14,427 matches
-
a coeziunii naționale, câțiva, o minoritate în comparație cu populația țării, rău sfătuiți, influențați de idei care nu au nimic de-a face cu funcționarea corectă a instituțiilor democratice în vigoare și al respectului care li se cuvine, se comportă ca niște dușmani de moarte ai acestei coeziuni, de aceea, asupra societății pașnice care am fost planează astăzi amenințarea teribilă a unei înfruntări civile cu consecințe imprevizibile pentru viitorul patriei, guvernul a fost primul care a înțeles setea de libertate exprimată prin tentativa
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1963_a_3288]
-
informații, ar fi început deja să fie pus în aplicare, așa cum rezultă din nota care mi-a fost înmânată adineauri, până în acest moment, din câte știm, sunt deja șaisprezece casele atacate și jefuite, observați, dragi compatrioți și dragi compatrioate, cum dușmanii dumneavoastră nu pierd timpul, au fost atât de puține ceasurile care s-au scurs de la plecarea dumneavoastră și vandalii sparg deja ușile căminelor dumneavoastră, barbarii și sălbaticii jefuiesc deja bunurile dumneavoastră, stă, prin urmare, în puterea dumneavoastră să evitați un
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1963_a_3288]
-
a făcut să-și plece capul și să îngenuncheze. Nu se știe cine a fost cel care, în departamentul oficial al cifrării, a hotărât să-i acorde comisarului grotescul nume conspirativ de papagal-de-mare, fără îndoială, trebuie să fi fost vreun dușman personal, întrucât porecla cea mai justă și meritată ar fi cea de alehin, marele maestru de șah, din nefericire retras din categoria celor vii. Îndoiala ivită se risipi ca fumul și o certitudine solidă îi luă locul. A se observa
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1963_a_3288]
-
ei, poate că de teamă ei l-au respins, poate că de teamă el i-a respins pe ei, era vremea lui scapă cine poate, fură tu înainte să fii furat, bate tu înainte să fii bătut, cel mai aprig dușman al tău, după cum ne învață legea orbilor, este întotdeauna cel de care ești mai aproape, Dar nu numai când n-avem ochi se întâmplă să nu știm încotro mergem, gândi el. Apa caldă îi cădea susurând pe cap și pe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1963_a_3288]
-
s-a culcat. Găsi, în sfârșit, strada și cafeneaua, acum stă la masă, în timp ce așteaptă, trece cu privirea peste ziare, iată titlurile, în negru și roșu, ca să ne facem o idee aproximativă în legătură cu conținuturile respective, O Nouă Acțiune Subversivă A Dușmanilor Patriei, Cine A Pus Xeroxurile În Funcțiune, Pericolele Informației Indirecte, De Unde Au Apărut Banii Pentru Plata Fotocopiilor. Comisarul mâncă lent, savurând până la ultima firimitură, inclusiv cafeaua cu lapte, care era mai bună ca cea din ajun, iar când ajunse la
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1963_a_3288]
-
necesitatea face legea, că scopul scuză mijloacele, dar întotdeauna cu condiția ca scopurile să fie atinse și legea necesității să se împlinească, iar dumneavoastră n-ați împlinit, nici atins niciunul, chiar acum această moarte a comisarului, A fost asasinat de dușmani, Nu-mi veniți cu arii de operă, vă rog, mă mișc în treaba asta de prea mult timp ca să cred în basme de adormit copiii, acești dușmani de care vorbiți aveau, din contră, toate motivele să facă din comisar eroul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1963_a_3288]
-
nici atins niciunul, chiar acum această moarte a comisarului, A fost asasinat de dușmani, Nu-mi veniți cu arii de operă, vă rog, mă mișc în treaba asta de prea mult timp ca să cred în basme de adormit copiii, acești dușmani de care vorbiți aveau, din contră, toate motivele să facă din comisar eroul lor și nici unul ca să-l omoare, Domnule prim-ministru, nu exista altă soluție, omul acela devenise un element periculos, Reglam conturile cu el mai târziu, nu acum
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1963_a_3288]
-
pus acolo să ne păzească încălcarea legilor. Este spionul așezat în fortăreața centrală a ego-ului. Dorința omului de a căpăta aprobarea semenilor săi este atât de puternică, spaima de criticile lor atât de violentă, încât el însuși și-a adus dușmanul în casă - dușman care apără vigilent întotdeauna interesele stăpânului său pentru a zdrobi orice dorință, abia încolțită, de a se îndepărta de turmă. Conștiința îl va forța să pună binele societății înaintea binelui propriu. Este legătura puternică ce-l leagă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2047_a_3372]
-
ne păzească încălcarea legilor. Este spionul așezat în fortăreața centrală a ego-ului. Dorința omului de a căpăta aprobarea semenilor săi este atât de puternică, spaima de criticile lor atât de violentă, încât el însuși și-a adus dușmanul în casă - dușman care apără vigilent întotdeauna interesele stăpânului său pentru a zdrobi orice dorință, abia încolțită, de a se îndepărta de turmă. Conștiința îl va forța să pună binele societății înaintea binelui propriu. Este legătura puternică ce-l leagă pe individ de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2047_a_3372]
-
ridicat și celălalt întins. Poza era clasică. Lui Stroeve i se învârtea capul. Era Blanche. Îl cuprinse durerea, și gelozia, și furia și scoase un strigăt răgușit, dar nu putea vorbi. Își agita pumnul și-l ridica amenințător către un dușman invizibil. Țipă cât îl țineau bojocii. Era înnebunit de furie. Nu mai putea suporta, asta era prea mult. Se uită înnebunit în jur în căutarea unui instrument. Voia să taie tabloul în bucăți. Nu mai trebuia să mai dăinuie nici un
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2047_a_3372]
-
a dobândit măiestrie în arta lui. Căci dacă l-aș putea arăta nedoborât de eșecuri și ținând în șah disperarea - printr-un mare efort al curajului -, încăpățânat în insistența de a înfrunta îndoiala de sine care constituie cel mai cumplit dușman al artistului, aș putea stârni oarecare înțelegere și compătimire pentru o personalitate despre care sunt mult prea conștient că trebuie să le apară cititorilor teribil de lipsită de farmec. Dar nu am pe ce să mă bizui. Nu l-am
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2047_a_3372]
-
un hal îngrozitor de dărăpănare și neîngrijire. Dar și aici era aceeași tăcere insuportabilă. Urcă până în prag, și la vederea lui un băiețel care se juca nepăsător la soare tresări și se îndepărtă în fugă. Pentru el orice străin era un dușman. Dr. Coutras avu senzația că băiețelul îl iscodește pe furiș dindărătul unui copac. Ușa era larg deschisă. Strigă, dar nu-i răspunse nimeni. Păși înăuntru. Bătu la o ușă, dar din nou nici un răspuns. Răsuci clanța și intră. Mirosul care
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2047_a_3372]
-
teoretician al clasicismului englez. James McNeill Whistler (1834-1903), pictor, gravor și umorist american. A trăit mai mult în Franța și în Anglia. Duelurile sale verbale cu Wilde, Shaw și alți contemporani au generat lucrarea Arta rafinata de a-ți face dușmani. William Morris (1834-1896), personalitate multilaterală a sfârșitului de secol - pictor, gravor, desenator, tipograf, poet, prozator și militant socialist. Doamna e acolo? (fr.) Domnul e singur (fr.). Domnul nu-i politicos (fr.). Inima are rațiunile sale, pe care rațiunea nu le
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2047_a_3372]
-
a trupului? Sub forma unor spectacole de saltimbanci? Și asta pentru a asmuți plebea la niște fapte pe care, dimpotrivă, ardoarea și virtutea s-ar fi cuvenit să le stârnească? Dumnezeu chiar avea nevoie de așa ceva pentru a elibera de dușmanii săi țara natală a Fiului? - Poartă ghinion... e blestemată, șopti cineva În spatele lui. Dante se Întoarse căutând să vadă de unde venise vocea. Acele cuvinte concretizau senzația de rău care pusese stăpânire pe el de când văzuse relicva. Era un bătrân, Încovoiat
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1915_a_3240]
-
animalul, care se lăsă Înhămat fără să se Împotrivească prea tare. Își reluară drumul, Încă o dată pe sub privirile uimite și ironice ale soldaților. Femeia ședea pe capră lângă el, nemișcată. Un nou junghi Îl străpunse În ceafă. Ghearele vechiului său dușman se redeșteptaseră din pricina Încordării și a efortului depus În aventura nocturnă. Osteneala luptei și a celor ce mai urmaseră se prăvăliseră acum peste el. Se Îndreptă spre ziduri, sperând să poată trece fără greutăți. La scurt timp, opri căruța În dreptul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1915_a_3240]
-
faci cârdășie cu gloata din orașul ăsta infam ca să Îți capeți un jilț mizerabil și să reprezinți clica negustorilor și a hoților de buzunare! Și apoi, mi-am consumat toate resursele și la Siena partidul meu e În război cu dușmanii. Și luptăm prost când o avem drept scut pe Doamna Sărăcia. Eu nu sunt nicidecum unul din nătărăii cate țopăie Încoace și-ncolo cântând laude tolomacului din Assisi, conchise el cu o fărâmă din veselia sa obișnuită. - Cecco, În noaptea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1915_a_3240]
-
ceva. În vis, trăsăturile ei delicate se preschimbaseră În Înfiorătoarea Înfățișare a unui monstru, ca și cum ceara carnației sale ar fi cedat, În cele din urmă, văpăii soarelui. Se trezise brusc, cu fruntea strânsă Într-un cerc de fier. Iată că dușmanul său Îl chinuia din nou, Înfigându-i ghearele În creier fără să Îl rănească prea tare Însă. O atingere ușoară, ca pentru a-i aminti că e prezent. Așadar, la Florența trebuia să vină o comoară. Făcu o socoteală rapidă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1915_a_3240]
-
să pătrundă În carnea vie a orașului. - Papa, binefăcătorul nostru și Înaltul ocrotitor al orașului Florii, cere, prin glasul său, un ajutor din partea Comunei pentru acțiunile sale. Iar nouă ne cere să fim cât se poate de vigilenți În supravegherea dușmanilor săi, vădiți sau ascunși. - Fii mai lămurit. Papa Caetani se referă la florini? Sau ne mai pretinde și altceva? Antonio privi În jur, căutând solidaritatea colegilor. Însă, cu excepția lui Lapo, care continua să Îl fixeze chiorâș pe Dante, ceilalți trei
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1915_a_3240]
-
și de intriganți care coboară În Peninsulă pentru a se deda jafului. Trebuie să rămâneam În alertă. - Eretici? De unde ar putea veni atâția necredincioși? - Se pare că În Languedoc a izbucnit iarăși ciuma, reluă celălalt, tot În șoaptă, și că dușmanii lui Dumnezeu catarii și evreii, au pus mâna, cu tincturile lor. Lumea se teme că unii dintre ei au pătruns deja În oraș să le deschidă drumul tovarășilor lor de ticăloșii. De altminteri, cum am putea să Împiedicăm una ca
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1915_a_3240]
-
Împărat. - O comoară ca a lui Frederic? Monerre tresări. - De ce spui asta? - Fiindcă umblă vorba că tocmai la Toulouse ar fi ascunsă comoara Împăratului, dusă acolo de credincioșii săi, după moartea lui, pentru a o pune la adăpost de agresivitatea dușmanilor și de lăcomia moștenitorilor. Dacă e adevărat, atunci extraordinara relicvă ar putea proveni tocmai din acele sipete. - Și totuși, messer Alighieri, pe la noi se spune că această comoară a lui Frederic ar fi ascunsă În altă parte, replică Monerre, aruncându
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1915_a_3240]
-
alte Încăperi. Priorul breslei aprobă cu un semn din cap. - E așa cu siguranță. Cu mult mai solidă și mai bine apărată ar fi fost fortăreața, fără acele deschideri. Mai rezistent ar fi fost zidul În a-i ține pe dușmani pe dinafară. Dante așeză hârtia pe pupitru, după o ultimă privire. O intuiție bruscă Își deschisese drum În mintea lui. - A-i ține pe dinafară, spui, messer Manoello? Frederic era stăpân peste pământ, peste oameni, peste animale, peste mințile lor
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1915_a_3240]
-
despre el s-au pierdut, s-au denaturat ori s-au falsificat. Nici moartea lui nu a fost crezută adevărată multă vreme. Nu demult, În Germania, a apărut un individ care susținea că este el, că fugise ca să scape de dușmani și se Întorsese ca să salveze imperiul. - Și a fost crezut? - Da, și pentru câțiva ani a cutreierat acele regiuni, Însoțit de o armată de credincioși, gata să se jertfească pentru el. Totuși, În ceea ce Întrebarea dumitale, răspunsul meu e da
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1915_a_3240]
-
-l. Poetul simțea cum Îi crește enervarea În fața atitudinii lui. - Dimpotrivă, sunt sigur că, În proiectul vostru, exista ceva Încă și mai perfid. Cel care a conceput planul voia ca trucul să fie descoperit, pentru ca asta să Întărească În mintea dușmanilor voștri convingerea că au de-a face doar cu niște pungași de doi bani. Am căzut și eu În capcană, Însă numai pentru scurt timp. Ochii lui Monerre scânteiară. - Și acum, care Îți sunt convingerile? murmură el, curmând În sfârșit
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1915_a_3240]
-
să tragă ca un animal pus la jug, sigur că În clipa următoare avea să simtă din nou mușcătura fierului. Iar de data asta rana avea să fie mortală. Însă, deodată, simți cum forța care Îl reținea cedează, ca și când mâna dușmanului s-ar fi deschis larg. Mânat de elan, se clătină, făcând câțiva pași În față, Înainte să se Împiedice și să cadă. Ajuns la pământ, se răsuci convulsiv pe spate. Între timp, izbutise În sfârșit să scape de pânză. Pentru
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1915_a_3240]
-
pe toți! zbiera lângă el bargello, vânăt la față. Stătea acolo, În șezut, cu picioarele desfăcute, gâfâind de mânie și de frică. Dintr-o dată, un adversar până atunci obscur și impalpabil ieșise din umbră, dovedindu-se la fel de periculos ca un dușman În carne și oase. - Credeai că vor sta cuminți să se lase străpunși de soldații tăi, ca turcii de mucava de la Întrecerile cavalerești? Îl zeflemisi priorul. Celălalt tuși violent, Încercând să scape de praful din gâtlej. În jurul lor se pornise
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1915_a_3240]