2,728 matches
-
e doar un „draft”. Dar e același lucru, am exclamat, odată ce poartă genericul Literatur Express-ului!... O altă tâmpenie în text este paragraful în care se deplânge dispariția unor instituții culturale în Est - o absurditate, pentru că ministere ale culturii avem destule, mai puțin performanță culturală. Altceva, la fel de idiot: se pretinde același cuantum al remunerării pentru scriitorii din Est și din Vest. Imposibil. Sunt țări cu economii și realități diferite. În fine, un termen ca „geopoetic” asociat lui „geopolitic”, sună bizar, și
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1968_a_3293]
-
demararea proiectului („pornirea trenului”), când două orașe, Donostia (Spania) și Aachen (Germania), au fost scoase din traseul Literatur Express-ului din lipsa banilor și, n-are rost să căutăm un alt cuvânt, din cauza dezinteresului manifestat de gazde. Apoi au fost destule schimbări în programul cultural, pe care orașele-amfitrion ale Trenului Literar le-au făcut cunoscute cu o zi-două înainte de sosirea scriitorilor: Madridul, de exemplu, a redus în ultimul moment numărul întâlnirilor și le-a „combinat” destul de nefericit, încât unii dintre scriitori
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1968_a_3293]
-
carte de istorie adevărată. Și, atunci, alegea filiera scrisului artistic, care îi permitea cel puțin să publice un roman istoric. Fenomenul a fost remarcat nu numai în dictaturile comuniste, ci și în cele fasciste. În Germania anilor ’30, veți găsi destule romane istorice... Când am apărut noi, prin anii ’70-’71, România intrase deja pe acel făgaș foarte negativ al micii revoluții culturale, declanșată de tezele din iulie ale lui Ceaușescu. În fond, se încheiase perioada de un relativ liberalism pe
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1968_a_3293]
-
în copilărie. Aceste situații destul de stranii sunt posibile pentru că ideea națională în Germania nu s-a mai discutat la nivelul modern. Totul este blocat de istoria național-socialismului și a celui de-al treilea Reich. Părerea mea este, am și scris destule articole pe această temă, că trebuie să ne ocupăm de aceste probleme, că ele merită să fie discutate în societate. Întâlnești astăzi destui tineri care se consideră „europeni”, care nu mai vor să fie germani. Dar cum sunt ei europeni
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1968_a_3293]
-
vede literatura germană privită din interior de cineva care face parte din corpul literaturii germane. Ultimul Premiu Nobel aparține unui scriitor german, Günter Grass - un scriitor tradus mult și prompt și în românește. - În ultimii ani, în Germania au fost destule discuții privind literatura, despre care s-a spus că este prea intelectualizată, că este ilizibilă în anumite zone. Toate aceste discuții sunt legate și de faptul că în ultimul timp a apărut o tendință foarte pronunțată a editurilor spre comercializare
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1968_a_3293]
-
putere în Germania, social-democrații și ecologiștii, sunt oameni buni, dar fixați, mai ales, pe probleme de politică internă. Și aici mă tem că nu mai există acea viziune largă pe care o avea Helmut Kohl privind ideea europeană și am destule îndoieli că tot ce se face cu și pentru țările din Europa de Est este pus, realmente, în sprijinul ideii de unitate europeană. Germania are o poziție ambiguă. Și e păcat, pentru că unitatea europeană este în interesul său propriu. Funcționează însă, așa cum
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1968_a_3293]
-
deja 10, așa că ne mai rămâne să parcurgem încă 15 ani... În altă ordine de idei, nu sunt sigur că Rusia sau politicienii din Rusia ar înțelege cu adevărat ce se întâmplă în țările din fosta Uniune Sovietică. Sunt semne destule că dinamica evenimentelor și specificitatea lor le scapă. Faptul că Rusia intenționează să introducă vize pentru țările din CSI, asta înseamnă dispariția CSI și crearea unor tensiuni suplimentare în teritoriile fostei Uniuni Sovietice. Poate că Moldova este mai în siguranță
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1968_a_3293]
-
lentilele pentru a se acomoda cu vederile expuse. Bestsellerurile sunt rareori capodopere. Moralitățile izgonesc circumstanțialul și interstițialul, asemeni unui Power Point fără înflorituri. Ar fi avut ele această posteritate fără schematismul sinopsisurilor? Sunt ceva idei în lucrare, dar nu și destule imagini. Completați urmând linia punctată." Generații întregi de scenariști și-au trecut una alteia condeiul și penelul, vreme de veacuri, pentru a complica trama inițială dând puțin câte puțin relief, caracter, individualitate rolurilor secundare sau terțiare, abia schițate în distribuția
Candid în Ţara Sfântă by Régis Debray [Corola-publishinghouse/Memoirs/905_a_2413]
-
muntele Scopus, face acest efort. Și, în numeroase spitale, vezi stând alături medici și pacienți de origini diferite. Dar, de regulă, un evreu nu merge în Est (chiar și șoferii de taxi bombănesc): de frica atacurilor cu cuțitul (au fost destule). Iar un arab nu merge în Vest: se teme de controlul actelor de identitate (nu se face întotdeauna). În această ignorare reciprocă ostilă, care să fie locul comun al înțelegerii? Fiecare comunitate își are propriu-i circuit preafectat, însemnat dinainte
Candid în Ţara Sfântă by Régis Debray [Corola-publishinghouse/Memoirs/905_a_2413]
-
Ca întotdeauna, persoanele înclinate spre dialog nu se bucură de autoritate, iar autoritățile preferă monologul. Frații franciscani au într-adevăr o mănăstire a Mântuitorului, dar dacă, de partea creștină, Francisc din Assisi este patronul inter-religiosului, franciscanii custodiei au și așa destulă bătaie de cap cu Locurile Sfinte. Unde să se poată organiza întâlniri? Musulmanii refuză să se ducă în Ierusalimul de Vest, dacă nu cumva au chiar interdicție de ședere acolo, cum este cazul șeicului Tamini, judecătorul judecătorilor palestinieni. În Ierusalimul
Candid în Ţara Sfântă by Régis Debray [Corola-publishinghouse/Memoirs/905_a_2413]
-
roagă pe cellalt să-i cânte ceva ca să-l facă să plângă.. Cellalt se înduplică și-l întreabă dacă vrea să-i cânte despre caielele dela potcoavă. Da! Atunci începe: Caiele de potcoavă, de potcoavă... Cellalt: Ah, ah ah! destul... destul! Mai tare nu pot plânge, îmi face rău! "Harmoșca" Un tip plin de maximele amare ale lui La Rochefoucauld. Le citează ori le parafrazează necontenit cu răceală în fața ticăloșiei omenești. Această cărticică este evanghelia lui: cu ea poate străbate viața
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1551_a_2849]
-
celor care simțim pe noi ghimpi la cea dintăiu apropiere, trebuie să ne grăbim a muri, și să lăsăm tineretului desăvârșirea în viitor a operei noastre. Până atunci, să facem ce vom putea pentru tămăduirea suferinților reale, care, vai, sunt destule. O AMINTIRE Ș-O ANECDOTĂ O amintire. La 24 Ianuarie 1918 a avut loc în Chișinău un banchet, pentru cinstirea celei dintăiu reprezentații oficiale de teatru românesc. Au luat parte mulți fruntași ai republicei moldovenești. S-au rostit discursuri. Cum
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1551_a_2849]
-
castraveți. Mamă și tată nu găsești; muieri, câte vrei. (lui Ionuț, când se duce) Te port în spinare de o viață; odată te-am pus jos și tu te vaieți c-ai ostenit. Boli să dea Dumnezeu, că leacuri sunt destule. A învățat carte până la genunchiul broaștei. Pân-ce-a fi rău, văd că nu-i bine. Lupul când îmbătrânește, îl latră javrele. Îi pare rău că soarele luminează și pe alții. E de cei care dă cu pietre în pomul înflorit. Să
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1551_a_2849]
-
de direcție la "Teatrul Național" ora 11 1/2. Sara, la 7 1/2, în aula universității, deschiderea cursurilor universității muncitorești. A vorbit rectorul, am vorbit eu, cineva de la Camera de Muncă și d-rul Gr. T. Popa. Au fost muncitori destui și câțiva intelectuali, pe lângă profesorii universității muncitorești. Cursurile se vor ține în cinci locuri, după un program bine întocmit. În tren, spre București, stau de vorbă un timp cu dl. Nicorescu, care îmi spune lucruri interesante despre obiecte și mai
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1551_a_2849]
-
la Senat, am văzut pe d. Ghelmegeanu și i-am vorbit despre slaba administrație comunală de la Iași. Mi-a comunicat că va face schimbări după sărbătorile Paștilor. În ce privește "Legea Breslelor", pe care o prezintă d. Ralea, se pare că sunt destule opoziții. Lucrătorii o consideră fascistă, iar reacționarii comunistă așa cum e în firea lucrurilor și a oamenilor dela noi. Cu toate acestea avem o constituție care pretinde așezarea Statului nou pe bresle. D. G. însă ar pretinde să rămâie muncitorimea neorganizată
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1551_a_2849]
-
nimic. Din douăzeci și mai bine de bătăi, la nici una n-am avut prilejul să trag un foc de armă. Din pricina condițiilor rele în care se mișcau, gonașii mergeau prost, se înșirau pe cărări. Totuși au ieșit la linia vânătorilor destui iepuri și destule vulpi. Mie nu mi-a ieșit nimic. Au fost pentru mine bătăi nule, când s-au rupt hăitașii din dreptul meu. Când mă aflam pe o aripă, hăitașii se strângeau spre centru. Când umblau hăitașii bine, se
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1551_a_2849]
-
recunoaștem, trecea printr-o perioadă sinistră. După relativa prosperitate a anilor 1965-1977, cutremurul tragic din 4 martie 1977 declanșase o perioadă de înfometare, oarecum de înțeles, a populației, de "raționalizare" a consumului de energie electrică, de gaz metan, ceea ce generase destule nemulțumiri în rândurile unui popor ținut peste o jumătate de veac sub trei dictaturi și mulți ani sub stăpâniri străine, dar care răbufnise în proteste fie în Valea Jiului, fie pe la Brașov. Presupun că Gorbaciov, în timpul primelor convorbiri, făcuse unele referiri
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1535_a_2833]
-
ajutăm să-și îmbogățească orizontul cultural, mai ales că este pasionat de cultura hispanică." Sper să am plăcerea să-i mulțumesc direct pentru amabilitatea Domniei Sale, atât de diferită de atitudinea ciudată a omologului său de la Lima. Ai avut probleme, acolo? Destule, o să-ți povestesc mâine pe drumul spre Escorial. Până atunci, te anunț că la prânz ești invitat la masă la ambasador. O să te rog să ne oprim undeva să cumpăr un buchet de flori pentru doamna ambasador. Masa la familia
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1535_a_2833]
-
decorațiuni, pentru a se arăta față cu oamenii aceștia cel puțin atâta recunoștință. Aici nu se simte că țara este în război... Și cum gazetele franceze vin aici foarte târziu și neregulat, nu mai știu nimic de ce se petrece. Vorbe destule; chiar mi s-a spus că Banca se duce la Cherson. De aceea v-am telegrafiat, pentru a-mi răspunde ce fac cu funcționarii noștri, unde să-i trimit. Aștept, dar răspuns categoric. De când sânt aici nu am văzut aproape
Românii şi politica externă rusească : un secol din istoria Tezaurului românesc "păstrat" la Moscova : (studiu şi documente) by Viorica MOISUC () [Corola-publishinghouse/Memoirs/100997_a_102289]
-
a născut acolo, chiar dacă o anume ascendență culturală, ca și un climat psihic al regiunii natale pot influența. Scrisul, poezia, sunt trans-regionale și reflectă natura interioară a celui care le practică până la anularea identității etnice. Dacă nu o face (avem destule exemple), înseamnă că scriitorul nu a străpuns cerul scund al datului său etnic și a rămas prizonierul cuibului de barză, oricât de sus ar sta ea pe stâlp. Ca orice pasăre stranie, el este adevărat în zbor, iar nu în
[Corola-publishinghouse/Journalistic/1450_a_2748]
-
despre acești anacronici care se încăpățânează să fie poeții, dar care face și elogiul analfabetului. Pentru acest neamț în vârstă, faptul că poezia mai există "se învecinează cu un miracol." Cu cât înaintăm în post-istorie, cu atât se găsesc oameni destui care să spună un vers pe de rost sau să-și cânte oful într-o formă de lirism sau alta: "Poezia este singura formă literară, care este păstrată în minte, azi ca și acum câteva mii de ani, chiar dacă în
[Corola-publishinghouse/Journalistic/1450_a_2748]
-
consideră mai "puternici" ori mai utili în "carieră". De-a nu se lăsa nici flatat de laude nici doborât de neînțelegerea ori reaua voință care nu absentează în cazul unei înzestrări autentice. Capcanele în care ar putea să cadă? Sunt destule. Una ar fi moda, atracția către acea uniformă sufletească ce nu se potrivește tuturor, acel machiaj ce riscă a-i falsifica fizionomia. Părelnic un passe-partout, adoptarea modei literare, iute perisabilă prin definiție, divulgă o slăbiciune, un organism psihic nevertebrat. Lansată
[Corola-publishinghouse/Journalistic/1450_a_2748]
-
crai poeți, sub genericul "triptic familial", în 2007. Iată ce spune Rareș despre relația dintre generații, despre necesitatea schimbării, despre problema spinoasă a coerenței interioare a unei literaturi: Problema e că viziunea/ concepția despre poezie de la noi trăiește deja de destulă vreme cu această obsesie "soteriologică" a schimbării, un impuls chinuitor care în cel mai rău caz o ocupă în totalitate, o rezumă la gestul crispat al schimbării. Această obsesie operează predilect într-un teren strategic care depășește intențiile particulare de
[Corola-publishinghouse/Journalistic/1450_a_2748]
-
cândva Sodoma și Gomora și din cauza destrăbălării oamenilor Dumnezeu a poruncit pământului săi Înghită. Cu totul s-au dus În adâncul pământului. Și așa s-a format Marea Moartă. Mie Îmi vine În minte mereu: n-avem noi păcatele noastre destule, trebuia să mai aduc rămășiță de Sodoma și Gomora? Îmi pare rău. Să mă ierte Dumnezeu dacă asta e păcat! Eu nu știu, nici sigură nu sunt dacă am făcut bine sau rău. Așa e În viață, nu totdeauna alegi
Pelerinaj la Sfintele Locuri Și un buchet de poezii Duhovnicești by Maria Moşneagu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1640_a_2956]
-
nu i-au lăsat pe peron. În Germania însă nu erau doritori de guri suplimentare, în Bulgaria nu voiau să-i primească: 1. pentru ca inter nații bulgari din Moldova să nu fie expediați în Siberia; 2. pentru că nu au hrană destulă; 3. pentru că nu admiteau ca să fie la ei ca în surghiun. Noi ne rugam la Dumnezeu să nu consimtă, dar de unde ar fi luat ei puterea de a rezista germanilor? Cedară cu toată opoziția dlui Pulieff și a altor fruntași
Din viaţa familiei Ion C. Brătianu: 1914–1919: cu o anexă de însemnări: 1870–1941 by Sabina Cantacuzino () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1379_a_2882]