paragină. Chiliile au fost demolate, rămânând numai biserica, turnul clopotniță și zidul de incintă. Biserica a continuat să funcționeze ca biserică parohială. Printre preoții-parohi care au slujit aici sunt următorii: Constantin Popovici (a slujit aici o jumătate de secol, 1797-1843?), Temistocle Vorobchievici (1876?) , Ioan Czercawski
Biserica Sfântul Ilie din Sfântu Ilie () [Corola-website/Science/317461_a_318790]
-
prin primul tratat de la Londra, a fost reafirmată. Acele părți care nu semnaseră primul tratat urmau să devină garanți ai neutralității Luxemburgului (cu excepția Belgiei, și ea obligată la neutralitate). Pentru a asigura neutralitatea Luxemburgului, fortificațiile din Luxemburg urmau să fie demolate și să nu mai fie niciodată reconstruite. Demolarea fortificațiilor a durat șaisprezece ani, a costat 1,5 milioane de franci aur, și a impus distrugerea a peste 24 km de structuri subterane și a 40.000 m² de cazemate, baterii
Tratatul de la Londra (1867) () [Corola-website/Science/321840_a_323169]
-
Thorin nu avea o părere prea bună despre hobbiți, iar includerea lui Bilbo în expediție putea preveni acțiunile necugetate din partea lui Thorin, cum ar fi fost provocarea pe față a lui Smaug. Lui Gandalf nu i-a fost ușor să demoleze obiecțiile lui Thorin legate de participarea lui Bilbo la expediție. Thorin era de părere că Bilbo nu este în stare să îi ajute în aventura lor și că Gandalf se amesteca în afacerile lui din motive personale. După o dezbatere
În căutarea Ereborului () [Corola-website/Science/321882_a_323211]
-
sa Catrina Bucioc fiind soră cu Doamna Tudosca, întâia nevastă a domnitorului. În anul 1637, cumnatul său, domnitorul Vasile Lupu a zidit aici o biserică. Biserica și curtea boierească erau împrejmuite cu zid de piatră; cel din jurul conacului a fost demolat prin anii 1950-1957. Inițial, conacul era o construcție fără etaj, cu pereți groși de piatră și cărămidă și un sistem de boltire tipic moldovenesc alcătuit din cupole sferice mici, sprijinite pe arce drepte sau oblice. Din construcția de atunci s-
Conacul Cantacuzino din Șerbești () [Corola-website/Science/321890_a_323219]
-
cele de oncologie, boli infecțioase, dermatologie și pneumologie. În anul 2007, conducerea Ministerului Sănătății Publice a elaborat un proiect pentru construirea unui spital de urgență pe locul unde se află clădirile vechi ale Spitalului Județean care ar urma să fie demolate. În dorința de a proteja aceste clădiri vechi, datând din perioada austriacă, Complexul Muzeal Bucovina a propus Direcției pentru Cultură și Culte Suceava clasarea acestora în Lista Monumentelor Istorice pentru a fi salvate de la demolare. Directorul Complexului Muzeal Bucovina, Emil
Spitalul Vechi din Suceava () [Corola-website/Science/321919_a_323248]
-
protopop al ierașului de jos a Coseului; 1809.”". La strana din drepta apărea în completare: "„Și am zugravit această sfântă beserică cu Hodor Toader, zugrav din Vișeu de Mijloc, pentru o sută de florinți, fără de altariu.”" Vechea biserică a fost demolată și înlocuită de actuala biserică de lemn în anul 1936. Din lemnele ei s-au ridicat o casă și un grajd. Grajdul s-a păstrat până la începutul mileniului trei. Din puținele imagini cunoscute se disting exteriorul și elevația vechii biserici
Biserica de lemn din Nănești () [Corola-website/Science/321972_a_323301]
-
i-a acordat cel mai important premiu. Un scriitor de science fiction canadian a remarcat: În general, se consideră că acea “condamnabilă politică a SFWA” se referă la Damon Knight, fondatorul asociației, care detesta stilul și politica lui van Vogt, demolându-i întreaga reputație literară în anii '50. Scriind în 1999 introducerea la "Futures Past: The Best Short Fiction of A.E. van Vogt" Harlan Ellison a fost mai explicit: În 1996, van Vogt a primit aprecieri în două ocazii: Convenția
A. E. van Vogt () [Corola-website/Science/321363_a_322692]
-
s-a aflat în localitatea omonimă din județul Maramureș unde a fost ridicată în anul 1758. A dispărut, ca multe altele, în procesul de înlocuire a vechilor lăcașe de cult cu biserici noi de zid. Ea a fost demolată în anul 1932, după ce i s-a negat calitatea de monument istoric, deși fusese una din primele biserici de lemn din Maramureș remarcată de specialiști. Datorită unor pionieri ai cercetării în Maramureș au fost salvate pentru eternitate câteva imagini, schițe
Biserica de lemn din Berbești () [Corola-website/Science/321416_a_322745]
-
intrat în proprietatea fratelui său mai mic, Ioan (Jean) Callimachi (13 mai 1880 - 1 iulie 1940). Ultima proprietară a conacului a fost Roxana Zenaida "Pussy" Callimachi (1918-1978), fiica lui Ioan Callimachi. După instaurarea regimului comunist, conacul familiei Callimachi a fost demolat. Deși principele Scarlat Callimachi (1896-1975) - scriitor, fiul lui Alexandru Callimachi- era apropiat mișcării socialiste, familia sa a suferit frecvent percheziții din partea organelor de miliție și de securitate. Au fost confiscate obiecte de artă. Vornicul Alexandru (Alecu) Callimachi a apelat la
Capela Sfântul Teodor Sicheotul din Stâncești () [Corola-website/Science/321467_a_322796]
-
a fost analizat de specialiști, constatându-se următoarele: Din cauza degradărilor suferite, clădirea devenise vulnerabilă la cutremure. Pentru a reduce acest risc, în perioada 1996-2001 s-au executat lucrări de reparații capitale. Acestea au constat în: În perioada 1996-1997, a fost demolată o clădire anexă în care funcționau toaletele conacului. Conacul a fost consolidat în mod grosolan, fiind încorsetat în beton. În anul 2001, frații Ioan și Alexandru (Sandu) Sturdza au cerut Primăriei comunei Țibănești și Inspectoratului Școlar Județean Iași să le
Conacul Carp din Țibănești () [Corola-website/Science/316362_a_317691]
-
condus treburile administrative ale Mitropoliei fie din noua capitală, fie din Suceava. Ori de câte ori veneau la Iași, mitropoliții Moldovei locuiau într-o casă aflată lângă Biserica Albă (biserică aflată chiar pe locul unde este astăzi Catedrala Mitropolitană și care a fost demolată la sfârșitul secolului al XVII-lea). În secolul al XVII-lea unii ierarhi preferau să locuiască la mănăstirile ieșene (Cetățuia, Sf. Nicolae Domnesc, Golia), dar reședința principală rămânea casa de la Biserica Albă. Printr-un hrisov din 29 martie 1677, domnitorul
Palatul Mitropolitan din Iași () [Corola-website/Science/322367_a_323696]