4,381 matches
-
el se ridică și începu să se plimbe prin cameră, privind în jos. —Fiul lui Ahmed Nour a fost pe la mine acum o oră. Era foarte agitat. —De înțeles. Mi-a zis că a căutat prin lucrurile tatălui său în după-amiaza asta, vrând să găsească o explicație. A dat de niște e-mailuri. Printre care și unul - foarte ciudat - de la o persoană pe care nu a recunoscut-o. —A vorbit cu colegii lui? Poate e cineva cu care a lucrat. —Bineînțeles
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2274_a_3599]
-
hârtii și zâmbetul lui obișnuit: probabil că funcționarii de la vamă făcuseră semn că actele erau aprobate. Henry Blyth-Pullen completă un cec de treizeci de lire ca taxă de eliberare și se întoarse la mașina sa, așteptând, în timp ce o melodie de după-amiază târzie rula pe Radio 4, să fie chemat în zona de siguranță. În cele din urmă i se făcu semn să înainteze, astfel că trecu prin înaltele, uriașele porți, ajungând la Ușa 8, așa cum fusese instruit de Tony. După altă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2274_a_3599]
-
colegiu, fusese o adevărată frumusețe, dar care s-a ofilit rapid, ar fi compătimit-o pe Lucinda. Dar Henry nu se gândea la asta. Din contră, am un fel de oportunitate pentru tine. Se duse să o vadă în aceeași după-amiază, Lucinda fiind ușor ispitită de promisiunea unui gin tonic după aceea. — Deci care sunt aceste minuni pe care vrei să mi le arăți, Henry? Scoase o cutie mică de bijuterii, ținând-o în palma mâinii drepte. —O, Henry, nu ai
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2274_a_3599]
-
Guttman -, ar apărea la televizor, ar fi aclamat la Muzeul Britanic și i s-ar închina toasturi la Smithsonian. Savanții ar povesti și ar răspovesti cum dăduse peste documentul care stă la baza civilizației umane într-un bazar, într-o după-amiază călduroasă, la Ierusalim. Acest obiect mic, silențios, l-a învățat despre el însuși un lucru pe care nu se aștepta să-l descopere. Și-a dat seama că, în ciuda ultimelor decenii de activism, era în primul și în primul rând
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2274_a_3599]
-
târa spre ușa de la intrare a modestei lui case cu acoperiș roșu, în care locuia de când fusese înființată așezarea, cu decenii în urmă. O întredeschise doar și văzu figura lui Ra’anan, ajutorul ministrului apărării care fusese la întâlnire în după-amiaza anterioară. —Ce naiba... Îmi cer scuze că te deranjez la ora asta. Pot să intru? Shapira deschise ușa larg, lăsându-l să intre pe acest bărbat care părea un fel de extraterestru, îmbrăcat complet în această casă a somnului. —Să-ți
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2274_a_3599]
-
China Daily. Toți transmiteau aceeași poveste. La sfârșit, îi arătă titlul principal de pe prima pagină a site-ului Haaretz. O lume cu sufletul la gură: israelienii și palestinienii așteaptă cuvântul lui Avraam. Dedesubt era o relatare a evenimentelor din acea după-amiază de la Muzeul Israelului. În ea se spunea că poliția israeliană îl arestase pe șeful teroriștilor, Akiva Shapira, suspectat a fi liderul Apărătorilor Ierusalimului Unit. Mai mult încă, spunea purtătorul de cuvânt al poliției, strânseseră dovezi cum că Uri Guttman și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2274_a_3599]
-
sunt pahare curate. — Ce păcat, spuse doamna Reilly. Atunci le putem folosi pe astea pe care le avem. Barmanul ridică din umeri și intră din nou în umbră. * La secție, bătrânul se așeză pe bancă lângă ceilalți, recolta sfârșitului de după-amiază, compusă în cea mai mare parte din hoți de magazine. Își înșirase ordonat de-a lungul coapsei carnetul de asigurări sociale, o legitimație de membru al Societății St. Odo din Cluny, o insignă a Clubului Vârstei de Aur și o
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2311_a_3636]
-
și turnă laptele clocotind până le umplu bine. Lui Ignatius îi plac gogoșile. Îmi spune: „Mamă, tare-mi plac gogoșile“. Doamna Reilly sorbi puțină cafea de pe buza ceștii. Acum e dincolo-n salon și se uită la televizor. În fiecare după-amiază, fie ploaie, fie vânt, se uită la spectacolu’ ăla cu copii care dansează. În bucătărie muzica se auzea ceva mai slab decât afară, pe verandă. Agentul Mancuso își imagină șapca verde de vânătoare scăldată în lumina alb-albăstruie a ecranului. Nu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2311_a_3636]
-
Gonzalez zări un cozoroc verde dincolo de ușă. Traversase oare domnișoara Trixie fabrica, hotărând să intre din nou prin ușa din față? Se mai întânmplase odată să se ducă dimineața la toaletă și s-o găsească domnul Gonzalez abia spre sfârșitul după-amiezii, adormită pe o grămadă de mărfuri, în podul fabricii. Dar ușa se dădu în lături și în birou intră unul dintre cei mai mari oamenii pe care îi văzuse vreodată domnul Gonzalez în viața sa. Își scoase șapca verde, dând
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2311_a_3636]
-
plus mai erau rimelul și rujul și alte asemenea vulgarități pe care prefer să nu le cataloghez. Am multe planuri în legătură cu sectorul meu de registre și mi-am ales — dintre numeroasele birouri goale — unul lângă fereastră. Am stat acolo întreaga după-amiază, cu radiatorul meu cu gaz deschis la maximum, privind cum vapoarele venite din multe porturi exotice scoteau aburi pe apele reci și întunecate ale portului. Sforăitul domol al domnișoarei Trixie și scrisul furios la mașină al domnului Gonzalez ofereau un
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2311_a_3636]
-
într-unul singur. În mâinile competente ale domnului Reilly, munca de birou părea să dispară. Era de asemenea foarte gentil cu domnișoara Trixie; aproape că nu mai existau fricțiuni la birou. Domnul Gonzalez fusese mișcat de cele ce văzuse în după-amiaza zilei trecute. Domnul Reilly, în genunchi, îi schimba șosetele domnișoarei Trixie. Domnul Reilly era tot numai inimă. Mai era, firește, în parte și valvă. Dar referirile permanente la valvă puteau fi trecute cu vederea. Erau singurul lui defect. Privind fericit
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2311_a_3636]
-
ferată de cealaltă parte. În acest unghi se află un mic colț aparte al orașului. În aer plutește tot timpul mirosul greu și îmbâcsit pe care-l emană distileria de alcool de pe malul apei, un miros care devine sufocant în după-amiezele calde de vară, când briza bate dinspre fluviu. Aici orașul a crescut la întâmplare, în urmă cu un veac sau cam așa ceva și astăzi abia dacă are un aspect urban. Străzile orașului, pe măsură ce traversează St. Charles Avenue și ajung în
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2311_a_3636]
-
expuși călare pe anvelope de bicicletă. Nu puteai spune că e o colecție impresionantă. Mulți dintre crenvurști erau zbârciți. Iar unul turtit zăcea căzut pe o parte, cu o roată stând orizontal deasupra lui. Accident de circulație. Printre pietonii de după-amiază, care treceau grăbiți pe lângă Paradisul Vânzătorilor, pășea în mers legănat o siluetă formidabilă. Era Ignatius. Oprindu-se în dreptul garajului îngust, adulmecă exalațiile Paradisului cu deosebită plăcere, țepii de păr care îi ieșeau din nări analizând, catalogând și clasificând mirosurile distincte
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2311_a_3636]
-
nici un crenvurșt, domnule. E limpede? Ce ți s-a năzărit, nene? — Ce mi s-a năzărit mie? Ție ce ți s-a năzărit? Ești chiar așa de sucit încât să vrei să mănânci crenvurști la ora asta? E abia începutul după-amiezei. Conștiința nu-mi îngăduie să-ți vând nici unul. Ia privește ce ten groaznic ai! Ești un băiat în creștere, al cărui organism are nevoie de o supraalimentație cu legume și suc de portocale, pâine integrală, spanac și astfel de lucruri
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2311_a_3636]
-
agrava și, de câte ori tușea, simțea o vagă durere în plămâni, care mai dura câteva clipe după ce tusea îi arsese traheea și pieptul. Agentul de stradă Mancuso își șterse buzele de salivă și încercă să elimine flegma din gât. Într-o după-amiază îl apucase o asemenea criză de claustrofobie, încât fusese gata să leșine în cabină. Acum părea gata să leșine din cauza amețelii provocate de răceală. Își sprijini o clipă capul de peretele cabinei și închise ochii. Pete roșii și albastre îi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2311_a_3636]
-
Street și fugi, în sunetul metalic al cizmelor, spre centrul comercial, uitându-se peste umăr după barba cu monoclul. În spatele lui nu se vedea nici o barbă. Avusese ghinion cu ghiotura. Agentul acela deghizat avea să dea probabil târcoale autogării toată după-amiaza, în căutarea lui. Și ce o să se facă mâine? Autogara nu mai prezenta siguranță. — Dracu’ s-o ia pe don’șoara Lee, spuse George tare, fără să-și domolească pasul. Dacă n-ar fi fost atât de zgârcită, nimic din
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2311_a_3636]
-
un spectacol în sine - am privit în jos spre polițistul care m-a jignit și l-am zdrobit cu o observație pe care din fericire nu a înțeles-o. Apoi am împins căruciorul mai departe în Cartier. Deoarece era începutul după-amiezei, se vedeau puțini oameni circulând pe străzi. Bănuiesc că localnicii acestei zone mai erau încă în pat, ca să-și revină în urma cine știe căror fapte indecente făcute în noaptea precedentă. Mulți aveau probabil nevoie de asistența unui medic: o cusătură
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2311_a_3636]
-
avea un proiect admirabil gata să fie lansat împotriva lui M. Minkoff. Gândul că va da startul acțiunii îl însenina foarte tare. De data aceasta fufa va rămâne înmărmurită. * Toată problema era depozitarea. De la ora unu până la trei, în fiecare după-amiază, George era obligat să țină la el pachetele. Într-o după-masă se dusese la un cinematograf, dar nici acolo, în întuneric, privind cu un singur bilet două filme despre o colonie de nudiști, nu se simți liniștit. Se temea să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2311_a_3636]
-
luminile din fața ecranului. Reușise să ajungă exact la timp. Cel de al doilea film tocmai începea. Băiatul cu fotografia aceea magnifică era într-adevăr o descoperire. Ignatius se întreba dacă nu l-ar putea șantaja să-i păzească în fiecare după-amiază căruciorul. Pușlamaua nu rămăsese indiferentă când îi vorbise de prietenul său din poliție. Ignatius pufni disprețuitor citind genericul filmului. Toți cei implicați erau la fel de inacceptabili. În special scenograful care îi îngrozise de multe ori în trecut. Eroina era și mai
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2311_a_3636]
-
ar reuși Darlene să spună corect fraza. Se îndepărtă de scenă, îi dădu lui Jones câteva porunci suplimentare în legătură cu măturatul pe sub scaune și se duse să privească prin ochiul de sticlă al ușii căptușite. Privise mult timp la spectacol în după-amiaza aceea. Era destul de bun în felul său. George aducea bani serioși cu marfa cea nouă. Treburile păreau să meargă bine. Chiar și Jones o lăsase în cele din urmă mai moale. Lana deschise ușa și strigă spre cineva de pe stradă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2311_a_3636]
-
mă prostești, Ignatius. A, da! Am văzut o broșură dintre acelea în hol chiar azi. Ai lăsat-o acolo dinadins, ca să profit și eu de mesajul ei, sau ți-a căzut din mână, într-una din orgiile cu vin de după-amiază, tu considerând-o o bucată de confeti deosebit de voluminoasă? Îmi imaginez că pe la ora două după-masa ai necazuri cu ochii, vezi totul ca prin ceață. Am citit toată broșura. E scrisă complet neliterar. Dumnezeu știe unde găsești asemenea porcării. Poate
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2311_a_3636]
-
Dacă Reilly ar fi încercat să apară din nou la Paradisul Vânzătorilor, chiar că i-ar fi înfipt furculița în gât. Dar mai erau halatele și accesoriile de pirat pe care Reilly le scosese probabil pe furiș din garaj, în după-amiaza trecută. Va trebui totuși să ia legătura cu maimuțoiul, cel puțin ca să-i spună să nu mai dea pe acolo. Nu te poți aștepta de la un animal ca Reilly să-ți înapoieze uniformele. Domnul Clyde telefonă de mai multe ori
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2311_a_3636]
-
Și nu venea acolo tot timpul, doar o dată sau de două ori pe săptămână, în timpul sezonului de fotbal. Când nu avea altceva de făcut. Fetele care alergau în pantaloni scurți și cu șosete până la genunchi arătau minunat în soarele de după-amiază. Fete de clasa a șaptea, cu picioare sprintene, sâni înmuguriți, care abia dacă se mișcau, când alergau. Unele dintre ele erau foarte dotate și aveau dosurile gata dezvoltate, dar majoritatea păstraseră un aspect drăguț, copilăresc. Nu erau încă femei, dar
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2077_a_3402]
-
prostie. Ne ocupăm noi. Tu du-te și vezi-ți de treburile tale. — OK, spuse Henry. Mulțumesc. Ceru să rămână în clădire până la ora avionului său spre casă. Îl duseră într-o cameră cu un terminal pentru cercetători. Își petrecu după-amiaza citind despre Dave și toate adnotările din dosarul acestuia. Printă tot dosarul. Se plimbă prin clădire, merse la baie de câteva ori, așa încât paznicii să se obișnuiască să-l vadă pe monitoare. Rovak plecă acasă la patru, oprindu-se în
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2077_a_3402]
-
să spui? întrebă Lynn Kendall, uitându-se la Dave, care stătea liniștit pe canapeaua din camera de zi. Maimuța asta e fiul tău? — Păi, nu chiar ... Nu chiar? Începu să se învârtă prin cameră. Ce naiba înseamnă asta, Henry? Fusese o după-amiază normală de sâmbătă. Fiica lor adolescentă, Tracy, era în curtea din spate, bronzându-se și vorbind la telefon, fără să-și facă temele. Fratele ei, Jamie, se bălăcea în bazinul lui mic. Lynn petrecuse ziua în casă, terminând un proiect cu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2077_a_3402]