2,549 matches
-
sistemelor de poziționare Filologie (Facultatea de Litere) 34. Terminologia vinului 35. Receptarea și (re)traducerea textului literar 36. Mărcile lingvistice ale limbajului violent 37. Terminologie medicală 38. Jocuri de cuvinte folosite în publicitate 39. Comunicarea nonverbală în spațiul didactic 40. Dialectica imaginarului 41. Poetica imaginarului Drept (Facultatea de Drept și Științe Administrative) 42. Drepturile omului 43. Drept constituțional 44. Drept civil VIII. Universitatea Tehnică din Cluj-Napoca Domenii/Specializări: Arhitectură, Ingineria sistemelor, Calculatoare și tehnologia informației, Inginerie civilă, Inginerie și management, Inginerie
ORDIN nr. 3.712 din 13 mai 2013 privind acordarea burselor "Eugen Ionescu". In: EUR-Lex () [Corola-website/Law/254616_a_255945]
-
sistemelor de poziționare Filologie (Facultatea de Litere) 34. Terminologia vinului 35. Receptarea și (re)traducerea textului literar 36. Mărcile lingvistice ale limbajului violent 37. Terminologie medicală 38. Jocuri de cuvinte folosite în publicitate 39. Comunicarea nonverbală în spațiul didactic 40. Dialectica imaginarului 41. Poetica imaginarului Drept (Facultatea de Drept și Științe Administrative) 42. Drepturile omului 43. Drept constituțional 44. Drept civil VIII. Universitatea Tehnică din Cluj-Napoca Domenii/Specializări: Arhitectură, Ingineria sistemelor, Calculatoare și tehnologia informației, Inginerie civilă, Inginerie și management, Inginerie
ORDIN nr. 2.074 din 19 aprilie 2013 privind acordarea burselor "Eugen Ionescu". In: EUR-Lex () [Corola-website/Law/254615_a_255944]
-
statul a acționat în interesul menținerii ordinii capitaliste[12], care ulterior s-a dezvoltat pe aceleași coordonate ale implicării statului în economie, atât în interesul reproducerii sistemului, cât și al limitării inegalităților, până în anii 1970. Astfel, devine mai clară natură dialectica a relației statului capitalist cu sistemul politic și cu societatea, precum și autonomia relativă a statului față de interesele claselor dominante. Statul nu trebuie să se priceapă mai bine sau să fie mai eficient decât actorii economici privați care funcționează în logica
Pe scurt, despre stat și capital () [Corola-website/Science/295682_a_297011]
-
caracteristică a ideologiei oprimării - neagă educația și cunoașterea ca procese ale cercetării. Profesorul se prezintă în fața elevilor săi ca opusul lor necesar; calificându-le ignoranța ca absolută, el își justifică propria existență. Elevii, la rândul lor, alienați precum sclavul din dialectica hegeliană, își acceptă ignoranța ca justificatoare pentru existența profesorului, însă spre deosebire de sclav, nu află niciodată că ei sunt de fapt cei care educă profesorul. Pe de altă parte, rațiunea de a fi a educației libertare constă în efortul făcut în
Pedagogia oprimaților (fragment) () [Corola-website/Science/295692_a_297021]
-
la rîndu-ne la locul nostru de muncă. [13] Ceea ce este cu adevărat remarcabil în acest text - și ceea ce face utopice exigențele de regularizare ale societății comuniste - este stabilirea unei ierarhii absolute între trăire și semnificație (interpretarea, reflexia trăirii) în interiorul unei dialectici imposibile. Adevărul trăirii nu trebuie căutat în manifestările trăirii, ci într-o structură care îi este exterioară și transcendentă : în sensul Istoriei, așa cum este indicat de către « politica de partid ». Țelul televiziunii ca instituție de regularizare a subiectivității, după criteriul adevărului
“Arbeit macht frei”: eliberează omul nou din tine () [Corola-website/Science/295695_a_297024]
-
ale funcției artei în contextul urban de azi, tendințe articulate în jurul condițiilor materiale, arată că arta tocmai pentru că este importantă pentru transformările capitalismului azi, trebuie să devină un sit al rezistenței și al reacției în fața proceselor antisociale. Aflată într-o dialectica complexă a inofensivității și ofensivității, artista este chemată să se plaseze în mod asumat într-o tendința sau alta. Caracterul inofensiv al artei în sensul inocentei sale politice este un mit extrem de util avansării în putere a claselor privilegiate și
Livrarea orașului la picioarele capitalului: gentrificare și (in)ofensivitatea artei în București. () [Corola-website/Science/295758_a_297087]
-
tip de sat, satul cu case răzlețe rămâne complementar tipului de viață comunitară care a fost esențial reprezentativă pentru poporul român, exemplificând astfel, cu dovezi irefutabile, baza trainică a conștiinței noastre etnice, unitare. Noul element, confirmă și în acest domeniu dialectica unității în diversitate. Învingător, deci, în lupta cu natura, omul a rămas în continuare, pe baricade în lupta pentru a-și câștiga propria sa natură, socializarea fiind un proces complex, contradictoriu și secondat de aportul conjugat al descoperirilor din stiința
Moșnița Veche, Timiș () [Corola-website/Science/301378_a_302707]
-
Mitul este interpretat de Mircea Eliade drept "istorie sacră". Eliade introduce conceptul de "hermeneutică totală". Mircea Eliade crede că oamenii nu ar trebui să interpreteze religia numai ca "credință în zeități", ci și ca "experiență a sacrului." Filosoful român analizează dialectica sacrului. Profanul este interpretat ca hierofanie.
Hermeneutică () [Corola-website/Science/300520_a_301849]
-
NEP). A fost considerat ca principalul teoretician al Partidului bolsevic supranumit de Lenin si Rasfatatul Partidului . Unii istorici consideră că Lenin a avut dreptate în testamentul său cu remarca potrivit căreia Buharin nu a înțeles niciodată pe deplin marxismul și dialectica. După moartea lui Lenin, Buharin a devenit în 1924 membru plin al Biroului Politic al CC al PCUS și în 1926 președinte al Internaționalei Comuniste (Comintern). După 1923, Buharin, perceput atunci ca șef al aripii de dreapta a partidului, a
Nikolai Ivanovici Buharin () [Corola-website/Science/298543_a_299872]
-
imperiului roman, înainte ca învățătura creștină să devină religie de stat. În filosofia stoică, etica ocupă locul preponderent, în slujba căreia se află logica și fizica (cu sensul general de știință a naturii). În logică sunt cuprinse gramatica, retorica și dialectica, urmând în esență principiile logicei lui Aristotel, la care se adaugă o teorie asupra originii cunoașterii și criteriilor adevărului. În concepția stoicilor, orice cunoaștere ajunge la nivelul conștiinței (spiritului) prin mijlocirea simțurilor. Această teorie este în opoziție clară cu idealismul
Stoicism () [Corola-website/Science/299711_a_301040]
-
() (cca. 490 î.Hr. - cca. 430 î.Hr.) a fost un filozof grec presocratic, din sudul Italiei, și membru al școlii filozofice a eleaților, întemeiată de Parmenides. Numit de Aristotel fondatorul dialecticii, el este cel mai bine cunoscut datorită paradoxurilor (aporiilor) sale. Se cunosc 40 de aporii ale sale. Se cunosc puține date despre viața lui Zenon. Prima sursă de informații biografice care ne-a parvenit a fost scrisă la aproape un
Zenon din Eleea () [Corola-website/Science/299744_a_301073]
-
spiritul ideii că fericirea oamenilor stă în virtutea luminată de rațiune. În secolul IV î.Hr., Platon, filosof de la care ne-au rămas importante lucrări (dialogurile "Phaidon", "Republica", "Legile" etc.), pornind de la metoda lui Socrate - al cărui elev a fost - a creat dialectica și a făcut sinteza între raționalism și spiritualismul lui Pitagora. În sistemul său "Ideile" erau o realitate absolută și imuabilă, inaccesibilă cunoașterii raționale. Opera politică ne înfățișează, la maturitatea târzie, un Platon dezamăgit de tentativele de înfăptuire a „statului ideal
Grecia Antică () [Corola-website/Science/299092_a_300421]
-
a Germaniei. 4-11 septembrie 1978 - Începe disidenta lui Victor Frunză, autor al „Istoriei stalinismului în România“, lucrare de sertar elaborată în România. Și el va fi obligat să părăsească țara. 1979 - M. Nițescu, istoric literar, scrie lucrarea „Sub zodia proletcultismului“, Dialectica puterii, care face apoi obiectul unui șir lung de memorii, scrisori, cereri, proteste adresate la toate forurile care resping publicarea ei. Va vedea lumină tiparului abia după 1989, cănd autorul nu mai există. 1979 - Înființarea Sindicatului Liber al Oamenilor Muncii
Cronologia disidenței anticomuniste în România () [Corola-website/Science/299203_a_300532]
-
pentru a nu deforma textul biblic, a preferat să nu-l menționeze. Filosofia, personificată, este însă tema principală a cărții, Boethius dovedind o cunoaștere extrem de vastă a gândirii grecești. Secțiunile cărții sunt scrise, alternativ, în versuri și proză, afișând o dialectică specială între inspirația poetică și înțelepciunea discursivă. Totul începe cu o poezie ce deplânge starea jalnică a lui Boethius în închisoare. „Inspirația poetică” este însă întreruptă de apariția unei viziuni: o „femeie distinsă la înfățișare, cu ochii arzători și cu
Boethius () [Corola-website/Science/299190_a_300519]
-
inegalabilă a acestei alegorii este în măsură să dea o cheie de interpretare întregului text. Oarecum tot pe urmele lui Socrate, Filosofia îl scoate pe Boethius din „letargie” spunându-i că „este timpul lecuirii, nu al plânsului”. Ceea ce urmează reprezintă dialectica boethiană a „pregătirii pentru moarte”. „Ieșirea din boală” a lui Boethius înseamnă modificarea atitudinii față de problema morții. „Leacurile” pe care i le pregătește Filosofia nu sunt nici versuri menite a ușura suferința (căci aceasta nu ar însemna decât păstrarea spiritului
Boethius () [Corola-website/Science/299190_a_300519]
-
tale îi voi da aripi prin care să se poată înălța ca, după ce îi vei învinge tulburarea, să te întorci în patrie sănătos, condus de mine, pe drumul meu și chiar cu mijloacele mele de călătorie” . Ceea ce urmează ține de dialectica platoniciană, „leac puternic” pentru care Boethius va fi pregătit treptat. Intelectul lui Boethius trebuie desprins de lucrurile sensibile și de atracțiile care îl leagă de viață, - de „amintire”, cum spune Filosofia - pentru a putea face față acelei discuții care să
Boethius () [Corola-website/Science/299190_a_300519]
-
mai mult de Sartre. În confruntarea cu marxismul, Merleau-Ponty - spre deosebire de Sartre - accentuează că libertatea este totdeauna îngrădită prin însăși structura ființei umane, teză apropiată de pozițiile lui Martin Heidegger. Apariția în 1955 a cărții sale ""Les Aventures de la dialectique"" ("Aventurile dialecticii"), în care face o critică pertinentă a materialismului dialectic, dezlănțuie furia Partidului Comunist Francez, care îi intentează un simulacru de "proces" în sala "Mutualité" din Paris, "tribunalul" fiind alcătuit din floarea filozofilor partidului, și care se încheie cu un "verdict
Maurice Merleau-Ponty () [Corola-website/Science/299291_a_300620]
-
o individualitate și devine un tip. Bloom este un tip și se individualizează”. Katie Wales îi consideră atât pe Stephen Dedalus cât și pe Leopold Bloom reprezentanți, în sens enciclopedic, ai culturii umane: în timp ce primul întrupează cultura înaltă (filozofia, logica, dialectica etc.), celălalt este un exponent al culturii populare. Interesul lui Joyce pentru evoluția culturii se manifestă mai ales prin mimetismul prozei sale, prin modul cum integrează și imită stiluri funcționare și moduri de comunicare, de la juisarea argotică la rigiditatea termenilor
James Joyce () [Corola-website/Science/298598_a_299927]
-
creștin se întemeiază pe o legătură personală și directă cu Iisus Christos. Pentru creștin Dumnezeu e tată, și nu stăpân, iar creștinul se consideră fiu adoptiv al lui Dumnezeu, și nu sclav. În anarhismul creștin, aceasta se cheamă schimbare de dialectică. Creștinul anarhist crede în viața veșnică, dar nu așteaptă parusia cu mâinile în sân. Prima scriere creștină cu idei anarhiste a fost Regula monahală a sfântului Benedict de Nursia. Călugării benedictini trăiau la început după un mod de viață ce
Anarhism creștin () [Corola-website/Science/298767_a_300096]
-
și comunist. În această perioadă citește economie politică și scrie profundele și incisivele note care vor fi publicate peste un secol sub titlul " Manuscrisele economice și filozofice din 1844". Marx a fost puternic influențat de: Marx s-a inspirat din dialectica lui Hegel, deși i-a criticat vehement concepția asupra filozofiei istoriei, descoperă materialismul și critica religiei în lucrările lui Feuerbach, adoptă ideile socialist-utopice ale lui Saint-Simon și se îndoctrinează cu economia politică modernă dezvoltată de Adam Smith. În timp ce Hegel era
Karl Marx () [Corola-website/Science/297774_a_299103]
-
asupra filozofiei istoriei, descoperă materialismul și critica religiei în lucrările lui Feuerbach, adoptă ideile socialist-utopice ale lui Saint-Simon și se îndoctrinează cu economia politică modernă dezvoltată de Adam Smith. În timp ce Hegel era un filozof idealist, Marx a urmărit să rescrie dialectica în termeni materialiști. Pornind de la aceste izvoare el elaborează treptat "Materialismul istoric" ca teorie științifică a analizei istorice a societății ("Teze asupra lui Feuerbach", 1845; "Ideologia germană", 1846; "Mizeria filozofiei", 1847). Marx ia contact cu mișcarea muncitorească și redactează împreună cu
Karl Marx () [Corola-website/Science/297774_a_299103]
-
toate formele". Pentru atingerea acestui obiectiv, suprarealiștii au întreprins repetate încercări de a reconsidera principalele concepte și teme ale suprarealismului ortodox promulgat de André Breton. În 1946 apare în limba franceză "Dialectique de la dialectique. Message adressé au mouvement surréaliste international" ("Dialectica dialecticii. Mesaj adresat mișcării suprarealiste internaționale"), prin care autorii, Gherasim Luca și D. Trost, încearcă să definească situația suprarealismului în contextul unor transformări sociale iminente. Deși aparțin unor grupuri distincte - Virgil Teodorescu și Gellu Naum, preocupați în primul rând de
Literatura română suprarealistă () [Corola-website/Science/297789_a_299118]
-
formele". Pentru atingerea acestui obiectiv, suprarealiștii au întreprins repetate încercări de a reconsidera principalele concepte și teme ale suprarealismului ortodox promulgat de André Breton. În 1946 apare în limba franceză "Dialectique de la dialectique. Message adressé au mouvement surréaliste international" ("Dialectica dialecticii. Mesaj adresat mișcării suprarealiste internaționale"), prin care autorii, Gherasim Luca și D. Trost, încearcă să definească situația suprarealismului în contextul unor transformări sociale iminente. Deși aparțin unor grupuri distincte - Virgil Teodorescu și Gellu Naum, preocupați în primul rând de idealurile
Literatura română suprarealistă () [Corola-website/Science/297789_a_299118]
-
noiembrie 1831 în Berlin, victimă a unei epidemii de holeră. Filozofia lui Hegel este o filozofie a spiritului absolut și a dezvoltării sale dialectice, care constituie realitatea și evoluția sa. Această filozofie este în mod esențial determinată de noțiunea de ""dialectică"", care este în același timp un concept, un principiu al cunoașterii și al mișcării reale care guvernează existența lumii sau, după Hegel, istoria ""Ideii"", care după ce s-a exteriorizat în natură, revine la sine pentru a se realiza în formele
Georg Wilhelm Friedrich Hegel () [Corola-website/Science/297906_a_299235]
-
al mișcării reale care guvernează existența lumii sau, după Hegel, istoria ""Ideii"", care după ce s-a exteriorizat în natură, revine la sine pentru a se realiza în formele culturale, urmând o ierarhie formală a unui conținut identic: artă, religie, filozofie. Dialectica cu cele trei momente - teză, antiteză, sinteză - nu este o metodă, ea decurge logic din dezvoltarea și evoluția realității. Dialectica este însăși natura lucrurilor, filozofia descrie realitatea și o reflectă. În domeniul spiritului, dialectica este istoria contradicțiilor gândirii, pe care
Georg Wilhelm Friedrich Hegel () [Corola-website/Science/297906_a_299235]