3,011 matches
-
columbieni s-au arătat chiar ușor mai bine adaptați decât copiii adoptați intra-rasial. Nici copiii coreeni nu au prezentat probleme mai mari de adaptare decât copiii adoptați intra-rasial, exceptând frecvența mai mare a problemelor de creștere și a disconfortului creat de propria înfățișare. Doar copiii afro-americani au prezentat câteva semne în plus de neadaptare față de copiii adoptați intra-rasial, dar dovezile au arătat că, aceste semne sunt explicate mai degrabă de plasarea copiilor spre adopție la o vârstă mai
Adopţia copiilor în România by Anca Mioara Bejenaru [Corola-publishinghouse/Administrative/883_a_2391]
-
că a scăpat de un dictator, freamătă în așteptarea altuia și mai odios. Orice nație are un nesfârșit zăcământ de dictatură. Iar românii par să nu poată trăi altfel, în libertate nu-și găsesc cadența. Luneci ușor de la poezie la disconfortul/ confortul social... Dar și socialul dă buzna extrem de ușor peste poezie făcând-o una cu pământul. Noi nici nu avem viață socială, de altfel. Că în accepția termenilor viață socială înseamnă ceva ce se supune unor reguli, unei viziuni. La
[Corola-publishinghouse/Journalistic/1450_a_2748]
-
pe care l-am întitulat "Dumnezeu rău înlănțuit" și care sună cam așa, ca o sentință: "Nu dați omul/ pe mâinile oamenilor:/ nu au milă". Cain îl va ucide continuu pe Abel, pentru că primul acționează, în timp ce celălalt meditează, visează, aspiră. Disconfortul și greutățile vieții de pe pământ sunt opera lui Cain, anarhistul care vrea mereu altceva, în afara paradisului, care îl cam plictisește. Pe pământ, de altfel, iadul e dezordinea, raiul e ordinea. În ordine șase miliarde de oameni ar trăi minunat, fără
[Corola-publishinghouse/Journalistic/1450_a_2748]
-
puncte de rezistență la schimbare care par de nedepășit. Este teama de necunoscut. Se știe că una dintre nevoile umane este starea de confort într-un mediu despre care nu se pot face predicții. Schimbarea implică incertitudine, iar incertitudinea produce disconfort. Desigur că oamenii aplică mecanisme diferite pentru reducerea anxietății, unul dintre acestea fiind chiar rezistența pe care aceștia o opun schimbării. Învingerea rezistenței la schimbare datorate fricii de necunoscut poate fi obținută doar printr-un management pro-activ, printr-o strategie
Brandingul de angajator by Mihaela Alexandra Ionescu [Corola-publishinghouse/Administrative/900_a_2408]
-
de daruri și de tratații. Oamenii cu suflet mare erau cei care sufereau pe lumea asta. Nimeni nu le dădea atenție. De exemplu, felul în care fusese ea ignorată în privința protezei. Luni întregi, ba nu, ani, suportase starea aceea de disconfort și privațiune. Și totuși nu era ea omul care să se bosumfle și să se plângă. Rugându-se să nu fie văzută de nici una din cunoștințele sale sau din celelalte fete de la Politehnică, Pinky o târî pe Ammaji printr-o
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2296_a_3621]
-
spre el. Nu văzuse niciodată această femeie. Nu erau amintirile lui. Și totuși îi dădeau impresia unor fapte petrecute cândva. Gândea cu greutate și se simțea confuz, aproape drogat. Cu toate acestea era nefericit și avea o senzație ciudată de disconfort fizic. Brusc îi trecu prin minte întrebarea: "Unde e Trask?" Aproape imediat atenția îi fu captată într-un cerc de imagini mintale. Erau asemănătoare imaginilor ce i se derulaseră prin minte, dar acum i se părea că ele descriu viața
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85099_a_85886]
-
noi. EZITĂ O CLIPĂ, APOI TRASE ÎN TRUPUL INERT DE PE PODEA O ÎNCĂRCĂTURĂ DE GAZ ANTIDOT. PESTE CÂTEVA SECUNDE, TRASK ÎNCEPU SĂ SE MIȘTE. 20 SAVANTUL GEMU UȘOR ȘI SE RĂSUCI, CA ȘI CÂND S-AR FI AFLAT ÎNTR-O STARE DE DISCONFORT ACUT. DEȘI BRONZAȚI, OBRAJII ÎI ERAU PALIZI. LA UN MOMENT DAT I SE DESCHISERĂ OCHII, DAR ERA O ACȚIUNE INCONȘTIENTĂ, PRIVIREA FIINDU-I STINSĂ. APOI PLEOAPELE COBORÂRĂ LA LOC ȘI TRUPUL I SE ÎNCORDĂ. ÎNSĂ CONȘTIINȚA ÎI REVENEA TREPTAT, NU
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85099_a_85886]
-
Pulpă de miel, spanac proaspăt din grădina din spate, asparagus la grătar și prăjitură de ciocolată sub forma unui cartof roșu de Idaho. Crezi că n-ar fi trebuit s-o scriu, a zis Alice. John s-a încordat din cauza disconfortului. Părul cândva decolorat de soare era acum șaten și mai rar, iar abdomenul odată musculos i se moleșise, dar Alice îl iubea mai tare așa. John îi citea romanele de la început până la sfârșit în numai două zile și niciodată nu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2245_a_3570]
-
-o mai mult decât goliciunea trupului: la vârsta lui, la vârsta ei, Drew încă mai credea că dorințele ți se pot împlini. Nu ți-e frig ? l-a întrebat ea. Drew a izbucnit în râs. Ce contează un pic de disconfort pe lângă șansa de-a fi cu ei, de-a le simți energia ? În zilele noastre, e o onoare rarisimă să fi în compania unor ființe care au un scop în viață. Ar trebui să-ncerci și tu. Mary s-a
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2245_a_3570]
-
În curând agitația. Sufrageria era ceea ce se numea „afundată“. Trebuia să cobori. O fântână, o piscină, un bazin carpetat. Era mobilată sau decorată cu o desăvârșire profesionistă, aranjată dens. Acest lucru, dacă te lăsai În voia lui, Îți putea crea disconfort. Sammler Îl cunoscuse pe decoratorul răposatei doamne Gruner. Creatorul de ridicol. Croze. Croze era micuț, dar avea puterea unei personalități artistice. Stătea ca un sturz. Burtica Îi ieșea cu mult În față și Îi ridica pantalonii mult deasupra gleznelor. Fața
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2119_a_3444]
-
în dorul lelii printre copacii înalți, scorburoși... Zmeii le-au mirosit prezența primii! Nu pot uita ședințele de la raion, lunare, de pe când eram medic la Dolhasca. Erau o capodoperă de situații adunate parcă anume să-mi creeze o stare de disconfort maxim. Trebuia să mă scol pe la cinci dimineața, să iau trenul Dolhasca-Fălticeni. Dacă mă culcam pe băncile din compartiment, conductorul îmi făcea, sever, observație... La Fălticeni urcam pe jos dealul acela ce ducea de la gară în oraș. Soția găsise un
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2203_a_3528]
-
care, observând că ies fără să mă spăl, mă întreabă: Auzi, voi românii, nu vă spălați pe mâini după ce vă pișați?" " Nu, i-am răspuns, noi, românii, nu ne pișăm pe mîini." Dar să revin. Pleci cu cămașa udă, suporți disconfortul, dar nu mai întîrzii, șeful nu te mai dă afară, vine și Vasilica în două, trei zile, îi faci curte, ea cade, o iei de nevastă, o prinzi cu Ăla, știi porecla, o ierți, pentru că nu poți să trăiești fără
Singur sub duș by Dan Chișu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295575_a_296904]
-
Vine reproșul de la a doua damă. Același răspuns din partea mea. - Nu pot, căci deaș putea... - Sunteți răcit? Aveți guturai, viroză, ce aveți?... - Nu am nimic din toate acestea, domniță! Pur și simplu, nu-mi dau seama care este cauza acestui disconfort pe care îl am de puțină vreme - Păi, decât să mergeți la serviciu sau unde vreți să ajungeți, duceți-vă la medicul de familie, intervine un domn din spatele meu. - Nu pot! Sper să-mi treacă. Ce, dumneavoastră, nați strănutat niciodată
Pensionariada by Corneliu Văleanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91844_a_92866]
-
fără ca nimeni să-i poată reproșa de ce să n-ai dreptul să-i dai tu, din proprie inițiativă, darul înapoi? Un cadou care nu numai că nu-ți este de folos, dar care îți produce și o accentuată stare de disconfort. De ce? Pentru că «nu se cade»! Pentru că în astfel de situații, după ce ai tăiat șnurul, ca pe un cordon ombilical și ai deschis cutia, se cuvine să simulezi surpriza fericită și să bâigui de complezență ceva de tipul: «Vai, ce cadou
Cutia cu bătrâni by Andrei Oișteanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/824_a_1749]
-
o echipă, să se străduiască pentru un obiectiv comun”. Dincolo de marimea salariului, daca nu simțim efectiv că ne face plăcere să lucrăm cu cei din jur, să ne ajutăm, să simțim prețuire și s-o dăruim, totul devine rece, străin, disconfortul psihic ne apasă și ne cuprinde insatisfacția. Pentru a realiza spiritul de echipă, a-l dezvolta și a-l mantine trebuie parcurși o serie de pași: Întocmirea unei liste cu pregătirea pe care trebuie să o aibă fiecare dintre membrii
ANALIZA RELA?IILOR DINTRE STILUL DE MUNC?, IMPLICAREA ?I SATISFAC?IA PROFESIONAL? A CADRELOR DIDACTICE by VERGINA ?ERBAN () [Corola-publishinghouse/Imaginative/83885_a_85210]
-
întălnirii. Vă mulțumim pentru participare. Aplauze. x x x în laborator, profesorul și Evelin care și ia cota de hidrogen cu pastila de oxigen, iar profesorul cafeaua preferată. Profesorul: Evelin, s-a întămplat ceva? Evelin: Am avut o stare de disconfort care simt că încet, încet se accentuează. Nu prea am fost în formă cum spuneți voi, deși oamenii de știință, uneori, sunt mai naivi decăt copiii. știu acest lucru din experiența mea. Intră Aurora și îl privește atent pe Evelin
Invazie extraterestră Volumul 1 by Ion Bălan () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1245_a_2206]
-
uscate, Mașa se apucă să dea un pic cu mătura prin casă: pe covor se puteau vedea firmituri, mucuri de țigară, scrum, oase subțiri de scrumbie, scobitori rupte, bucățele unsuroase de hârtie. Toată această murdărie Îi crea o stare de disconfort Mașei, făcând-o să fie obsedată de o singură idee: să facă neapărat curățenie. De fapt, pe Mașa n-o supăra atât mizeria În sine, cât dezordinea. Dezordinea n-o putea suferi. Praful n-o deranja pe Mașa; dacă lucrurile
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2067_a_3392]
-
-i, ia-i de aici că ăștia mă bagă la pușcărie! Secretele se așezau cărămidă de cărămidă în jurul nostru, o conspirație a nespusului cu cea a neaflatului. * Au trecut anii. Tata se așezase cu tot cu veșnicile sale suferinți trupești într-un disconfort septuagenar. Pedala, picta, așeza pe polița bibliotecii cărțile interzise altă dată, cânta popește, prepara copii la vioară și citire pe știme, cupletea á la Tănase și avea un chef nebun de călătorii. Am fost la Sihastrul Buciumenilor. Mirosea a ploaie
Vieți între două refugii by Aurel Brumă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/565_a_753]
-
Dar nu era numai asta. Își dădu seama că era speriat și mai tare de faptul că aceștia fuseseră capabili pentru a doua oară să-i detecteze super-creierul în acțiune - prima dată fiind atunci când comunicase cu Gosseyn Doi. Sentimentul de disconfort avea o puternică implicație de pervertire... intensitatea sa fiind înregistrată de aparate. Într-un fel, interconexiunea super-creierului cu realitatea brută a universului părea dintr-o dată să fie un fenomen mai prozaic... dacă ar fi putut fi examinat. În acțiune, ceea ce
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85124_a_85911]
-
cât vezi cu ochii - cu excepția petei întunecate din fața lor, mult mai apropiată, acum... Focul de acolo se afla evident sub control deja, căci nu se mai vedea fum. Asta-l liniști pe Gosseyn, dar în el creștea un sentiment de disconfort pentru că se afla aici, pe malul acestui râu, tropăind pe pământul înghețat și cărând după el o creangă care abia de mai era puțin caldă, acum. Tot timpul cât merse, gândurile alter-ego-ului său se aflaseră în conflict cu propria gândire
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85124_a_85911]
-
strecurau pe gaura cheii, după ce În prealabil țeseau În jurul yalei și a clanței ruginite o pânză sinilie, În care se zbăteau alături de musculițe de oțet tot felul de litere și scame. Și, odată cu aceasta, o stare de insatisfacție și de disconfort lăuntric punea stăpînire pe simțurile lui Noimann. Halucinația Începea după un program prestabilit ce se derula, de fiecare dată, cu o exactitate de ceasornic. Era suficient ca medicul să pună vîrful piciorului pe preș pentru ca fojgăiala din jurul său să capete
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2337_a_3662]
-
comun, cum ar fi un ceainic, un fier de călcat vechi, fotografii de epocă sau alte abțibilduri prăfuite... Zgomotul molcom al pașilor, glasurile monotone și, În general, ritmul lent al după-amiezii de vară Îi creau lui Noimann o stare de disconfort. Atmosfera orașului risipit pe cele șapte coline Îi accentua sentimentul că trăiește Într-un loc prăfuit, unde viața se scurge În zadar... Când ornicul Mitropoliei bătu de șase ori, Noimann se ridică de pe scaun, toastând În sănătatea tuturor. „Adică a
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2337_a_3662]
-
este în interiorul lui este foarte important. Am mai învățat că ni se vor da lecții și vom fi nevoiți să le învățăm ca să acumulăm experiență, care dă sens vieții noastre. Aceste lecții se repetă până când le vom învăța (provocările, nemulțumirile, disconfortul, bolile, etc.), sunt lecții din care avem mereu câte ceva de învățat și noi trebuie să ne asumăm întreaga responsabilitate atunci când suntem nefericiți, să nu mai căutăm mereu cauze și vinovați în jurul nostru. În viață nu există niciodată greșeli sau eșecuri
LINIȘTEA DIN INTERIOR by Doina Comanici () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1631_a_3047]
-
trăi pentru viitor, cel apropiat sau cel îndepărtat. Iar aceste paradoxuri ne agită. Pacea interioară nu este sinonimă cu calmul plat- absolut și nici cu un confort dulceag. Liniștea interioară poate fi obținută într-o anumită tensiune, într-un anumit disconfort rezultat din abordarea diferită a unor situații dificile și contradictorii de viață, iar pentru a ajunge la o anumită pace interioară și pentru a stinge tensiunile interne, trebuie să renunțăm la controlul total. Niciodată, dorința noastră de liniște sufletească nu
LINIȘTEA DIN INTERIOR by Doina Comanici () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1631_a_3047]
-
reacțiile fizice. Cu cât presiunea confruntării este mai mare, cu atât semnele psiho-comportamentale sunt mai pregnante. Cu cât lucrurile rămân mai mult timp nerezolvate forțând și luptând incorect cu ele, cu atât se prelungește, se amplifică, se complică starea de disconfort și tulburare a corpului. Se instalează simptome, adică ceva se întâmplă în mod repetat și mereu în corpul și sufletul nostru. Pe termen lung, corpul nu are nici o boală, dar funcționează anormal și bolile (perturbări profunde cu afectare fizică), ne
LINIȘTEA DIN INTERIOR by Doina Comanici () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1631_a_3047]