3,056 matches
-
stabilită prin convenția militară de la Belgrad, de-a lungul cursului superior al Someșului și al Mureșului: această măsură ce a făcut ca toată Transilvania de Sud și Țara Secuilor să ajungă sub ocupație militară (dar nu administrativă!). Ordinea publică se destrămase mai devreme, aproape în toată Transilvania: puhoiul de militari care reveneau de pe front furau și, nu rareori, săvârșeau crime; administrația ungară și membri elitei locale au fugit din multe locuri, încă de la mijlocul lunii noiembrie. În nenumărate localități, pentru menținerea
Transilvania reîntoarsă: 1940-1944 by Ablonczy Balázs () [Corola-publishinghouse/Science/84996_a_85781]
-
români, la Deva garda națională maghiară a împușcat 20 de persoane de naționalitate română. În alte numeroase cazuri, garda națională română a omorât maghiari. Situația era complicată de retragerea din România a armatei germane conduse de generalul Mackensen și se destrămaseră ordinea și disciplina, membrii acesteia nedându-se în lături de la folosirea armelor dacă se vedeau nevoiți să-și completeze proviziile puține de care dispuneau; artileria grea și-au vândut-o pur și simplu armatei regale române. În această situație Consiliul
Transilvania reîntoarsă: 1940-1944 by Ablonczy Balázs () [Corola-publishinghouse/Science/84996_a_85781]
-
străfunduri". El este, ca să-l calchiem pe Lermontov, un eroul al timpurilor noastre, de secol XXI, încărcat de florile răului cuprinse de miasmele descompunerii. Este precum Bocitoarele lui Picasso - la care face trimitere profesoara de franceză - unde corpul uman se destramă, își pierde unitatea, divinitatea dispare de pe chipul omului. Sîntem parte la marea dezintegrare existențială, prefațată de Blaise Pascal acum trei secole - ca în aforismul 477 unde vede omul căzut de la locul lui - pierzîndu-și centralitatea, punctul de echilibru, divinitatea. Ion Caraion
Vocația și proza democrației by Cassian Maria Spiridon () [Corola-publishinghouse/Science/84998_a_85783]
-
ale regimului democratic. Mai exact, se poate numi "criza democratică" momentul în care apar limite și condiționări ale drepturilor politice și civile sau când se limitează competiția politică și potențiala participare în măsura în care compromisul politic (care stă la baza acestora) este destrămat. Criza "democratică" la care ne referim este cea caracteristică democrațiilor liberale de masă din Europa Occidentală, exportate de aici în alte zone. Este vorba de democrațiile capitaliste, în care proprietatea privată și economia de piața rămân aspecte cruciale pe care
Democrație și democratizări by Leonardo Morlino () [Corola-publishinghouse/Science/84945_a_85730]
-
precisă între primul moment al consolidării și cel următor (între o fază în care coaliții restrânse au un caracter provizoriu și scopul limitat de a "acapara" guvernul și o fază în care acele coaliții, în cazul în care nu se destramă subit, se consolidează și formează un regim funcționabil). Totuși, deși distincția este fără echivoc, în sfera empirică diferența nu este la fel de clară. Este dificilă, mai ales, analiza procesului instaurativ din prima faza a consolidării. În această etapă inițială, în special
Democrație și democratizări by Leonardo Morlino () [Corola-publishinghouse/Science/84945_a_85730]
-
la modalitățile de formare a fracturilor fundamentale, specifice respectivei perioade istorice. Exact în faza în care trebuie luate deciziile menite să consolideze coaliția dominantă, putem asista la reversul medaliei: nu numai ca nu are loc consolidarea sau stabilizarea, dar se destramă coaliția la putere. Conflictul poate fi depășit prin medierea între lideri sau poate conduce la ieșirea din scena a unor actori, și, eventual, la intrarea altora în coaliție. Izbucnirea disensiunii poate fi dată de o chestiune esențială sau de mai
Democrație și democratizări by Leonardo Morlino () [Corola-publishinghouse/Science/84945_a_85730]
-
poate urma astfel încât afirmarea individului să nu însemne destrămarea comunității. Fie că este vorba de descoperirea geografică a Lumii Noi, fie că este vorba de relativizarea autorității Bisericii de către Renaștere și Reformă, modernitatea înseamnă noutate. Comunitățile tradiționale încep să se destrame și, odată cu ele, slăbesc și identitățile colective pe care le asigurau. Lumea nouă era pusă în mișcare de o nouă realitate: individul. Dezvrăjirea lumii tradiționale duce la apariția noii lumi occidentale, reglate și regenerate nu de mituri, ci de regulile
Justiție și coeziune socială () [Corola-publishinghouse/Science/84961_a_85746]
-
spune Aron, "libertatea de alegere concretă este limitată de natura comunităților și de condițiile istorice [și asta pentru că] noi nu ne dorim niciodată singurătatea, o preferăm uneori unei colectivități determinate"20. Aceasta înseamnă că nici proiectul unei revoluții nu poate destrăma toate formele ordinii sociale pentru a institui una complet nouă: "ar subzista, totuși, mai multă continuitate decât își imaginează fanaticii"21. Cel ce vrea o societate nouă se vrea altfel pe sine însuși, deoarece aparține societății actuale, cea care l-
Justiție și coeziune socială () [Corola-publishinghouse/Science/84961_a_85746]
-
-I plăcea acest anotimp. El pusese o vrăjitoare să facă să dispară Toamna. Când și-a dat seama că viața fără anotimpul dispărut este mai grea, a dorit să o readucă dar nu mai era posibil. Vraja s-ar fi destrămat numai dacă Toamna ar fi fost lăudată. Acest lucru se putea realiza prin recitarea unor poezii, interpretarea unor cântece, executarea unor lucrări plastice și activități gospodărești. SCENARIUL DEMERSULUI DIDACTIC MOMENTELE LECȚIEI OB OP CONȚINUTUL ESENȚIALIZAT ȘI SITUAȚII DE INSTRUIRE EVALUARE
SIMPOZIONUL NAȚIONAL CU PARTICIPARE INTERNAȚIONALĂ CREATIVITATE ȘI MODERNITATE ÎN ȘCOALA ROMÂNEASCĂ by Elena FLOREA () [Corola-publishinghouse/Science/91780_a_93167]
-
asta din două motive. În primul rând, Locke face din consimțământul majorității unica alternativă a consimțământului unanim: "Căci acolo unde majoritatea nu poate hotărî pentru restul, nici indivizii nu pot acționa ca un corp și, în consecință, acesta se va destrăma de îndată"87. În al doilea rând, el vrea să fundamenteze această regulă a majorității pe legea naturală: "În adunările împuternicite prin legi pozitive să acționeze, adunări unde legea nu prescrie un anumit număr care să confere împuternicire, actul majorității
Dreptatea ca libertate: Locke și problema dreptului natural by Gabriela Rățulea () [Corola-publishinghouse/Science/84950_a_85735]
-
sale, cum tot așa de steril pare a fi și un alt sentiment, cel al geniului neînțeles. În fond, Noica încerca să se distanțeze (cu oarecare patos, cum ar spune Nietzsche) și detașeze de prejudecățile banale, cele care deformează și destramă ființa umană, acele sentințe ce segmentează, ilegitim, întregul în părți izolate, așa cum, aparent, se întîmplă lucrurile într-o pictură de-a lui Salvador Dali, acolo unde Venus din Milo e închipuită de imaginația suprarealistă a artistului ca fiind alcătuită dintr-
Cel de-al treilea sens by Ion Dur () [Corola-publishinghouse/Science/911_a_2419]
-
acum, filosofia mea despre istorie"139. Disprețul lui Cioran față de istorie era generat și de faptul că aceasta nu însemna numai un tăvălug monstruos, ci și "cea mai mare mostră imaginabilă de cinism": "Toate visele, filosofiile, sistemele sau ideologiile se destramă cînd se izbesc de grotescul dezvoltării istorice: lucrurile se petrec fără milă, într-un mod ireparabil, triumfă falsul, arbitrariul"140. Așa se face că, începînd cu publicistica de tinerețe, relația lui Cioran cu istoria este una aproape exclusiv resentimentară. Își
Cel de-al treilea sens by Ion Dur () [Corola-publishinghouse/Science/911_a_2419]
-
curios (era să zic: cuvios) pe toate fețele, receptînd-o preponderent cu organele de simț (e un strat de exegeză impresionistă), demonta întregul bucată cu bucată, se întreba de soarta fiecăreia, schimba amuza(n)t locul pieselor, iar cînd textul era destrămat de tot, abia atunci începea, la fel de ștrengărește, adevăratul examen critic: intuițiile apărea brusc în față, evaluările (sau presupunerile) erau spuse pe un ton poznaș dar exact, după care analiza sărea pe altă paralelă, pentru a lumina afinitățile elective ale autorului
Cel de-al treilea sens by Ion Dur () [Corola-publishinghouse/Science/911_a_2419]
-
acasă și intră în vârtejul unui libertinaj amețitor, al unor dezlănțuiri delirante, legate de ocazii josnice și de diferite companii destrăbălate, fără scop, fără nici o orientare care să-i contureze chipul de „persoană” în comuniune cu semenii. Fiul risipitor se destramă în prăpastia furtunoasă și plină de amar a vieții. Cel de-al doilea aspect constă, pe de o parte, în reîntoarcerea fiului risipitor, care este asemenea unei „renașteri” din propria-i cenușă, a unei ridicări din destrămarea propriei ființe, și
RUGĂCIUNEA, CALE SPRE DESĂVÂRŞIRE ŞI MÂNTUIRE by Ion CÂRCIULEANU () [Corola-publishinghouse/Science/91546_a_107349]
-
spune: „Femeia se va mântui prin naștere de prunci, dacă va viețui cu smerenie, în credință, în iubire și în sfințenie.”. încă de la zămislire se formează legătura tainică între mamă și copilul ei, pe care nici moartea nu o poate destrăma. După învățătura creștină, sufletul trăiește dincolo de timp și spațiu, dincolo de trup și moarte. De aceea, ne putem întreba la ce vârstă poate începe educația religioasă a copilului? Toate instituțiile de specialitate ne dau același răspuns: la cea mai fragedă vârstă
RUGĂCIUNEA, CALE SPRE DESĂVÂRŞIRE ŞI MÂNTUIRE by Ion CÂRCIULEANU () [Corola-publishinghouse/Science/91546_a_107349]
-
doze infinitezimale prin sita imaginației, gelozia sporește pasiunea, dar turnată în cantități necontrolate direct dintr-o realitate contorsionată de excese și tulburări relaționale, stâlcește pasiunea într-o ură care alunecă în violențe atroce. În cele din urmă, căsătoria lor se destramă, iar mama pleacă cu rodul incert al iubirii lor, cu micul Boaz. Din acest punct, se și reînnoadă firul rupt, din Boaz, un tânăr ajuns acum la vârsta primei tinereți. Mama îi scrie fostului ei soț Alex despre Boaz, despre
Responsabilitatea de a fi intelectual by Valeria Roşca () [Corola-publishinghouse/Science/91718_a_93229]
-
indivizilor cu interese diferite să poată fi coordonate, aceasta e una din întrebările fundamentale cu care lucrează economia. Cum e posibil ca indivizi având interese radical diferite unii de alții să acționeze încât echilibrul fragil al pieței să nu se destrame? Legile, la început nescrise ale pieței, apoi din ce în ce mai studiate, apoi abandonate în favoarea intervenției pretins reglatoare a guvernului, par a fi marele răspuns. Încalci legea cererii și a ofertei, dispari. Asta într-o societate liberă. Societatea comunistă alege altă cale de
Responsabilitatea de a fi intelectual by Valeria Roşca () [Corola-publishinghouse/Science/91718_a_93229]
-
însoțită de puterea de a exprima ceea ce gândești dar și de capacitatea de a acționa după cum gândești, sunt condiții sine qua non care duc spre libertate. Iacob este un personaj a cărui viață se desfășoară în fața calculatorului. Familia i se destrămase: tatăl depășise vârsta de 65 de ani, fusese deci eutanasiat, fratele plecase în Israel, iar el, al doilea născut, castrat, condamnat la o viață singuratecă. Își câștiga existența din publicitate și-și omora timpul conversând pe net... Tocmai este înștiințat
Responsabilitatea de a fi intelectual by Valeria Roşca () [Corola-publishinghouse/Science/91718_a_93229]
-
ei. Revelația însă doboară limitele rațiunii, oricât ar fi fost de critică: „Și totuși, totul era adevărat și se petrecea tocmai cu mine, care niciodată nu am suportat să aud vorbindu-se despre minuni și vedenii.” op.cit., p116) Revelația îi destramă imaginea pe care știința i-o făcuse despre lume: „Ce mai este și asta, cerul e ca un tavan, așa cum și-l imaginează babele. Lobacevschi? Euclid? Spații concave și spații convexe? Unde-I acum tata ca să vadă?” (idem) Minunile în
Responsabilitatea de a fi intelectual by Valeria Roşca () [Corola-publishinghouse/Science/91718_a_93229]
-
actori ai disimulării, discursul lor e schizoid, una spun în auzul celorlalți, alta în ascuns. Adoptă de la demon părelnicia, aparența. Par că respectă legea dar în ascuns, o încalcă. Par că sunt sortiți unei fericiri eterne, dar viața lor se destramă neașteptat. Modul cum sfârșesc ei este cutremurător. Ca și cum ar fi suportat explozii, ca și cum răul din ei ar fi expandat într-o mare de duhoare, sfârșesc toți politicienii în piețe publice cu sângele năpădind prin toate orificiile. Un sfârșit dramatic li
Responsabilitatea de a fi intelectual by Valeria Roşca () [Corola-publishinghouse/Science/91718_a_93229]
-
a satului. Trecerea spre cutumele vieții de oraș este ușor hilară. Sora, adusă pentru prima dată la oraș, nu se mai satură de noile savori descoperite în cofetării sau pe stradă. Părinții rămân profund dezamăgiți că lumea lor tradițională se destramă odată cu fuga fetei la oraș. Orașul e ademenitor, mătușa e un model, o acceptă ca menajeră vara în vacanță încât apropierea de oraș e treptată, ca o inițiere. Șubred model însă se dovedește a fi când fata îi descoperă infidelitățile
Responsabilitatea de a fi intelectual by Valeria Roşca () [Corola-publishinghouse/Science/91718_a_93229]
-
Chiar Sorin Alexandrescu, care folosește o abordare semiotică a operei eliadești (alcătuiește careuri (în sensul propus de Greimas) ale semiozei, observă neputința de a denumi semnificatul sacru care, prin numire, ar deveni profan, precum și funcția naratorului de a amâna și destrăma toți semnificații propuși pentru a evita cristalizarea unui sens sacru, pe care l-ar putea numi) afirmă că semnificatul religios "nu este secundar, ci terțiar; nu este produsul unei codificări secundare pentru că aceasta este de natură culturală, comunitară și, deci
Mitologii nominale în proza lui Mircea Eliade by Monica Borș () [Corola-publishinghouse/Science/84970_a_85755]
-
fiecărei povestiri, nesiguranța din final nefiind o normă a genului fantastic așa cum o propune Todorov, ci o normă a semiozei sacre, așa cum o propune Eliade: semnificatul sacru, o dată numit, ar deveni profan; povestirea propune un semnificat sacru pe care îl destramă mai târziu, refăcând enigma inițială și evitând producerea unui sens ultim, iar funcția naratorului este destrămarea semnificaților propuși și împiedicarea cristalizării unui sens sacru care ar putea fi numit. În permanență, textul este străbătut de două mișcări contradictorii: înainte (de
Mitologii nominale în proza lui Mircea Eliade by Monica Borș () [Corola-publishinghouse/Science/84970_a_85755]
-
e resimțită fizic, în materialitatea sa fragilă, casantă. Or, lumina trebuie într-adevăr să se spargă, să se dezintegreze, să-și dezarticuleze această apariție de primă instanță pentru a putea prefigura o nouă dimensiune. (Supra)fața întinsă peste lucruri se destramă, făcând să se întrevadă un adânc nebănuit, o altă lumină: "mișcă-n ape flăcări, ca paseri lungi de foc" (Priveliști, XIX)3. O imagine de trecere, tranzitând de la înfățișarea mundană a naturii reprezentate poetic înspre forma inaparentă a întrupării poetale
Poetică fenomenologică: lectura imaginii by Dorin Ștefănescu () [Corola-publishinghouse/Science/84974_a_85759]
-
luminile nalte" decât imaginea stinsă "în hăul înălțării" ("o albie goală") - devine geografie interioară, relief al sufletului străbătut cu dezinvoltură, precum în poemul postum N-ai teamă 11. În noul tărâm lăuntric, situat dincolo de vămile trupului, toate determinațiile exteriorității se destramă, lăsând loc nedeterminării pure12. Într-adevăr, "în hăul lăuntricelor creșteri" se arată "pomii lăuntrici", "vremi subterane" sau un "lăuntric pisc alb de rugăciune", imaginând "un "vast labirint ascuns sub palatul frumuseții"13. La acest nivel, al lumii scufundate în absoluta
Poetică fenomenologică: lectura imaginii by Dorin Ștefănescu () [Corola-publishinghouse/Science/84974_a_85759]