3,349 matches
-
gătit. Avea ciorbă, mâncare de zarzavat cu carne, un fel de ghiveci măcelăresc, salată de vinete, brânză și unt. L-am întrebat cine îi gătește. - Eu, mi-a răspuns el dând capul într-o parte, ironic la adresa cui l-ar disprețui și nu fără mândrie. Cei mai buni bucătari sunt tot bărbații, aici la București, în lumea civilizată. Numai țăranii consideră că bucătăria e treaba muierii și tot ce face în acest sens un țăran ține de măcelărie: taie un porc
Viața ca o pradă by Marin Preda [Corola-publishinghouse/Imaginative/295611_a_296940]
-
era cealaltă persoană. Fereastra taxiului se lăsă în jos și, pentru o clipă, se ivi un chip. Bărbatul din taxi era Laurence. Capitolul 22 Acum că avea dovada înaintea ochilor, totul era atât de limpede. Motivul pentru care Jack îl disprețuia pe Laurence și Laurence îl ura pe Jack. Faptul că Jack cunoștea atât de bine clinica. Cu Laurence avusese Camilla aventura cu atâția ani în urmă. Și, judecând după ceea ce se petrecuse în ei, continua și acum. Cum putuse Laurence
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2261_a_3586]
-
după ce-și bea cafeaua, adormea în jâlț gândindu-se la galițele lui colorate. Alți vecini erau: Th.Th. Gavrilescu, grefierul, care totdeauna, după ce lua leafa, se întorcea în trăsură cu capu-n piept; Ioniță Mărculescu, secretarul primăriei, care era mai disprețuit dintre toți, din pricină că la dânsul în casă cânta găina, adică cucoana Frosa, subțirică, frumușică și iute ca un spiriduș; cuconu Toader Lascarache, ofițerul stării civile, însurat la tinereță, cu bătrâneța moașei Maria, unguroaică de neam, care-l bănuia totdeauna că
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2100_a_3425]
-
lui un exces. Poate chiar din pricina unor excese eșuaseră acolo. Bătrânețea și împrejurările îi ticăloșiseră pe unii sau îi siliseră să pară ușor ridicoli, însă, trebuia să recunosc, eu n-aveam nici o calitate care să-mi dea dreptul să-i disprețuiesc. Fiecare dintre ei tânjea în secret după ceva. Dominic tânjea după o uniformă cu fireturi. Anton tânjea după un proces; când se gândea la asta se îndrepta din spate, devenea marțial și parcă nici proteza nu-i mai jucă în
Un om norocos by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295605_a_296934]
-
să mă urc din nou pe acoperiș, dar îmi era lehamite. Puteam să jur că știam dinainte dialogul: "S-a dus leguma?" S-a dus, dragule". Dacă aș povesti cuiva ce se întîmplă nu m-ar crede. Sau m-ar disprețui. Poate și merit. 25 mai N-am plecat la salină. Deocamdată. Dorm noaptea la dispensar. Ai mei nu știu nimic și nici nu vreau să le spun. Destul că lor le datorez această "fericire". Dealtfel, dacă n-ar fi spaima
Un om norocos by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295605_a_296934]
-
licărire de luciditate, simțind nevoia să murdăresc totul, să nu mai am nimic curat, am silit-o să facă dragoste cu mine. Cred că în seara aceea Martei i-a fost și teamă și scârbă. Bănuiesc că m-a și disprețuit. În loc să-i apăr onoarea, mă făcusem de râs purtîndu-mă ca o cârpă la cafenea. Avea de ce râde cătunul. A fost prima oară când Marta n-a mai venit cu mine până la poartă. Îmi trecuse beția când m-am întors la
Un om norocos by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295605_a_296934]
-
care te privește fără să zică nimic. A început să plouă mărunt, părul lui Vecu se udă, i se lipește de frunte, de ceafă, de urechi. Brusc, bătrânul se desprinde din împietrire, te scuipă, pentru că l-ai jignit? pentru că te disprețuiește?, și pleacă legănîndu-și în ploaie silueta deșirată. Scuipatul lui, cleios și galben, ți s-a lipit de obraz, ca un vierme, lângă gură. Te ștergi încet, aproape paralizat de surpriză; altfel ar trebui să fugi după Vecu și să-l
Un om norocos by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295605_a_296934]
-
Vrem să Te concurăm, uitând că Tu ai plătit cu singurătatea Ta absolută gustul funebru al puterii absolute. Da, nu mă feresc să recunosc că drama mea e drama renunțării la mediocritate. Am vrut să devin neapărat "cineva" și am disprețuit fericirea "oarecare". Asta încă de pe vremea când am refuzat să mă joc cu pisicile și mi-am umplut camera cu poze de lei și pantere, cu "gunoaiele" pe care tata vroia să le măture de pe pereți ca să mă vâre cu
Un om norocos by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295605_a_296934]
-
corpul și ceva gelatinos în slăbiciunea lui; o frică moale care îi aburea privirea, dîndu-i o nesiguranță de miop. Ceva mai devreme îl zărisem pe coridor, ridicând brațele afectuos și slugarnic spre Aristide. Dacă n-aș fi știut cât îl disprețuia, aș fi putut crede că-l bântuiau cine știe ce porniri rușinoase. În realitate, se agăța de cine putea; instinctul lui de conservare intrase în panică. L-am repezit iritat. ― Dacă nu te țin nervii, du-te și le spune că regreți
Un om norocos by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295605_a_296934]
-
corecție, a trebuit să vă supuneți. Când v-au condamnat la închisoare, a trebuit să mergeți într-o celulă. Eu nu sânt decât executorul unei sentințe. Îmi pare rău, dar n-am ce face." "Bine, dar și dumneata, Ehoan, îl disprețuiești, mi se pare, pe Mopsul. Atunci de ce îl asculți?" Hingherul mă privi lung înainte de a-mi răspunde: "Eu pot să-i disprețuiesc pe fiecare în parte, dar împreună, strânși într-un tribunal, înseamnă legea". Dar dacă legea ți-ar cere
Un om norocos by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295605_a_296934]
-
decât executorul unei sentințe. Îmi pare rău, dar n-am ce face." "Bine, dar și dumneata, Ehoan, îl disprețuiești, mi se pare, pe Mopsul. Atunci de ce îl asculți?" Hingherul mă privi lung înainte de a-mi răspunde: "Eu pot să-i disprețuiesc pe fiecare în parte, dar împreună, strânși într-un tribunal, înseamnă legea". Dar dacă legea ți-ar cere să omori un cîine?" l-am încercat. N-a ezitat deloc: "Aș încălca legea". Și abia atunci m-am revoltat. "Eu valorez
Un om norocos by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295605_a_296934]
-
pot să mă laud că eu am publicat-o în Franța, în Les Cahiers de l’Est, pentru prima oară; am mână norocoasă!?). Atunci de ce nu, la noi, Angela Marinescu sau Marta Petreu?... Femeile mai au o calitate, deloc de disprețuit: trăiesc mai mult! E adevărat, eu fiind ecologist și feminist înrăit, poate că n-am un unghi just, obiectiv de abordare a problemei. Dar să știți că și suedezii sunt destul de ecologiști de felul lor. Și destul de feminiști... Cotidianul, 20-21
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1891_a_3216]
-
Americanii sunt printre noi. Putem vorbi cu ei pe englezește. Problema e că acum nu știm dacă o să mai existe NATO. Sunt unii care zic că oricum nu mai servește la nimic. Ca și ONU! Avea dreptate De Gaulle să disprețuiască ONU. Vorbea ca un american, marele Charles. — Așa e, se însuflețește Pastenague. La fel e și Bush. Ca De Gaulle! Are o forță de caracter extraordinară. Și în plus are America la dispoziția lui. Armele cele mai perfecționate. Bombardierele B-52
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1891_a_3216]
-
prevăzut pentru ca fumătorul să își așeze țigara încă aprinsă? Probabil că mulți dintre noi nici nu și-au pus problema că și "așa ceva" poate purta un nume. Ei bine, japonezii și-au pus-o. Există, cred, limbi mai leneșe, care, disprețuind aristocratic zelul ingineresc de a clasifica și schematiza, plutesc într-o vagă legănare asupra lucrurilor, recurgând, de multe ori, în loc de a le numi cu precizie, la expresii gen "asta, lucrul, chestia aia" (în franceză, ce truc-là). O altă consecință, mult
Darurile zeiţei Amaterasu by Roxana Ghiţă, Cătălin Ghiţă [Corola-publishinghouse/Imaginative/1390_a_2632]
-
de țigări. După cum anticipasem, nu mă aflam printre cei selectați. Însă Mili reușise. Era mândră, cu ochii scânteietori, sfidând privirile sfredelitoare ale prietenelor mele. Eu n-am putut s-o urăsc, deși eșecul mă tulburase. Aș fi dorit măcar să o disprețuiesc, în schimb o admiram pentru tot ceea ce eu nu eram în stare să fiu. La plecare, pe scările înguste din culise, am zărit-o. Când am trecut una pe lângă cealaltă, am felicitat-o. Atunci m-a prins de mână și
Ficţiuni reale by ed.: Florin Piersic jr. () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1342_a_2714]
-
în jur și s-ar fi lăsat acaparat, cum spunea, de ceea ce alții numeau „probleme publice“, iar acestea îi înghițeau viața lăuntrică. Temându-se, pentru că fără viața asta știa că va deveni un automat sau asemenea celor pe care îi disprețuia pentru că le era frică să gândească, urau ideile, deși voiau să pară numai de ele preocupați. De parcă n-ar fi vrut să fie contaminat, pentru că în felul acesta și-ar pierde orice speranță sau credință, și se năștea un zbucium
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1927_a_3252]
-
spiritul de muncă colectivă, nu există un colegiu de redacție, nu există conducere colectivă, nu ne întâlneam decât în ședințele de sumar, în rest, orice hotărâre era luată de un singur om - el, redactorul-șef. Un asemenea stil de muncă disprețuind într-atât consultarea, opiniile colegilor n-am întâlnit decât la un singur om, care și el a fost redactor-șef al acestei reviste, cu ani în urmă. Într-o asemenea atmosferă, nu mă mir că au izbucnit cazuri de indisciplină
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1927_a_3252]
-
făcea cu noul său prieten Mititelu - gândind toate astea și zicându-și chiar și în gând ohooo, dar încă și mai multe cu glas tare.) Ohooo! Nu despre certuri e vorba, cât despre indiferența care nu poate fi decât de disprețuit pentru soarta celui apropiat. „Adică, vorbește deschis - zicea Ileana Roman - nu pricep. Ce ți-a făcut?“ Nu cine știe ce, ce rost ar avea să mă plâng? Numai că n-ar mișca un deget pentru careva de la care n-ar obține el
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1927_a_3252]
-
femeii, pentru cedarea față de instinct, pentru efemerul relațiilor sexuale, pentru goliciunea de după satisfacerea instinctelor animalice; dar această milă sau „înțelegere“ superioară era mult prea asemănătoare disprețului nemărturisit. Și contradicția continua să se nască din ea însăși: dorea ceea ce ajungea să disprețuiască și disprețuia cu cât dorea mai mult. Începând cu el însuși. Îi acorda trupului ceea ce îi cerea, disprețuindu-l și îndată uitând sau întorcându-se la muncă, și graba aceasta prea semăna a dorință de uitare și a căință. Înțelegea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1927_a_3252]
-
cedarea față de instinct, pentru efemerul relațiilor sexuale, pentru goliciunea de după satisfacerea instinctelor animalice; dar această milă sau „înțelegere“ superioară era mult prea asemănătoare disprețului nemărturisit. Și contradicția continua să se nască din ea însăși: dorea ceea ce ajungea să disprețuiască și disprețuia cu cât dorea mai mult. Începând cu el însuși. Îi acorda trupului ceea ce îi cerea, disprețuindu-l și îndată uitând sau întorcându-se la muncă, și graba aceasta prea semăna a dorință de uitare și a căință. Înțelegea ca pe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1927_a_3252]
-
sau „înțelegere“ superioară era mult prea asemănătoare disprețului nemărturisit. Și contradicția continua să se nască din ea însăși: dorea ceea ce ajungea să disprețuiască și disprețuia cu cât dorea mai mult. Începând cu el însuși. Îi acorda trupului ceea ce îi cerea, disprețuindu-l și îndată uitând sau întorcându-se la muncă, și graba aceasta prea semăna a dorință de uitare și a căință. Înțelegea ca pe o pierdere clipa acordată trupului, necesară, își zicea, totuși o pierdere pentru spiritul ce trebuie să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1927_a_3252]
-
cum făcea mătușă-mea. Întotdeauna l-am bănuit că e mult mai bun la suflet decât se arată și că poartă o mască, nu pricepeam de ce, mi-am zis că mătușă-mea e de vină și atunci am început să disprețuiesc, așa, fără rost, toate femeile. Acum n-aș mai face-o, dar acum e târziu și acum n-am prietene... Împlinisem șaptesprezece sau optsprezece ani și i-a intrat în cap dintr-odată că trebuie să mă căpătuiesc și să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1927_a_3252]
-
de parcă nimic nu făcuse, i-am jucat și eu jocul ăsta. Îl uram. M-am închis în mine. Am evitat bărbații, o vreme am crezut că toți sunt la fel. Dar nu puteam să am nici prietene, mă obișnuisem să disprețuiesc toate femeile, cum făcusem cu mătușă-mea, nu vor decât să se mărite, clănțăne toată ziua despre una și alta, e un gol în ele și în jurul lor. Mă disprețuiam și pe mine, nu eram cu nimic mai brează. Apoi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1927_a_3252]
-
Dar nu puteam să am nici prietene, mă obișnuisem să disprețuiesc toate femeile, cum făcusem cu mătușă-mea, nu vor decât să se mărite, clănțăne toată ziua despre una și alta, e un gol în ele și în jurul lor. Mă disprețuiam și pe mine, nu eram cu nimic mai brează. Apoi într-o zi mi-am zis: până aici, fetițo, unde-ai să ajungi? Mi-am spus din nou, cum știusem foarte bine înainte, că viața mea are un rost, și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1927_a_3252]
-
la care el încă n-a ajuns. Îl admir, pentru asta. Dar mă și tem și mă înfurii. Pentru mine argumentul hotărâtor e că iubirea superioară nu trebuie coruptă de așteptare și de un țel unic în viață. M-ar disprețui poate, dacă ar citi asta. Pentru că se închipuie plin de vitalitate, înțelept, matur, sigur pe el. Dar ceva nu e în regulă. O fire nefericită care vrea să ajungă să scrie despre frământările lui și ale altora și care nu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1927_a_3252]