2,590 matches
-
Marele poet al contrareformei, Torquato Tasso (1544-1595) și a sa epopee "La Gerusalemme liberata" („Ierusalimul eliberat”) din 1581 este și el important din punct de vedere al istoriei literare. Descrierea este mai clară, mai continuuă, mai structurată decât cele două epopei despre Orlando amintite anterior. Lucrarea este plină atât de ironie cât și de tonul mai sumbru tipic barocului, iar în pofida unui nuanțe istorice, acțiunea este totuși piperată cu evenimente fantastice și supranaturale. Și aici dragostea își joacă jocul trădător, unde
Literatura Renașterii () [Corola-website/Science/317919_a_319248]
-
fantastice și supranaturale. Și aici dragostea își joacă jocul trădător, unde inima eroului este îndoită între dragoste și onoare într-un triunghi al dragostei între eroul creștin, o prințesă maură și o războinică maură, care se sfârșește printr-o tragedie. Epopeile naționale au devenit importante în secolul al XVI-lea în mai multe țări europene. Poetul francez Pierre de Ronsard (1524-1585) a încercat să-l onoreze pe regele Carol al IX-lea al Franței în "La Franciade" (1572), în același timp
Literatura Renașterii () [Corola-website/Science/317919_a_319248]
-
țări europene. Poetul francez Pierre de Ronsard (1524-1585) a încercat să-l onoreze pe regele Carol al IX-lea al Franței în "La Franciade" (1572), în același timp continuând modelele stricte greco-romane. În Portugalia, Luís de Camões (1524-1580) a scris epopeea națională, numită "Os Lusíadas" (Lusiadele). Ea combina explorările din epopeile din Antichitate cu descoperirile secolului al XVI-lea, făcând din voiajul lui Vasco da Gama în India material de legendă, căreia nu-i lipsea nici influența zeilor păgâni. În paralel
Literatura Renașterii () [Corola-website/Science/317919_a_319248]
-
să-l onoreze pe regele Carol al IX-lea al Franței în "La Franciade" (1572), în același timp continuând modelele stricte greco-romane. În Portugalia, Luís de Camões (1524-1580) a scris epopeea națională, numită "Os Lusíadas" (Lusiadele). Ea combina explorările din epopeile din Antichitate cu descoperirile secolului al XVI-lea, făcând din voiajul lui Vasco da Gama în India material de legendă, căreia nu-i lipsea nici influența zeilor păgâni. În paralel trebuie numită și epopeea spaniolă "La Araucana" ( 1569- 1589) a
Literatura Renașterii () [Corola-website/Science/317919_a_319248]
-
Lusíadas" (Lusiadele). Ea combina explorările din epopeile din Antichitate cu descoperirile secolului al XVI-lea, făcând din voiajul lui Vasco da Gama în India material de legendă, căreia nu-i lipsea nici influența zeilor păgâni. În paralel trebuie numită și epopeea spaniolă "La Araucana" ( 1569- 1589) a lui Alonso de Ercilla (1533-1594). În ea, imperiul este aclamat pentru cuceririle din Lumea Nouă. Și Anglia avea nevoie de o epopee, așa că Edmund Spenser (1552-1599) a scris "The Faerie Queene" ("Regina zânelor"), publicată
Literatura Renașterii () [Corola-website/Science/317919_a_319248]
-
nu-i lipsea nici influența zeilor păgâni. În paralel trebuie numită și epopeea spaniolă "La Araucana" ( 1569- 1589) a lui Alonso de Ercilla (1533-1594). În ea, imperiul este aclamat pentru cuceririle din Lumea Nouă. Și Anglia avea nevoie de o epopee, așa că Edmund Spenser (1552-1599) a scris "The Faerie Queene" ("Regina zânelor"), publicată prima dată în trei volume în 1590, și în șase volume în 1596. Inspirația nu vine din Antichitate ci de la legenda regelui Artur. Omagiile erau adresate reginei Elisabeta
Literatura Renașterii () [Corola-website/Science/317919_a_319248]
-
a scris "The Faerie Queene" ("Regina zânelor"), publicată prima dată în trei volume în 1590, și în șase volume în 1596. Inspirația nu vine din Antichitate ci de la legenda regelui Artur. Omagiile erau adresate reginei Elisabeta I a Angliei (în epopeea fiind regina ilelelor, Gloriana) care a dat nume epocii Renașterii engleze, epoca elisabetană. Epopeea este o alegorie fantastică a Angliei, a reginei și a Casei Tudor, și o celebrare a moralei creștine, a nașionalismului protestant, unde papiștii și necredincioșii sunt
Literatura Renașterii () [Corola-website/Science/317919_a_319248]
-
1590, și în șase volume în 1596. Inspirația nu vine din Antichitate ci de la legenda regelui Artur. Omagiile erau adresate reginei Elisabeta I a Angliei (în epopeea fiind regina ilelelor, Gloriana) care a dat nume epocii Renașterii engleze, epoca elisabetană. Epopeea este o alegorie fantastică a Angliei, a reginei și a Casei Tudor, și o celebrare a moralei creștine, a nașionalismului protestant, unde papiștii și necredincioșii sunt personajele negative, regele Artur eroul și puritatea căsniciei cel mai înaltă virtute. Epopeea combină
Literatura Renașterii () [Corola-website/Science/317919_a_319248]
-
elisabetană. Epopeea este o alegorie fantastică a Angliei, a reginei și a Casei Tudor, și o celebrare a moralei creștine, a nașionalismului protestant, unde papiștii și necredincioșii sunt personajele negative, regele Artur eroul și puritatea căsniciei cel mai înaltă virtute. Epopeea combină alegoria Evului Mediu cu eposul romantic italian. Cu toate că Edmund Spenser este considerat ca fiind unul dintre cei mai de seamă poeți englezi, Sir Thomas Wyatt (1503-1542) și Henry Howard (1517-1547) au fost cei care au deschis calea poeziei moderne
Literatura Renașterii () [Corola-website/Science/317919_a_319248]
-
pentru spanioli ceea ce lucrările lui Boccacio erau pentru italieni: unele sunt pure anecdote, altele mini-romane cavalerești, unele serioase, altele comice, toate fiind scrise într-un stil ușor, oral, iar unele sunt atât de lungi încât ar putea fi considerate miniromane. Epopeea este un gen de înaltă calitate în comparație cu proza satirico-burlescă, care este scrisă într-un limbaj popular, comic, și pe care Renașterea a continuat-o din Evul Mediu târziu. Stilul comico-burlesc întoarce pe dos calitățile caracterizante ale epopeii, și încurajează nefrumosul
Literatura Renașterii () [Corola-website/Science/317919_a_319248]
-
fi considerate miniromane. Epopeea este un gen de înaltă calitate în comparație cu proza satirico-burlescă, care este scrisă într-un limbaj popular, comic, și pe care Renașterea a continuat-o din Evul Mediu târziu. Stilul comico-burlesc întoarce pe dos calitățile caracterizante ale epopeii, și încurajează nefrumosul, vulgarul, atât în acțiune cât și în personaje. În acest gen satirico-burlesc găsim elemente din cântecele de petrecere, înjurături, ridiculizare, cu alte cuvinte parodii, în special a literaturii de înaltă calitate. De obicei se povestește viața unui
Literatura Renașterii () [Corola-website/Science/317919_a_319248]
-
de înaltă calitate. De obicei se povestește viața unui personaj cu ajutorul unor acțiuni sinple, aproape ca niște episoade individuale prinse laolaltă. Un exemplu de scriitor parodic este italianul Luigi Pulci (1432-1484) care a scris "Morgante Maggiore" ("Marele Morgante", 1483), o epopee grandilocvent, dar intenționat parodică despre un gigant care devine creștin și l-a urmat pe cavalerul Orlando. Francezul François Rabelais (1494-1553) a fost și el atras de exagerări, și a scris și el despre un gigant, "Gargantua". Rabelais a fost
Literatura Renașterii () [Corola-website/Science/317919_a_319248]
-
devenit faimos, dar câștigul pecuniar a fost minim. Partea a doua a fost publicată în 1615, și de atunci Cervantes este ceea ce este Shakespeare pentru Anglia.. Relatarea este ca o bibliotecă contemporană, care cuprinde ceea ce-i mai bun în genurile epopeii cavalerești, a romanelor cavalerești și a parodiilor acestora, „cu părți importante și din arta povestirii europene care stă separat de lumea parodiei”. Don Quijote este un bătrân bizar, care fiind influențat prea tare de multele romane cavelerești ale timpului pe care
Literatura Renașterii () [Corola-website/Science/317919_a_319248]
-
doar o simplă parodie a romanelor cavalerești, ci scrie primul roman moder european. Romanul, o povestire lungă în proză, stătea în timpul Renașterii pe o treaptă mai inferioară în ierarhia literară ca gen literar, dar era totuși răspândit datorită cărților populare. Epopeea pastorală este un gen literar din Antichitate care a cunoscut o nouă înflorire în timpul Renașterii, dar în loc de poeți pastorali precum Teocrit și Publius Vergilius Maro, operele lui Longus, Heliodor și Achille Tatius au fost cele care au surse de inspirație
Literatura Renașterii () [Corola-website/Science/317919_a_319248]
-
a durat doar un an, ele fiind deschise din nou, femeilor fiindu-le permisă participarea.. Cel mai de seamă autor dramatic spaniol al acestei perioade este considerat a fi Lope de Vega (1562-1635). A scris în aproape toate genurile literare: epopei, romane, sonete (ca. 3.000), comedii (ca. 1800, din care s-au păstrat 426), ca. 400 de așa-numite "autos" (drame serioase)- din care s-au păstrat 42.. Se poate ca majoritatea lucrărilor lui să nu fi fost originale, ci
Literatura Renașterii () [Corola-website/Science/317919_a_319248]
-
personaje, este tipică pentru Hamilton și îi va mulțumi pe fanii trilogiei "Zorii nopții"", apreciind "stilul extrem de detaliat, deși uneori arid [care] realizează o imagine vie", potrivită pentru ecranizare. Și SF Reviews constată că """ nu diferă foarte mult de celelalte epopei ale lui Hamilton în sensul că acoperă tot spectrul narativ" dar observă că "în ciuda dimensiunilor colosale și a regiei artistice desfășurată la scară largă, caracteristica esențială a lui Peter F. Hamilton este de a îmbutelia vinul vechi în recipiente noi
Steaua Pandorei () [Corola-website/Science/323496_a_324825]
-
000 de ani pe vremea primei civilizații cunoscute, cea a sumerienilor din Mesopotamia. Ceea ce e interesant privind Baalbek este că mereu a fost cunoscut ca fiind un loc de debarcare. Există un text care e scris cu scrierea cuneiformă numit Epopeea lui Ghilgameș. Unde scrie că Ghilgameș a văzut rachete coborând și urcând la Baalbek, de la loculde debarcare. O comparație între Baalbek, Liban și Muntele Templului din Ierusalim ne dezvăluie o asemănătoare destul de mare între platformele lor masive de piatră. Ar
Baalbek () [Corola-website/Science/322883_a_324212]
-
din 95, el își petrece timpul în Roma și în Neapole. După 96, nu mai se cunosc informații în privința sa. Este plauzibil că a murit la Roma, ocupându-se, în ultimele sale zile de viață, de scrierea "Ahileidei" (în ) sale, epopee rămasă neterminată. Statius este un personaj din "Divina Comedie" de Dante. El apare în "Purgatoriu", pentru a-l ghida pe narator împreună cu Vergilius. Când Vergilius dispare, la sfârșitul "Purgatoriului", Statius rămâne cu naratorul și intră în "Paradis". Opera sa se
Statius () [Corola-website/Science/323019_a_324348]
-
ca având un caracter protocronist, ele urmărind să legitimeze faptul că dacii s-au aflat pe aceste pământuri de la începuturi și să contribuie la identificarea spectatorilor cu patrioții daci. Plăiașu consideră că mitul strămoșilor reprezentat în filmele din așa-zisa «epopee națională» este „un produs al mașinăriei de propagandă, iar scopul nu era altul decât adularea conducătorilor al căror cult atinsese proporții monumentale”. Vorbind despre filmele istorice românești produse în timpul regimului comunist, conf.dr. Elena Saulea a recunoscut că filmele trebuiau să
Burebista (film) () [Corola-website/Science/323965_a_325294]
-
geto-dacilor cu celții și romanii, ca și evenimente mai mărunte din viața marelui rege dac, sunt scornite de imaginația lui Mihnea Gheorghiu în „Fierul și aurul”, text anost, redundant și precar, încredințat, ulterior, publicității. Marcând depravarea totală a proiectului de Epopee cinematografică națională, după câteva reușite promițătoare în deceniile anterioare, filmul se încheagă dintr-o lungă înșiruire de discursuri politice care reproduc fidel tonul și temele „Baciului de Partid și de Stat”: „În țara cea mare, unită și liberă, loc de
Burebista (film) () [Corola-website/Science/323965_a_325294]
-
1975), criticul Ecaterina Oproiu considera că filmele cu haiduci au urmat modelul filmelor de capă și spadă, cărora le-au adăugat elemente specific naționale, plasându-se într-o zonă limitrofă a filonului istoric. Ea scria următoarele: "„În zonele limitrofe, ale «epopeii naționale», se dezvoltă o producție care, fără să renunțe la valorile educative, pune accentul pe divertisment și preia fără reticențe metodele filmului de capă și spadă, colorându-l cu vopsele naționale. Titlul cel mai semnificativ este Haiducii, un serial de
Haiducii lui Șaptecai () [Corola-website/Science/319975_a_321304]
-
bun început, ca element component al lumii proto-turce. Cunoscuți deja de cronicarii chinezi sub numele de „Da-da” sau „Ța-ța” și de cronicarii persani sub numele de „Tătar”, ei înșiși se numeau „Tătar”, în cronică autohtonă "Istoria secretă a Mongolilor", epopee contemporană intrării lor pe scena istoriei universale la începutul secolului al XIII-lea. i, care în secolul al V-lea trăiau în deșertul Gobi, după subjugarea lor în secolul al IX-lea de către dinastia Liao au migrat spre sud și
Tătari () [Corola-website/Science/297297_a_298626]
-
în alte literaturi populare și dacă chiar literatura cultă, în infinitele variații, a realizat vreodată un mic poem așa de armonios și de artistic" Iar aprecierile lui Alecu Russo - care trăia cu convingerea că balada reprezintă doar rămășițele unei vaste epopei naționale, chiar și așa socotind-o “cea mai frumoasă epopee păstorească din lume” - aveau să devină obsesii. Dovadă că în 1982 Nichita Stănescu definește Miorița ca fiind "Iliada și Odiseea genetică a poporului nostru” Primul pas pentru a înțelege Miorița
Miorița () [Corola-website/Science/297301_a_298630]
-
infinitele variații, a realizat vreodată un mic poem așa de armonios și de artistic" Iar aprecierile lui Alecu Russo - care trăia cu convingerea că balada reprezintă doar rămășițele unei vaste epopei naționale, chiar și așa socotind-o “cea mai frumoasă epopee păstorească din lume” - aveau să devină obsesii. Dovadă că în 1982 Nichita Stănescu definește Miorița ca fiind "Iliada și Odiseea genetică a poporului nostru” Primul pas pentru a înțelege Miorița este de a pătrunde în specificul etnic, cultural și mai
Miorița () [Corola-website/Science/297301_a_298630]
-
volumul individual " Faruri, vitrine, fotografii" la editura "Cartea Românească" în anul 1980. A continuat să scrie versuri, a publicat mai multe volume, intre care se remarcă "Poeme de amor" sau "Totul". Un proiect unic în felul său este "Levantul", o epopee eroicomică dar și un periplu prin istoria literaturii române. Procedeul a fost utilizat și de scriitorul irlandez James Joyce în capitolul intitulat "Boii soarelui" din romanul "Ulise". Scriitorul reciclează toate stilurile poetice, de la Dosoftei la Nichita Stănescu. Însă nu toți
Mircea Cărtărescu () [Corola-website/Science/297587_a_298916]