5,421 matches
-
măsură: rigoarea metodologică. Critica principială a lui Maiorescu, spune C., lipsa ei de dogmatism împreună cu virtuțile de portretist i-au asigurat conducătorului Junimii poziția privilegiată de care se bucură în istoria culturii române. Opera lui Mateiu I. Caragiale (1977), debutul editorial al lui C. și, din păcate, volum care a fost tipărit în anul morții sale, reprezintă cea mai cuprinzătoare sinteză critică despre opera mateină. Trecând în revistă ipotezele critice anterioare, cântărind justețea sau erorile acestora și propunând puncte de vedere
COTRUS-1. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286452_a_287781]
-
Mihai Avasilinei, țărani. După absolvirea Liceului „August Treboniu Laurian” din Botoșani, C. a urmat cursurile Facultății de Filologie la Universitatea „Al. I. Cuza” din Iași și la Universitatea din București, luându-și licența în 1964. Debutează în „Contemporanul” (1958), iar editorial în 1962, cu volumul Anotimpurile Griviței. Tributară clișeelor ideologice ale epocii, placheta de debut al lui C., Anotimpurile Griviței, cântă „colectiva”, „partidul”, „tractoriștii”, „oamenii sondelor” și, omagiu canonic, figura lui Lenin, părintele doctrinei electrificării satelor ca premisă a noii ordini
CRANGULEANU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286477_a_287806]
-
poetă și prozatoare. Este fiica Victoriei (n. Dancău) și a lui Petre Crăsnaru, farmacist. După ce urmează Liceul „Nicolae Bălcescu” din Craiova (1965-1969), va absolvi Facultatea de Filologie a Universității din același oraș (1973). Debutează în revista „Ramuri”, în 1967, iar editorial în 1973. Din 1975 este redactor la Editura Eminescu, iar după 1990, conduce Editura Ion Creangă. Debutul, cu volumul Lumină cât umbră, se desfășoară în cea mai mare parte sub aripa învăluitoare a poeziei Constanței Buzea. Inegală, adunând texte cu
CRASNARU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286479_a_287808]
-
Din 1947, se află în redacția noii serii a „Contemporanului”, unde semnează cu pseudonimul Mioara Cremene reportaje despre Delta Dunării. În 1950, după un diferend cu Horia Liman, este transferată ca redactor-șef adjunct la revista pentru copii „Pogonici”. Debutează editorial în 1951, cu piesa în versuri Mălina și cei trei ursuleți. Din 1954 este secretara Secției de literatură pentru copii și tineret a Uniunii Scriitorilor. Mai bine de un deceniu, C. se dedică literaturii pentru copii, realizând peste douăzeci de
CREMENE. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286482_a_287811]
-
în revista „Familia” din Oradea. Colaborează cu poeme, eseuri și texte critice și teoretice la revistele „Viața studențească”, „Amfiteatru”, „România literară”, „Contemporanul”, „Vatra”, „Caiete critice”, „22”, „Sfera politicii”, „Noua gazetă de Vest”, „Contrapunct”, „Dilema”, „Arc”, „Luceafărul” ș.a. În 1984 debutează editorial cu volumul de eseuri Emil Botta sau Despre frontierele inocenței, pentru care a fost distins cu Premiul pentru debut al Uniunii Scriitorilor și cu Premiul „G. Călinescu” pentru cea mai bună carte de critică a anului (Onești, 1985). Pentru înțelegerea
CRISTEA-3. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286501_a_287830]
-
tradițională, cu elemente de perspectivă înnoitoare (eclectism de tranziție între epoci literare), orientată împotriva romantismului convențional al secolului al XX-lea (Biblioteca Academiei Române deține doar numărul 11, din 14 februarie 1918). Directorii publicației sunt Dinu Dumbravă și Mihail Sorbul. Din editorialul semnat de Sorbul reiese că este necesară o literatură înaltă, pe măsura istoriei ce este în facere și scriere: „Istoria are astăzi la îndemână toate mijloacele de înregistrare. Cu epica e ceva mai greu. Înainte de toate îi trebuie un talent
CRONICA ARTISTICA SI LITERARA. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286522_a_287851]
-
Journal of Abnormal Child Psychology, 30, pp. 177-190. Chorpita, B.F., Plummer, C.P., & Moffitt, C. (2000), „Relations of tripartite dimensions of emotions to childhood anxiety and mood disorders”, Journal of Abnormal Child Psychology, 28, pp. 299-310. Cicchetti, D., & Rogosh, F.A. (1996), „Editorial: Equifinality and multifinality in developmental psychopathology”, Development and Psychology, 8, pp. 597-600. Cicchetti, D., & Toth, S.L. (1991), „A developmental perspective on internalizing and externalizing disorders”, in D. Cicchetti & L. Toth (eds.), Internalizing and externalizing expressions of dysfunction, pp. 1-19, Hillsdale
Psihopatologia copilului. Fundamente by Linda Wilmshurst () [Corola-publishinghouse/Science/2347_a_3672]
-
of Traumatic Stress, 14, pp. 799-815. Schoenwald, S.K., Ward, D.M., Henggeler, S.W., & Rowland, M.D., (2000), „Multisystemic therapy versus hospitalization for crisis stabilization of youth: Placement outcomes 4 months postreferral”, Mental Health Services Research, 2, pp. 3-12. Schopler, R., (1985), „Editorial: Convergence of learning disability, higher-level autism, and Asperger's syndrome”, Journal of Autism and Developmental Disorders, 15, p. 359. Schopler, R., (1994), „A statewide program for the treatment and education of autistic and related communication handicapped children (TEACCH)”, Psychology and
Psihopatologia copilului. Fundamente by Linda Wilmshurst () [Corola-publishinghouse/Science/2347_a_3672]
-
Dușan Barzin, țărani. B. a făcut liceul în Variaș, în județul Timiș (1955-1959), urmând apoi studii de profil economic. Colaborează la reviste și publicații cotidiene din România și din fosta Iugoslavie. Debutează publicistic în gazeta „Banatske novine” (Timișoara, 1967), iar editorial cu volumul în limba sârbă, Kad pucaju pupolci [Când plesnesc mugurii]. A publicat în limba română volumul Nemuririle ierbii (1984). În poezia de confesiune și de notație, bucolică în esență, ca și în versurile care interoghează asupra veacului și a
BARZIN. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285661_a_286990]
-
București (1980), B. lucrează ca economist la Uniunea Scriitorilor, înființându-și în 1990 propria editură - AMB. A debutat cu poezie în liceu, în revista „Muguri” (1972), continuând cu proză scurtă în „România literară”, „Luceafărul”, „Viața românească”, „Contemporanul”, „Steaua” ș.a. Debutează editorial în 1986, cu romanul Pământul ne rabdă pe toți, care primește Premiul pentru debut al Uniunii Scriitorilor și Premiul revistei „Argeș”. De la început a fost remarcată apropierea romanului de debut al lui B. de Moromeții lui Marin Preda - roman rural
BAROS. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285655_a_286984]
-
j. Edineț), poet. Este fiul Mariei (n. Cebotaru) și al lui Constantin Belicov, țărani. B. a absolvit, în 1970, Facultatea de Ziaristică a Universității de Stat din Chișinău. Funcționează ca redactor la radio, la publicațiile „Cultura” și „Moldova suverană”. Debutează editorial în 1976, cu placheta Veghe, urmată în același an de volumul Nesfârșitul spicului. B. cultivă o lirică a sentimentului de mirare în fața frumuseții și luminii, care aureolează mugur, spic și om, totul fiind transpus în imagini simple și într-o
BELICOV. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285686_a_287015]
-
noastre”. Atunci își alege pseudonimul Maya Bistra, sub care colaborează la diferite reviste culturale din Timișoara și Cluj. Redactează împreună cu Raoul Șorban, „Caietele” de spectacol ale Teatrului Național din Cluj. Redebutează în „Luceafărul” (1964), cu un fragment de roman, și editorial cu romanul Blana de focă (1966). Publică fragmente de roman, reportaje literare, interviuri, reportaje despre localități bănățene în principalele reviste bucureștene și face filme documentare. Acțiunea romanului Blana de focă se desfășoară pe două planuri: real - un sat bănățean și
BELCIU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285677_a_287006]
-
orașul natal, la ziarul „Igazság” (era concomitent student la Facultatea de Filologie), apoi la București, la „Falvak Népe” și „Ifjúmunkás”. Se întoarce la Cluj, unde, din 1967, este redactorul revistei pentru copii „Napsugár”. Debutează în presă la revista „Utunk” și editorial în 1963, cu o culegere de nuvele. În 1969 și în 1979 este distins cu Premiul pentru proză al Uniunii Scriitorilor. B. este un traducător cu predilecție al literaturii române din secolul al XX-lea. A transpus în limba maghiară
BALCANISM. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285580_a_286909]
-
Fortunio. Orientarea vag romantică și presămănătoristă de la „Floare-albastră” se va resimți în întreaga sa operă, dominată, tematic, de câteva idei-reper: cinstirea trecutului istoric, realizarea unității naționale, valorificarea filonului folcloric. Din ideologia sămănătoristă reține doar viziunea idilică asupra vieții satului. Debutează editorial cu volumul de versuri Visuri de noroc (1903). Lirica mărturisește, de multe ori, un epigonism lesne de recunoscut; de la Eminescu și Coșbuc sau de la Heine și Lenau, B. învață să prețuiască valorile poeziei populare, să cultive balada și cântecul, să
BARSAN. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285656_a_286985]
-
spectacole și de expoziții la „Revista Fundațiilor Regale”, „Gândirea”, „Familia”, „Pagini literare”, „Viața literară”, „Universul literar”, „Viața românească”, „Gazeta literară”, „Steaua”, „Tribuna”, „Luceafărul”, „România literară”, „Literatorul” ș. a. A semnat și cu pseudonimele Vornicu Bunea, Vladimir Bunea, Antioh, Ion Ardeleanu. Debutează editorial, în colecția revistei „Azi”, cu volumul de versuri Cabane albe (1936). Societatea Scriitorilor Români l-a distins cu Premiul „Ion Pavelescu” pentru sonet, în 1934. De asemenea, poetul este laureat cu medalie de aur la Viena (Preistäger der 7 Weltfestspiele
BARNA-1. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285649_a_286978]
-
ori acoperind o publicistică vioaie, de atitudine, întinsă de la reportaj, impresii de călătorie, articol politic, chiar cronici literare până la virulenta cronică sportivă. În 1955, „Viața românească” îi publică nuvela Munca de jos, inclusă în Gloaba (1955), volum marcând debutul său editorial. Urmează un triptic „sportiv”, la cota divertismentului: Tripleta de aur, Balonul e rotund și Unsprezece (toate în 1956), prefațând apariția unei capodopere a literaturii române, romanul Groapa, publicat în 1957. Primele rânduri ale cărții (mărturisea prozatorul) au fost scrise prin
BARBU-1. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285622_a_286951]
-
asistent (1960-1964), conferențiar (1964-1970), profesor și decan (1970-1989). În 1964 își susține teza de doctorat, Dramaturgia rusă pe scenele românești până în 1944, la Institutul „Lunacearski” din Moscova. Colaborează la „Ateneu”, „Contemporanul”, „Luceafărul”, „România literară”, „Steaua”, „Teatrul” ș.a. În 1965 debutează editorial cu o monografie despre actorul George Storin, lucrare ce atestă respect pentru tradiție și valoare, pasiune pentru teatrul românesc. O altă monografie o consacră Agathei Bârsescu. Printre istoricii și teoreticienii teatrului nou, B. deține un loc aparte, numele ei fiind
BERLOGEA. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285708_a_287037]
-
Fruncea”, „Făclia”, „Vestul”, „Vremea”, „Universul literar”, „România de mâine”, „Orizont”, „Steaua”, „Tribuna”, „Utunk”. A mai semnat Marius Nicoară, Ion Ulmu, Panait Vardaru, Nona Vida, Laurențiu. A debutat la 16 ani, cu poezia Un trandafir, în revista școlară „Luceafărul” (Timișoara), iar editorial cu volumul de versuri Candelabre albastre, în 1936. B. scrie o poezie imnică, al cărei obiect îl constituie figuri mitice (Apollo, Orfeu, Dionisos, Zamolxe), care-i tutelează propriul mod de a înțelege lumea și arta, dar și natura clasică virgiliană
BELLU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285694_a_287023]
-
1967, și-a luat doctoratul în filologie în 1987. Este cercetător științific principal la Institutul de Istorie și Teorie Literară al Academiei de Științe a Republicii Moldova. A fost ales membru corespondent al Academiei de Științe a Republicii Moldova (1992). A debutat editorial cu studiul monografic Epiceskie i liriceskie elementî v moldavskoi sovetskoi dramaturgii [Elementele epic și liric în dramaturgia sovietică moldovenească] (1972). În volumele Consemnări critice (1976) și Considerări și reconsiderări literare (1983), B. s-a afirmat ca un avizat cercetător al
BILEŢCHI. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285738_a_287067]
-
Literatură „Dimitrie Cantemir” din Chișinău. Este ales deputat în Parlamentul Republicii Moldova (1990-1994). Colaborează la „Chiparus”, „Cultura Moldovei”, „Tinerimea Moldovei”, „Flux”, „Contrafort” ș.a. I s-au decernat Premiul de Stat (1978) și titlul de lucrător emerit al culturii (1981). B. debutează editorial în 1956 cu o culegere de povestiri, Zbânțuilă, urmată de alte cărți de literatură pentru copii: Vacanța mea (1959), Buftea (1962), Gălușca lui Ilușca (1963), Vrei să zbori la lună? (1964), al căror merit constă în încercarea, nu lipsită de
BESLEAGA. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285712_a_287041]
-
la redacția pentru străinătate. B. este un scriitor deosebit de prolific. El se încearcă în toate genurile literare, mai puțin în dramaturgie, unde poate fi semnalată o singură piesă, scrisă în colaborare cu V. Cotan, Sub lumina lunei (1921). Debutul său editorial de sine stătător are loc cu volumul de versuri Morții (1922). Ca poet, B. este sensibil influențat de simbolism, de care neputându-se desprinde, vădește o carență de originalitate. Fii fericirea mea! (1923), Zoologice (1941) și Thalassa (1941) (ultimele două
BILCIURESCU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285736_a_287065]
-
j. Orhei), poet și publicist. Absolvent al Facultății de Istorie și Filologie a Universității de Stat din Republica Moldova (1956), a fost redactor-șef al ziarului „Tinerimea Moldovei” (1965-1969) și redactor-șef adjunct al săptămânalului „Literatura și arta” (1981-1990). A debutat editorial cu placheta de versuri Sub geana codrului (1958), tributară perspectivei festivist-idilice a epocii. B. n-a evoluat considerabil ca poet nici în cartea care îi reprezintă întreaga poezie, La vatra soarelui (1982). La viziunea simplificatoare asupra vieții se adaugă simplismul
BLANOVSCHI. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285760_a_287089]
-
a absolvit Liceul „N. Bălcescu” din Târgoviște (1959), apoi Facultatea de Limba și Literatura Română a Universității din București (1964). Funcționează ca redactor la revista „Argeș” (1967-1971) și secretar al Teatrului „Al. Davila” din Pitești (1971-1972 și după 1974). Debutează editorial în 1979, cu volumul de poezie Pasărea paradisului. Colaborează la „Argeș”, „Ateneu”, „Ramuri”, „Argeșul”, „Săgetătorul” (supliment literar al cotidianului piteștean „Argeșul”) ș.a. Înainte de a debuta individual în volum, B. publică în placheta de versuri Templu grec, apărută în 1970 în
BIOLAN. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285741_a_287070]
-
1976, a apărut și un al doilea tom). În 1955, este aleasă membru al Academiei Regale din Belgia, iar în 1966, este distinsă cu un premiu al Academiei Franceze pentru întreaga activitate. B. se numără printre scriitorii al căror debut editorial a însemnat o afirmare impetuoasă, răsplătit și cu un premiu academic. Impresiile de călătorie din Les Huit paradis vor cuceri publicul prin farmec exotic, cu adieri din O mie și una de nopți. Peisaje de vis și miresme legendare, palate
BIBESCU-1. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285720_a_287049]
-
în Timișoara, apoi a devenit cadru didactic la Facultatea de Filologie a Universității din localitate. Colaborează la „Scrisul bănățean”, „Orizont”, „Tribuna”, „Familia”, „Transilvania”, „Cronica” ș.a. A fost soțul Aquilinei Birăescu. Debutează cu un eseu în „Vrerea” din Timișoara (1946) și editorial cu volumul Condiția romanului (1971), o cercetare riguroasă a romanului european modern, abordat cu mijloacele criticii, dar și ale sociologiei literare. Căile eseului (1976) investighează evoluția acestei specii, inclusiv în literatura română, relevându-i-se pătrunderea în proza de ficțiune
BIRAESCU-1. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285742_a_287071]