9,951 matches
-
la provocări. Prefer să vă mai semnalez ceva privitor la decalajul uriaș dintre durata vieții Celorlalți și cea a pământenilor care suntem. Se pare că el a variat pe parcursul experimentului: inițial, timpul alocat vieții cobailor umani (văd că sintagma vă deranjează, dar asta este situația), timpul respectiv, așadar, era de circa zece ori mai mare decât În prezent, fiind redus ulterior din rațiuni de eficiență: durata experimentului se reduce și ea proporțional. Faptul se regăsește și În textul Vechiului Testament care
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1884_a_3209]
-
precedentei vizite la sectorul monitorizare. - Vă pot fi de folos cu ceva? m-a Întrebat, Închizând computerul În semn de disponibilitate pentru un dialog oricât de lung. - Sper, altfel nu mi-aș fi permis pentru nimic În lume să vă deranjez. Bănuiesc că sunteți destul de ocupată și n-aș Îndrăzni să vă consum timpul doar de dragul conversației, oricât ar fi ea de plăcută... Protocol ipocrit, cu scuze În exces - ființa mică, blondă și cu ochi albaștri care era Sonia Anderson Îmi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1884_a_3209]
-
mult tatălui, și fizic, și comportamental. Era un familist convins, liniștit și ascultător, Îi plăcea să muncească și nu agrea excesele. Terminase agronomia (dar nu În străinătate) și se ocupa conștiincios și competent cu administrarea averii familiei. Nu se arăta deranjat câtuși de puțin de tratamentul preferențial de care se bucura fratele cel mic; dimpotrivă, părea Încântat că travaliul său asigura fondurile bănești cu care acesta Își satisfăcea capriciile și-și plătea năzbâtiile. Nu rareori, când Nicolae Își dădea el Însuși
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1884_a_3209]
-
În care trăiam eu evolua În cadre normale, fără coincidențe stridente și enigme de familie cu frați regăsiți după patruzeci de ani, așa, ca să moară Dumas de ciudă. Eram un tip mărginit - bun, se poate spune și așa, nu mă deranjează. Recunosc și că sunt stereotip În frecventele uimiri care mă Încearcă atunci când obișnuințele Îmi sunt contrazise. Asta e. Mă Îndoiesc Însă că alții În locul meu s-ar fi simțit mai confortabil și s-ar fi purtat mai comme il faut
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1884_a_3209]
-
eu aici, acum. - Îmi dau seama că aveți și lucruri mai importante de făcut. Aștept cu interes să cunosc adevăratul motiv. - O să vi-l spun Îndată, deși mi se pare că n-am nimerit momentul cel mai potrivit. V-am deranjat, nu-i așa? - A, nu neapărat... Încercam să umplu cu ceva așteptarea la care mă obligă condiția mea de outsider. Ceea ce nu Înseamnă Însă că nu vă ascult cu toată atenția. Sunt sigur că merită. - Am sesizat maliția; voi fi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1884_a_3209]
-
studii sau comunicări care mi-au creat o oarecare reputație. N-am ascuns niciodată cât de mult și de multe datoram hazardului, ceea ce mi-a atras din partea câtorva colegi iubitori calificativul de băftos patentat. O să te miri, dar nu mă deranja câtuși de puțin; din contra. Ne procură satisfacții ceea ce dobândim prin muncă, Însă ne bucură mai mult câștigurile norocoase. Probabil că, În intimitate, ne place să vedem În ele semne ale predestinării, altfel nu-mi explic. Mă rog, baftă-nebaftă, intuiție
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1884_a_3209]
-
dar nu cred... Ne-am salutat, am schimbat câteva fraze convenționale și m-am retras: Întrerupsesem o discuție care Îi interesa pe amândoi deopotrivă, nu s-au ostenit nici măcar să schimbe vorba. Au tăcut, pur și simplu, sugerându-mi că deranjam, și eu am Înțeles aluzia, nu foarte delicată, de altfel. Am ieșit și l-am lăsat acolo. Asta se Întâmpla marți; de atunci, nu-mi aduc aminte să ne mai fi intersectat pașii. - În ultimele trei zile, cumva...? - Absolut sigur
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1884_a_3209]
-
gălăgie moderată, cu șanse de radicalizare, În sfârșit, ambientul curent, ce mai... N-am prins loc pe scaun, așa că m-am plasat strategic În zona ușilor din dreapta după direcția de mers. Acolo aveam cele mai mari șanse să nu fiu deranjat pentru că, Începând de la Universitate și până la Sudului inclusiv, toate stațiile sunt „cu peronul pe partea stângă”, cum obsesiv se auzea În difuzoare anunțul periodic. Ori de câte ori circul cu transportul În comun, fac tot ce pot să evit contactul corporal cu Întâmplătorii
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1884_a_3209]
-
petrecea? Am Întors capul. În situații de-astea, ipochimenul se uită ostentativ În altă parte și se dă adâncit În gânduri, pentru ca, la nevoie, să poată pretinde că... stimate domn, dar eu nici nu mi-am dat seama că vă deranjez, vă cer mii de scuze... Firește, dacă nu e mârlan și nu-ți trântește scurt În nas tradiționalul „dacă nu-ți convine, bea mai puțin și ia-ți, tată, Mercedes”. Persoana din lateral-spatele meu nu și-a ferit Însă privirea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1884_a_3209]
-
explic de ce. Este o rugăminte, dar și o somație, de care ar fi bine să țineți seama. Manuscrisul va ajunge acolo unde Îi este locul, am luat măsurile necesare În acest sens. Vă rog să mă scuzați dacă v-am deranjat; am făcut-o spre binele dumneavoastră. Și al dumneavoastră. Bonne chance! A coborât la Tineretului. Când am ajuns acasă (nu vă spun cum: eram praștie pe dinăuntru, eram halucinat, făcut zdrențe, aproape În agonie), primul lucru a fost să verific
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1884_a_3209]
-
VII-a Clubul Copiilor Câmpulung Muscel județul Argeș profesor coordonator Ileana Mihaela Cîrstea Sunt doar un copil care se transformă ușor, ușor într-un adolescent. Și, cu toate astea, cartea este cel mai bun prieten al meu. Acest prieten nu deranjează pe nimeni, nu plictisește și nici nu cere condiții speciale pentru a fi citită. Nimic nu e mai minunat ca o carte, mai ales în copilărie. Tot ce omenirea a făcut, gândit sau dobândit, tot ce are și tot ce
Cartea, un dar pentru toţi. In: ANTOLOGIE:poezie by Adriana Bârlogeanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/246_a_658]
-
meu de vedere, este singura mea operă literară demnă de a fi luată în seamă și care, poate, cu puțin noroc, va continua să existe după moartea mea. Când unui scriitor îi iese ceva bine, nu trebuie să se mai deranjeze să-și analizeze triumful nici să încerce să aplice aceeași formulă, căutând un nou succes pe un drum deja bătătorit, deoarece riscă să se repete, iar cititorul își dă seama imediat și îl respinge. Din aceste motive, niciodată nu mi-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2101_a_3426]
-
pe un ton grăbit: — Cât e de când au plecat? bălmăji într-o franceză stricată. Gacel Sayah îl privi oarecum derutat, se întoarse spre frații săi, ca și cum vreunul din ei ar fi putut să-l lămurească de ce nou-venitul nici măcar nu se deranjase să salute, și, în cele din urmă, răspunse fără chef: — Au plecat în zori. Bărbatul ieși din mașină, își scoase casca și o aruncă pe jos, stăpânindu-și cu greu furia, apoi exclamă: — Mama lor! Ne-au luat-o înainte
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2101_a_3426]
-
faptul că negocierile păreau sortite unui eșec total, dat fiind că una din părți se arăta în mod evident inflexibilă. În cele din urmă, Yves Clos scoase din buzunarul saharianei sale o pipă scurtă și o arătă amfitrionului său: — Vă deranjează dacă fumez? întrebă. Mă ajută să gândesc. Gacel Sayah nu făcu decât să ridice din umeri, iar blondul începu să-și umple gânditor pipa, murmurând mai mult pentru sine: — Treaba-i aiurea, începu. Foarte aiurea, fiindcă, după părerea mea, și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2101_a_3426]
-
interesează? Să ajungă în Egipt? — Poate că nu numai, dar cu siguranță asta e pe primul plan. — Nu pot să cred! Ascultă, băiete! spuse Yves Clos luându-l prietenește pe după umeri și îndepărtându-se împreună cu el. Și pe mine mă deranjează la fel de mult ca pe tine, dar îl înțeleg pe Fawcett. Dacă s-ar fi oprit cursa ori de câte ori vreun concurent s-a rătăcit, a fost omorât sau sechestrat, nici o ediție nu s-ar fi terminat, și toată șandramaua asta s-ar
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2101_a_3426]
-
de probă până când nu are din nou nevoie de el. Tu, ca avocat, și eu, ca responsabil de relațiile publice, avem datoria să punem la punct acest banc de probă, pentru ca la anul să funcționeze din nou. — Și nu te deranjează că trebuie să te ocupi întotdeauna de treburile murdare? — Nimeni nu mă obligă s-o fac, și știi bine că mulți ar vrea să fie în locul meu - făcu un gest larg. Cine, în afară de mine, își are biroul într-un avion
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2101_a_3426]
-
un drum lung și o noapte interminabilă în timpul căreia italianul mulțumi din suflet că lăsaseră în urmă munții și intraseră în erg, deoarece odată cu înserarea și când nisipul începu să se răcească, putu să-și scoată pantofii rupți, care îl deranjau, și să meargă desculț cu riscul de a călca pe un scorpion. Ultimii kilometri îi făcu aproape târându-și picioarele însângerate, ce păreau să cântărească mai mult decât restul corpului - și când, în sfârșit, se prăbuși în cortul cel mare
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2101_a_3426]
-
eu... - se oferi Nené Dupré. Imohagul aruncă o privire disprețuitoare spre elicopter, în timp ce exclamă: — Cu rabla asta?... Nici mort! — Nu pot să cred că ți-e frică!... - îi râse în nas francezul. — Nu e vorba de frică... - răspunse beduinul. Mă deranjează zgomotul. În afară de faptul că nu pot să-mi iau cele trei cămile. — Vrei să te întorci acolo cu cămilele? întrebă surprins Nené Dupré - și, în fața gestului mut de aprobare, întrebă: De ce? — Acum am nevoie de ele. — Pentru ce? Mă vor
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2101_a_3426]
-
cu un «francez» dimineața, are toate șansele să piardă. Cine-l înfruntă pe înserat, are multe posibilități să-l învingă“. — De ce? — Pentru că în deșert, majoritatea europenilor folosesc ochelari de soare, dar și-așa în timpul zilei lumina îi orbește și-i deranjează. Apoi, pe înserat, și-i scot, doar că se obișnuiesc mai greu cu întunericul, deoarece au ochii înroșiți și iritați. Și asta îi face vulnerabili? — Foarte vulnerabili, pentru că, de obicei, atunci vântul suflă cu mai multă putere, zburătăcind nisipul și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2101_a_3426]
-
o să mă eliberezi? — Așa am hotărât, și tuaregii își respectă întotdeauna hotărârile luate... - Beduinul făcu o scurtă pauză și adăugă: Doar o singură dată. — O singură dată mi-e de-ajuns. Dacă-mi salvezi oamenii, niciodată n-o te mai deranjez. — Oamenii tăi or să se salveze dacă avionul vine la timp. Dar dacă harmatanul începe să sufle mai înainte de-a ateriza, vor muri, pentru că n-o să le mai dau apă. - Gacel făcu o scurtă pauză și apoi, aplecându-se
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2101_a_3426]
-
televizorului se mișcă cinci siluete În costume naționale deschid și Închid ritmic gura dau din picioare dar nu le aud tropăitul nu le aud glasul televizorul merge fără sonor Niki Bârsan are totdeauna lucruri interesante de povestit să nu-l deranjăm. Doamna E. aduce cafeaua. Ți-ai luat medicamentele? Da. Du-te să te speli pe mîini și curăță-ți unghiile. Iar ai fumat chiștoace. Domnul D. se face că nu aude. Trebuie să plătim Întreținerea, spune după o pauză. Apoi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2081_a_3406]
-
-ți fac o cafea? — Lasă cafeaua că uite mă luai cu vorba și uitai. Ți-am adus niște țuică de prune de la cumătru-miu de la Văleni. Da’ domnu nu-i acasă să guste și dumnealui? — Mulțumesc, nu trebuia să te deranjezi. E dincolo, stai că mă duc să-l chem. — Sărut-mîna, doamnă Oprișan. — Hai noroc, să trăiești! Mă gîndii și io că poate vreți să ciocniți un păhărel cu noi... ia și mata, doamnă Norico, că-i țuică curată, Îți rămîne
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2081_a_3406]
-
cu cărți. Amália gătea supa, prăjiturile erau de la Alajos, iar cărțile nu le alegeam eu și am simțit în asta o umbră de manipulare. Nu tu Kafka, nu tu Apocalipsa lui Ioan, ci numai lecturi ușoare, dar asta nu mă deranja. I-am și spus-o odată, dar Engelhard a zâmbit. Într-o stare ca asta nu poți să citești totul, de-a valma, pentru că ar fi sinucidere curată. Și să nu-mi fac griji, mai are o droaie de lucruri
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2123_a_3448]
-
eu. „De șase ani“ - mi-a răspuns el. „Atunci prefer să nu vă răspund“ - i-am zis. A zâmbit din tot sufletul, pentru că era prietenos. Și-a aprins o țigară și a ieșit pe coridor, ca fumul să nu mă deranjeze în timp ce mă îngrășam. Înfulecam în fața țării întregi de pe harta care acoperea peretele din fața mea. Cu trei etaje, plus pivnița, sub mine și cu două mii opt sute unsprezece locatari care așteptau arpacașul. În fiecare dimineață, cei de la bucătărie băteau meniul în țeavă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2123_a_3448]
-
cu o zi înainte ca să-și plătească chiria. Aici nu mai pune piciorul, vorbesc serios“ - s-a jurat Iosif și Fratele său. „Ține-ți vaza aia miceniană, n-ai decât s-o mâzgălești, dar aici nu mai calci. Nu mă deranjează că n-ai nici treizeci de ani și că ai dreptate, ci doar că eu mor de foame în muzeul meu. Fiindcă de fapt ai dreptate și asta mă îngrozește“. — Baár a avut încă un conflict celebru cu negustorul de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2123_a_3448]