3,359 matches
-
care nu erau niciodată învelite îngrijit, ci dimpotrivă, aveau mereu colțurile îndoite și arătau a fi fost asiduu frunzărite. În afară de un scurt răstimp în faza ei de prințesă, Darcey se ținuse departe de lecțiile de balet - îi lipseau echilibrul și eleganța necesare și, după ce, încercând o piruetă, se izbise de o altă fată și își învinețise ochiul, ea și Minette căzură de acord că baletul era o pierdere de vreme. Nieve era îndrăzneață și încrezătoare în performanțele ei școlare, în timp ce Darcey
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1942_a_3267]
-
lifturile - deși aproape că îi trecuse fobia - și urcă scările. Salonul era cald și îmbietor, cu muzică asiatică relaxantă, cu parfumul uleiurilor aromate și susurul unei fântâni de lângă recepție. Darcey (simțindu-se din nou greoaie și stângace în comparație cu calmul și eleganța terapeutelor de acolo) fu dusă într-o încăpere pentru exfoliere și masaj; o unseră cu uleiuri și creme până când simți că plutea printre esențe. Se întrebă, visătoare, dacă n-o putea convinge pe Anna Sweeney să deschidă un cabinet de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1942_a_3267]
-
la umbrar. Dacă plouă, covorul o să fie schimbat în fiecare oră. Or să existe flori de o parte și de alta - din nou trandafiri albi, nu există nimic mai indicat, sunt mult mai eleganți decât oricare altă culoare. Ai vrut eleganță, nu? Da, dar mi-ar plăcea și puțină culoare. Nieve simțea nevoia să își impună părerile. —Ți-am scris un e-mail special pentru problema cu culorile. Am zis clar să nu existe galben. Iar eu am înțeles perfect, zise Lorelei
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1942_a_3267]
-
Îngălbenea, atârnată pe un perete din sala de așteptare, și Îl contempla, cu oarecare amuzament, pe vrednicul de milă burgrav al Rothenburgului. Când am intrat pe ușă, a Început să sune telefonul. Frau Protze Îmi zâmbi și apoi păși cu eleganță În micul ei separeu ca să răspundă, lăsându-mă să privesc la imaginea acum curată. Trecuse multă vreme de când mă uitasem cu adevărat la ea. După ce Îl rugase pe Tilly, comandantul armatei imperiale germane din secolul XVI, să Îi cruțe orașul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2260_a_3585]
-
din apartament și am coborât la parter. Portarul ieși din birouașul lui și Își luă cheia În primire. Nu spui nimănui că am fost aici, că altfel e vai de tine. Ai Înțeles? Încuviință tăcut din cap. Am salutat cu eleganță, ceva ce tipii de la Gestapo nu fac niciodată, ei preferând, pe cât posibil, să treacă neobservați, dar am făcut asta de dragul efectului: — Heil Hitler! am spus. — Heil Hitler! repetă portarul și, Întorcându-mi salutul, reuși să scape cheile pe jos. — Avem
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2260_a_3585]
-
teribile, firesc ar fi fost s-o las pe stradă sub pretextul unei scuze oarecare și mă opresc undeva unde să-mi liniștesc simțurile trezite atât de brutal de inofensivul ei parfum, De ce dau oare vina pe parfumul ei, pe eleganța ei, pe, când eu însumi am urmat-o fără împotrivire, nu mi-a spus nici o vorbă de reproș, de ce am ocolit-o atâta vreme, n-am mai întâlnit-o decât o dată anul ăsta, imediat după Anul Nou, de ce n-am
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2310_a_3635]
-
tarotul, reiki, feng shui, relevații, îngeri, vrăjitoare albe și magie îi stârnea interesul. Ușa lui Jack se deschise din nou și toată lumea s-a aruncat protector peste țigări. —Lisa? spuse Jack. Pot vorbi cu tine? —Bineînțeles. S-a ridicat cu eleganță de la biroul său, întrebându-se despre ce voia să vorbească cu ea. Oare își dorea să o invite în oraș? Când i-a spus să închidă ușa, nerăbdarea ei a crescut considerabil. După care s-a topit aproape instantaneu când
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2243_a_3568]
-
pot să stau pe scaun nici câteva minute. Îmi place să citesc Jules Verne, sunt curios să aflu lucruri noi despre oameni, locuri și civilizații. Ador felinele, păsările și hamsterii. Am o pisică care mă încântă cu drăgălășenia, zburdalnicia și eleganța ei. Pasiunea mea este amenajarea interioarelor. Visez să devin cândva un bun și cunoscut arhitect. Citesc despre asta, urmăresc emisiuni și am început să exersez pe calculator cu ajutoul unui program. Am încredere în mine, știu că sunt capabil de
Buchet de amintiri by Tudorina Andone () [Corola-publishinghouse/Imaginative/459_a_878]
-
șanț, pe jumătate dezbrăcat și violat. Ofițerul administrator, o femeie mult prea inteligentă pentru a fi și subțire, Îi Întinse un teanc de hârtii lui Insch: acțiunile generate de HOLMES cât timp ei fuseseră plecați. Inspectorul le luă cu multă eleganță și Începu să le răsfoiască. — Căcat, căcat, căcat, spuse el, aruncând peste umăr foile nedorite, imediat ce le citea. De fiecare dată când dădea peste vreun nume propriu În vreo declarație, HOLMES genera o acțiune pentru ca persoana respectivă să fie interogată
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1999_a_3324]
-
foloseau arme albe, până în plăsele sub urechea ei stângă, apoi deplasă rapid lama spre dreapta. Glasul femeii se frânse și se prefăcu în bolboroseală, sângele țâșni deodată, pumnalul atinse osul mandibulei sub urechea dreaptă. Julius scoase cu ușurință, aproape cu eleganță, pumnalul de pe care picura sângele, în timp ce mâna lui stângă lăsa trupul neînsuflețit să se prăbușească pe podea. Priviră ultimele zvâcniri ale mâinilor, buzele întredeschise, ochii care dispăreau în spatele pleoapelor, sângele care forma o baltă pe marmura lucioasă. — Hai să plecăm
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1889_a_3214]
-
îi spuse. Mai-marele armurierilor îi luă măsurile și făcu o lorica ușoară, o armură pe care, urmând desenele maestrului de arme - artistul castrului -, reprezentă povestea băiatului salvat de delfin. Maestrul de arme era un estet al războiului, căruia îi plăceau eleganța loviturilor, strălucirea armelor de paradă, cu ornamente în relief și incrustații, frumoasele harnașamente ale cailor, acvilele de aur ținute sus de aquilifer, purtătorul de drapel, zgomotul tumultuos al așa-numiților cataphracti, cavaleria grea, răsunetul lituus-ului, sunetul pe care-l scoteau
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1889_a_3214]
-
acei magistrați și oratori era foarte diferită de limba pe care o auzise pe străzile castrului; multe expresii, citatele neașteptate din niște poeți sublimi erau de neînțeles pentru Gajus. În schimb, Zaleucos se bucura când toți se arătau uimiți de eleganța spontană cu care copilul se exprima în greacă. — O perfectă diglosie, comentă cu simpatie meditativă puternicul și bogatul senator Junius Silanus. Însă nimeni nu-și imagina ce avea să le aducă destinul peste doar câțiva ani. Pe malul Tiberis-ului, mulțimea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1889_a_3214]
-
idee a minții tale este reprezentată în limba sacră printr-o imagine. Pentru că între lumea vizibilă și cea invizibilă nu există o separare. Până în clipa aceea, Gajus crezuse cu tărie că limba greacă - pe care el o stăpânea cu atâta eleganță - era cel mai înalt mod de exprimare de pe fața pământului. Observă că și tatăl său tăcea. Dinaintea tăcerii lor, sacerdotul poporului înfrânt și ajuns în mizerie zâmbea ușor, obosit, un zâmbet în care nu era nici măcar ură. Pe pielea lui
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1889_a_3214]
-
mult să citească cu glas tare - și recita zeci de stichi, strângând în mână sulul respectiv. Avea veleități de actor tragic și îi plăcea să declame; dezvăluia sunetul fiecărui cuvânt, silabă cu silabă, insista, prin pronunție și pauze, cu o eleganță eterică, asupra accentelor complexe ale versurilor. Pentru el, literatura era o lume sonoră; sunetele îl emoționau; uneori părea că uită de semnificația intelectuală. Gajus stătea alături de el în grădină, cu ochii închiși, sub soarele blând de iarnă, în timp ce bibliotecarul citea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1889_a_3214]
-
Augustus nu putuse să-l recunoască, fratele vitreg al lui Tiberius, mort foarte tânăr. După dipariția lui prematură, Antonia trăise zeci de ani într-o văduvie ireproșabilă, mândră în a sa domus, unde comorile aduse din Aegyptus erau expuse cu eleganță, înconjurată de sclavi fideli, liberți, intendenți, aproape toți egipteni și nubieni. Un palat unde zilele erau de o simplitate austeră, unde erau citiți marii scriitori antici, unde intrau puțini oameni, numai artiști, istorici și filosofi sau negustori de dincolo de marea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1889_a_3214]
-
Spelunca, Baia, insula Pontia, Misenum, Pausilypon, Capri -, s-a căsătorit a doua zi cu Junia Claudilla, fiica lui Junius Silanus. Îndată ce îl văzu, îi aminti că, pe când era copil, în ziua triumphus-ului lui Germanicus, îi uimise pe toți, vorbind cu eleganță în greacă. — Destinul fusese scris, îi spuse, și părea patern când rosti aceste cuvinte. Căsătoria neașteptată stârni entuziasmul poporului; un cortegiu de senatori și matroane porni de la Roma; străzile erau înțesate de lume; toți spuseră că mireasa era o tânără
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1889_a_3214]
-
începură să încolțească în sufletele oamenilor - avea să se observe, printr-o studiere atentă a numelor, că acea introducere a „oamenilor noi“, atât de urâtă, începuse să se realizeze. Dar tânărul Împărat avea să plătească scump pentru proiectul său neterminat. Eleganța — Parcă s-au întors vremurile lui Julius Caesar și ale Cleopatrei, bombăneau bătrânii senatori. În timpul acelei faimoase iubiri, eleganța strălucitoare a curții faraonice căzuse asemenea grindinii asupra rusticei societăți romane, unde, de-a lungul a două secole, singura variație a
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1889_a_3214]
-
a „oamenilor noi“, atât de urâtă, începuse să se realizeze. Dar tânărul Împărat avea să plătească scump pentru proiectul său neterminat. Eleganța — Parcă s-au întors vremurile lui Julius Caesar și ale Cleopatrei, bombăneau bătrânii senatori. În timpul acelei faimoase iubiri, eleganța strălucitoare a curții faraonice căzuse asemenea grindinii asupra rusticei societăți romane, unde, de-a lungul a două secole, singura variație a îmbrăcăminții o constituise trecerea de la simpla toga restricta din perioada Republicii - în tablourile epocii, personajele îmbrăcate în togă sunt
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1889_a_3214]
-
se păruseră exagerate tradiționaliștilor. Celebrul Terentius Varro - care, pe lângă faptul că luptase în numeroase războaie, găsise timp să scrie o Enciclopedie a științelor și multe altele, ajungând, potrivit biografilor săi, la un total de șase sute de cărți - se plânsese de eleganța excesivă. „Vreme de secole“, scrisese el, „bărbați și femei au îmbrăcat cu toții toga restricta, nimic altceva decât toga, de dimineața până seara...“ Astfel, după înfrângerea Cleopatrei și a lui Marcus Antonius, mulți aprobaseră legile somptuare ale lui Augustus, care interziceau
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1889_a_3214]
-
în casa Mașterei și în vila de la Capri, suferise din cauza unei amare și meschine dependențe economice, până la cele mai mici cheltuieli legate de îmbrăcăminte. Astfel, în palatele imperiale își făcură repede apariția - și fură primite cu entuziasm de tineri - strălucitoarea eleganță orientală, pieptănăturile, pliseurile, transparențele, colierele și brățările, cingătorile subțiri, perucile. Pe somptuoasele tunici, hlamide, mantii, perdele, perne sau sandale străluceau sutele de culori ale vopsitoriilor din Pelusium și Bouthos. Senatorii descoperiră uluiți și alarmați că, în particular, Împăratul purta tunici
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1889_a_3214]
-
și era vopsită în Aegyptus, asemenea inului, în cele mai strălucitoare culori. Împăratul purta mantii spectaculoase de mătase purpurie, țesute uniform în cele mai rafinate textrinae de meșteșugari cu mâini delicate. În serile de vară purta tunici de mătase - o eleganță esențială și plăcută, comparativ cu exasperantele drapaje ale togii; era ca și cum ai purta, în ziua de azi, o cămașă de mătase croită de un expert, în loc de o haină banală din material sintetic. Adesea, mătasea fină era împodobită cu margini și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1889_a_3214]
-
care te făceau să nu te saturi de o mâncare, dacă refuzau să le guste? Sau despre cele câteva picături de zăpadă topită care trezesc vinul vechi din letargia verii? Despre plăcerea paturilor moi, în stil sirian? Cum vor descrie eleganța veșmintelor? Împăratul îl asculta zâmbind, gândindu-se că pentru Helikon toate minunile vieții erau cuprinse în acele exemple; era un copil. Însă la urmă Helikon întrebă: — Ce vor scrie despre proiectul tău de pace? Îi transmise neliniștea sa Împăratului: noua
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1889_a_3214]
-
foloseau arme albe, până în plăsele sub urechea ei stângă, apoi deplasă rapid lama spre dreapta. Glasul femeii se frânse și se prefăcu în bolboroseală, sângele țâșni deodată, pumnalul atinse osul mandibulei sub urechea dreaptă. Julius scoase cu ușurință, aproape cu eleganță, pumnalul de pe care picura sângele, în timp ce mâna lui stângă lăsa trupul neînsuflețit să se prăbușească pe podea. Priviră ultimele zvâcniri ale mâinilor, buzele întredeschise, ochii care dispăreau în spatele pleoapelor, sângele care forma o baltă pe marmura lucioasă. — A mai rămas
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1889_a_3214]
-
care aveau să păstreze acea amintire timp de multe generații, priveau tăcuți. În ciuda distrugerilor, fu nevoie de multe ore pentru ca apa să inunde cu totul solidele corăbii proiectate de Euthymius cel plin de fantezie; începură să se scufunde încet, cu eleganță, abia spre seară, în timp ce Euthymius părăsea în lanțuri șantierul de la Misenum, sub privirile uluite ale oamenilor săi. Me-se-ket, cu traversele ei solide și vâslele lungi, se scufundă drept, cu un plescăit ușor, ca o umbră tot mai întunecată în apă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1889_a_3214]
-
celorlalte două de o parte și de alta, în chip de cortine. Monede cu părinții săi împreună și altele, cu cei doi frați uciși, sunt amintite de Dessau. Cohen enumeră nu mai puțin de paisprezece monede cu efigiile lui Germanicus. Eleganța. Abia după 1896, când Albert Gayet a descoperit, pe malul Nilului, orașul îngropat Antinoe, cu cele zece mii de morminte ale lui intacte în nisip, am putut să ne facem o vagă idee cu privire la eleganța care îi cucerise pe romani în
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1889_a_3214]