4,224 matches
-
un centimentru sau doi pe podeaua lustruită și apoi lumina se stinse. întunericul și tăcerea erau atît de profunde, că o clipă Lanark fu asurzit de zgomotul propriei respirații. Apoi îl auzi pe Gloopy spunînd: — Oamenii ar trebui să fie drăguți unul cu celălalt. De ce nu putem și noi doi... Cuvintele îi fură retezate de un curent ca de gheață care mătură dintr-odată podeaua, aducînd cu sine o putoare sărată de ierburi putrezinde. Lanark simți că se află pe buza
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2040_a_3365]
-
PENTRU DIRECTORI. Ingot - BULETINUL LUNAR AL CONCERNULUI DE OȚELĂRII THUNDERHAUGH. Automobilul - BULETINAUL LUNAR AL VÎNZĂTORILOR DE MAȘINI. Aveau coperte lucioase și subțiri, ca ale romanțurilor obscene, și majoritatea pozelor arătau oameni în costume scumpe stînd în spatele unori birouri. O tînără drăguță, măruntă și îngrijită intră în încăpere și zise: — Domnul Thaw? Vreți să mă urmați, vă rog? Merse în urma ei, traversînd holul gol, și urcă niște trepte metalice largi. Ea o luă înainte în grabă, pe coridoare de sticlă și metal
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2040_a_3365]
-
petreci mai mult din viață în locul ăsta decît în altă parte, cu excepția patului. E mai rău ca la școală. Școala era obligatorie... erai doar un copil, nu trebuia s-o iei în serios, puteai lipsi o zi dacă mama era drăguță și scria un bilet. Dar ingineria nu-i obligatorie. Eu mi-am ales-o. Și acum sînt bărbat. Trebuie s-o iau în serios. Trebuie să-mi frec fața de piatra asta de moară. Coulter tăcu din nou. Atenție, sentimentul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2040_a_3365]
-
simți neobișnuit de conștient de înfățișarea lui: sub talie, pantalonii murdari de vopsea ca ai unui muncitor, în sus, gulerul și cravata ca ale unui funcționar. Trecînd prin parc, cineva îl apucă de mînecă. Se întoarse și văzu o grăsană drăguță care-i zise: — Salut, măi. Ce faci? — Bine. Dar tu? — Nu prea rău. Locuiești pe-aici? — Nu. Vizavi de capelă. — Eu mă duc în vizită la mătușă-mea. Pe curînd. Fata coborî și Thaw se întrebă cine o fi. Brusc
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2040_a_3365]
-
Nu știu de ce. Nu mai e așa de bună și acum e și logodită cu un veterinar irlandez și flirtează... — Molly Tierney? — Ieșeam cu ea. Trebuie să recunoști că arată bine. Acum mă evită. — De ce? Presupun că părinții ei sînt drăguți și ai mei, nu. Maică-mea i-a spus că nu-i de nasul ei să se culce cu un porc. Ceea ce m-a forțat să adopt atitudinea de neinvidiat de a-i declara că e de nasul ei să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2040_a_3365]
-
de cealaltă. Doi bărbați sînt însoțitori siguri. Fata ezită. — Nu-i decît unsprezece jumate, și noaptea e caldă, zise Drummond cu o insistență blîndă. — Bine, spuse fata. îi zîmbi rapid lui Thaw și intră să sune. — Marjory e o fată drăguță, într-adevăr drăguță, zise Drummond cu o voce cîntată. Nu știu de ce crede lumea că sînt incapabil să mă atașez de fetele drăguțe. Thaw căscă uitîndu-se la cer. Se vedeau cîteva stele. — Noapte bună, Aitken. Nu pleca, zise Drummond în
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2040_a_3365]
-
bărbați sînt însoțitori siguri. Fata ezită. — Nu-i decît unsprezece jumate, și noaptea e caldă, zise Drummond cu o insistență blîndă. — Bine, spuse fata. îi zîmbi rapid lui Thaw și intră să sune. — Marjory e o fată drăguță, într-adevăr drăguță, zise Drummond cu o voce cîntată. Nu știu de ce crede lumea că sînt incapabil să mă atașez de fetele drăguțe. Thaw căscă uitîndu-se la cer. Se vedeau cîteva stele. — Noapte bună, Aitken. Nu pleca, zise Drummond în grabă. Nu-ți
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2040_a_3365]
-
blîndă. — Bine, spuse fata. îi zîmbi rapid lui Thaw și intră să sune. — Marjory e o fată drăguță, într-adevăr drăguță, zise Drummond cu o voce cîntată. Nu știu de ce crede lumea că sînt incapabil să mă atașez de fetele drăguțe. Thaw căscă uitîndu-se la cer. Se vedeau cîteva stele. — Noapte bună, Aitken. Nu pleca, zise Drummond în grabă. Nu-ți place Marjory? — Nu-i asta problema, spuse Thaw; cu toate astea, cînd Marjory ieși, Drummond o luă de mîna dreaptă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2040_a_3365]
-
lui. Pe trotuar, Marjory ezită și-s spuse cu nervozitate: — Duncan... sper că n-o să te superi, dar atunci cînd ți-am spus că pot ieși cu tine, am uitat că aranjasem să mă întîlnesc c-o prietenă... E foarte drăguță... Te deranjează dacă vine și ea cu noi? Locuiește foarte aproape. — Desigur! spuse Thaw și vorbi plin de rîvnă pentru a-și acoperi stoicele ajustări care se produceau în gîndurile lui. Ajunseră la poarta unui gard viu solid și Marjory
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2040_a_3365]
-
muncă sănătoasă. M-aș bucura să obțin mai mult, dar nu sper, și-așa nu mă voi simți dezamăgit. îmi place la nebunie ușoara ei stîngăcie. Nu pare să simtă că are sîni, și asta îi scoate în evidență. E drăguță, nu-i așa? — Da. Atenție, s-ar putea îmbrăca astfel încît să arate ceva mai mult. — Ce vrei să spui? — Nu crezi că se îmbracă ușor cam școlărește? — Nu, nu cred. — Nu? Așa, deci. — Strugurii mei nu sînt acri, plutocratul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2040_a_3365]
-
a vrut să se uite la mine, să nu crezi c-am stat fără gaură. Mă duc în Bath Street. De două, trei, patru ori pe săptămînă și nu prea mai are importanță. își pocni degetele. — Marjory e o fată drăguță. Rămîi cu ea, cu gaură sau fără. — Nu-i bună cu mine, zise Thaw de sub pături. — Recunosc, e deprimant. Recunosc că o gaură fără nimic pe deasupra poate fi o chestie deprimantă. Luni se duse la școala de artă și se
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2040_a_3365]
-
deprimant. Recunosc că o gaură fără nimic pe deasupra poate fi o chestie deprimantă. Luni se duse la școala de artă și se întîlni cu Marjory pe trepte. în mintea lui se despărțise de ea atît de tranșant, că fata aceea drăguță și zîmbitoare din fața lui era la fel de nebuloasă ca imaginea reînvierii. — Salut, Duncan! îmi pare rău pentru vineri. Janet ți-a spus de ce, nu-i așa? — Da, mi-a spus. — E-o repetiție la cor după prînz. Te duci spre sala
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2040_a_3365]
-
argintii. Ceilalți lucrau la detalii mai puțin delicate, dar se străduiau la fel de mult ca el, cu excepția fetei, căreia nu-i stătea capul la înălțimi, ci se așeza în strane mai tot timpul, desenîndu-i pe ceilalți. Toți o îndrăgeau pentru că era drăguță și le făcea sendvișuri și ceai. La începutul lui noiembrie, plafonul era atît de încărcat de forme diverse, că zidul delicat cu fereastra părea insipid, așa că Thaw creionă bolovani, flăcări și nori pe el, și pregăti noi cutii cu vopsea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2040_a_3365]
-
tăcută, înghețată, în întuneric, rătăcită cu tine, cu picioare care s-ar putea să alunece, cu spatele care mă doare, merit toate astea. Conducea prostește ca să mă impresioneze. Mă dorea, știi, și la început mi s-a părut un tip drăguț, apoi m-a plictisit, era atît de înfumurat și sigur pe el. Cînd ne-a forțat să coborîm, mi-am dorit să moară, așa că a continuat să conducă prostește și a fost zdrobit. Nu-i de mirare că vrei să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2040_a_3365]
-
de larg. — Deci o să aveți un bebeluș mic-mic! zise ea cu vocea tare și lentă cu care vorbesc unii cînd se adresează idioțiolor. Un bebeluș la fel cu a avut mămica ta cînd te-a născut! Nu-i așa că-i drăguț? — Nu intenționez să vorbesc cu ea, îi spuse Rima lui Lanark, apoi respiră adînc și păru că se concentrează asupra unui lucru. — în regulă! zise sora pe un ton consolator. Acum nu te doare de fapt, nu-i așa? Spune
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2040_a_3365]
-
după o clipă. — Excelent. Domnișoară Maheen, vino aici. Aș vrea să-i zîmbești noului nostru coleg. Se numește Lanark. Secretara se așeză în fața lui Lanark și se uită în ochii lui. Avea un chip blînd, fără o expresie anume și drăguță după canoanele modei, iar părul auriu îi era pieptănat fără cusur, arătînd ca o perucă de nailon. O secundă, gura i se întinse într-un zîmbet. Lanark fu deconcertat, cînd auzi un păcănit care venea din capul ei. — Arată-i
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2040_a_3365]
-
LANARK tipărit sus și cu număr lung de aproape douăzeci de cifre. — E o piesă de încredere, zise Gilchrist, bătînd-o ușor pe fund pe domnișoara Maheen, cînd această reveni la masa ei. Produce cărți de credit, face cafea, dactilografiază, e drăguță, și hobby-ul ei sînt artele marțiale orientale. E un produs Quantum-Cortexin. Lanark observă cu amărăciune: — Nu poate Quantum-Cortexin să producă un specimen care să lucreze ca funcționar de informații de gradul D? — O, da, poate. A și făcut-o
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2040_a_3365]
-
educați pentru a le oferi o viață confortabilă, zise Lanark. Și pentru că se tem că am fi periculoși dacă n-am avea loc de muncă. — Al naibii de frumos! zise Macfee. — Cinstit, domnule, camera aia pe care o părăsești pare foarte, foarte drăguță. Unde ziceați că e? Ușa se deschise și o luară în grabă spre holul de ieșire, Lanark ținîndu-se mereu aproape de Macfee. Cînd pășiră pe trotuar, trei camioane ale armatei pline cu soldați trecură ca fulgerul pe lîngă ei. — Ce se
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2040_a_3365]
-
pe nicovală de unul dintre subcomitete. — Ce subcomitet? Cînd și unde se întîlnește? — Asta e o recepție prietenească! spuse Fata Roșie cu o față mîhnită. Nu putem ține aceste lucruri pînă mai tîrziu? Se vor discuta atîtea. — Taci din gură, drăguță, zise morocănosul. Wilkins știe cum se trag toate sforile. Ați face bine să-l întrebați pe el. — Ascultă, zise Fata Roșie. O să vă duc la Răutăcios. Știe tot despre toate, și e pregătit să vă întîlnească în camera Epilog. Așa
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2040_a_3365]
-
pornește într-un pelerinaj printr-o regiune grotescă, în care cunoaște tot felul de nelegiuri ale Angliei victoriene. îVezi și MacDONALD) KOESTLER, ARTHUR Vezi nota 6. LAWRENCE, D. H. Vezi nota 12. LEONARD, TOM Cap. 50, par. 3. „Așteaptă puțintel, drăguță“ este un Plagin al poemului The Voyeur. Cap. 49. Recviemul generalului Alexander pentru Rima este un Plaglit al poemului Placenta. LOCHHEAD, LIZ Cap. 48, par. 25. Descoperirea androidului de către Zeiță este un Plagdif al The Hickie. îi șoptesc îmi pare
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2040_a_3365]
-
de odihnă al delegaților? — Bineînțeles. — Nu te deranjează dacă trebuie să te trezești devreme? Deloc. — Bine. O să sun în camera ta înainte de șapte. — Vă rog, domnule, spuse Solveig cu enormă modestie, îmi acordați dansul promis? Mai așteaptă doar o clipă, drăguță. Dă-mi voie să-mi termin paharul, mai întîi, spuse Lanark blînd. în timp ce-și sorbea al doilea curcubeu alb, se uită la terenul înstelat pe care explodau rachete, colorînd în violet, alb, portocaliu și auriu-verzui fețele întoarse de pe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2040_a_3365]
-
experiență care a alimentat capitolul 26, Haos, care descrie experiența prin ochii unui pictor. Fusesem trimis acolo cu ceea ce medicul nostru de familie numea „stasis asthmaticus“ și pe care eu l-am pus pe seama unei certe cu o fată foarte drăguță, care mă plăcea doar ca prieten, pe cînd eu o doream ca îA) iubită și îB - mai tîrziu, desigur) soție. în capitolele despre institut am descris această experiență din punctul de vedere al unui doctor cam prost, și am amestecat
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2040_a_3365]
-
revela acum cu toată forța. Sprințară ca focul, personalitatea ei scânteia. Întotdeauna ea păruse rece și stăpână pe sine. Puse în valoare de noua sa maturitate, aceste calități își dezvăluiau adevărata splendoare. Într-un mod greu de definit, fata cea drăguță dar încăpățânată se transformase în cursul nopții în femeia încântătoare și plină de vitalitate, care i se adresă: ― Cred că-i mai bine să trecem la concret. Ei bine, am riscat să vin aici pentru că ideea ta de a trimite
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85125_a_85912]
-
la mama fiica unei prietene din provincie, pe care nu o cunoșteam. Mama a intrat în odaia mea (îmi făceam lecțiile) și m-a rugat să stau un pic cu musafira ei, până termină niște treburi la bucătărie. „E foarte drăguță“, spunea. M-am dus să-i țin de urât. Era o fată cam de vârsta mea, cu ochi albaștri. Zâmbea, timidă. Avea peste doi metri... Mă uitam la ea. În prima clipă mi-am dorit să mă ia în brațe
Zenobia by Gellu Naum () [Corola-publishinghouse/Imaginative/614_a_1257]
-
spre dormitoarele de la etaj. Îmi venise în minte, nu știu de ce, fata aceea uriașă pe care o jignisem cândva. Îmi era rușine de mine, mai bine aș fi întins mâna și aș fi mângâiat-o un pic pe păr, era drăguță, n am mai văzut-o de atunci. Mă purtasem ca un puști nenorocit, și așa mai departe, amintiri și regrete. Mi se întuneca inima... După un timp, m-am răsucit încet și am privit scara din spatele meu. Pe treapta cea
Zenobia by Gellu Naum () [Corola-publishinghouse/Imaginative/614_a_1257]