2,798 matches
-
Un om trăiește atât de multe perioade diferite de timp. Și fiecare are propriul sfârșit. Dacă nu mă întorc sau dacă mă întorc fără minte, las un exemplar al acestei povești în fișetul roșu, împreună cu toate scrisorile primite de la primul Eric. Dacă vreun alt Eric Sanderson citește rândurile de față, ți-am lăsat tot ce am putut. Îmi pare rău că nu e prea mult. Plec în căutarea doctorului Trey Fidorous. Tot ce am făcut până acum a fost să învăț
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1862_a_3187]
-
de multe perioade diferite de timp. Și fiecare are propriul sfârșit. Dacă nu mă întorc sau dacă mă întorc fără minte, las un exemplar al acestei povești în fișetul roșu, împreună cu toate scrisorile primite de la primul Eric. Dacă vreun alt Eric Sanderson citește rândurile de față, ți-am lăsat tot ce am putut. Îmi pare rău că nu e prea mult. Plec în căutarea doctorului Trey Fidorous. Tot ce am făcut până acum a fost să învăț să mă apăr. N-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1862_a_3187]
-
putut. Îmi pare rău că nu e prea mult. Plec în căutarea doctorului Trey Fidorous. Tot ce am făcut până acum a fost să învăț să mă apăr. N-am făcut nici măcar un singur pas spre învățarea vreunui lucru. Primul Eric Sanderson avea dreptate; dacă există vreun răspuns, acesta trebuie să se afle la el. Planul meu e să urmez traseul pe care l-a parcurs primul Eric ca să-l găsească pe Fidorous când a început toată povestea asta. O să încep
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1862_a_3187]
-
apăr. N-am făcut nici măcar un singur pas spre învățarea vreunui lucru. Primul Eric Sanderson avea dreptate; dacă există vreun răspuns, acesta trebuie să se afle la el. Planul meu e să urmez traseul pe care l-a parcurs primul Eric ca să-l găsească pe Fidorous când a început toată povestea asta. O să încep din Hull și-o să străbat apoi toată țara. Hull. Leeds. Sheffield. Manchester. Blackpool. De la est la vest. Dâra de cuvinte a lui Fidorous trebuie să fie acum
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1862_a_3187]
-
vest. Dâra de cuvinte a lui Fidorous trebuie să fie acum e veche de ani de zile, dar e singura pistă pe care o am. Nu pot să rămân aici și să încerc să mă apăr, așa cum a făcut ultimul Eric. Și mai e ceva: am vise cu Clio Aames. Am vise în care o văd, o recunosc și-o țin în brațe. Dar dimineața acestea se risipesc, se ridică din mintea mea precum cețurile joase de pe terenurile de joacă și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1862_a_3187]
-
Animale unicelulare Primul dintre cele două afișe ilegale, lipite pe stâlpi, găsite în Leeds și probabil create de doctorul Fidorous (deși, după câte se pare, acestea nu pot fi departe de foile scrise cu markerul negru descrise în scrisorile primului Eric). Textul acesta și următorul au fost expuse ca parte din renovarea Gării Centrale Leeds. În ciuda a săptămâni întregi de căutări, nici un alt posibil afiș al lui Fidorous n-a fost descoperit în oraș. Animalele unicelulare e titlul original (scris în
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1862_a_3187]
-
de relaxare din zona Broomhill în Sheffield. Pe verso nu scrie nimic, dar legenda fotografiei descrie imaginea ca fiind „Naxos la apus“. E puțin deteriorată de ploaie. E foarte posibil să nu aibă legătură cu doctorul Fidorous sau cu Primul Eric Sanderson, dar întâmplătoarea ei descoperire m-a încurajat puțin. Cum nu e vorba, strict vorbind, de un obiect „găsit“, l-am împachetat în plastic transparent împreună cu două piese protectoare de corespondență și l-am depozitat separat, în buzunarul de sus
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1862_a_3187]
-
în timp ce exersam personalitatea lui Mark Richardson, și apoi pe drum, în camere curate și impersonale de hotel, în orașe neprietenoase de pe tot cuprinsul țării. Încă vreo câteva nopți în compania casetei cu lumina pâlpâitoare și-a tabelelor și grilelor primului Eric Sanderson și puteam să obțin o ciornă cât de cât lizibilă. Nimic nu era sigur. Obscurul sistem de codificare QWERTY era conceput în așa fel încât să nu ai nimic până în momentul în care aveai totul. Am împachetat din nou
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1862_a_3187]
-
supermagazinelor din nordul Angliei. Lăsam câte o carte de vizită în orice loc ce putea fi descris ca ne-spațiu peste care dădeam. Comitetul de Explorare a Ne-spațiului, oricine ar fi făcut parte din el, îl ajutase pe Primul Eric Sanderson în călătoria sa. Poate că cineva avea să mă ajute și pe mine să-l găsesc pe Trey Fidorous. Ăsta era planul meu, speranța mea. Numai că telefonul mobil nu suna niciodată. După atâtea săptămâni în care lăsasem cărți
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1862_a_3187]
-
cărți de vizită peste tot și nici un apel primit, începeam să-mi fac griji că întreaga idee a ne-spațiului și-a comitetului care se ocupă de el nu era decât o iluzie creată de mintea în descompunere a primului Eric. Linia dintre vânătoarea de fantome și lupta cu morile de vânt era atât de subțire și neclară, încât aproape că nici nu era o linie. Poate că era într-adevăr o afecțiune. Poate că sufeream de fuga descrisă de Randle
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1862_a_3187]
-
acasă și să-i mărturisesc totul ei sau unui doctor adevărat dintr-un spital, care să pună în sfârșit ordine în toată tărășenia asta. Dar. Dar ludovicianul era real, îl văzusem. Îl văzusem. Și mă tot întorceam la cuvintele Primului Eric Sanderson. Te rog să nu-ți pierzi credința în mine, Eric. Mi-am spus că n-o voi face și că nu pot s-o fac, spre binele meu la fel de mult ca și spre al lui. Golașul Dean Rush se
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1862_a_3187]
-
dintr-un spital, care să pună în sfârșit ordine în toată tărășenia asta. Dar. Dar ludovicianul era real, îl văzusem. Îl văzusem. Și mă tot întorceam la cuvintele Primului Eric Sanderson. Te rog să nu-ți pierzi credința în mine, Eric. Mi-am spus că n-o voi face și că nu pot s-o fac, spre binele meu la fel de mult ca și spre al lui. Golașul Dean Rush se ridică de la masă, își goli berea, înclină din cap spre mine
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1862_a_3187]
-
mai mult decât în acel moment. Cu aceste argumente clare și practice, m-am convins să rămân la hotelul Willows, însă existau și alte câteva motive mai obscure. Străbătusem trei sferturi din drum urmând traseul pe care îl parcursese primul Eric și descoperisem atât de puține lucruri - în cel mai bun caz, frânturi inexplicabile dintr-un drum de cărămidă galbenă de mult abandonat; în cel mai rău caz, absolut nimic. Curând, textul becului avea să fie decodat și, nu la mult
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1862_a_3187]
-
Ce aveam să devin atunci? Ian ignoră toată forfota aceea cu mutatul cutiilor, uitându-se fix pe geam, la copaci sau la păsările din ei. Mă întrebam ce s-o fi întâmplat cu celălalt motan, cu Gavin. În Fragmentul becului, Eric și Clio spuneau că, înainte să plece în Grecia, cumpăraseră doi pisoiași, dar poate că nu era decât o glumă pe care le plăcea să le-o facă străinilor la barul taberei. Mă întrebam ce succesiune de întâmplări făcuse din
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1862_a_3187]
-
de încet am putut. Strângând bine pelerina în jurul trupului împotriva din cauza vântului năprasnic, am pornit pe aleea întunecată, îndreptându-mă spre bancă. Pentru a-mi scoate din minte Fragmentul becului, am început să trec în revistă diversele sisteme ale Primului Eric Sanderson de dobândire a corespondenței altor oameni. N-am avut niciodată șansa de-a le pune în practică. Însă lucrurile s-au complicat imediat ce am ajuns la spațiul de odihnă, în dimineața aceea. Pe bancă ceva mă aștepta, ceva care
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1862_a_3187]
-
și degetul mare să alunece în jurul piciorului paharului ei cu bere Amstel. — Întrebarea e, zise ea, de ce să nu vrei un hamac? — Păi... — O... Dumnezeule... mare! sări ea cu replica ei favorită din Totul despre sex. Ești așa de demodat, Eric. Ai stat vreodată într-un hamac? — Nu. — Vezi? zise ea. Vezi? Cu o expresie aproape imobilă, Clio reuși să-mi arunce o privire gen ce naiba ți se pare așa de comic. — N-ai stat niciodată într-un hamac. Dumnezeule, Eric
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1862_a_3187]
-
Eric. Ai stat vreodată într-un hamac? — Nu. — Vezi? zise ea. Vezi? Cu o expresie aproape imobilă, Clio reuși să-mi arunce o privire gen ce naiba ți se pare așa de comic. — N-ai stat niciodată într-un hamac. Dumnezeule, Eric. Regret s-o spun, sincer regret, dar e tipic pentru tine. Ești (o scurtă pauză) un necondimentat. — Necondimentat? — Da, scumpule. Își lipsește condimentul viu al experienței. Am râs din toți rărunchii. — Du-te-n mă-ta. — O, făcu ea, ca și când
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1862_a_3187]
-
pauză) un necondimentat. — Necondimentat? — Da, scumpule. Își lipsește condimentul viu al experienței. Am râs din toți rărunchii. — Du-te-n mă-ta. — O, făcu ea, ca și când înjurătura mea ar fi fost cine știe ce revelație profundă. Mă privi în ochi. Ești furios, Eric? Ți-e teamă? — Dacă mi-e teamă de hamacuri? Ea îmi mângâie mâna. — E în ordine să plângi. Lui Clio îi place să-și dorească unele lucruri și apoi să caute mijloace complicate de-a le obține. Asta în ciuda faptului
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1862_a_3187]
-
pe gânduri o vreme, dând încet din picioare, apoi vorbi din nou: — Personalul de supraveghere e extrem de săritor și de binevoitor. Ar face orice pentru tine. Poți avea un televizor lângă pat, casete video, orice. Toți sunt foarte bine dispuși. Eric, e al naibii de îngrozitor. — Scumpa mea, n-o să trebuiască să te întorci niciodată. Îți promit. — Nu-mi poți promite asta. — Știu doar c-o să fii bine. Tavernele din jurul taberei au toate felinare multicolore atârnate în verande, ca niște beculețe imense de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1862_a_3187]
-
albastru și roșu și verde și galben. În golful animalelor, marea e lăsată să-și vadă singură de propriile culori. — E așa cum se spune despre soldații care se întorc din război. Peste tot în jurul tău oamenii mor. Mor cu adevărat, Eric. Te duci să faci chemoterapie o săptămână și te trezești într-un salon de spital în care oamenii chiar mor, atunci și acolo, și fac tot posibilul să se împace cu gândul ăsta. Când se sfârșește săptămâna, tu te duci
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1862_a_3187]
-
un sicriu, calmă și înțeleaptă. Înclină ușor din cap, mecanic. — Important acum e să cedezi, zise el, încet. Avea o altă voce, era ceva mult dincolo de cuvintele rostite. Știi adevărul. Știi că ești deja mort. În adâncul tău știi asta. Eric Sanderson a dispărut, a dispărut de mult. La fel și Clio Aames. Totul, tot ce-a fost el acum s-a terminat. Ar trebui să-i abandonezi și corpul. Ar trebui să nu te mai agiți și să-l lași
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1862_a_3187]
-
Tot corpul mi se înmuie și se răci. — O, Dumnezeule, am zis, încet, simplu. Fugi, strigă vocea fetei. [Pentru compunerea rechinului se aplică șablonul peste bucăți luate la întâmplare din Fragmentele becului; de preferință cele unde apar numele Clio și Eric.] Figura ????? Picioarele îmi erau slăbite și moi și aproape că nu le simțeam. Am trăit o clipă de groază cumplită gândindu-mă că vor ceda sub mine imediat ce voi încerca s-o iau din loc, dar, deși tremurau, m-am
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1862_a_3187]
-
nu spui nimic, zise ea. Ai o perie? Am încuviințat și-am arătat cu degetul spre scrin. — Mă cheamă Scout, spuse ea, întorcându-se și trecându-și peria mea prin păr. — Aveam de gând să întreb, am zis. Eu sunt Eric. — Eric Sanderson, știu. — Știi? M-am sprijinit în coate. — Sigur. Părea confuză. — Ce credeai? Că eram prin apropiere, în trecere? Nu mă gândisem deloc la asta. Lăsasem enigma asta neatinsă alături de celelalte - uriașă și tăcută, ca șirul de ciudate capete
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1862_a_3187]
-
spui nimic, zise ea. Ai o perie? Am încuviințat și-am arătat cu degetul spre scrin. — Mă cheamă Scout, spuse ea, întorcându-se și trecându-și peria mea prin păr. — Aveam de gând să întreb, am zis. Eu sunt Eric. — Eric Sanderson, știu. — Știi? M-am sprijinit în coate. — Sigur. Părea confuză. — Ce credeai? Că eram prin apropiere, în trecere? Nu mă gândisem deloc la asta. Lăsasem enigma asta neatinsă alături de celelalte - uriașă și tăcută, ca șirul de ciudate capete de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1862_a_3187]
-
să devină. M-am așezat turcește și m-am frecat pe față. — Ascultă, am spus, nu prea pricep ce se întâmplă. E ca și când... viața pe care am avut-o nu era așa. Nu sunt... Aproape că am spus Nu sunt Eric Sanderson. Nu sunt un aventurier, asta încerc să spun. Mă străduiesc să recuperez totul. Nu eram sigur de ce simțeam imperioasa nevoie de-a spune lucrurile astea. Te-am sunat, ți-amintești? zise ea încet, pe tonul acela pe care oamenii
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1862_a_3187]