4,111 matches
-
exista nimic care să-i distragă gândurile de la muncă. Nici măcar preț de-o secundă. Week-end-urile nu făceau nici ele excepție. — Îmi pare rău, Lucille, dar trebuie să mă întorc la serviciu. — Muncești prea mult, a bolborosit ea, ajutându-mă să dezbrac rochia. Ei, eu o să cumpăr un voal. Numai așa, să-l avem. Numai așa, să-l avem? Voalurile de la Vera Wang costau cam 3000 de dolari - nu se putea spune că intrau în categoria cumpărăturilor pe care le faci sub
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2113_a_3438]
-
pe spate, în întuneric, gândindu-se la nivele ridicate ale estrogenului. în Rossiter Grove, cei doi Pringsheim se întoarseră de la Ma Tante’s obosiți și plictisiți. — Suedezii-s ultimii. Mai rău de-atât nu se poate, zise Sally în timp ce se dezbrăca. Gaskell se așeză și-și scoase pantofii. — Ungstrom e OK. Doar că tocmai l-a părăsit soția pentru un fizician care studiază temperaturile joase la Cambridge. De obicei nu-i așa de deprimat. — Să vezi și să nu crezi! Și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2233_a_3558]
-
faptul că felul în care arăta avea mari șanse să provoace ceva stânjeneală. Pijamalele ei limonii erau suficient de excentrice ca s-o fi determinat să evite plimbările pe stradă atunci când le purta, dar când acestea erau în mare măsură dezbrăcate de pe ea, Eva era sigură că n-avea nici cel mai mic chef să apară astfel în public. Pe de altă parte, nici nu putea sta toată ziua în stufăriș. Așa că s-a aruncat cu capul înainte, trăgând salteaua pneumatică
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2233_a_3558]
-
se urcă în barcă și apucă vâslele. Părintele St John Froude avea o poziție fermă împotriva contracepției. Era una dintre dogmele anglo-catolicismului său. în cabina ambarcațiunii lor, Gaskell dormea buștean. în jurul lui se învârtea Sally, care făcea unele pregătiri. Se dezbrăcă și-și puse pe ea bikinii de plastic. Scoase din poșetă o bucată pătrată de mătase și o puse pe masă, după care aduse un ibric din bucătărie și, aplecându-se peste marginea vasului de agrement, îl umplu cu apă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2233_a_3558]
-
descheie blugii. Doar erecții. — O, Doamne! exclamă Gaskell. Parfumul, plasticul, masca de pe fața ei și brațele femeii îi deșteptau fanteziile de odinioară. Se așeză pe pat cu fața în sus, fixându-și privirea pe Sally, timp în care ea îl dezbrăcă. Nu opuse nici un strop de rezistență nici măcar atunci când ea îl răsuci cu fața în jos și-i adună mâinile la spate. — Dragule sado-maso, îi spuse ea dulce și se întinse după bucata de mătase. — Nu, Sally, nu! exclamă el slab
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2233_a_3558]
-
luă punga de plastic din mâna ei stângă, luă și punga din dreapta, continuau să meargă alături, fără a vorbi. Ajunseseră la vila unde locuia Irina, o cochetă clădire îngustă, cu acoperișul de olane cărămizii. Urcară treptele, coborâră în hol. Ira dezbrăcase hanoracul, peste blugii scorțoși avea o largă jachetă albă, de lână groasă. Într-o mână ținea sticla de vin roșu, în cealaltă un pahar pictat cu floricele albastre și o cană țărănească. — Nu mai sunt decât două persoane cazate aici
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2121_a_3446]
-
hai sus. Nu, nu, amânas. O trase ușor, era în pragul scării, urcaseră. O cameră mică micuță, pat îngust, de școlari, o chiuvetă, fereastră mare, de mansardă, prin care intra luna. O trase spre el, nerăbdător, neîndemânatic, lasă-mă, mă dezbrac singură, blugii lunecaseră, călcați în picioare, subțiri burlane de tablă,, peste ei jacheta pisică albă. Rămase într-un lung maiou cafeniu, de balerină. Un trup mic, simplu, lunecos... nu așa, lasă-mă... pielea ardea. Se pierduse, grăbit, în trupul îngust
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2121_a_3446]
-
Dar atunci era altă situație. Elitele, marile spirite, individualitățile extraordinare... — Și acum? De ce n-au apărut elitele extraordinare? Dar nu asta-i chestiunea. — Ei, bravo. Bine c-ajungi la chestiune. Au trecut șapte minute... Doctorul Marga descălecase de pe scaun. Își dezbrăcase halatul, îl puse pe cuier. Scoase haina de pe umeraș, o îmbrăcă. Reveni pe scaun, în fața profesorului. În poziție de ascultător grăbit. Tolea nu se grăbea. — Ți-aduci aminte de becher? — Iar începi. Da, bibicul, mutulache. Care deloc nu era mut
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2121_a_3446]
-
dispusă să dai cu tifla lumii și să îți asumi orice risc îți iese în cale. Dacă ai nevoie de bani și înfățișarea este marfa cea mai prețioasă de care dispui, ce te-ar putea face să eziți să te dezbraci și să te înfățișezi aparatului de fotografiat? Atâta vreme cât ești stăpână pe situație, acceptarea unei astfel de oferte poate face diferența dintre a mânca și a nu mânca, dintre a trăi bine și a nu trăi mai deloc. Poate n-a
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2244_a_3569]
-
cap, abordând unul dintre zâmbetele cele mai largi ale zilei. Începea să aibă încredere în unchiul Nat, mi-am zis și, o clipă mai târziu, am pornit pe hol în direcția băii. În timp ce eu umpleam cada cu apă, s-a dezbrăcat cuminte de toate hainele, apoi a intrat. Cu excepția unei bube mici și aproape cicatrizate de pe genunchiul stâng, nu avea nici o singură zgârietură. Spatele era curat și neted; picioarele curate și netede; și nu avea umflături sau abraziuni în zona genitală
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2244_a_3569]
-
spus, după care și-a scos mădularul și mi l-a arătat. Ca să fiu cinstită, era imens - mult mai mare decât ce te-ai fi așteptat să atârne între picioarele unei aschimodii ca el. Am văzut o mulțime de bărbați dezbrăcați la viața mea și, în ce privește lungimea și grosimea, trebuie să pun scula reverendului în primele zece procente. Un mădular de film porno, dacă înțelegi ce vreau să spun, dar câtuși de puțin atrăgător în ochii mei. Era țeapăn și vânăt
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2244_a_3569]
-
și, în loc să mă duc direct la muncă, am trecut pe-acasă, să mă schimb. După-amiază trebuia să vină instalatorul și am urcat să-i amintesc lui Nancy de programare. Am deschis ușa de la dormitorul ei și le-am găsit, amândouă dezbrăcate peste pături, adormite una în brațele celeilalte. Și s-au trezit? — Nu. Am închis ușa cât am putut de încet și am coborât scara în vârful picioarelor. Ce mă fac? Sunt atât de disperată, că-mi vine să-mi tai
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2244_a_3569]
-
îngrăditura aceea pătrată, cu aparatele piuind și firele prinse de piele am fost cel mai aproape de a nu fi nicăieri, de a fi înăuntrul meu și în afara mea în același timp. Asta ți se întâmplă când ajungi la spital. Te dezbracă, te bagă într-unul din halatele alea umilitoare și dintr-odată nu mai ești tu însuți. Devii persoana care locuiește în corpul tău și ce ești acum este suma totală a insucceselor acestui corp. Când te micșorezi în felul acesta
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2244_a_3569]
-
le spune oamenilor să se ducă naibii. Sun, dar nu am legătura. Telefonul lui e închis. Îmi arunc pantofii din picioare și mă întind pe pat. Vreau doar să mă relaxez câteva minute înainte să mă demachiez și să mă dezbrac. Apoi o să-l sun din nou. În cinci minute am adormit. Cu lumina aprinsă. Capitolul 6tc " Capitolul 6" Tata cântă la pian. Cântă Dunărea albastră și o tot cântă de vreo șase luni încoace. Execuția tot groaznică e. Tata a
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2278_a_3603]
-
pentru un weekend liber. Dacă mă duc la doctor, ar trebui să fie treaba mea. Nu vreau să îi dau angajatorului meu un raport scris în care să-i explic orice. Doamne, anumite lucruri ar trebui să fie sfinte! Mă dezbrac. Cred că o să fac o baie. O baie caldă în care să mă relaxez, folosind luxosul gel de baie al hotelului. O baie e un răsfăț pe care rareori mi-l acord acasă. În principiu pentru că e mereu cineva în
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2278_a_3603]
-
în poze și la televizor. Dar de aproape arată chiar mai bine. Are o piele bronzată și fără imperfecțiuni și maxilar puternic și bine definit. Dar ochii lui m-au fascinat în primul rând. Sunt genul de ochi care te dezbracă dintr-o privire. Nu e de mirare că femeilor li se pare irezistibil Adam Kirrane. Sosesc aperitivele. De-abia aștept să gust din salata mea de pere, alune de pădure și brânză cu mucegai - miam! Adam se joacă cu aperitivul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2278_a_3603]
-
ochii În podea. Îmi pare foarte rău ! N-am vrut să fac asta. Nu trebuia niciodată să... viața ta sexuală e problema ta. — Emma, proasto ce ești, nu făceam sex ! — Ei, nu ! V-am văzut cu ochii mei ! Erați complet dezbrăcați ! — Ba eram Îmbrăcați. Emma, uită-te la mine ! — Nu ! zic stresată. Nu vreau să mă uit la tine ! — Uită-te la mine, când Îți zic ! Ridic puțin capul cu teamă și Îmi focalizez Încet-Încet privirea asupra lui Lissy, care stă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2128_a_3453]
-
cu burțile-n sus, transparente de li se văd înăuntru ciorchinii roz de icre. Din visele ăstea homerice, se scoală dimineața la patru, încă pe-ntuneric, își trage-n picioare ghetele vechi (ca să nu piardă timpul nici nu se mai dezbracă seara pentru culcare) și pornește cu barca în larg. Se întoarce pe la opt, când soarele de vară s-a ridicat bine, la patronul borțos al cherhanalei: Ce’ bă, ăsta-i pește? Cu câinii și pescărușii roind în jurul lor, pescarii aleg
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2273_a_3598]
-
țigările lui moldovenești în colțul gurii, să supravegheze cine vine, cine pleacă în bloc... Ai slăbit rău, Tudore, te solicită aia, îmi râde și mie lubric, când ies să-mi fumez țigara pe alee. Se uita la mine să mă dezbrace din priviri și părea așa murdar, se oripilează Zina, înapoindu-se acasă târziu și înfrigurată. Păi cum vrei să fie dacă lucrează la Rosal? Supărată de zâmbetul meu absent de filosof, mă tratează cu curul, se retrage în baie pentru
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2273_a_3598]
-
te blochează porcăriile ăstea? Cum stăteam în pragul camerei unde ea se gătește de culcare, s-a întors spre mine, îmbrăcată pe jumătate, numai în bluza ei întinsă până la semilungime. În penumbră, fiindcă n-avem nevoie de lumină ca să ne dezbrăcăm de culcare, incisivii îi sticleau în fanta buzelor, vădind încă furia. cincisprezece Raymond, geniul autist, unul dintre personajele preferate ale adolescenței mele, aproape ar fi înnebunit să vadă că făcuse un efort inutil memorând cartea de telefon a New York-ului
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2273_a_3598]
-
lăsăm în voia nopții. Luke se uită la mine, cu mâinile la cămașa albastră, încheiată pe jumătate. Dă‑ți‑o jos, zic cu un glas aspru. Ce rost are să ne îmbrăcăm dacă tot ce vrem să facem e să ne dezbrăcăm unul pe celălalt? Pe chipul lui Luke se desenează încet un surâs larg, și ochii încep să îi strălucească. — Ai foarte mare dreptate, zice și se îndreaptă spre mine, descheindu‑și nasturii și lăsând‑o să cadă pe podea. Nu știu ce‑o
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1997_a_3322]
-
înghițitură. Se șterge la gură cu mâneca. Afară, gărzile termină de încărcat mașina. Micul Dragon îngrămădește ultimele documente, îndesându-le în genți. Lumina lunii trece prin tavanul crăpat. Patul de cărămidă e acoperit de murdărie. Mâinile lui vin să o dezbrace. Ea le împinge la o parte, dar asta nu-l oprește. Demon care caută datorii ce ești, țipă ea. Membrele lor se încolăcesc. Ea îl simte cum înaintează și se avântă. Ca o crizantemă uscată într-o cană cu ceai
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1921_a_3246]
-
și o trage pe Jiang Ching spre el. Fără să vorbească, își plimbă mâinile de pe umerii ei pe talie. Și apoi mai jos. Ea devine rigidă. Din membre i se scurge toată căldura. Tăcută, stă în brațele lui. El o dezbracă și se așază peste ea. Apoi se împinge înăuntrul ei. Ea e nemișcată. El încearcă să se concentreze asupra plăcerii, dar mintea lui zboară. Îmi plăcea mai mult când eram nelegitimi, zice ea deodată. El nu răspunde, dar trupul lui
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1921_a_3246]
-
Mă puteți forța să îngenunchez, dar nu-mi puteți răpi demnitatea. Îngenunchează! urlă mulțimea. Nevastă împuțită de anticomunist! Nu ești decât o spioană și o trădătoare! Să-ți permitem libertatea înseamnă să permitem crima. Aceasta este dictatura proletară la apogeu! Dezbrăcați-mă voi, atunci, răspunde Wang Guang-mei. Restul cuvintelor ei se pierd în strigătele mulțimii celor trei sute de mii de oameni: Jos Liu Shao-qi! Jos Wang Guang-mei! Trăiască tovarășul președinte Mao! Un salut scumpei noastre Doamne Mao Jiang Ching! Scena e
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1921_a_3246]
-
în poala lui. El se distra cu fotografii din filmele ei, rolurile pe care le jucase. Ești o perlă. Ea zâmbi și se aplecă. O crenguță de iasomie i se legănă de după urechi. El o apucă și începe să o dezbrace. Ea îl simte și simte iubirea ei pentru el. Nu fi tristă, o să fac să meargă, într-o zi, îi zice el. Ea scutură din cap. Mi-este frică. O, cerule! Cât de dor mi-e de tine! Fie-ți
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1921_a_3246]