3,853 matches
-
Destul! Și Eugenia ieși cu ochii vâlvătaie și zicându-și: „Ce brute, ce brute! N-aș fi crezut-o niciodată... Ce brute!“ Și ajungând acasă, se încuie la ea în cameră și izbucni în plâns. Și trebui să se culce, doborâtă de febră. Mauricio rămase câteva clipe ca buimăcit; își reveni însă curând, își aprinse o țigaretă, ieși la plimbare și-i făcu un compliment primei tinere distinse care trecu pe lângă el. Și-n seara aceea vorbea cu un prieten despre
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1900_a_3225]
-
mare. Nu era un bărbat masiv, poate cu un cap mai scund ca mine și mai slab cu vreo 15 kilograme. Îmi imaginam picioarele lui sub birou, atârnând la câțiva centimetri de podea, sprintene și neajutorate totodată. Puteam să îl dobor cu ușurință. Se întinse după un carnețel galben și alese un creion din cele câteva înghesuite într-o vază etruscă. Biroul era la fel de aglomerat ca o casă de amanet. Se găseau acolo instrumentele meseriei lui: hârtia și creionul după care
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2025_a_3350]
-
De aceea nu văzuseră ei niciodată „ce făceau ăia acolo“, cum bătrânul Silen își înălța flautul peste lâna creață a bărbii, menada își sfâșia cutele drepte și ieșea din rochie, cum lupta Hercule, și frângea cornul unui zeu al râului, dobora mistrețul, învingea uriașii și din priveliștea pozelor de pe vase rămâneam cu un gust care mă făcea să bănuiesc că ceva din acele lucruri trebuia să se afle și în prezent. În timpul unei vizite la „Strada grădinii“, cu puțin timp înainte
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2294_a_3619]
-
cu toate astea își doreau să fie departe, afară, pe front. La fel ca mine, ei voiau să trăiască, pe cât se poate, neînfricați, în mijlocul primejdiilor, să scufunde navă după navă, să scoată din luptă tanc inamic după tanc inamic, să doboare de pe cer, din cel mai nou tip de Messerschmitt, bombardierele dușmane care ne terorizau. Dar, după Stalingrad, fronturile erau pretutindeni în retragere. Cel care, asemenea unchiului meu Friedel, urmărea situația cu ace cu gămălii colorate pe hărți mărite special și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1899_a_3224]
-
Nimeni nu era mai rezistent la alergarea pe distanțe lungi și mai curajos la săritura peste gropile înnoroite. Nici unul nu era atât de sprinten atunci când trebuia să ne cățărăm un perete abrupt. Cincizeci de genuflexiuni făcea fără să obosească. Să doboare recorduri la orice fel de competiții ar fi fost ușor pentru el. Nimic, nici o mustrare nu-i întuneca imaginea. Dar a ajuns să se transforme într-o adevărată excepție, al cărei nume și prenume îmi sunt ca și șterse din
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1899_a_3224]
-
îndemnând la rezistență. Ca rezervă, ascunsă între saltea și scândurile priciului, ea urma să completeze rația mea zilnică. Atât de econom eram, pentru a-mi limita cât de cât foamea. În seara următoare, când coloana noastră s-a întors de la doborât copaci, nu mai era nici o firimitură din pâine și nici urmă de ziarul în care fusese împachetată. Caporalul care-mi ajutase la prăjitul pâinii de porumb și căruia îi revenea pentru asta un sfert din pâine, a raportat la bâtrânul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1899_a_3224]
-
care au luat naștere în timpul prizonieratului său la englezi: peisaje de parc în tonuri deschise, dozate parcimonios. Mai târziu, când ne-am împrietenit, după trei-patru păhărele de rachiu dublu rafinat vorbea despre anii pierduți, se lăsa cuprins de mânie și dobora cu muchia palmei, în locul vinovaților, consumatori inofensivi. În timpul călătoriei la început, nu am schimbat prea multe cuvinte. Oare am dormit? Greu de crezut. Exista cumva în trenul interzonal un vagon-restaurant Mitropa? Nu. O dată - eram deja în Saxonia Inferioară, acoperită de zăpadă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1899_a_3224]
-
care făcea portretu groazii, a pudrat cafeaua c-un prăfșor verzuliu. După ce-a Împlinit misiunea, s-a dus cum a venit, făr’ să atenteze la cornuri, pudrate și ele. Pă loc am suspicionat că complota să-și elimine nepoata, doborâtă dă fatalitate, nainte dă vreme. Am rămas și nu șteam de visasem or nu. La o famelie așa unită și baștană ca alde Grandvilliers nu-i stă În obicei așa chestii-trestii! Mi-am pus frână la spaime ș-am dat
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1894_a_3219]
-
făcută lui Gomensoro va fi - ce să-i faci?! - și ultima. Dialogul cordial cu prietenul și maestrul nu se va mai reînnoda cu altă ocazie, cel puțin pe acest mal al lagunei Stigia. Câteva luni după aceea, Parcele l-au doborât În quinta lui din Maschwitz. Ni se spune că, respingând orice act care ar fi necesitat o minimă opțiune, Gomensoro a amalgamat Într-un butoi numele colaboratorilor și, la tombola aia, de câștigat am câștigat eu. Mi-a revenit o
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1894_a_3219]
-
rămăne și în tine. De tine nu te protejează nimeni. Nu scapi nici în deșert, nici în adînc, la fundul mării. În jur, toată lumea fuge de moarte. Cînd boala începe să apară, o spaimă care se înfige în viscere îi doboară pe ceilalți. Spaima de ce vor face ei. Elena e îngrozită de nenorocirea iminentă, de cum va fi nevoită să procedeze. Prevede cu oroare ritul funebru, condoleantele, parastasul. Și-apoi o viață în care să suporte cu decență pierderea. Asta e problema
CELSIUS: 41,1˚. In: Celsius : 41.1 by Victor Cojocaru () [Corola-publishinghouse/Imaginative/464_a_721]
-
bucura alinarea ființei alăturate, cum să nui sparg frăgezimea de porțelan? Păcat că Doctorul a plecat. Aș fi voit să-l întreb, din nou, cum trebuie să iubesc ca să nu distrug? Se vede că injecția lui a fost inutilă. Adorm doborît de oboseală și mă trezește gîndul cum îi trezește pe isihaști, din somn, rugăciunea. 16 Liniște. Firească, blîndă, nevătămătoare. Scriitorul V. privesc calm la cele din jur și normalitatea peisajului vine să mă aline. Oameni, întîmplări, încrîncenările altora le privesc
CELSIUS: 41,1˚. In: Celsius : 41.1 by Victor Cojocaru () [Corola-publishinghouse/Imaginative/464_a_721]
-
era sora lui cea mai mică, iar tata trebuia să facă față majorității crizelor ei alcoolice. Când era dată afară de la serviciu fiindcă era beată, primul lucru pe care îl făcea era să-l sune pe tata. Când a fost doborâtă de un biciclist fiindcă rătăcea beată pe drum în mijlocul nopții, la cine a sunat poliția? Exact. La tata. Sunt bani aruncați pe apa sâmbetei, am gândit eu. Sunt bani aruncați pe apa sâmbetei, a spus tata foarte serios. Bani pe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2114_a_3439]
-
ortaci sar din el și-ncep să alerge cu toată viteza Înapoi, spre Nottara, cu bastoanele ridicate. Se reped spre un tînăr care se pare că la trecerea mașinilor ar fi strigat huo, Îl Încercuiesc și-n cîteva secunde Îl doboară. Coboară alți cinci. Apoi Încă vreo zece. Acum s-au strîns În jur de douăzeci de creații ale lui Dumnezeu care muncesc și luptă, la care se adaugă mulți cetățeni pașnici. Lovesc cu sete, cu cruzime, cu ce pot. Fără
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1995_a_3320]
-
să producă un film despre sfîrșitul lumii, Hollywood-ul ar cheltui sute de milioane de francklini, ar arăta cutremure, inundații și alte catastrofe, barca lui Noe, răsturnînd copaci, autobuze, spitale, unde stau ascunse gata să nască o sumedenie de mame, ar doborî poduri, schele, stîlpi de telegraf, trenuri de mare viteză, nu s-ar gîndi În nici un caz la un film intimist, n-ar pricepe de ce intimist și-ar pulveriza În cîteva minute de proiecție zeci de elicoptere, avioane cu pasageri speriați
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1995_a_3320]
-
toți eroii sînt mai vulnerabili chiar decît Ahile, suferă din pricina faptului că-s alcătuiți din carne și oase, au călcîie, bătături, le curge sînge. Săgeata lui Paris, un virus, un laser, un ac de siguranță, un tanc, orice Îi poate doborî. A fost nevoie să vină cu vaporul pe pămîntul făgăduinței Însuși Verhoeven ca să rezolve problema. DÎnsul a creat, cu idei puține și sponsori mulți, ceva În sfîrșit indestructibil, și anume un robocop, care reprezintă un polițist onest ucis de curînd
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1995_a_3320]
-
pentru ca acțiunea să prindă și la consumatorii de pentium, cuirasatul are-n creier un computer ce-i permite printre altele, nu prea multe, să localizeze, să scaneze și să dibuie electronic punctele vitale ale țintelor omenești infractoare, pe care le doboară, după semnal, cu pistolul mare. S-a vorbit mult la vremea respectivă despre violența acestei capodopere. Nimic mai fals. Nu este o violență În stare să sperie ori să bage la idei pe cineva. SÎnt Împrăștiați pe toate dublele atîția
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1995_a_3320]
-
așteaptă oare cu degetul pe trăgaci? Împușcături. Din curte: gloanțe de mare calibru, care rupeau hălci din pereți. Unul dintre ele Îl nimeri pe Meeks În picior. Un altul Îi șterse spinarea. Se lungi la podea. Proiectilele continuau să vină, doborînd ușa, și el se pomeni exact În bătaia gloanțelor. Împușcăturile Încetară. Meeks Își piti pistoalele sub piept și se Întinse la podea, făcînd pe mortul. Clipele se scurgeau chinuitor de Încet. Intrară patru bărbați cu puștile În mînă. Șoapte. „E
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2036_a_3361]
-
să Încetezi! Mexicanul Îi trase un șut puternic În boașe. Bud se chirci, lipit de gratii. Puștiul se năpusti afară din celulă, dar se izbi de Vincennes. Un Jack Tomberon șocat - sacoul lui din cașmir se murdărise de sînge. Îl doborî pe golan cu un dublu croșeu executat ca la carte. Exley ieși În fugă din blocul de detenție. Urlete, strigăte, țipete - mai rău decît o mie de sirene de cod 3. Stens scoase la iveală o sticloanță de gin. Bud
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2036_a_3361]
-
mîța nenorocita aia de limbă, poponarule? Ed apăsă trăgaciul: o dată, de două ori. Gloanțele Îl secerară pe Coates. Recul. Ed se propti de cadrul ușii și ochi. Fontaine și Navarette se ridicară În picioare, zbierînd. Ed APĂSĂ trăgaciul și Îi doborî cu o singură salvă. Recul foarte puternic: jumătate din peretele din spate căzu. SÎngele țîșni din belșug. Ed se Împiedică și se șterse la ochi. Îl văzu pe Jones Încercînd să ajungă la lift. Alergă după el, alunecă, se Împiedică
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2036_a_3361]
-
tot timpul, acoperind orice discuție. Verifică pereții și tavanul, În căutarea altor conducte - nimic -, apoi zona din jurul gurii de ventilație. Umplutură de ipsos aplicată neuniform și ciuruită de găuri subțiri chiar lîngă capacul de protecție. Izbi cu ciocanul pînă cînd doborî jumătate de tencuială și văzu bălăngănindu-se la capătul unei sîrme un mic microfon Învelit În ghips. Firul Îi scăpă din mînă, tras Înapoi În zid. Peste cinci secunde Goddard era acolo și ținea În mînă firul, legat de un
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2036_a_3361]
-
Cooley se uita În ochii lui. Simți miros de fum de țigară și Îl văzu pe Dudley În cadrul ușii. — Vise urîte, flăcău? Te-ai cam zvîrcolit. Un coșmar: Inez chinuită de presă - din vina lui, pentru ce făcuse ca să-l doboare pe Exley. — Flăcău, cînd dormi, Îmi amintești de fiicele mele. Și știi că țin la fel de mult și la tine. Transpirase. Făcuse leoarcă așternutul. — Care e misiunea? Ce urmează? Urmează să asculți ce-ți zic. Mă ocup de mult de restrîngerea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2036_a_3361]
-
pe care nu-l cunosc. Mai treci pe aici săptămîna viitoare și scrie-mi cînd capeți un pic de creier. — Așa deci? — Neanderthal, dacă știam, ascundeam eu așa ceva de un bătăuș ca tine? Bud Îi arse un șut și-l doborî de pe scaun. Penzler lovi podeaua, Scaunul se Învîrti și apoi căzu. Bud Întinse mîna sub birou și scoase de-acolo o boccea legată cu sfoară. Un picior pe ea, nodul smuls: cămăși curate, negre, de cowboy. Penzler se ridică În
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2036_a_3361]
-
de pușcăriaș. — Biroul Șerifului. Identificați-vă cu parola! Liniște, apoi un fals țipăt de pasăre. Oamenii cu gazele aruncară grenadele În ferestre. Acestea sparseră geamurile și lunecară printre bare. Pușcașii luară cu asalt vagonul al treilea. Traseră În plin și doborîră ușa. Fum, țipete. Cineva strigă: — Acum! Fumul ieșea prin ușă. Oameni În kaki alergau prin el. Un lunetist nimeri un tip, dar cineva strigă: — Nu, sînt ai noștri! Polițiștii se năpustiră În vagon - măștile pe față, puștile ridicate. Jack Îl
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2036_a_3361]
-
măștile pe față, puștile ridicate. Jack Îl apucă pe Bud de braț. — Nu sînt În vagonul ăla! Bud alergă și ajunse la vagonul al patrulea. Deschise ușa. Un gardian mort chiar lîngă ușă, deținuți alergînd alandala. Bud trase, Încărcă, trase. Doborî trei. Cineva Îl luă la țintă cu un pistol. Bud Încărcă, trase, rată - o ladă de lîngă om explodă. Jack sări pe platformă. Pușcăriașul apăsă pe trăgaci. Jack primi glonțul În față, se răsuci și căzu pe șine. Trăgătorul o
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2036_a_3361]
-
Elena Marin Alexe Pe unde-mi calcă piciorul Mă strecor cu binișorul Vântul să mă înconjoare Noaptea să nu mă doboare Cât o fi iarna de lungă Lacrima să nu m-ajungă Tristețea să nu mă doară De-o fi zi sau de-o fi seară Mâna Ta să mă susțină Peste ochi toarnă-mi lumină Iartă-mi gândurile rele Urcă
Drumul inimii by Elena Marin Alexe () [Corola-publishinghouse/Imaginative/83313_a_84638]