3,004 matches
-
femeie care se simțea bine așa cum era - femeia motswana tipică, muncitoare, genul de femeie care întreținea o familie numeroasă, care-și dedicase viața, fără să se văicărească, unei nesfârșite curățenii: curățenia curții, curățenia casei, curățenia copiilor. Asta era fotografia unei eroine; o eroină nedeclarată, dar, totuși, o eroină. Cea de-a treia persoană, Oswald Ranta, era cu totul altă mâncare de pește. Era un bărbat spilcuit, foarte bine îmbrăcat. Purta cămașă albă și cravată și, la fel ca Mma Soloi, zâmbea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2039_a_3364]
-
se simțea bine așa cum era - femeia motswana tipică, muncitoare, genul de femeie care întreținea o familie numeroasă, care-și dedicase viața, fără să se văicărească, unei nesfârșite curățenii: curățenia curții, curățenia casei, curățenia copiilor. Asta era fotografia unei eroine; o eroină nedeclarată, dar, totuși, o eroină. Cea de-a treia persoană, Oswald Ranta, era cu totul altă mâncare de pește. Era un bărbat spilcuit, foarte bine îmbrăcat. Purta cămașă albă și cravată și, la fel ca Mma Soloi, zâmbea la aparatul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2039_a_3364]
-
femeia motswana tipică, muncitoare, genul de femeie care întreținea o familie numeroasă, care-și dedicase viața, fără să se văicărească, unei nesfârșite curățenii: curățenia curții, curățenia casei, curățenia copiilor. Asta era fotografia unei eroine; o eroină nedeclarată, dar, totuși, o eroină. Cea de-a treia persoană, Oswald Ranta, era cu totul altă mâncare de pește. Era un bărbat spilcuit, foarte bine îmbrăcat. Purta cămașă albă și cravată și, la fel ca Mma Soloi, zâmbea la aparatul de fotografiat. Zâmbetul său, însă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2039_a_3364]
-
nu poate schimba cu ceva soarta lor. Citiseși unei femei care te iubea și care nu-ți era deloc indiferentă un capitol dintr-o povestire la care tocmai lucrai. Te-a întrebat dacă nu poți, cumva, să o salvezi pe eroină. I-ai demonstrat că era imposibil. A insistat, te-a implorat, semăna cu ea. Nu; destinul eroinei era hotărât de către un alt personaj, nu aveai cum să intervii și în soarta acestuia, ar fi ieșit o altă povestire. De atunci
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2239_a_3564]
-
era deloc indiferentă un capitol dintr-o povestire la care tocmai lucrai. Te-a întrebat dacă nu poți, cumva, să o salvezi pe eroină. I-ai demonstrat că era imposibil. A insistat, te-a implorat, semăna cu ea. Nu; destinul eroinei era hotărât de către un alt personaj, nu aveai cum să intervii și în soarta acestuia, ar fi ieșit o altă povestire. De atunci te urăște. Te-a făcut asasin, nu era prea zdravănă la minte. Uneori, dai semne de clemență
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2239_a_3564]
-
începând cu cea despre finalul „neconvingător“. (Te scandalizezi că eu „închei“ și te întrebi: „Să fie vorba de o neatenție a Scriitorului Nostru?“ Nu, am fost foarte atent, calculând totul, încât „sfârșitul fericit“ cel mai tradițional - căsătoria eroului și a eroinei - să închidă cercul-cadru ce cuprinde dezordinea generală.) Cât privește discuția despre „non-finit“ - temă despre care spui multe lucruri corecte la modul literar general - aș vrea în primul rând să curăț terenul de posibile echivocuri. Aș vrea să clarific mai ales
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1925_a_3250]
-
vrea să-l aflu... Te întrerupe un al șaptelea cititor: — Dumneavoastră credeți că orice poveste trebuie să aibă un început și un sfârșit? În Antichitate, o povestire se putea încheia doar în două moduri: trecând prin toate probele, eroul și eroina se căsătoreau sau mureau. Sensul ultim la care trimit toate povestirile are două fețe: continuitatea vieții, inevitabilitatea morții. Te oprești o clipă să reflectezi asupra acestor cuvinte. Apoi, fulgerător, hotărăști că vrei să te însori cu Ludmila. XII CITITOR ȘI
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1925_a_3250]
-
aducă, i-o iau pe toată -, arunc și juma de roșie În gură, de era să mă Înec și mă duc pe balcon, ca omu’ ascultător. Să nu zică femeia, jumătatea vieții tale, tovarășa de muncă și de idealuri, mamă eroină, că nu faci ca ea, atunci când spune ea, În momentul ăla. Nu mai târziu, că dacă te duci o secundă mai târziu se consideră afront. Mă uit... Gore și Gicu Își lungesc gâturile către Sandu. Gicu ridică și paharul și
De-ale chefliilor (proză umoristică) by Cristian Lisandru () [Corola-publishinghouse/Imaginative/781_a_1580]
-
iubit și mai mult În noaptea de revelion, atunci când ai scos tu damigeana din boxă și ai pus-o În mijlocul sufrageriei, ca să jucăm În jurul ei precum indienii În jurul focului. Doamne, Sandule, mai ții minte ce priviri aruncau nevestele noastre, mame eroine și tovarășe devotate familiei - celula de bază a societății, că asta ați uitat, În schimb ați preluat de la occidentali numai perversiuni! - atunci când noi țopăiam și strigam hai cu vinul, hai cu șprițul până ne-apucă sughițul? Of, frumoasă noapte... Da
De-ale chefliilor (proză umoristică) by Cristian Lisandru () [Corola-publishinghouse/Imaginative/781_a_1580]
-
Mă uit siderată. — Ambițioasa fiică a unei mame ambițioase, citește Eddie cu glas tare. „Cât de mare a fost prețul succesului ?” O, Doamne. O să mă omoare mama. Ia uite, ăsta are și un sondaj. Eddie deschide alt ziar. „Samantha Sweeting: Eroină sau Proastă ? Pentru a vota, sunați sau trimiteți SMS.” Și alături e un număr de telefon. Ia telefonul și se încruntă. Ce variantă să votez ? — Proastă, spune Melissa, înșfăcând telefonul. Hai că sun eu. — Samantha ! Te-ai trezit ! Ridic capul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2362_a_3687]
-
lăsat cu „ochi nevinovați care plâng după dorul de tată” - asta se cheamă ghinion, că în continuare o ia razna și vrea să distrugă o „sfântă” familie bine constituită, iar nu-i dau dreptate, dar analizând starea de sănătate a eroinei, cam de nebună, cum o caracterizează și doctorul și în final internările ei la Socola o confirmă, se poate vorbi aici de o stare inițială maladivă, care ar scuti-o de pedeapsă, fiind lipsită de o facultate integră mintală. Dar
Constantin Huşanu by Reflecţii la reflecţii. Pe portativul anilor () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91645_a_93024]
-
sale, la intervenția regizorilor vremii. Dar compatriotul nostru nu sesfiește să scrie paranteze care colcăie de zgomote, binevenite - zice practicianul din mine:„De afară se aude lătratul unui cîine și șuieratul vîntului. Orologiul sună de mai multe ori”(p.116). Eroina, cu gîndurile clasicului, chiar cere oprirea tuturor orologiilor și ceasurilor din casă:„Vreau ca timpul să mă lase În pace!”(p.124). Și Încă o plăcută amintire din Pescărușul: scena! Vechea scenă care e bună de folosit, fiindcă Kostea o
JURNAL TEATRAL by Bogdan ULMU () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1611_a_3004]
-
soare poți scoate un sfert din eroi, că nu deranjează ; dar din Beckett, zgîrcit mereu cu distribuțiile textelor sale, e aproape imposibil! Ce-ați zice, spre exemplu, de un spectacol Conu Leonida față cu reacțiunea din care s-ar scoate eroinele (Efimița și Safta)?... IV. FACULTATEA DE TEATRU / TEZE DE DOCTORAT... De la o vreme, am șansa de-a citi teze de doctorat și onoarea de-a Întocmi referate asupra lor. Fiecare teză aduce ceva nou ; fiecare e necesară, În felul ei
JURNAL TEATRAL by Bogdan ULMU () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1611_a_3004]
-
că mai e important citatul din Nottara, despre modul În care nenea Iancu urmărea și conducea repetițiile textelor sale : după cum bine se știe, nu Întotdeauna dramaturgul este și regizorul ideal al piesei ... Sigur că unele afirmații din altă teză, despre eroine cu ereditate Încărcată, pot sta, ca-n teatru, unde nimic nu este univoc, sub semnul Întrebării : spre exemplu, autoarea propune o seducătoare apoftegmă a lui Flaubert („ Artistul trebuie să existe În operă ca Dumnezeu În creație, invizibil și atotputernic; să
JURNAL TEATRAL by Bogdan ULMU () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1611_a_3004]
-
cine, dacă nu actorul, se concepe mereu altfel decît este?”p.9) , dar și diferențieri („ dacă punctul maxim de apropiere dintre bovaric și comediant este puterea imaginației, punctul maxim de diferențiere și Îndepărtare este conștiința ludică”-p.314). Emma Bovary, eroina emblematică a tezei, este și ea o infatigabilă interpretă de roluri :”metresa, călugărița, sfînta, Îndrăgostita, femeia În fereastră, parizianca, cititoarea, voluptoasa, persecutata, Înger-În-afara-casei” -p.88. Numai că nu le joacă pe scenă, ci În viață. Și, uneori, cînd n-are
JURNAL TEATRAL by Bogdan ULMU () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1611_a_3004]
-
putea fi eludată, În lucrare, metafora lumii ca teatru : Miriam Cuibus, după ce ne reamintește că „este o supremă nebunie să faci realitatea să joace În ficțiunea ta”, continuă exercițiul comparatistic, aducîndui la rampă pe companionii pre și post bovarici ai eroinei lui Flaubert - „adormiții treji” Jacques Melancolicul, Hamlet, Viola (A douăsprezecea noapte), Dromio și Antipholus (Comedia erorilor), Don Quijote (ca și el, crede Miriam Cuibus, Emma circulă prin lume „ca printr o carte uriașă”), Segismundo (La vida es sueno), Jedermann, Lucia de
JURNAL TEATRAL by Bogdan ULMU () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1611_a_3004]
-
meditat, așa cum ni se și propune În lucrare, dacă bietul Charles, soțul Emmei, nu a fost abandonat de ea și pentru că era un...prost actor . Actor de viață, nu de scenă (de altfel, teza admite că toți bărbații din viața eroinei erau ”actori” slabi...de-aici și dorința ei de-a se-mbrăca bărbătește, preluînd ea controlul jocului erotic). Dar Flaubert, nu era și el un bovaric? Ba da, demonstrează teza, fără a ne uimi, căci În lumea aceasta care adună
JURNAL TEATRAL by Bogdan ULMU () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1611_a_3004]
-
Frumos e În septembrie la Veneția ș.a. au umor, ironie, sarcasm, absurd, profunzime și, nu În ultimul rînd, oferă remarcabile partituri actoricești. Mă bucur că o doctorandă de-a mea din București, Mariana Lia, a acceptat ideea unei teze despre eroinele lui Mazilu și, complementar, pe cea a unui spectacol - coupé cu textele autorului uitat. Amicul Candid Stoica a scris o piesă despre importantul nostru dramaturg. Și mi-a cerut, În vederea publicării În adendda a unui set de amintiri, cîteva, despre
JURNAL TEATRAL by Bogdan ULMU () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1611_a_3004]
-
lui Caragiale. Un autor cu adevărat actual, nu s-ar fi pretat la atîtea actualizări!”... Un calambur care-i atît de bun, Încît nu-mi vine să cred că-i al meu: „Et in Arkadina,ego!”...E vorba, firește, de eroina Pescărușului lui Cehov. Interesant e că nu-i vorba, aici, de un foc ludic, și-atît: mărturisirea o pot face eroii piesei (Trigorin, Treplev), dar și interpretele celebrei eroine, nu?! INTERVIURI CU BOGDAN ULMU Revista ComunIQue Nr. 8-9 / 2011-12 221 Revistă
JURNAL TEATRAL by Bogdan ULMU () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1611_a_3004]
-
că-i al meu: „Et in Arkadina,ego!”...E vorba, firește, de eroina Pescărușului lui Cehov. Interesant e că nu-i vorba, aici, de un foc ludic, și-atît: mărturisirea o pot face eroii piesei (Trigorin, Treplev), dar și interpretele celebrei eroine, nu?! INTERVIURI CU BOGDAN ULMU Revista ComunIQue Nr. 8-9 / 2011-12 221 Revistă de Comunicare a Universității Române de Științe și Arte “GHEORGHE CRISTEA” Fondată În anul de comunicare 2006 Revista ComunIQue: Ce este teatru În zilele noastre? Bogdan Ulmu: Dacă
JURNAL TEATRAL by Bogdan ULMU () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1611_a_3004]
-
opțiune ar fi fost să mă sinucid și eu după ce l-aș fi omorât pe el, însă mă simțeam atât de rău, că nu mă încânta deloc varianta asta. Așa că mă imaginam bătându-l zdravăn. Îmi închipuiam că eram o eroină de film de acțiune, o bătăușă adevărată, mă duceam la el acasă și-l găseam în pat cu noua lui prietenă. O trăgeam pe ea de păr, o pocneam în față și o aruncam la câțiva metri mai încolo, în
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1970_a_3295]
-
comediile romantice. Am închis televizorul pe la jumătatea filmului, cu toate că, de obicei, mă uit până la sfârșit. Problema acestora este că sunt bazate pe două situații stupide, pe care nu le poți întâlni în viața de zi cu zi. Fie eroul și eroina se înțeleg precum câinele cu pisica, însă își dau seama într-un târziu că se simt atrași unul de altul, fie unul sau amândoi sunt inhibați în vreun fel și au mari probleme legate de căsătorie, pentru că încearcă să facă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1970_a_3295]
-
-l ajuta pe Tripp să se ocupe de rețeaua sa, acum mult mai extinsă, de agenți. Funcționarul este un tip tânăr, cu un puternic accent de suburbie londoneză și cu o înclinație clară spre a venera eroii și mai ales eroinele. Admiră cu aceeași înfocare ceea ce el consideră a fi experiența și curajul lui Tripp, dar și sânii și picioarele doamnei Tripp. Tânărul se numește Cobb și are obiceiul enervant de a pune întrebări. Chiar el spune: Nu e cazul să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1859_a_3184]
-
burdușite cu ochelari cu ramă de metal sau de baga. Tensiunea începe să-și spună cuvântul. El devine irascibil, iar doamna Tripp e tot timpul gata să izbucnească în plâns. Cobb e sfâșiat între venerația pentru erou și venerația pentru eroină. 4 Următoarea criză: inamicul începe să-l ia pe Tripp în serios. Iar el își dă seama că este urmărit pretutindeni, chiar și la o soirée muzicală anglolatesthiană unde cântă Edward German și Vaughan Williams. Măsurile de securitate ale domnișoarei
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1859_a_3184]
-
anume că tocmai încercase să-i vândă cuiva o mașină de cusut, i se pare cam subțire doamnei Tripp, mai ales din pricina mustății false. Viața de familie este din nou zdruncinată când Cobb, dornic să restabilească armonia între eroul și eroina sa, îi mărturisește tot adevărul doamnei Tripp - ceea ce crede el a fi tot adevărul. Este pentru binele patriei, doamnă Tripp, spune el. Doamna Tripp este hotărâtă să-și dovedească și ea devotamentul față de patrie. Și începe și ea să ia
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1859_a_3184]