6,113 matches
-
Mandache își duse gâștele la apă, dar, cu cât se apropia, cu atât i se deslușea mai clar un trup într-un colț noroios al gârlei. Înspăimântată de ce-i văzură ochii, își puse mâinile în cap și începu să urle disperată: - Aoleu, săriți, oameni buni! Săriți, nenorocire mare! Câțiva săteni ieșiră la poartă nedumeriți de țipetele femeii. - Dar ce pățiși, fă, întrebă Bebe Nastasiu ieșindu-i în întâmpinare. - Jale mare, Bebe! Jale mare! - Spune odată, să jelim și noi, o luă
VII. SOLII ADÂNCURILOR de ION NĂLBITORU în ediţia nr. 1396 din 27 octombrie 2014 [Corola-blog/BlogPost/377919_a_379248]
-
02 ianuarie 2016. Verbul de veghe al cărților vede în Poet o carte - deschisă -, din filele căreia se-nvață zborul, gândul și dorul. În cifra șapte, însă, vede risipa și rostul, pasul concret, infernul deschis de prezent, singurătate și rugi disperate puse pe rafturi și spații intacte între cărțile devorate de Poet. Pentru Poet cărțile-s răsăriri și apusuri de soare, mișcări de planete, galactici și magme, gând așchiat din rotunde epoci, fierul pătruns în adâncuri de scoici - scânteie venită din
POMPILIU COMSA [Corola-blog/BlogPost/376236_a_377565]
-
scăpare. Dar încercă să-și salveze puișorii ce crescuseră, dar nu atât cât să se descurce singuri. Vânătorii o găsiră după îndelungi căutări. Omul își ținti trofeul și trase cu dibăcie. Ursoaica căzu întinsă la pământ. Privirea sa se îndreptă disperată spre pui. Ochii acesteia le spunea să fugă. Și aceștia au înțeles mesajul părintesc și l-au urmat sârguincioși. Pe cel mic, însă, pe Năzdrăvanul, care alerga mai încet, bărbatul îl ajunse din urmă. Nu era ursulețul dorit de el
LEGENDA URSULEŢULUI BRAŞOVEAN de CORNELIA PĂUN în ediţia nr. 2071 din 01 septembrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/376468_a_377797]
-
Cu timbrul vocii sale puteai râcâi varul de pe pereți.Însă, cel mai probabil pentru că astă noapte, după serviciul de la salubrizare, stătuseră cam mult de vorbă despre Duluțon, Luță dori să negocieze, nu de alta dar nu se făcea să pară disperați.- Ăăă, domnooo, că nici nu prea ne cunoaștem, noi acum mergem acum la o întâlnire de afaceri și nu putemmm...- Domnul Löeb a spus acum! Haina impecabilă se dădu puțin la o parte și lăsă, discret, să se vadă mânerul
DULUŢONUL de MIHAI BATOG BUJENIŢĂ în ediţia nr. 1329 din 21 august 2014 [Corola-blog/BlogPost/376486_a_377815]
-
petrece, le spori nervozitatea și neliniștea. Cristian își croi drum fără prea multă ceremonie, trăgându-și mama hotărât de mână, dar văzând cele două trupuri înlănțuite ce zăceau încă, pe caldarâm, îngheță de groază. - Liviu... Lea!... strigă Maria, aruncându-se disperată asupra celor doi. Liviu acoperise cu trupul lui pe tânăra ce zăcea palidă ca ceara, imobilă și cu privirea golită de orice expresie, încercând parcă, să-i ... Citește mai mult Maria și Cristian ajunseră gâfâind extenuați, la locul în care
SILVIA GIURGIU [Corola-blog/BlogPost/375671_a_377000]
-
petrece, le spori nervozitatea și neliniștea. Cristian își croi drum fără prea multă ceremonie, trăgându-și mama hotărât de mână, dar văzând cele două trupuri înlănțuite ce zăceau încă, pe caldarâm, îngheță de groază.- Liviu... Lea!... strigă Maria, aruncându-se disperată asupra celor doi. Liviu acoperise cu trupul lui pe tânăra ce zăcea palidă ca ceara, imobilă și cu privirea golită de orice expresie, încercând parcă, să-i ... XXV. FOCUL DIVIN AL IUBIRII, de Silvia Giurgiu , publicat în Ediția nr. 2196
SILVIA GIURGIU [Corola-blog/BlogPost/375671_a_377000]
-
nejustificată. Maria conștientiza permanent nenorocirea ei, fie că era nebună sau lucidă și cunoștea cauza pentru care își pierduse rațiunea, sau mai bine zis, persoana care o împinsese în hăul cumplit, de unde nu mai reușea să iasă, în ciuda tuturor tentativelor disperate ale fiului său și soției acestuia. Nenumărați specialiști exploraseră mintea aceea bântuită de cea mai înfiorătoare furie, comportamentul nefiresc de agresiv și de inteligent, în același timp, șiretenia uimitoare cu care încerca să-și camufleze frica îngrozitoare ce îi devora
SILVIA GIURGIU [Corola-blog/BlogPost/375671_a_377000]
-
nejustificată. Maria conștientiza permanent nenorocirea ei, fie că era nebună sau lucidă și cunoștea cauza pentru care își pierduse rațiunea, sau mai bine zis, persoana care o împinsese în hăul cumplit, de unde nu mai reușea să iasă, în ciuda tuturor tentativelor disperate ale fiului său și soției acestuia. Nenumărați specialiști exploraseră mintea aceea bântuită de cea mai înfiorătoare furie, comportamentul nefiresc de agresiv și de inteligent, în același timp, șiretenia uimitoare cu care încerca să-și camufleze frica îngrozitoare ce îi devora
SILVIA GIURGIU [Corola-blog/BlogPost/375671_a_377000]
-
sârg, făcea fel și fel de treburi toată ziulica. Ei, dar cucoana era mereu nemulțumită și pusă pe harță. A răbdat Urechilă cât a răbdat istericalele stăpânei, dar după un timp, și-a luat tălpășița, renunțând și la simbrie. Cumătra, disperată că nu are cine să o mai servească, se fofilă pe lângă soțul iubăreț și, vicleană cum o știți, îl ameți cu vorbe meșteșugite, rugându-l să îi aducă altă slugă. Acesta așa făcu, dar cucoana nu și-a schimbat năravul
VULPEA, MARE CUCOANĂ de MARIOARA ARDELEAN în ediţia nr. 2303 din 21 aprilie 2017 [Corola-blog/BlogPost/375918_a_377247]
-
spatele, plecând liniștit la treburile lui. Cucoana s-a înroșit de furie că fusese abandonată. Obosit, apăru și vulpoiul de la vânătoare. Soțioara, în loc să-l întâmpine zâmbitoare și să-l ajute, stătea tolănită în pat și dă-i cu văicărelile. Soțul, disperat, sătul de toanele dumneaei, uită de marea dragoste ce îi purtase și, plin de necaz, o repezi autoritar: - Cucoană vulpe, fă bine, adună-ți catrafusele și ia-ți tălpășița din casa mea! Nu te mai suport! Ești o lingușitoare și
VULPEA, MARE CUCOANĂ de MARIOARA ARDELEAN în ediţia nr. 2303 din 21 aprilie 2017 [Corola-blog/BlogPost/375918_a_377247]
-
sârg, făcea fel și fel de treburi toată ziulica. Ei, dar cucoana era mereu nemulțumită și pusă pe harță. A răbdat Urechilă cât a răbdat istericalele stăpânei, dar, după un timp, și-a luat tălpășița, renunțând și la simbrie. Cumătra, disperată că nu are cine să o mai servească, se fofilă pe lângă soțul iubăreț și, vicleană cum o știți, îl ameți cu vorbe meșteșugite, rugându-l să îi aducă altă slugă. Acesta așa făcu, dar cucoana nu și-a schimbat năravul
VULPEA, MARE CUCOANĂ de MARIOARA ARDELEAN în ediţia nr. 2339 din 27 mai 2017 [Corola-blog/BlogPost/375920_a_377249]
-
spatele, plecând liniștit la treburile lui. Cucoana s-a înroșit de furie că fusese abandonată. Obosit, apăru și vulpoiul de la vânătoare. Soțioara, în loc să-l întâmpine zâmbitoare și să-l ajute, stătea tolănită în pat și dă-i cu văicărelile. Soțul, disperat, sătul de toanele dumneaei, uită de marea dragoste ce îi purtase și, plin de necaz, o repezi autoritar: - Cucoană vulpe, fă bine, adună-ți catrafusele și ia-ți tălpășița din casa mea! Nu te mai suport! Ești o lingușitoare și
VULPEA, MARE CUCOANĂ de MARIOARA ARDELEAN în ediţia nr. 2339 din 27 mai 2017 [Corola-blog/BlogPost/375920_a_377249]
-
dintr-o asemenea întâlnire. Mergând ei cu pluta, așa, de-a lungul malurilor, auziră, pe aproape, urlete de șacali. Nu le era frică de șacali, deși se înserase, căci ei erau pe plută, departe de mal. Dar auziră și strigătele disperate ale unui băiat. Acele sunete îi înfricoșară, căci vaietele băiatului erau sfâșietoare. Băieții își dădură seama că strigătele nu sunt o glumă, că cineva are mare nevoie de ajutor. Cu mare băgare de seamă, cu ochii după spinările crocodililor pe
FĂCLII PE NIL (3) de VIOREL DARIE în ediţia nr. 1501 din 09 februarie 2015 [Corola-blog/BlogPost/375997_a_377326]
-
Mărțișor, vreau să vorbesc cu împăratul! Opriți-vă! Dar soldații, privind figura împietrită a căpitanului Foc-Nestins, îi târau spre cuptor. Căpcăunul apăsă niște butoane, ușa cuptorului se deschise, țâșnind din ea limbi de foc turbate și agitate. Norocel țipa dând disperat din picioare, urla și Mărțișor împotrivindu-se cu înverșunare, dar până la urmă, soldații și căpcăunul reușiră să-i arunce în cuptor... În astfel de situații te rogi la Dumnezeu să-ți dea cea mai bună soluție, însă numai Sfânta Nevoie
MĂRŢIŞOR-11 de NĂSTASE MARIN în ediţia nr. 1496 din 04 februarie 2015 [Corola-blog/BlogPost/375966_a_377295]
-
dar până la urmă, soldații și căpcăunul reușiră să-i arunce în cuptor... În astfel de situații te rogi la Dumnezeu să-ți dea cea mai bună soluție, însă numai Sfânta Nevoie te mai poate salva. Și, într-adevăr, Mărțișor țipă disperat, chiar din gura cuptorului când soldații îi împingeau și închideau ușa după ei. Într-o fracțiune de secundă, scoase de la chimir scoica vrăjită și strigă: - Râu, râușor, vino-n ajutor! Și unde începură să țâșnească în fața lui jeturi puternice de
MĂRŢIŞOR-11 de NĂSTASE MARIN în ediţia nr. 1496 din 04 februarie 2015 [Corola-blog/BlogPost/375966_a_377295]
-
o dramă umană pusă în scenă într-o sală fără public. Sub acest aspect, al unei paradoxale și neliniștitoare absențe, romanul “Pumnul și palma” dinspre începutul ultimului deceniu - “satanic” după o vorbă a lui Mircea Zaciu - al domniei discreționare și disperate a lui Nicolae Ceaușescu poate fi considerat una dintre cele mai remarcabile expresii ale disidenței literare din acel timp. C. Stănescu Editura ANAMAOL, 2015 ISBN: 978-606-640-108-1 Referință Bibliografică: PUMNUL ȘI PALMA / Rodica Elena Lupu : Confluențe Literare, ISSN 2359-7593, Ediția nr.
PUMNUL ŞI PALMA de RODICA ELENA LUPU în ediţia nr. 1500 din 08 februarie 2015 [Corola-blog/BlogPost/376047_a_377376]
-
vă trece supărarea. - Și unde sunt acum străinii? îl fulgeră împăratul. - În coridorul încins din fața cuptorului. Ne-am gândit că... vă răzgândiți. Când norii ce-nconjurau tronul împărătesc se-nroșiră și limbile de foc începură să-l învăluie, Foc-Nestins strigă disperat: - Porunciți să-i arunc în cuptor, Majestate? Imediat execut ordinul! - Mai stai, zise Soare-Împărat, să mai aud și alte păreri! Cu prințesa ce-ați făcut? - Am încuiat-o în iatacul ei, sub pază strașnică. - Bine! zise împăratul. Alte păreri? - Sire
MĂRŢIŞOR-10 de NĂSTASE MARIN în ediţia nr. 1493 din 01 februarie 2015 [Corola-blog/BlogPost/375970_a_377299]
-
anunțul: - Și acum ,în limitele categoriei semigrea ,din București, intră în ring omul care l-a dărâmat cu o singură lovitură pe campionul național „Tigrul din Carpați ” ,nimeni altul decât „ PANTERAAA.... ” . Reflectoarele se roteau violent în culori țipătoare, mulțimea urla disperată,flash-urile nu mai conteneau să strălucească.... Iar mie mi se-nmuiaseră deja genunchii. Trebuia să intru falnic ,să salut mulțimea ca marile vedete ,să fac o tură completă de ring ... Doar că „PANTERA ” se transformase instantaneu în simplă „pisicuță
FRAGMENT DIN ROMANUL ÎN LUCRU de DAN GHEORGHILAȘ în ediţia nr. 1500 din 08 februarie 2015 [Corola-blog/BlogPost/376048_a_377377]
-
aceea înghesuită cu trei paturi, un vacarm de nedescris de medici, asistente, aparținători care începuseră să se agite, să se alarmeze între ei ascultând și observând panica din salon și să se cheme unii pe alții pe holurile înguste speriați, disperați și îngroziți de un scenariu inacceptabil pentru ei și dornici să acuze, să găsească vinovați, încurcând peste măsură toate acțiunile medicale, care și așa erau îngreunate de spațiul îngust de manevră. Urmăream îngroziți, medici și asistente, bătăile inimii aceleia tinere
CERASELA NICOLETA SLĂVULETE de CERASELA NICOLETA SLĂVULETE în ediţia nr. 1951 din 04 mai 2016 [Corola-blog/BlogPost/376545_a_377874]
-
complet jos, o întreb: - Cu Operațiunea Fundeni cum facem, doamna doctor? Mi-a aruncat o privire, în care, bucuria din secunda numai ce trecută, părea că se luptă din răsputeri cu furia din clipele de groază ale acelei zile, încercând disperat să nu o reactiveze. Dar, flerul de manager a învins: - Da! N-am uitat. Mâine vorbesc cu Irinel Popescu și fac programări. O privesc zâmbind, blând și întârzii intenționat să îi răspund. - Ce? Nu mă crezi? Tu pleci, dar pe
CERASELA NICOLETA SLĂVULETE de CERASELA NICOLETA SLĂVULETE în ediţia nr. 1951 din 04 mai 2016 [Corola-blog/BlogPost/376545_a_377874]
-
străină, ce vuiet în ochiul de ape... * În umbra zeilor, te caut iubito, neprețuito, frumoasă floare rămasă pe-o piatră- la răscruce de vremi - aruncată... oh! Blestemată seară... surâsurile toate-mi devin o grimasă când trista-mi amintire te caută disperată, în lumânări - de vifor spulberate - * Mai albastre decât cerul coborât peste ape rămân jurămintele și-mbrățișările noastre. O! Zei! Nu lăsați pădurile să moară de dragul unei lacrimi... o umbră - ca un vultur de noapte - de tine ( azi) mă desparte. * Un
ÎN UMBRA ZEILOR, TE CAUT... de VALENTINA BECART în ediţia nr. 1465 din 04 ianuarie 2015 [Corola-blog/BlogPost/376681_a_378010]
-
frumos fetiț! Pot vin văd el? Theo, prost! Diana ar fi vrut să-i spună că nu era nevoie să-l vorbească pe fiul lui de rău ca să poată să-și vadă nepoata, dar tăcu. Știa prea bine cât de disperați erau părinții ei după fetiță și cu câtă dragoste o înconjurau, așa că nu găsi puterea să-i interzică bunicului să-și viziteze nepoata. Apoi, o învăluiră suspiciunile. Nu îi călcase pragul nici după nuntă, nici după nașterea fetiței, de ce ar
(III) de MIHAELA ALEXANDRA RAŞCU în ediţia nr. 1468 din 07 ianuarie 2015 [Corola-blog/BlogPost/376652_a_377981]
-
s-au luat datele din buletinul de identitate, am luat armele cu seria trecută pe același tabel și când s-a ajuns la distribuirea încărcătoarele, mai mulți ne-am opus. Știam ce înseamnă un cartuș pe țeavă! Unii, însă, țipau disperați să se dea cartușe. Nu știu, nici astăzi, dacă erau dintre cei care luaserăm arme! Mă tem că nu! Rațiunea a învins și am stabilit un traseu de distribuire rapidă a muniției, în momentul în care securiștii ajungeau la regimentul
TABLETA DE WEEKEND (94): O INVITAŢIE ŞI TREI RĂSPUNSURI de SERGIU GĂBUREAC în ediţia nr. 1451 din 21 decembrie 2014 [Corola-blog/BlogPost/376695_a_378024]
-
leucemie. Fără prea multă publicitate prin mijloace media. Astăzi, acest copil este bine, merge la școală, este un elev excepțional și se bucură de viață alături de familia sa. M-a impresionat povestea unei dăscălițe din Dolj, o poveste tristă și disperată despre care am aflat... de pe Facebook, grație eforturilor unor prieteni dragi din țară și străinătate care se străduiesc să o ajute. Doamna Marinela Stoian din București mi-a confirmat veridicitatea și gravitatea cazului și am luat decizia de a transmite
GEORGETA RESTEMAN [Corola-blog/BlogPost/374945_a_376274]
-
leucemie. Fără prea multă publicitate prin mijloace media. Astăzi, acest copil este bine, merge la școală, este un elev excepțional și se bucură de viață alături de familia sa. M-a impresionat povestea unei dăscălițe din Dolj, o poveste tristă și disperată despre care am aflat... de pe Facebook, grație eforturilor unor prieteni dragi din țară și străinătate care se străduiesc să o ajute. Doamna Marinela Stoian din București mi-a confirmat veridicitatea și gravitatea cazului și am luat decizia de a transmite
GEORGETA RESTEMAN [Corola-blog/BlogPost/374945_a_376274]