2,584 matches
-
au hotărât retrasarea planului urbanistic, plan ce viza așezarea noilor străzi sub forma unui arc semicerc, fiecare stradă urmând să pornească de la Dunăre și să se oprească tot la Dunăre. Astfel se prezintă și astăzi Bulevardele Cuza Vodă, Independenței și Dorobanților, dar și străzile Plevnei, Rahovei, Griviței și Ștefan cel Mare. De altfel, Brăila este unul din puținele orașe din țară care a păstrat neschimbate denumirile străzilor în ultimii 130 de ani, aceste nume nefiind schimbate nici în perioada comunistă. De
Brăila () [Corola-website/Science/296937_a_298266]
-
au fost uniți spațial, înainte de venirea sașilor, care treptat i-au despărțit cu Cetatea. Abia după 1918 li s-a permis revenirea în Șchei a brașovechenilor. Există șapte grupuri de juni, după cum urmează: Junii Tineri, Junii Curcani, Junii Bătrâni, Junii Dorobanți, Junii Albiori, Junii Roșiori și Junii Brașovecheni. Vasile Oltean in cartea Junii din Șcheii Brașovului - Monografie Istorica - menționează că: "George Barițiu, fără a semna articolul, în primul periodic brașovean, la 26 martie 1839 prezintă obiceiul junilor, asemuindu-l călușarilor, afirmații
Brașov () [Corola-website/Science/296936_a_298265]
-
următoarea componență pe partide politice: Buzăul nu are subdiviziuni administrative, dar autoritățile locale își dirijează proiectele și strategiile ținând cont de o diviziune informală pe cartiere. În Strategia 2014-2020, erau identificate următoarele cartiere ale Buzăului: Centru, Micro 12/Indepenedenței, Marghiloman, Dorobanți, Nicolae Bălcescu, Simileasca, Micro 14, Poștă, Mihai Viteazul, Pod Horticolei, Luceafărul, Broșteni și Zona Industrială. Rolul administrativ al Buzăului este acela de reședință a județului Buzău, motiv pentru care aproape toate serviciile publice la nivel de județ își au sediul
Buzău () [Corola-website/Science/296938_a_298267]
-
se construiește Ateneul Popular „Maior Gheorghe Pastia” (1927), clădirea Băncii Naționale, construită în stil arhitectonic neoclasic, Palatul Telefoanelor; se îmbunătățește rețeaua de alimentare cu apă și rețeaua stradală, se construiește Mausoleul Eroilor Focsani între anii 1924-1926, Monumentul Eroilor Regimentului 10 Dorobanți (1930). În perioada interbelică exacerbarea mișcării de dreapta se manifestă prin antisemitismul îndreptat împotriva puternicei comunități evreiești din oraș. Astfel, în 1925 căsătoria lui Corneliu Zelea Codreanu cu Elena Ilinoiu (care se oficiază chiar în Focșani) are și o clară
Focșani () [Corola-website/Science/296965_a_298294]
-
pentru cereale și multe ateliere meșteșugărești. Avea apoi să se adauge o fabrică de tăbăcirea pieilor de animale și încălțăminte. Tot în această perioadă, orașul era reședința județului Vâlcea, precum și reședință episcopală. Se mai găseau aici de asemenea "Regimentul 2 Dorobanți Vâlcea", o școală primară de băieți și o alta de fete, un oficiu poștal (cu o clădire superbă care se păstrează în mod excepțional și astăzi), un spital (tip „Carol Davila”, care de asemenea se mai păstrează), o farmacie, o
Râmnicu Vâlcea () [Corola-website/Science/296966_a_298295]
-
Primul monument este amplasat la intrarea în parcul central al orașului. Este un monument realizat în anul 1985, în semicerc pe al cărui soclu, în partea centrală se înfățișează un grup statuar compus din trei soldați din cele trei arme: dorobanți, marină și grăniceri. În dreapta și în stânga grupului statuar se situează un soclu cu basoreliefuri din bronz care reprezintă victoria armatei române la Plevna. Al doilea monument este amplasat în centrul municipiului și este cunoscut ca ""Statuia Dorobanțului"". Este o creație
Turnu Măgurele () [Corola-website/Science/296984_a_298313]
-
cele trei arme: dorobanți, marină și grăniceri. În dreapta și în stânga grupului statuar se situează un soclu cu basoreliefuri din bronz care reprezintă victoria armatei române la Plevna. Al doilea monument este amplasat în centrul municipiului și este cunoscut ca ""Statuia Dorobanțului"". Este o creație a sculptorului italian Raffaello Romanelli, în anul 1907, reprezintă un dorobanț cu căciula puțin dată pe spate. Pe soclul monumentului se află două basoreliefuri, ilustrând scene de luptă și un vultur cu aripile desfăcute purtând în gheare
Turnu Măgurele () [Corola-website/Science/296984_a_298313]
-
un soclu cu basoreliefuri din bronz care reprezintă victoria armatei române la Plevna. Al doilea monument este amplasat în centrul municipiului și este cunoscut ca ""Statuia Dorobanțului"". Este o creație a sculptorului italian Raffaello Romanelli, în anul 1907, reprezintă un dorobanț cu căciula puțin dată pe spate. Pe soclul monumentului se află două basoreliefuri, ilustrând scene de luptă și un vultur cu aripile desfăcute purtând în gheare un “hrisov” cu numele eroilor teleormăneni din războiul de independență. De o parte și
Turnu Măgurele () [Corola-website/Science/296984_a_298313]
-
6 ani la regimentele de infanterie din București și Craiova. Istoricul Mihai Cotenescu afirmă că, în Slobozia, primul corp militar a fost o companie care a luat ființă în anul 1869, aceasta făcând parte din Batalionul 2 Ialomița (Regimentul 2 Dorobanți Buzău) cu reședința la Călărași. Dintr-un tabel cu efectivul Regimentului (din 12 ianuarie 1877) aflăm despre Compania 7 Slobozia că era compusă din 8 sergenți, 8 caporali, 8 toboșari-gorniști și 170 de soldați. Practic, începând cu această dată, timp
Slobozia () [Corola-website/Science/296947_a_298276]
-
în modesta căsuță de la Ocna corespondă cu Domnitorul Principatelor Unite Române - Alexandru Ioan Cuza. Târgocnenii își vor aduce contribuția la obținerea independenței , atât prin reprezentanții lor din compania a 6-a Târgu Ocna a batalionului 2 Bacău din Regimentul 14 dorobanți, comandat de căpitanul Dimitrie Bușilă, cât și prin acțiunile de sprijinire a frontului prin rechiziții , transporturi, subscripții pentru cumpărarea de arme, prin donații în bani sau alimente. La sfârșitul secolului al XIX-lea, Târgu Ocna, declarată comună urbană în 1846
Târgu Ocna () [Corola-website/Science/297040_a_298369]
-
13 octombrie 1856 la cererea postelnicului Panaite Balș, Caimania Moldovei avizează înființarea târgului Ivești care după vremea lui Alexandru Ioan Cuza devine capitala de «Plasa». Iveștiul a fost reședința de « plasa » până în 1950. În târg apar :telegraful, poștalionul, compania de dorobanți (1869), judecătoria, poliția rurală, jandarmeria, gară CFR Ivești, bibliotecă comunala, școala. Între cei mai mari boieri din zona localității amintim : fam. Ciucă, Spătaru, Mihalache Cantacuzino, fam. Arhip, fam. Anastasiu, fam. Economos, fam. generalului Eremia Grigorescu. Localitatea se înscrie între puținele
Comuna Ivești, Galați () [Corola-website/Science/301215_a_302544]
-
condus armata Moldovei can oastea otomană învingea armatele Rusiei și Moldovei. Ioan Neculce a fost și vel-spătar. Timp de circa 400 ani căpitanii plaiului Tecuci au fost Iveșteni ei conducând cei 100 de militari. În 1869 ia ființă « campanai de Dorobanți » care devine regiment unde în 1876 funcționar drept căpitan era Dimitrie Bengescu. În războiul de Independență au acționat și militari din Ivești care au luptat la cucerirea redutei Grivița și la încercuirea Rahovei și Vidinului. Scriitorul Petrache Popa în lucrarea
Comuna Ivești, Galați () [Corola-website/Science/301215_a_302544]
-
Aroneanu este o comună în județul Iași, Moldova, România, formată din satele Aroneanu (reședința), Dorobanț, Rediu Aldei și Șorogari. Începând din aprilie 2004, comuna face parte din structura informală de colaborare între autorități denumită Zona Metropolitană Iași. Comuna este situată estul județului, în sud-estul Câmpiei Moldovei, subdiviziunea Jijiei inferioare, în vecinătatea nord-estică a municipiului Iași
Comuna Aroneanu, Iași () [Corola-website/Science/301256_a_302585]
-
fost amenajată în jurul anului 1980, o crescătorie de fazani, care astăzi însă nu mai există. În vestul satului se află iazul Aroneanu, alimentat de râurile Ciric și Șorogari. Având o suprafață de 70 ha, acesta comunică cu iazurile Ciric și Dorobanț și este folosit pentru piscicultură. În ultimii ani s-a realizat în sat un sistem de alimentare cu apă potabilă, ceea ce a făcut ca majoritatea gospodăriilor să aibă apă curentă. Pe lângă aceasta încă se mai folosesc și fântânile, în schimb
Comuna Aroneanu, Iași () [Corola-website/Science/301256_a_302585]
-
costume populare. Ei poartă cămăși albe, cioareci și haine albe de dimie cu modele stilizate la brâu, la mâneci și la piept. Ceilalți ctitori sunt zugrăviți în partea stângă a intrării, în aceeași ținută impunătoare. C. Șotea poartă costum de dorobanț, cu sabia în mâna stângă, iar C. Piciu, C. Cosmulescu și Niță Brebu au câte o carte în mâna dreaptă. Pe același perete, pe o bucată de tablă sunt zugrăviți membrii familiilor N. Brebu și Nicolae N. Mandreș. N. Brebu
Comuna Bala, Mehedinți () [Corola-website/Science/301598_a_302927]
-
la judecătoria județului Argeș la solicitarea egumenului Gavriil și se termină la 5 martie 1832, păstrând învoiala din 2 iulie 1775. Presiunile asupra stroeștenilor cresc și la 3 mai 1835, ei se plâng la domnie că egumenul îi obligă, prin dorobanți, ca să plătească „drepturile proprietății după Regulament”. Ei cer să fie socotiți embaticari, nu clăcași. Departamentul Treburilor din Lăuntru face cuvenita cercetare, iar la 4 iunie 1835 domnitorul Alexandru Dimitrie Ghica a constatat că învoiala pe care stroeștenii au avut-o
Stroești, Argeș () [Corola-website/Science/300645_a_301974]
-
vedere confesional, majoritatea locuitorilor sunt ortodocși (96,4%). Pentru 2,47% din populație, nu este cunoscută apartenența confesională. La sfârșitul secolului al XIX-lea, comuna făcea parte din plasa Tohani a județului Buzău era formată din satele Breaza, Bădeni, Drăgăicești, Dorobanți și Greceanca, având în total 2610 locuitori. În comună funcționau 3 biserici, o cășerie, o moară mecanică și o școală cu 68 de elevi (din care 3 fete). În aceeași perioadă, pe teritoriul actual al comunei Breaza funcționa și comuna
Comuna Breaza, Buzău () [Corola-website/Science/300797_a_302126]
-
în comuna Breaza este consemnat și satul Istrița de Jos, iar comuna avea 4525 locuitori. Comuna Vispești fusese atunci, însă, desființată, satele ei fiind incluse în comuna Năeni. În 1931, s-a înființat și comuna Greceanca, cu satele Greceanca, Bădeni, Dorobanți, Drăgăici, Istrița de Jos și Pepiniera Istrița; comuna Berca rămânea atunci doar cu satul ei de reședință. În 1950, comunele Breaza și Greceanca au fost incluse în raionul Mizil din regiunea Buzău și apoi (după 1952) din regiunea Ploiești. În
Comuna Breaza, Buzău () [Corola-website/Science/300797_a_302126]
-
arheologic Berca, de pe coasta mănăstirii cuprinde o așezare și o necropolă din cultura Monteoru a Epocii Bronzului. Schela Arbănași dinspre Beceni, ridicată în 1903, este monument de arhitectură. În punctul denumit „Poiana Șoimului” de la Mănăstirea Rătești se află monumentul Crucea Dorobanțului din secolul al XIX-lea (clasificat ca monument de for public), iar la ieșirea din satul Joseni, pe o culme, se află o cruce de pomenire din piatră datând din secolul al XVIII-lea.
Comuna Berca, Buzău () [Corola-website/Science/300795_a_302124]
-
noi forme de asociere agricolă și arendare, diminuarea activității industriale (extracția de petrol și gaze), îmbătrânirea populației, stagnare economică etc. Până în 1880 tinerii din comună au executat serviciul militar, de regulă, în cadrul "Companiei 3" din "Batalionul I" a Regimentului 9 Dorobanți, dislocată la Viziru, unde erau încorporați recruții din Plasa Balta. După reorganizarea Armatei din anul 1880, serviciul militar a fost executat în cadrul "Companiei 12" din "Batalionul III" a Regimentului 11 Siret, dislocată la Viziru, Regimentului 3 Artilerie și Regimentului 11
Comuna Bordei Verde, Brăila () [Corola-website/Science/300944_a_302273]
-
ortodocși (96,7%). Pentru 3,3% din populație, nu este cunoscută apartenența confesională. Satul de reședință al comunei a apărut în 1834 și a luat numele de "Slujitori-Albotești" deoarece mulți dintre locuitori proveneau de la Albota și efectuau serviciu militar ca dorobanți la isprăvnicia din Focșani. La sfârșitul secolului al XIX-lea, comuna Slujitori-Albotești făcea parte din plasa Călmățuiul a județului Brăila și era formată din satele Slujitori-Albotești și Gherghești, având în total 1204 locuitori. În comună funcționau o moară cu aburi
Comuna Zăvoaia, Brăila () [Corola-website/Science/300997_a_302326]
-
a opri abuzurile făcute împotriva localnicilor. În acest sens, la data de 12 aprilie 1619, Gaspar Graziani le cere dregătorilor să nu intervină în teritoriile care aparțin episcopiei. În contextul izbugnirii războiului ruso-turc din 1877-1878, s-a creat Regimentul 12 dorobanți care cuprindea 4 companii, printre care și Compania a 8-a Crasna, cu reședința la Budești. Ca urmare a acordului semnat cu Rusia la 6 aprilie 1877, Regimentul 12 (parte a Diviziei a II-a a Corpului II de armată
Comuna Crețești, Vaslui () [Corola-website/Science/301874_a_303203]
-
acesteia se înveleau țesăturile de lână din care oamenii î-și făceau sumane și bernevigi. Locuri ce nu trebuie uitate; „Livadă, Via Mânăstirii, Iazul Călugărilor, Drumul Călugărilor, În Țarnă, La Plop, La Tei, Pruna, Poiana din Pruna, Gura Drumului, Cărarea Dorobanțului, În Poeană, În Râpă, La Budăi, Pe Lac, În Dodan, Pe Vlamnic, La Tochile, Pachet, La Cheatră, Pădurea Buzii, Pe Coastă, Izvorul Smeilor(în zona casei, Severică), Cetatea Smeilor(lângă hotar, pe dealul de răsărit—probabil o râpă foarte mare
Căpușneni, Vaslui () [Corola-website/Science/301871_a_303200]
-
existau două biserici, micul schit de călugări Brazi, o școală de băieți cu 237 de elevi, una de fete cu 130 de eleve, un spital cu 32 de paturi, judecătorie, oficiu de poștă și telegraf și reședința unei companii de dorobanți. La acea vreme, pe teritoriul actual al orașului mai funcționau în aceeași plasă Zăbrăuți și comunele Crucea de Jos și Crucea de Sus. Comuna Crucea de Jos, formată din satele Crucea de Jos, Dumbrava și Satu Nou, avea o populație
Panciu () [Corola-website/Science/299596_a_300925]
-
hotărât să cucerească inițial aliniamentul vest Dumitrești, Gura Camencii, după care să dezvolte ofensiva spre Vîrtejeni (pe Nistru), fie spre est. Pentru forțarea râurilor Camenca și Răut, comandantul diviziei a stabilit următoarele misiuni și dispozitive de luptă: a) Regimentul 13 dorobanți (sprijinit de patru divizioane de artilerie aflate la nord de Răut, după ce va fi înlocuit de Divizia 170 infanterie germană, să se regrupeze în raionul înălțimii cu cota 120, pentru a ataca în direcția dealului Mărculești cu misiunea de a
Vărvăreuca, Florești () [Corola-website/Science/299843_a_301172]