2,539 matches
-
nudul, peisajul și natura moartă tip consignație și ultimul cri al "instalațiilor". Pactul schizoid. Această schizoidie, care, da, da, se manifestă chiar în forul aceluiași artist. Și nu e vorba de artistul de mîna a treia, ci de cel întrucîtva emblematic. Nevoit, datorită asprimii vieții de fiecare zi, să producă, o dată, pentru galerii cu vad pestriț, altă dată, pentru proiectul său inalienabil, cel care l-a și impus. (Sigur, la judecata de apoi a artelor, nimeni dintre jurați nu va fi
by al Gheorghiu [Corola-publishinghouse/Science/1091_a_2599]
-
în aer. Un singur lucru nu poate fi pus la îndoială: probitatea lui Edward Behr, autorul cărții. Metodic și cu maniacală acribie, analistul face o teribilă radiografie a vieții americane de azi, în care noi continuăm să vedem, irefutabil, modelul emblematic al civilizației contemporane. Numai că. din acest model, Behr și-a decupat segmentul spinos al multbătutei "corectitudini". Dificil și, în aceeași măsură, delicat demers. Apetitul aproape demențial cu care indiscretul autor pătrunde în hățișurile vieții continentului său statal impune o
by al Gheorghiu [Corola-publishinghouse/Science/1091_a_2599]
-
confrați suprarealiști i-au replicat printr-o scabroasă scenografie în chiar vitrina sălii de expunere. Stilul era generalizat. Și obligatoriu în perioadele ofensive ale modernismelor europene. Treptat însă, după război, se stinsese. Lumea se schimbase, dispăruseră clasele suprapuse, dar și emblematicul "mic burghez", țintă predilectă a nebuniilor avangardiste. Calul lor de bătaie. Cel care trebuia, o dată pentru totdeauna, anulat prin agresivitate și deriziune. Altele deveniseră armele orgoliului. Se produsese, în fond, o nivelare a societății postbelice, artiștii nu mai percepeau propria
by al Gheorghiu [Corola-publishinghouse/Science/1091_a_2599]
-
insurgenții frescangii mexicani Siqueiros, Orozco, Rivera, la începutul secolului XX. Preluate, nemestecat, via Moscova, de-ai noștri artiști ai poporului și care, și-acum, ne-ațin calea pe... magistralele epocilor de aur. De cîte ori dau, în bibliotecă, peste romanul emblematic al lui William Faulkner (1897-1962), Zgomotul și furia, simt cartea zbătîndu-se parcă de tumultul ce-o încape. Ca atunci cînd o citeam prima dată. Nu mult după ce americanul primise Nobelul. Dacă metafora, doar în sine frumoasă, îmi servește acum în
by al Gheorghiu [Corola-publishinghouse/Science/1091_a_2599]
-
zece ani. Lucid detașat de eticheta consacrată, am pictat un Proust în tonalitate... amuzată: față vag melancolică (melancolia bolnăviciosului care, totuși, seara făcea, invariabil, vizite galante), floare roșie, mare, la butonieră (sîngele care hrănește capilarele rușinoase), canotiera la modă (agățată emblematic în cuierul ce-i atinge umărul), degetele mari, policarele, prinse în jiletcă (atît de dorohoian-evreiescul gest văzut de mine la simpaticii mei concitadini, în micile lor afaceri, dar și în petrecere). Portret donat mai demult Centrului Cultural Francez din Iași
by al Gheorghiu [Corola-publishinghouse/Science/1091_a_2599]
-
circ, nu crezi?" Dar cum numele găsit de mine apăruse deja tipărit... așa a rămas. Și azi. Cînd Cupola, tutelată competent de filiala Uniunii Artiștilor Plastici, e o carte de vizită a Iașului. Una, dacă nu chiar de fiecare dată emblematică, oricum de neocolit în privința înregistrării pulsului actual al artei locale. Care cunoaște o ebuliție pe măsura strălucitei sale tradiții. Micile derapaje de repartizare a spațiului unor expuneri cu pronunțat caracter comercial, apoi marile pretenții nu de puține ori găunoase ocolind
by al Gheorghiu [Corola-publishinghouse/Science/1091_a_2599]
-
fața de monstru și, în timp ce dau încet înapoi, se prelinge pe asfalt. E, în Bucovina, vestita mască de urît, rivalizînd, în frumusețe păgînă, cu cea africană. Masca ăstuia din parbriz nu rivalizează cu-a nimănui. Unică în hidoșenie și perfect emblematică momentului. Ne este, de altfel arătată, seară de seară, la jurnale. Nu-mi mai plac bețivii. Îmi plac nebunii. Decupez din ziar poza cu țicnitul gol-pușcă făcînd jogging pe Independenței. Și nefăcînd rău nimănui. 13 iunie Pe la opt, în mijlocul străzii
by al Gheorghiu [Corola-publishinghouse/Science/1091_a_2599]
-
boierul" Catargi urs greu, cu ditamai șevaletul în spate bătînd zăvoaiele montane și întorcîndu-se la Pelișor cu fulgurantele sale eboșe, ce ulterior cunoșteau o riguroasă prelucrare în atelierul său bucureștean. În propriu-mi atelier din Armeană, pe perete, se află emblematic una din acestea, ca remember al unui timp cu care, probabil, nu ne vom mai întîlni. De ce? Din simplul motiv că lumea s-a schimbat. Numai într-o jumătate de secol poate și mai puțin (dar poate și mai mult
by al Gheorghiu [Corola-publishinghouse/Science/1091_a_2599]
-
revistei "Cronica", am tresărit la momentul în care nou înființata galerie din agora orașului trebuia să poarte și un nume. Cupola a fost cel ce-mi venise, dadaist, în minte, și apărut pe loc în revistă. Motivat, întrucîtva, de structura emblematică a vechiului Braunstein, palat numit interbelic, a cărui... cupolă (procopsită, în comunism, cu stea kremlinească pe creștet) îmi centrase, vai mie!, cam cu vreo 40 de ani în urmă compoziția (studențească) lucrată la una din ferestrele de la mansarda bătrînului hotel
by al Gheorghiu [Corola-publishinghouse/Science/1091_a_2599]
-
care se străduiau să răspundă chestiunii în discuție, un haios de vîrsta a treia a putut înșira chiar genuri: 1. un goblen, 2. "unul cu mine" (și se arăta, făcînd cu ochiul, pe sine), 3. o Răpire din serai (kitschul emblematic, n.n.).Nu un tablou, așadar, ci trei! Ar trebui, în stilul catastrofic al evaluărilor la modă, să împrumutăm aceleași concluzii de un pesimism iremediabil, vorba lui Topîrceanu. Nu e cazul. Păstrînd proporțiile reieșite din diferența de civilizație credem oare că
by al Gheorghiu [Corola-publishinghouse/Science/1091_a_2599]
-
simt, din nou, împăcat cu mine și cu semenii mei și înviorat de perspectiva unor abordări jurnaliere mai senine, pe măsura pastelor ce țîșnesc din tuburi. Jubilînd deci odată cu cei care au venit acum la putere și detașîndu-mă, destins-amuzat, de emblematicul ipochimen pesedist din seara vernisajului de la World Trade Center. Căruia (îmi pare, vai, rău) nu-i mai întrevăd nici o șansă. Așa cum aceeași lipsă de șansă i-o întrevăd unui gazetar, autosupraevaluat, de la Scînteia (pardon, Adevărul), sub a cărui încrîncenat-lombroziană calotă
by al Gheorghiu [Corola-publishinghouse/Science/1091_a_2599]
-
manager new age vizual să-mi îngăduie a-i relata, cu asumată desuetudine, tocmai scena de mai sus. 16 mai Evadări din periferie. Ce reconfortant e să părăsești, periodic, mediocritatea, meschinăria periferiei și să mergi, profilactic, la cele cîteva figuri emblematice ale picturii, privilegiat apărute în drumurile repetate spre un București al totalității valorice, spre un Cumpătu al fericitei recluziuni! Revenirea la țanțoșa periferie, după stenicele întîlniri cu numele sonore ale centrului valoric, pare ceva mai suportabilă. Întîlnit într-o vară
by al Gheorghiu [Corola-publishinghouse/Science/1091_a_2599]
-
Prin normalitatea lui naturală. Îi priveam mîinile de-acum ale unui blînd eremit și refăceam subit cele cîteva pînze deja notorii o notorietate perfid ținută sub cenzură de o incredibilă finețe a paletei. Fiu al unei alte siluete, una maiorescian emblematică Bogdan Duică hidalgoul acesta de pe bancă nu mai păstrase nimic din aplombul pamfletar al părintelui, plasîndu-i-se diametral opus. Finețea gesticii sale spunea ceva esențial despre acea parte nobilă a unei Românii ce dispăruse demult și căreia îi ducem și-acum
by al Gheorghiu [Corola-publishinghouse/Science/1091_a_2599]
-
treptată a relației cu noua cucerire teritorială, parcursul are și un sens masculin complementar, al verticalității: simbolul ignic și fumul, "stâlp al cerului", coborârea dinspre izvoare înspre vatră, întâlnirea cu bătrânul înțelept și predarea prerogativelor puterii, uciderea animalului-totem devenit apoi emblematic (motiv autohtonizat în urma preluării unui ansamblu cinegetic meridional), sacrificiul animalului-gonaci, înălțarea pe stâlp a capului de bour, înființarea noii lumi (centrul ei fiind vatra). Etapele mitului marelui vânător, combinate cu cele ale mitului întemeierii, se fixeaxă cu ajutorul formelor simbolice ale
[Corola-publishinghouse/Science/84959_a_85744]
-
Summum al modelelor voievodale, Alexandru Macedon − întemeietor de cetăți și civilizator, monarh "elin" convertit la creștinism (!) în urma unor apariții mirabile de sfinți, apărător al credinței, fiu și soț respectuos, autocrat drept, judecător imparțial - ocupă o poziție centrală în sistemul rolurilor emblematice proiectate în imaginarul medieval. Fondator de civilizație, figură foarte populară la nivelul comunității, el dublează într-o oarecare măsură modelul politico-religios și cultural al lui Constantin I. Eroul Alexăndriei (text din Codex Neagoeanus), deși este adaptarea locală a unui personaj
[Corola-publishinghouse/Science/84959_a_85744]
-
avut forma arhitecturală tipică epocii secolului al XVI-lea, în care a fost construită biserica lui Lăpușneanu, adică arhitectură tipic moldovenească-ștefaniană, precum, de fapt, o găsim și la toate bisericile și mănăstirile din epoca mușatină (1371-1570) și chiar la ctitoria emblematică lăpușneană Mănăstirea Slatina, județul Suceava; astfel, turla de pe naos originar ștefaniană a fost demolată și reconstruită simetric cu turla nou construită ca clopotniță, pe pronaos. Aceasta s-a constatat cu certitudine în cadrul lucrărilor de restaurare și consolidare (1995-2008), când s-
[Corola-publishinghouse/Science/1491_a_2789]
-
continuitatea, lanțul instituțional al unei tradiții. Al-Khadir, al cărui echivalent iudeo-creștin este Ilie, intervine fulgurant pentru a inspira cunoașterea ultimă independent de situarea confesională a receptorului uman. E vorba despre o funcție spirituală perenă pentru care fiece tradiție are personaje emblematice și ea semnifică șansa, niciodată închisă, acordată oricărei căutări bine orientate. în al doilea rînd, principiul laic al libertății poate fi un bun suport pentru a ne reaminti statura completă a omului. Trecînd de partea libertății religioase 1, cele mai multe Biserici
STILUL RELIGIEI ÎN MODERNITATEA TÎRZIE by ANCA MANOLESCU () [Corola-publishinghouse/Science/860_a_1739]
-
diferența dintre diversitatea de tip individual general și varietatea persoanelor universale. Casa și cortul Celor două orientări ale ființei fie pe direcția individual-generalului, fie pe direcția universalului Origen le-a mai redat într-un pasaj celebru deosebirea, întruchipînd-o în distincția emblematică dintre sedentar și itinerant. Preluată de la Philon și dezvoltată de alexandrinul creștin, ea pornește de la pasajul Numeri, 24, 5 și va constitui o structură ideatică folosită de toate veacurile următoare. Cît sînt de frumoase sălașurile tale, Iacob, corturile tale, Israel
STILUL RELIGIEI ÎN MODERNITATEA TÎRZIE by ANCA MANOLESCU () [Corola-publishinghouse/Science/860_a_1739]
-
scânduri făcute din același lemn. Folosirea cojii de conifer este întâlnită și în fabricarea unor brânzeturi din Savoia, din Pirinei (pechegos, din lapte de capră) și din sudul Franței, din Provence mai precis (cembro, numită și queyras). Mămăliga, considerată alimentul emblematic al românilor, are o istorie multimilenară. Prima menționare a unei asemenea fierturi groase se află în cel mai vechi tratat de artă culinară, care datează din 1700 î.Cr.; este vorba despre trei tăblițe mesopotamiene, care au fost traduse abia în
Stufat, ori estouffade? sau Existã bucãtãrie româneascã? by Vlad Macri () [Corola-publishinghouse/Science/1386_a_2382]
-
poți găsi în vreun restaurant tradițional românesc un bucătar care să știe că, la această bucată din vită, miezul trebuie să rămână zemos, în sânge chiar. Un preparat la grătar cu adevărat inovativ, original, după părerea celor mai mulți români, sunt mititeii. Emblematici pentru alimentația noastră din secolul trecut, oarecum puși în primejdie de hamburgerii globalizării, micii rămân un mit românesc; unii compatrioți 86 au cerut chiar includerea lor pe lista produselor tradiționale (și protejate comercial), listă supusă aprobării Uniunii Europene... În privința mititeilor
Stufat, ori estouffade? sau Existã bucãtãrie româneascã? by Vlad Macri () [Corola-publishinghouse/Science/1386_a_2382]
-
mediu de activitate profesională și managerială, cât și în cea de obiect de cercetare științifică și de proiect strategic, ele marchează convergența între două fenomene definitorii pentru natura umană - cel al cunoașterii și cel al organizării - într-o construcție socială emblematică pentru ideile de competență colectivă, acțiune inteligentă și performanță durabilă. Întemeierea pe cunoaștere înseamnă, pentru organizații, atingerea stadiului deplinei maturități, concordant cu esența societății informaționale căreia îi aparțin. În funcționarea unor asemenea organizații, determinante sunt procesele desemnate generic prin sintagma
Managementul cunoașterii în societatea informațională by Radu S. Cureteanu () [Corola-publishinghouse/Science/232_a_475]
-
Mincu. Oferindu-se ca instrument de lucru pentru studiul limbii române la universitate și că hartă pentru explorarea unei zone culturale mai puțin cunoscute, antologia urmărește să ilustreze dinamică experienței poetice a generației care are în Nicolae Labiș o figură emblematica: tensiunea între istorie și poezie, recuperarea lirismului dincolo de condiționările ideologice, regasirea tradiției. Intitulat La lotta contro l’inerzia, eseul care prefațează traducerile este o coerentă și pătrunzătoare introducere în problemele literaturii române contemporane: e definit rolul folclorului în spațiul cultural
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286563_a_287892]
-
simultan cu ambiguitatea crescîndă a adeziunii sale republicane, atunci cînd spune: "Poporul meu este suveranul rațiunii."288. Tocmai această ambiguitate care se va îndrepta spre credință în 1908, îl va determina să participe la exaltarea Jeanne-ei d'Arc ca figură emblematică a destinului providențial al Franței și să declare: Fericiți sînt cei care au murit pentru pămîntul natal"289 și apoi să cadă pe cîmpul de onoare în septembrie 1914, în calitate de combatant, nu ca revanșă față de Germania, ci ca luptător al
by GUY HERMET [Corola-publishinghouse/Science/968_a_2476]
-
Între grupurile etnice care alcătuiesc America și Canada s-a declanșat o adevărată competiție, prin care se urmărește eludarea condiției de „dezrădăcinat” a tuturor acelora care trăiesc azi Într-o țară de imigranți. America e o terra nova, un „Titanic” emblematic, construit În așa fel Încît pare imposibil a se scufunda, dar care nu trebuie să sfideze istoria, autocondamnîndu-se astfel și optînd, Într-o clipă de inconștiență, pentru soarta marilor imperii, veșnice În aparență, dar fragile ca transatlanticul scufundat nu departe
[Corola-publishinghouse/Science/1866_a_3191]
-
o specializare a locurilor de detenție. Închisoarea de la Sighet a ajuns cunoscută ca fiind a „demnitarilor”, deoarece acolo au fost Încarcerați preponderent foști prim-miniștri, miniștri, episcopi greco-catolici ș.a.m.d., În total 180 de persoane. Acolo au sfîrșit personalități emblematice ale istoriei românești: Iuliu Maniu, C.I.C. Brătianu, Gheorghe Brătianu ș.a. Închisoarea Aiud era destinată legionarilor; cea de la Galați era pentru foștii membri PNȚ; Gherla pentru intelectuali; Făgăraș, foști polițiști; Pitești, foști studenți; TÎrgșor, elevi; Mislea, femei; TÎrgu Ocna, Închisoare-spital pentru
[Corola-publishinghouse/Science/1866_a_3191]