6,536 matches
-
legat de fenomenul „fetișismului“, în cadrul căruia mărfurile sunt lucruri al căror caracter real este obturat de relații de ordin „metafizic“ între entități multiple de ordin social și istoric. Această iluzie transcendentală a mărfii stă, mai departe, la baza sistemelor de dominație socială și este eliminată doar odată cu modificarea formelor de producție. Pentru Benjamin, marfa păstrează caracterul „mistic“ pe care îl avea la Marx. Lucrurile secolului al XIX-lea au un caracter fan tasmagoric, în măsura în care ele ascund, traduc, redefinesc continuu relația dintre
City Lights: despre experienţă la Walter Benjamin by Ioan Alexandru Tofan () [Corola-publishinghouse/Science/1346_a_2383]
-
și, concomitent, actualizează po ten țialitățile conținute în memoria colectivă a marilor bulevarde pe care le parcurge. Prin urmare, actul său epistemologic suportă o determinare eschatologică, în sensul schițat mai sus. În plus, prin modul în care aceeași cunoaștere dislocă dominația unor anumite forme sociale, reevaluează marginalitatea și descoperă rebuturile lăsate în urmă de progresul amețitor al epocii îi conferă o funcție politică importantă. Mai degrabă decât a vedea, în această tensiune, o pluralitate de discursuri eterogene, se poate vorbi la
City Lights: despre experienţă la Walter Benjamin by Ioan Alexandru Tofan () [Corola-publishinghouse/Science/1346_a_2383]
-
rememorarea copilăriei berlineze are pentru Benjamin rolul de a asuma și a accentua această pierdere. Regăsim în Copilărie berlineză..., fragmentare, gesturile esențiale ale experienței urbane pe care am încercat s-o descriu până în acest moment: gestul critic al ieșirii de sub dominația mamei (și a cartierului burghez care întregea această dominație); gestul recuperator al colecționarului, care nu vizează noul, ci „înnoirea vechiului“ (das Alte zu erneuern)“; gestul dialectic al cunoașterii, prin care orașul capătă un chip, iar materia lucrurilor devine urmă și
City Lights: despre experienţă la Walter Benjamin by Ioan Alexandru Tofan () [Corola-publishinghouse/Science/1346_a_2383]
-
asuma și a accentua această pierdere. Regăsim în Copilărie berlineză..., fragmentare, gesturile esențiale ale experienței urbane pe care am încercat s-o descriu până în acest moment: gestul critic al ieșirii de sub dominația mamei (și a cartierului burghez care întregea această dominație); gestul recuperator al colecționarului, care nu vizează noul, ci „înnoirea vechiului“ (das Alte zu erneuern)“; gestul dialectic al cunoașterii, prin care orașul capătă un chip, iar materia lucrurilor devine urmă și dovadă autentică a originii lor. O altă taină a
City Lights: despre experienţă la Walter Benjamin by Ioan Alexandru Tofan () [Corola-publishinghouse/Science/1346_a_2383]
-
cu teme mai sofisticate. Așa s-a întâmplat în 2002 cu hotelul Desert Passage, în locul căruia s-a construit cazinoul-hotel Le Rêve. Istoria, după cum susține Benjamin, s-a dovedit a fi discontinuă, și conceptul de dezvoltare a devenit bază pentru dominația tehnologică în orașul tematic. Clădirile nu sunt construite ca să dureze; atunci când imaginația concepe ceva nou, pus în practică de tehnologie, clădirile recent ridicate devin demodate și, paradoxal, încetează să mai reprezinte o valoare istorică. Las Vegas-ul trăiește numai în
Efectul de bumerang: eseuri despre cultura populară americană a secolul XX by Adina Ciugureanu [Corola-publishinghouse/Science/1423_a_2665]
-
culturale, antropologice, etice, politice și religioase au fost neglijate. Aceasta poate explica atenția concentrată asupra dezvoltării tehnologice și, în general, asupra valorilor pragmatice în America de Nord, în detrimentul valorilor culturale, filosofice și religioase (creștine, catolice) existente în America de Sud. După 500 ani de dominație europeană, modernitatea, potrivit lui Dussel, se confruntă cu propriile limite, generând criza postmodernă. Opinia sa, subiectivă, dacă ne gândim la originea argentiniană a lui Dussel, este în concordanță cu părerea altor filosofi postmoderni renumiți (marocanul Derrida, canadianul Lyotard, francezul Foucault), a
Efectul de bumerang: eseuri despre cultura populară americană a secolul XX by Adina Ciugureanu [Corola-publishinghouse/Science/1423_a_2665]
-
spre sfârșitul secolului al XIX-lea, pe fondul tensionării climatului politic internațional premergător primului război mondial, la nivelul cercurilor științifice britanice s-a început realizarea sistematică a studiilor istoricoși politico geografice privitoare atât la regiunile arabe aflate deja sub propria dominație, cât și a celor situate încă, în zona hegemoniei turcești. Stanley Lane-Poole (1854-1931), muzeograf la British Museum și profesor de studii orientale la Universitatea din Dublin, a efectuat cercetări de teren în Egiptși a întocmit o serie de lucrări cu
Lumea arabă - un spațiu geopolitic intermediar by Cezar Teclean () [Corola-publishinghouse/Science/1590_a_3040]
-
geografia umană) și Charles Chasse Vallaux. Școala franceză de geografie politică este, după cea anglo-saxonă, printre cele mai performante, evidențiindu-se în prezent câteva nuclee de cercetare cu privire la lumea arabă, axate în special asupra statelor arabe din fosta sfera de dominație franceză, în care și astăzi Parisul are multiple interese. Yves Lacoste, profesor emerit la Universitatea Paris VIII, a înființat în 1989 Institutul Francez de Geopolitică și revista de geografie și geopolitică “Hérodote” și a reintrodus în anii ’70 geopolitica în
Lumea arabă - un spațiu geopolitic intermediar by Cezar Teclean () [Corola-publishinghouse/Science/1590_a_3040]
-
de apel: Europa nu mai există. Fusesem un membru al Rezistenței și eram pe-atunci comunist. Pentru mine, pentru noi, Europa era un cuvînt mincinos. Mă împotrivisem "noii Europe" a lui Hitler. Pentru mine, bătrîna Europă era leagănul imperialismului și dominației mai curînd decît al democrației și libertății. În discursul despre umanism, rațiune și democrația europeană nu vedeam un adevăr, ci o minciună: brutalitatea înfricoșătoare a conchistadorilor din Mexic și Peru, Africa supusă sclaviei și exploatării, puterea distrugătoare a Reich-ului german
Gîndind Europa by Edgar Morin () [Corola-publishinghouse/Science/1421_a_2663]
-
canal cu gondole, deoarece "asta are un aer foarte european". Însă în întreaga Asie, în Africa și pentru toate națiile de indieni din America, Europa, percepută din secolul al XV-lea pînă la începutul secolului XX ca agresiune, cucerire și dominație, nu a căpătat încă acel chip blajin pe care europeanul îl admiră în propria-i oglindă. Europa este la fel de dificil de perceput dintr-un anumit punct al Europei, și anume Franța. Concepția noastră riscă să fie viciată de acel orgoliu
Gîndind Europa by Edgar Morin () [Corola-publishinghouse/Science/1421_a_2663]
-
speranțe privind o restaurație imperială sau teocratică, ci și prin evitarea hegemoniei unui singur stat asupra Europei. În ciuda faptului că provoacă în mod inevitabil pierderi de vieți și distrugeri masive, războaiele europene reprezintă așadar dereglări regulatoare, sau regularizări dereglate, împiedicînd dominația unui stat și restabilind echilibrul între puteri. Tendințele egocentrice ale statelor se contrabalansează în mod fluctuant. Puterea fiecăruia sporește sau scade în funcție de victorii și înfrîngeri. În exces, și unele, și celelalte creează un nou dezechilibru, care instituie noi coaliții menite
Gîndind Europa by Edgar Morin () [Corola-publishinghouse/Science/1421_a_2663]
-
și după Revoluția Franceză, modelul inițial pe baza căruia popoarele risipite în mini-state sau aservite în cadrul Imperiilor (austriac, țarist, otoman) se vor organiza sau vor fi organizate în state-națiuni. Astfel, Serbia (1815), Grecia (1830) sau România (1857) se eliberează de sub dominația turcească, Belgia se separă de Olanda (1830), Italia și Germania mai ales își readuc laolaltă teritoriile în urma acțiunii energice a unei monarhii excentrice (1860-1870). Întreg sistemul "concertului" european, mai mult sau mai puțin regularizat în secolul al XVIII-lea, se
Gîndind Europa by Edgar Morin () [Corola-publishinghouse/Science/1421_a_2663]
-
persoanelor pe timp de război îi succede mobilizarea generală. Economiei deschise îi succed, și asta încă din perioada de pace, economia închisă și războiul economic. Înmulțirea statelor-națiune europene și deșteptarea generalizată a naționalităților, care năzuiesc să se elibereze de sub o dominație străină, multiplică sursele de conflict, extinzîndu-le către estul balcanic, unde se creează focare endemice de război. Apogeul și Abisul După căderea lui Napoleon I, "concertul european" a putut fi restabilit pentru o vreme, însă sub forma unui jug monarhic impus
Gîndind Europa by Edgar Morin () [Corola-publishinghouse/Science/1421_a_2663]
-
împart sfîșiind bucăți din ea. De aceea, pentru toate popoarele de pe alte continente este o certitudine că Europa întruchipează cel mai mare agresor al Timpurilor moderne, fapt care rămîne și astăzi nebănuit de conștiința multor europeni. În acest climat de dominație asupra lumii se va dezlănțui nebunia care îi va împinge pe Dominatori către sinucidere. Tocmai Apogeul puterii europene este, în mod necesar, stadiul ultim dinaintea Abisului. De fapt, statele nu sînt atît "monștri reci", cît monștri smintiți. Ele au devenit
Gîndind Europa by Edgar Morin () [Corola-publishinghouse/Science/1421_a_2663]
-
universal, valabil pentru toți oamenii, și eurocentrismul său de facto. Va ocoli această contradicție atîta vreme cît va considera omul european ca fiind omul adult împlinit, în raport cu omul incomplet al civilizațiilor "înapoiate" și "primitive". El va reuși să justifice astfel dominația colonială, distrugerea culturilor milenare, ca și judicioasa eradicare a erorilor, prejudecăților și superstițiilor, necesară introducerii adevăratei civilizații. Umanismul european a atins apogeul la finele secolului trecut. Europa imperialistă își impune dominația asupra lumii, însă Europa culturală își închipuie că aduce
Gîndind Europa by Edgar Morin () [Corola-publishinghouse/Science/1421_a_2663]
-
înapoiate" și "primitive". El va reuși să justifice astfel dominația colonială, distrugerea culturilor milenare, ca și judicioasa eradicare a erorilor, prejudecăților și superstițiilor, necesară introducerii adevăratei civilizații. Umanismul european a atins apogeul la finele secolului trecut. Europa imperialistă își impune dominația asupra lumii, însă Europa culturală își închipuie că aduce Lumii civilizația și progresul. Este momentul în care progresul civilizației și progresul științei par indisolubil legate, în care triumful Rațiunii și al Dreptului sînt înscrise în mersul Istoriei. Criza urmează îndeaproape
Gîndind Europa by Edgar Morin () [Corola-publishinghouse/Science/1421_a_2663]
-
îngrozitoare regrese săvîrșite în numele progresului Istoriei. Vede cultul unui Conducător omniscient și infailibil ofi-ciindu-se în numele științei materialiste. Vede cum raționalitatea instrumentală se eliberează de finalitățile raționale și se pune în slujba nu a Umanismului, ci a vechii Barbarii a puterii, dominației și violenței. Noile forme de barbarie, care sînt tehnicismul mărginit, birocratismul anonim, scientismul orb, se pun în slujba vechilor barbarii pentru a crea o Barbarie civilizată a cărei forță tinde către infinit... Reevaluarea rațiunii europene Toate acestea aveau să antreneze
Gîndind Europa by Edgar Morin () [Corola-publishinghouse/Science/1421_a_2663]
-
este universal. Grecia a creat discursul rațional. Europa a produs rațiunea dialogică, deopotrivă critică, constructivă și mitologică. În cuvîntul rațiune se regăsește partea cea mai bună și partea cea mai rea a culturii europene. Sub egida rațiunii s-au desfășurat dominația dezlănțuită și disprețul orb față de culturile neeuropene. Însă exercițiul raționalității este cel care ne permite să criticăm rațiunea europeană și să recunoaștem valoarea culturilor neeuropene. Această raționalitate născută în Europa este în curs de universalizare. Însă ea este cum nu
Gîndind Europa by Edgar Morin () [Corola-publishinghouse/Science/1421_a_2663]
-
arătat înclinate mai curînd să se alimenteze din imperialism decît să-i limiteze constrîngerile implacabile, și nimic nu pare să se fi schimbat. Chiar dacă Europa este dărîmată, sfîșiată, sfărîmată, prăbușită, ea rămîne în spiritul denigratorilor săi sălașul cuceririi și al dominației, potrivit unui fenomen foarte des întîlnit de histerezis psihologic, care menține prezent, împotriva tuturor evidențelor, adevărul din trecut. După același histerezis, întreținut de propaganda comunistă, Germania paralitică pare, în orice moment, gata să se ridice pentru a mărșălui în pas
Gîndind Europa by Edgar Morin () [Corola-publishinghouse/Science/1421_a_2663]
-
replierea națiunilor europene asupra continentului lor. El purifică noțiunea de Europă de aspectele sale cele mai urîte și pregătește pe nesimțite purificarea ideii de Europă, limitînd tragica ambiguitate a termenului care însemna intramuros libertate, drepturi ale omului, democrație, iar extramuros dominație, exploatare, aservire. Și totuși el a avut nevoie de timp. Căci purificarea decolonizatoare nu aduce prin ea însăși adeziunea la ideea europeană. Unii consideră chiar că un neocolonialism s-a substituit colonialismului, fără ca nimic să se schimbe în fond. Mulți
Gîndind Europa by Edgar Morin () [Corola-publishinghouse/Science/1421_a_2663]
-
istoria sa a fost doar parțial și nu îndeajuns de democratică, Europa de Vest a devenit astăzi democratică în totalitatea sa, iar toate democrațiile s-au eliberat de vechiul colonialism, ceea ce nu vrea să însemne că au fost înlăturate tutelele militare sau dominațiile econo-mice asupra țărilor colonizate în trecut. Dacă țările europene aflate sub controlul URSS nu sînt democratice, ele aspiră la această democrație. Astfel, democrația a devenit trăsătura politică a Europei la acest sfîrșit de veac. Faptul este cu atît mai însemnat
Gîndind Europa by Edgar Morin () [Corola-publishinghouse/Science/1421_a_2663]
-
ajuns în Vest. Democrația nu mai este un lucru învechit ce se cere înlocuit de socialism. Dacă acceptă regula pluralismului, socialismul însuși nu poate fi decît o extensie a democrației. Democrația nu mai este o minciună care maschează exploatarea și dominația. Deficitul de democrație, și nu prezența acesteia a favorizat dominația și exploatarea. Iluziile și înșelătoriile se asociază astăzi "socialismului real", nu democrației. Democrația este un produs ultim și fragil al națiunilor europene, însă ea corespunde în mod profund esenței dialogice
Gîndind Europa by Edgar Morin () [Corola-publishinghouse/Science/1421_a_2663]
-
ce se cere înlocuit de socialism. Dacă acceptă regula pluralismului, socialismul însuși nu poate fi decît o extensie a democrației. Democrația nu mai este o minciună care maschează exploatarea și dominația. Deficitul de democrație, și nu prezența acesteia a favorizat dominația și exploatarea. Iluziile și înșelătoriile se asociază astăzi "socialismului real", nu democrației. Democrația este un produs ultim și fragil al națiunilor europene, însă ea corespunde în mod profund esenței dialogice a culturii europene, care complementarizează opozițiile și antagonismele. Karl Popper
Gîndind Europa by Edgar Morin () [Corola-publishinghouse/Science/1421_a_2663]
-
unor specii ale democrației: liberală, socială, creștină. La polul opus, dezordinea socială generalizată, falimentul statului și dreptului ca autorități regulative, agresivitatea indivizilor depersonalizați, pulsiunea maselor, caracterizează anarhiile. În această situație, indivizii își rezolvă pe cont propriu interesele și-și impun dominația prin violență, iar o bună parte din populație suportă teroare unor minorități agresive. Între acești poli, pot fi identificate alte situații-tip. Astfel, asistăm uneori la subordonarea, pentru scurte perioade de timp, a părților de câtre întregul social și instituirea
Voturi și politici : dinamica partidelor românești în ultimele două decenii by Sergiu Gherghina () [Corola-publishinghouse/Science/1101_a_2609]
-
de câtre întregul social și instituirea unui fragil integralism societal-etatic, în cazul alianțelor naționale și coalițiilor de salvgardare publică. Mult mai frecvente sunt, însă, situațiile în care are loc subordonarea întregului social de câtre părți. Este cazul partidocrațiilor, caracterizate prin dominația oligarhiilor și a aparatelor de partid asupra întregului social, cumpărarea clientelelor politice și manipularea maselor de votanți. În sfârșit, dominarea întregului social masificat de un singur partid, partidul-stat, unicul deținător al resurselor și transformarea cetățenilor în indivizi înregimentați în societatea
Voturi și politici : dinamica partidelor românești în ultimele două decenii by Sergiu Gherghina () [Corola-publishinghouse/Science/1101_a_2609]