3,587 matches
-
Ceaușescu”, cum scria atașatul american al Apărării din Ambasada de la București - pag. 695), se aduce drept contraargument sloganuri din discursurile lui Ceaușescu, precum acela despre „legăturile istorice dintre Armată și Popor” (pag. 696). Un observator obiectiv ar fi văzut că dictatorul trece cu vederea un eveniment (tot „istoric”, desigur!) pe care propaganda comunistă l-a stors la maxim doar când i-a convenit: 1907, și că aceeași propagandă uita că grănicerii din România comunistă își îndreptau armele spre „poporenii” care „alegeau
Ambrozie şi poşircă by Gheorghe Drăgan () [Corola-publishinghouse/Journalistic/1140_a_2067]
-
lua pâinea de la gura orășenilor etc. Mass-media și serviciul secret de zvonuri întrețin o atmosferă belicoasă, țara întreagă fiind transformată într-un camp al luptei („de clasă”, nu?), deasupra căruia, la intersecții, pe ziduri, pe garduri tronează zâmbetul victorios al dictatorului. Momente grele, apăsătoare. Vezi cum setea de parvenire și corupția se insinuează, mușcând adânc din sufletul ambițioșilor, al profitorilor gata oricând să urce pe scara ierarhiei „de partid și de stat”, pe baza „originii sănătoase”, cu ajutorul rudelor sau al tovarășilor
Ambrozie şi poşircă by Gheorghe Drăgan () [Corola-publishinghouse/Journalistic/1140_a_2067]
-
apucă o „muncă de răspundere” are toate șansele să se pensioneze ca „șef”. Un asemenea „uns” (cu toate alifiile!) m-a uimit totdeauna prin cunoașterea exactă a tuturor „pozițiilor” (și persoane 62 lor!) din nomenclatura locală și aceea centrală. Când dictatorul însuși pare a fi ales pe viață, eternizarea pe „posturi de conducere” la nivel local este la fel de „firească”... „Funcțiile” creează treptat o falsă impresie asupra „valorii personale”, devin „a doua natură”. Oamenii-funcții acționează, în orice împrejurare, „programați”. Când se apasă
Ambrozie şi poşircă by Gheorghe Drăgan () [Corola-publishinghouse/Journalistic/1140_a_2067]
-
tradiția, numai că, în percepția comună, edificiul care simbolizează puterea spirituală pare a fi proiectat la concurență cu dimensiunile faraonice ale „Casei poporului” (de fapt, a lui Ceaușescu). În memoria colectivă, imaginea uriașei construcții este în continuare asociată megalomaniei unui dictator insensibil 86 la foamea, frigul și toată mizeria pe care trebuia să le suporte un popor aproape îngenuncheat. Asocierea celor două construcții, datorită și vecinătății, dar și gigantismului nespecific tradiției românești, nu este în avantajul Catedralei. În ce privește latura financiară a
Ambrozie şi poşircă by Gheorghe Drăgan () [Corola-publishinghouse/Journalistic/1140_a_2067]
-
Capșa, anii 1950) În articolul publicat luna trecută relatam câte ceva din senzaționalele mele descoperiri făcute pe „câmpii” internetului. Uimit de ceea ce pot scrie unii jurnaliști, care în anul 1989 trăgeau din biberon, am citit mai departe, pentru a constata că dictatori iluștri precum Napoleon, Stalin, Gaddafi, N. Ceaușescu și alții eiusdem farinae corespund (în imaginația preopinentei mele amintite luna trecută) modelului de „dictator patriot”. Mustăciosul locatar al Kremlinului îi trezește admirație deoarece „toată planeta tremura de frica lui”. Aș zice că
Ambrozie şi poşircă by Gheorghe Drăgan () [Corola-publishinghouse/Journalistic/1140_a_2067]
-
scrie unii jurnaliști, care în anul 1989 trăgeau din biberon, am citit mai departe, pentru a constata că dictatori iluștri precum Napoleon, Stalin, Gaddafi, N. Ceaușescu și alții eiusdem farinae corespund (în imaginația preopinentei mele amintite luna trecută) modelului de „dictator patriot”. Mustăciosul locatar al Kremlinului îi trezește admirație deoarece „toată planeta tremura de frica lui”. Aș zice că ideea i-a fost inspirată de sloganul postbelic fabricat în România: „Stalin și Gheorghiu-Dej/ a băgat spaima-n burgheji”. Ceaușescu ar fi
Ambrozie şi poşircă by Gheorghe Drăgan () [Corola-publishinghouse/Journalistic/1140_a_2067]
-
din generația lui Ion Iliescu! A doua observație: documentarea se bazează doar pe literatura propagandistică a comunismului ceaușist, traversată de minciună și fals, de la raportările de circuit intern până la Anuarul de statistică. Chiar nu se știe că autocrații vechi și dictatorii moderni au ordonat totdeauna cosmetizarea realității? Nu ne mai amintim de potemkiniadele ceaușiste la care am asistat, și mulți din „generația expirată” chiar au contribuit? Tânărul ziarist revoltat se informează superficial, ignoră izvoarele alternative și crede povestirile mămicilor și bunicilor
Ambrozie şi poşircă by Gheorghe Drăgan () [Corola-publishinghouse/Journalistic/1140_a_2067]
-
subiecți cu patologii demonstrate. Ei își forțează supușii să trăiască într-o „patrie” de coșmar, decorată cu propriile portrete și statui, alături de construcții faraonice, corespondente orgoliului autocratic și necesității de a elimina oponenții prin muncă silnică, foame și glonț. Apologia „dictatorului patriot” deraiază într-un exercițiu de imaginație sui generis: dacă reînvia Ceaușescu în anii capitalismului sălbatic instaurat de chiar slugile sale credincioase, „nimeni n-ar fi mișcat în front!”, ne asigură tânăra editorialistă. Dictatorul ar fi izgonit băncile străine, ar
Ambrozie şi poşircă by Gheorghe Drăgan () [Corola-publishinghouse/Journalistic/1140_a_2067]
-
muncă silnică, foame și glonț. Apologia „dictatorului patriot” deraiază într-un exercițiu de imaginație sui generis: dacă reînvia Ceaușescu în anii capitalismului sălbatic instaurat de chiar slugile sale credincioase, „nimeni n-ar fi mișcat în front!”, ne asigură tânăra editorialistă. Dictatorul ar fi izgonit băncile străine, ar fi rupt-o cu F.M.I., i-ar fi băgat la legea ilicitului pe „miliardarii de carton”, le-ar fi dat peste bot ungurilor. Mare patriot fiind, ar fi închis și granițele, încât colega noastră
Ambrozie şi poşircă by Gheorghe Drăgan () [Corola-publishinghouse/Journalistic/1140_a_2067]
-
benzină, în hainele rupte pe transportul în comun, în lungii ani de așteptare pentru instalarea unui telefon fix, în visul cu un kil de cașcaval și un pachețel de cafea „date” de 1 mai și 23 august etc. În „patria” dictatorului N. Ceaușescu (implicat în asasinate, în comerț cu droguri și arme) existau și drepturi: dreptul la muncă în primul rând! Dreptul la muncă voluntar obligatorie și la muncă silnică! Apoi veneau la rând dreptul de a alege și a fi
Ambrozie şi poşircă by Gheorghe Drăgan () [Corola-publishinghouse/Journalistic/1140_a_2067]
-
partidul comunist), dreptul la învățătură (în școala transformată în labo118 rator de formare a „omului nou”, de îndoctrinare și propagandă, cu exerciții zilnice de adulare a „genialului conducător”). Lista este mult mai lungă și evidențiază un adevăr incontestabil: în statele „dictatorilor patrioți” se atentează permanent la libertățile individuale, inclusiv dreptul la viață. A fi jurnalist și a nu te informa, a crede în poveștile bunicilor și nu în realități documentate, a opune un trecut catastrofal unui prezent dezagreabil (pentru tine și
Ambrozie şi poşircă by Gheorghe Drăgan () [Corola-publishinghouse/Journalistic/1140_a_2067]
-
zbuciumată istorie, să se bucure doar pentru că i se dă (indiferent ce) și nu i se ia (puțina avuție și chiar viața!). Să perpetuezi în ziar mentalitatea păguboasă de a fi mereu la mila statului providențial (și totalitar!) sau a dictatorului văzut ca „tătuc” al națiunii și, desigur, mare „patriot” (când el se comporta, de fapt, ca „un fel de proprietar al întregii țări”, cum spune Ion Mihai Pacepa) înseamnă ori că ai intrat în sfera de influență a unui stângism
Ambrozie şi poşircă by Gheorghe Drăgan () [Corola-publishinghouse/Journalistic/1140_a_2067]
-
Ceaușescu”, cum scria atașatul american al Apărării din Ambasada de la București - pag. 695), se aduce drept contraargument sloganuri din discursurile lui Ceaușescu, precum acela despre „legăturile istorice dintre Armată și Popor” (pag. 696). Un observator obiectiv ar fi văzut că dictatorul trece cu vederea un eveniment (tot „istoric”, desigur!) pe care propaganda comunistă l-a stors la maxim doar când i-a convenit: 1907, și că aceeași propagandă uita că grănicerii din România comunistă își îndreptau armele spre „poporenii” care „alegeau
Ambrozie şi poşircă by Gheorghe Drăgan () [Corola-publishinghouse/Journalistic/1140_a_2067]
-
coabitare, să-i spunem, nu a durat multă vreme și înclin să cred că noua modificare organizatorică din cadrul Ministerului de Interne poate fi pusă într-o anumită legătură cu pălirea treptată a popularității și simpatiei de care se bucurase fostul dictator. A luat ființă, astfel, Departamentul Securității Statului, doar formal inclus în structura Ministerului de Interne. „Formal”, întrucât departamentul în cauză era condus de către un ministru secretar de stat și șef al D.S.S., subordonat nu primului ministru, cum ar fi fost
ANCHETE ALE SECURIT??II by GHEORGHE COTOMAN () [Corola-publishinghouse/Journalistic/84041_a_85366]
-
atenție ultimul paragraf al subcapitolului anterior. Pentru că nu puțini se vor întreba, probabil, ce legătură poate exista între acțiunea unui om care a luptat împotriva lui Ceaușescu, prin intermediul unor manifeste, în vara anului 1987, și o eventuală trădare a fostului dictator de către una dintre instituțiile fundamentale ale statului, ce îi era nemijlocit subordonată? Mai ales că - rezultă clar din cele prezentate anterior - Securitatea l-a depistat în timp...util pe Nicolae Radu, înainte ca acesta să treacă la răspândirea manifestelor, l-
ANCHETE ALE SECURIT??II by GHEORGHE COTOMAN () [Corola-publishinghouse/Journalistic/84041_a_85366]
-
securitate, din aproximativ ultimii doi ani dinainte de Revoluție, față de numărul tot mai mare - și de o virulență mereu crescândă - al acțiunilor și manifestările potrivnice regimului Ceaușescu, un alt argument al susținerii supoziției că Securitatea l-ar fi trădat pe fostul dictator. Într-o dimineață din vara anului 1988, venind la serviciu, am găsit în birou un domn în vârstă, care aștepta mai mult furios decât speriat. L-am salutat convențional și cam ambiguu, neștiind cine poate fi, și m-am prezentat
ANCHETE ALE SECURIT??II by GHEORGHE COTOMAN () [Corola-publishinghouse/Journalistic/84041_a_85366]
-
Răceanu, susținere perfect demonstrabilă dacă precizez doar că de starea sănătății acestuia se interesa însuși Nicolae Ceaușescu, noi primind ordinul drastic de a nu întreprinde nimic de natură a afecta starea fizică sau psihică a arestatului. Fără îndoială, pe fostul dictator îl interesa integritatea fizică și mentală a lui Mircea Răceanu nu în virtutea mult trâmbițatei „griji față de om”, ci dintr-un punct de vedere total pragmatic, acela de a-l menține sănătos până va declara totul cu privire la legăturile sale
ANCHETE ALE SECURIT??II by GHEORGHE COTOMAN () [Corola-publishinghouse/Journalistic/84041_a_85366]
-
care este o autoritate în toate domeniile și pentru toți oamenii". Ceva de genul acesta se exprima în sloganul fascist: "Mussolini ha sempre ragione" ("Mussolini are întotdeauna dreptate"), în adularea "Președintelui Mao" și, în general, în mitologia creată în jurul marilor dictatori. Această mitologie este însă în modul cel mai evident greșită: o autoritate umană absolută nu există 46. Evident, Bochenski are dreptate, dar în raport cu relația profesor elev exemplul este extrem. Desigur, derapaje pot exista (și există), deoarece sunt încă greu de
Managementul clasei by EMIL STAN () [Corola-publishinghouse/Science/991_a_2499]
-
spunea și el la fel de uimit (Gândul, 28 noiembrie 2007) că Ceaușescu "nu era deloc tâmpit și retardat", (cum a fost făcut să creadă, fiindcă de apucat probabil nu l-a apucat), ci "abil și speculativ". La fel descoperă imaginea defunctului dictator și Cristian Pătrășconiu, (Cotidianul, 25 ianuarie). Nu insist asupra considerațiilor criticilor de mai sus despre preopinenții care "ies rău", scriitorii români, participanți la cele patru întâlniri.Unii sunt mai toleranți, alții mai intransigenți, alții chiar furioși. Și în mare, cred
Cum am spânzurat-o pe Emma Bovary by Doina Jela [Corola-publishinghouse/Science/937_a_2445]
-
de toți criticii citați mai sus, iar scriitorii lamentabile, nu fiindcă față de politicienii noștri de azi este chiar omniscient, ci din cauza cadrului în care se petrece întâlnirea. Iar acest cadru este audiența. Audiența, spune prefațatorul, citând literatura politologică, legitimează pe dictator și consfințește raporturile de subordonare, ea este "principalul instrument de realizare a compromisului vital". Or, nu Ceaușescu vine în audiență la scriitori, ci invers. De aceea, până și curajoasele intervenții amintite ale lui Bakonski, care, cum cititorul va fi de
Cum am spânzurat-o pe Emma Bovary by Doina Jela [Corola-publishinghouse/Science/937_a_2445]
-
a încercat să înțeleagă despre cine este vorba și, până la urmă, a emis și a propus numele lui Ceaușescu, după ce l-a stâlcit de câteva ori. Cei trei adolescenți erau născuți după 1989 și, iată, nu mai știau nici măcar numele dictatorului român care își terorizase, prin neostalinismul său ardent, poporul. Cele relatate anterior sunt doar două exemple din pricina cărora consider că este necesară în România condamnarea comunismului; iar aceasta trebuie făcută nu oricum, ci mai ales de către autoritățile statului. Nimeni nu
Năravuri româneşti. Texte de atitudine [Corola-publishinghouse/Journalistic/2083_a_3408]
-
XII-lea al partidului s-ar fi alăturat lui Constantin Pârvulescu și ar fi răsturnat clanul dictatorial. Dar n-au făcut-o, deși aveau și prilejul, și funcții importante, care le acordau prerogative. Dimpotrivă, unii chiar au ascultat de ordinul dictatorului de a-l huli pe disident. Lașitatea lor din 1979 ne-a costat încă zece ani de dictatură, cei mai grei din toată perioada, plus un genocid dureros. 8. Ca o consecință a punctului anterior, propunem ca legea electorală să
Năravuri româneşti. Texte de atitudine [Corola-publishinghouse/Journalistic/2083_a_3408]
-
iubim, ori învingem, ori murim!”, „Nu plecăm acasă, morții nu ne lasă!”, „Vom muri și vom fi liberi!”. Refrenul care a făcut carieră în „Piața Universității 1990” a fost însă altul: „Mai bine haimana, decât trădător,/ Mai bine golan, decât dictator,/ Mai bine huligan decât activist,/ Mai bine mort decât comunist!”. Ce se reclama, de fapt, în Piața Universității? Mai întâi nevoia de purificare morală a românilor. Dar mai erau clamate și chestiuni pragmatice precum: asigurarea liberei circulații a informațiilor în
Năravuri româneşti. Texte de atitudine [Corola-publishinghouse/Journalistic/2083_a_3408]
-
unui alt virtual analist să realizeze o astfel de lucrare). Milițienii, securiștii, anchetatorii (chiar dacă nu toți) au practicat schingiuiri colerice și sălbatice, semn că aparatul de represiune din România comunistă nu sublimase deloc violența din vremea lui Gheorghe Gheorghiu-Dej (primul dictator comunist), ci rămăsese fidel acelorași metode brutale, staliniste, ale Securității. Victimelor li se inculca ideea că vor fi oricum lichidate prin împușcare și că maltratarea este doar o fază preliminară. Iar atmosfera verbală era intenționat vulgară și grobiană, tocmai pentru
Năravuri româneşti. Texte de atitudine [Corola-publishinghouse/Journalistic/2083_a_3408]
-
prin prisma celor patru președinți, din 1965 până în 2005. Pe fondul sfârșitului de regim Gheorghiu-Dej, Nicolae Ceaușescu părea să fie un urmaș promițător, chiar dacă existau și alte nume puse în joc. Că a fost vorba de manevre de culise (viitorul dictator fiind sprijinit de câțiva aparatciki amăgiți de antisovietismul său) sau de un mini-puci camuflat pe care el însuși l-a organizat spre a prelua puterea, cercetătorii biografiei sale politice au speculat în fel și chip ambele variante. În orice caz
Năravuri româneşti. Texte de atitudine [Corola-publishinghouse/Journalistic/2083_a_3408]