4,405 matches
-
să se adapteze propriei sale viziuni. O dată cu Augustin, figura Anticristului se universalizează, devenind simbolul unui principiu moral, poate chiar al însuși principiului moral, fără însă a se debarasa de conotațiile sale ereziologice, atât de prezente la Tertulian și Ciprian. I. Epistolele 197 și 199 Vom analiza mai întâi, două scrisori; una destul de scurtă, numai câteva pagini, cealaltă de lungimea unui tratat, adresată de Augustin unui călugăr pe nume Hesychius. Acesta din urmă întreabă despre semnele premergătoare și data exactă a sfârșitului
[Corola-publishinghouse/Science/2074_a_3399]
-
destul de scurtă, numai câteva pagini, cealaltă de lungimea unui tratat, adresată de Augustin unui călugăr pe nume Hesychius. Acesta din urmă întreabă despre semnele premergătoare și data exactă a sfârșitului lumii, provocând două răspunsuri extrem de interesante pentru tema prezentei lucrări. Epistolele datează din 418 și 419, adică din perioada episcopatului la Hippona. Augustin se află la primele tatonări în domeniul eshatologiei, dar o bună parte a rezultatelor expuse în reflexiile epistolare vor fi reluate și dezvoltate ulterior, în De ciuitate Dei
[Corola-publishinghouse/Science/2074_a_3399]
-
datează din 418 și 419, adică din perioada episcopatului la Hippona. Augustin se află la primele tatonări în domeniul eshatologiei, dar o bună parte a rezultatelor expuse în reflexiile epistolare vor fi reluate și dezvoltate ulterior, în De ciuitate Dei. Epistolele 197 și 199 au numai o legătură indirectă - dar de o reală importanță - cu tema Anticristului. Ele iau în discuție data parusiei și apariția adversarului eshatologic pe pământ. Inițial, Hesychius ceruse eruditului episcop lămuriri în privința prophetis dictis siue predictis, fără
[Corola-publishinghouse/Science/2074_a_3399]
-
trebui să se comporte - ca și cum a doua parusie ar avea loc hic et nunc (cap. 15). De aici afirmația că întreaga istorie de după Înălțare poate fi considerată ca reprezentând eshatonul, sfârșitul lumii (cap. 17). Apostolul Ioan confirmă aceasta în prima epistolă, atunci când scrie: nouissima hora est (1In. 2,18). Afirmația se dovedește perfect valabilă pentru epoca în care trăiesc Augustin și Hesychius și este confirmată de semne clare. Și atunci, dacă apostolul trăiește în vremea eshatonului, asemenea și cei doi corespondenți
[Corola-publishinghouse/Science/2074_a_3399]
-
am văzut, încă din prima jumătate a secolului al II‑lea) și atribuirea faimoasei profeții a celor șapte săptămâni (Dan. 9,24‑27) celei de‑a doua veniri. Pentru Augustin, ca și pentru Hesychius, termenul hora, invocat de Ioan în Epistola întâi (nouissima hora est) reprezintă pur și simplu o sinecdocă pentru „timp” în general (pars pro toto). Învierea și Înălțarea lui Isus sunt două evenimente fundamentale, care inaugurează perioada eshatologică, „sfârșitul lumii”, în sensul voit „dilatat” al cuvântului. În concepția
[Corola-publishinghouse/Science/2074_a_3399]
-
a doua parusii. c) Augustin sintetizează concepția sa eshatologică, precum și rezultatele anchetei sale hermeneutice, într‑o parabolă‑sinteză, care se vrea o replică a parabolei slujitorului cel rău (Mt. 24,48‑51; Lc. 12,45), citată, probabil, de Hesychius în epistola sa. Parabola evanghelică pune față în față doi slujitori: unul care rămâne credincios stăpânului său, altul care îl trădează. „Slujitorul rău” este lăsat deoparte de Augustin. El propune un scenariu de trei variante în interiorul registrului pozitiv. Ideea avansată vizează domeniul
[Corola-publishinghouse/Science/2074_a_3399]
-
registrului eshatologic și metafizic, ci mai curând registrului moral, cel al „omului lăuntric” (fără ca dimensiunea eshatologică să fie totuși complet exclusă). Iată de ce teoriile despre Anticrist, care vor fi expuse în cel de‑al treilea tractatus al Comentariului la prima Epistolă a lui Ioan, nu ar putea fi înțelese în adevărata lor semnificație, decât pe baza contextului creat de cele două epistole, 197 și 199, precum și de cartea a XX‑a din CD. Această carte aparține unui ansamblu teologic consacrat temei
[Corola-publishinghouse/Science/2074_a_3399]
-
Iată de ce teoriile despre Anticrist, care vor fi expuse în cel de‑al treilea tractatus al Comentariului la prima Epistolă a lui Ioan, nu ar putea fi înțelese în adevărata lor semnificație, decât pe baza contextului creat de cele două epistole, 197 și 199, precum și de cartea a XX‑a din CD. Această carte aparține unui ansamblu teologic consacrat temei Judecății de Apoi. Ansamblul se înscrie la rândul său în logica tratatului CD, expusă de Augustin, în Retractationes, II, 43. Iată
[Corola-publishinghouse/Science/2074_a_3399]
-
Vechi. Este adevărat că acestea din urmă au întâietate, ca timp; celelalte însă au întâietate din pricina demnității. Căci cele din Vechiul Testament sunt vestirea celor din Noul Testament (20, 4). În Testamentul Vechi avem Legea și Profeții; în cel Nou, Evanghelia și epistolele apostolilor”. În concluzie, singurele citate cu adevărat semnificative, în concepția lui Augustin, sunt cele din Noul Testament, fragmentele veterotestamentare având numai rolul, foarte modest, de sprijin, de confirmare aproape tautologică de cele mai multe ori. Într‑un cuvânt, edificiul este construit aproape exclusiv
[Corola-publishinghouse/Science/2074_a_3399]
-
aproape exclusiv pe baza primului grup de citate. În cele ce urmează, ne propunem să oferim o schiță a acestei eshatologii, cât se poate de clară, menită să servească drept punct de plecare pentru înțelegerea anticristologiei expuse în Comentariul la Epistola întâi a lui Ioan. Referitor la importanța acordată textelor ioanice - Evanghelia, Apocalipsa și Epistola întâi - se impune o altă observație preliminară. Putem spune, fără nici o exagerare, că mai mult de trei sferturi din „materialul de construcție” folosit de Augustin pentru
[Corola-publishinghouse/Science/2074_a_3399]
-
să oferim o schiță a acestei eshatologii, cât se poate de clară, menită să servească drept punct de plecare pentru înțelegerea anticristologiei expuse în Comentariul la Epistola întâi a lui Ioan. Referitor la importanța acordată textelor ioanice - Evanghelia, Apocalipsa și Epistola întâi - se impune o altă observație preliminară. Putem spune, fără nici o exagerare, că mai mult de trei sferturi din „materialul de construcție” folosit de Augustin pentru ridicarea edificiului provine din corpusul atribuit prin tradiție apostolului Ioan. Două pasaje din evanghelia
[Corola-publishinghouse/Science/2074_a_3399]
-
adânc. În această privință, Augustin se întreabă mai întâi cine sunt acești sfinți și, apoi, cum anume trebuie să înțelegem ideea „șomajului” milenar al diavolului. Fidel vechii sale metode a triplei interpretări aplicate discursului rostit de Isus în evangheliile sinoptice (epistola 199), exegetul identifică simplu împărăția „de o mie de ani” a sfinților cu „împărăția spirituală” a Bisericii. Sfinții împărățesc deja pe pământ (hic et nunc, In. 5,25) prin intermediul Bisericii. Semnul echivalenței așezat între ceea ce se poate numi „împărăția de
[Corola-publishinghouse/Science/2074_a_3399]
-
se numesc creștini fără să aibă chipul adevărat al creștinului, ci purtând un chip fals (Fingunt enim se esse quod non sunt, uocanturque non ueraci effigie, sed fallaci imagine Christiani). Regăsim această idee, nuanțată și descrisă amănunțit în Comentariul la Epistola întâi a lui Ioan. Pentru moment, Augustin nu face decât să prezinte succint părerea sa, lăsând demonstrația pentru mai târziu. Din aceeași carte, a XX‑a, cel puțin alte două fragmente merită luate în considerație. Primul este un scurt comentariu
[Corola-publishinghouse/Science/2074_a_3399]
-
din Biserică, unde trăiesc acum în ascuns, și îl vor susține deschis și violent pe împăratul lor - Anticrist. Cu această interpretare, ajungem la tema principală a celui de‑al treilea tractatus, consacrat „anticriștilor” de care vorbește pe larg Comentariu la Epistola întâi a lui Ioan. III. Comentariul la Epistola întâi a lui Ioan În mod paradoxal, episcopul Hipponei își expune concepția anticristologică într‑un tratat consacrat iubirii. Este vorba despre In Epistolam Ioannis ad Parthos tractatus decem. Cuvântul tractatus trebuie înțeles
[Corola-publishinghouse/Science/2074_a_3399]
-
îl vor susține deschis și violent pe împăratul lor - Anticrist. Cu această interpretare, ajungem la tema principală a celui de‑al treilea tractatus, consacrat „anticriștilor” de care vorbește pe larg Comentariu la Epistola întâi a lui Ioan. III. Comentariul la Epistola întâi a lui Ioan În mod paradoxal, episcopul Hipponei își expune concepția anticristologică într‑un tratat consacrat iubirii. Este vorba despre In Epistolam Ioannis ad Parthos tractatus decem. Cuvântul tractatus trebuie înțeles aici cu sensul de „omilie”. Într‑adevăr este
[Corola-publishinghouse/Science/2074_a_3399]
-
Hipponei își expune concepția anticristologică într‑un tratat consacrat iubirii. Este vorba despre In Epistolam Ioannis ad Parthos tractatus decem. Cuvântul tractatus trebuie înțeles aici cu sensul de „omilie”. Într‑adevăr este vorba de un comentariu închegat al tuturor versetelor epistolei, realizat în perioada cuprinsă între Duminica Paștelui și sărbătoarea Cincizecimii din anul 415. Al III‑lea tractatus a fost rostit, probabil, în ziua de marți din Săptămâna Mare. Comentariul reia trei dintre temele epistolei ioanice: 1) opoziția întuneric‑lumină; 2
[Corola-publishinghouse/Science/2074_a_3399]
-
un comentariu închegat al tuturor versetelor epistolei, realizat în perioada cuprinsă între Duminica Paștelui și sărbătoarea Cincizecimii din anul 415. Al III‑lea tractatus a fost rostit, probabil, în ziua de marți din Săptămâna Mare. Comentariul reia trei dintre temele epistolei ioanice: 1) opoziția întuneric‑lumină; 2) dragostea față de frați (inclusiv față de frații schismatici); 3) autenticitatea credinței (opoziția omul lăuntric/omul din afară, cuvânt/ faptă). Regăsim în trama comentariului numeroase teme cu caracter diferit, de la manifestarea credinței, până la iubirea absolută. Contextul
[Corola-publishinghouse/Science/2074_a_3399]
-
Ecclesia releuatur („Ei sunt în trupul lui Cristos asemenea unor umori maligne. Atunci când sunt îndepărtate, trupul este eliberat; tot astfel și atunci când cei răi părăsesc Biserica, aceasta este eliberată”) [3, 4]. Aceste „umori” ies din trup așa cum spune Ioan în epistolă, dar nu fac parte din acesta: Non de carne mea paecisi sunt, sed pectus mihi premebant cum inessent („Ele nu au fost tăiate din carnea mea; mă apăsau atunci când erau în mine”) (ibid.). Schismaticii care după un moment de rătăcire
[Corola-publishinghouse/Science/2074_a_3399]
-
toate scrierile - foarte numeroase - în care se străduiește să lămurească sensul Sfintelor Scripturi”. Într‑adevăr, „episcopul exeget”, potrivit expresiei lui Jean‑Noël Guinot, a consacrat o bună parte a vieții sale comentariului unei părți importante din Vechiul Testament, precum și a tuturor epistolelor sfântului Pavel. Acest demers a fost pregătit prin vaste și aprofundate lecturi în timpul șederii său (413‑423) la mănăstirea Nikertai, în apropiere de Apameea, în Siria. Aici l‑a cunoscut pe episcopul Polihroniu, fratele lui Theodor de Mopsuestia, și acesta
[Corola-publishinghouse/Science/2074_a_3399]
-
etapele „evoluției” mitului Anticristului în creștinismul vechi. Într‑adevăr, pentru episcopul Cyrului, mitul își are sensul teologic și ideologic în contextul mai larg în care este inserat și utilizat. Fie că este vorba de Comentariul la Daniel, de Comentariul la Epistolele sfântului Pavel sau de tratatul polemic Haereticarum fabularum compendium, mitul face corp comun cu materia fiecăreia dintre aceste opere. Adevărata sa semnificație nu ar putea fi înțeleasă în afara contextului. Cele trei contexte 1. Cartea lui Daniel este prima dintre cărțile
[Corola-publishinghouse/Science/2074_a_3399]
-
în timp ce, la Theodoret, este vorba pur și simplu de reluarea unui topos al literaturii ascetice (uanitas uanitatum) și de transpunerea sa în registrul eshatologic. 2. Cel de‑al doilea text în care Theodoret vorbește de mitul Anticristului este comentariul consacrat Epistolei a doua către Tesaloniceni, redactat, probabil, între 435 și 437, așadar, ulterior lui In Danielem, la care face trimitere în câteva rânduri. El nu are altă intenție decât aceea de a arăta „profunzimea epistolelor apostolului”, ideologia fiind lăsată deoparte, într
[Corola-publishinghouse/Science/2074_a_3399]
-
de mitul Anticristului este comentariul consacrat Epistolei a doua către Tesaloniceni, redactat, probabil, între 435 și 437, așadar, ulterior lui In Danielem, la care face trimitere în câteva rânduri. El nu are altă intenție decât aceea de a arăta „profunzimea epistolelor apostolului”, ideologia fiind lăsată deoparte, într‑o mai mare sau mai mică măsură. În ceea ce privește subiectul nostru, un singur lucru ne reține atenția: interpretarea unică propusă pentru katechon. Într‑adevăr, departe de a se ralia teoriilor care circulau în epocă, episcopul
[Corola-publishinghouse/Science/2074_a_3399]
-
întâlnite la Pavel sau în Cartea lui Daniel. Dosarul textelor anticristologice al lui Theodoret, a cărui traducere o propunem, cuprinde fragmente din cartea a șaptea a Comentariului la Cartea lui Daniel (PG 81, coll. 1417D‑1437B); capitolul din Comentariul la epistolele lui Pavel consacrat Epistolei a doua către Tesaloniceni (PG 82, coll. 661C‑668B) și sinteza din Haereticarum fabularum compendium (cap. 29) (PG 83, coll. 525B‑532B). In Danielis VII (PG 81, 1417D‑1437B) „Apoi, spune textul, am privit în vedenia
[Corola-publishinghouse/Science/2074_a_3399]
-
în Cartea lui Daniel. Dosarul textelor anticristologice al lui Theodoret, a cărui traducere o propunem, cuprinde fragmente din cartea a șaptea a Comentariului la Cartea lui Daniel (PG 81, coll. 1417D‑1437B); capitolul din Comentariul la epistolele lui Pavel consacrat Epistolei a doua către Tesaloniceni (PG 82, coll. 661C‑668B) și sinteza din Haereticarum fabularum compendium (cap. 29) (PG 83, coll. 525B‑532B). In Danielis VII (PG 81, 1417D‑1437B) „Apoi, spune textul, am privit în vedenia mea de noapte și
[Corola-publishinghouse/Science/2074_a_3399]
-
nici de vreo scrisoare [prezentată] ca fiind a noastră, cum că ziua Domnului a și sosit” (2Tes. 2,1). Pavel scrie întotdeauna „vă cerem” în loc de „vă rugăm”. Despre adunarea noastră în jurul lui Cristos, el a vorbit și mai limpede în Epistola întâi [către Tesaloniceni], unde a spus: „vom fi răpiți în nori ca să‑L întâmpinăm pe Domnul în văzduh; și astfel pururi cu Domnul vom fi” (1Tes. 4,17). De asemenea, Domnul spune același lucru în Evanghelii: „Va trimite pe îngerii
[Corola-publishinghouse/Science/2074_a_3399]