2,756 matches
-
iar după botez a purtat numai veșminte albe precum ale unui neofit creștin în locul veșmintelor imperiale. În ziua de Rusalii, 22 mai, în anul 337, Constantin a murit la Nicomedia, azi Izmit, în Turcia. Trupul său a fost dus cu escortă la Constantinopol și expus pe un catafalc de onoare în Palatul imperial. Abia pe 9 septembrie 337, Constantin II, Constanțiu II și Constant și-au luat titlul de "augustus", împărțind imperiul. Începând cu anul 324, se observă pe monedele lui
Constantin cel Mare () [Corola-website/Science/297914_a_299243]
-
să nu se supună ordinelor superiorilor lor care încercau să nu pericliteze bunele relații cu Stalin. Pe 12 mai, în timpul deplasării de la interogatoriul cu un ofițer american, mașina în care se afla Vlasov a fost încercuită de o subunitate sovietică. Escorta americană a generalului a refuzat să se lupte cu sovieticii și Vlasov a fost arestat. Alți membri ai ROA au fost repatriați forțat în URSS. Cea mai mare parte a acestor militari au fost executați sau au fost internați în
Andrei Vlasov () [Corola-website/Science/306983_a_308312]
-
înainte de izbucnirea războiului, comandantul submarinelor germane, viceamiralul Karl Dönitz, inițiase sistemul cunoscut ca „haită de lupi”, în care grupuri de submarine ar fi trebuit să atace navele maritime comerciale individuale sau convoaie întregi, copleșind prin număr orice dispozitiv militar de escortă. Pentru ca această tactică să fie un succes, Dönitz a calculat că e nevoie de cel puțin 300 de submarine, cu ajutorul cărora ar fi distrus transporturile navale britanice, ducând în cele din urmă la înfrângerea Regatului Unit. Această tactică se afla
Bătălia Atlanticului (al Doilea Război Mondial) () [Corola-website/Science/308125_a_309454]
-
purtătoare se deplasa cu viteză redusă, la viteze mai mari de 15 noduri (27,8 km/oră) zgomotul vasului străbătând valurile estompând toate ecourile submarine. Când era detectat un submarin inamic, un distrugător sau un alt tip de vas de escortă se deplasa deasupra țintei și lansa grenade de adâncime, reglate să explodeze la adâncimi bine stabilite. Pentru ca încărcăturile explozive submarine să fie eficiente, ele trebuiau să fie detonate la cel mult 6 metri de carcasa submersibilului vizat. La începutul luptei
Bătălia Atlanticului (al Doilea Război Mondial) () [Corola-website/Science/308125_a_309454]
-
Primul Război Mondial, submarinele germane s se vor limiteze la acțiuni în regiunile de coastă și la amenințarea căilor de acces spre porturile maritime. Ca urmare, Marina Regală Britanică nu dispunea la începutul războiului de suficient de multe vase de escortă cu rază mare de acțiune pentru protejarea transporturilor transoceanice și, în mod evident, nu dispunea nici de ofițeri experimentați în lupta antisubmarin în largul oceanului. Comandamentul de coastă a Royal Air Force dispunea de avioane care puteau doar mitralia submarinele aflate
Bătălia Atlanticului (al Doilea Război Mondial) () [Corola-website/Science/308125_a_309454]
-
producție a industriei naziste. Royal Navy a introdus rapid sistemul convoaielor pentru protejarea comerțului maritim, care s-a extins rapid de la coastele britanice până în îndepărtatele Panama, Singapore sau India. Convoaiele au permis Marinei Regale Britanice să-și concentreze vasele de escortă tot acolo unde se concentrau și submarinele germane: pe rutele de transport ale vaselor comerciale. Mai mulți ofițeri de marină britanici, în particular Primul Lord al Amiralității Winston Churchill, doreau să pună în practică o strategie mai ofensivă. Astfel, Royal
Bătălia Atlanticului (al Doilea Război Mondial) () [Corola-website/Science/308125_a_309454]
-
modern portavion britanic HMS “Ark Royal” a scăpat numai datorită norocului să fie scufundat de submarinul german “U 39”, datorită faptului că cel trei torpile lansate împotriva sa au explodat prematur. “U 39” a fost scufundat rapid de distrugătoarele din escortă, prima victorie antisubmarin a britanicilor. Britanicii nu au învățat nimic din acest incident, submarinul “U 29” reușind în circumstanțe asemănătoare să scufunde portavionul HMS “Courageous” doar trei zile mai târziu. Vânătoarea executată de grupuri de distrugătoare a continuat să fie
Bătălia Atlanticului (al Doilea Război Mondial) () [Corola-website/Science/308125_a_309454]
-
în circumstanțe asemănătoare să scufunde portavionul HMS “Courageous” doar trei zile mai târziu. Vânătoarea executată de grupuri de distrugătoare a continuat să fie principala activitate antisubmarin, prost condusă însă de la centru în primul an de război, convoaiele transatlantice lipsite de escorte fiind și mai amenințate, submarinele reușind să scape aproape după fiecare atac încununat de succes. Succesul scufundării portavionului “Courageous” a fost depășit o lună mai târziu de comandantul Günther Prien și echipajul submarinului “U-47”, care au reușit să se strecoare
Bătălia Atlanticului (al Doilea Război Mondial) () [Corola-website/Science/308125_a_309454]
-
pentru captarea zgomotului elicelor convoaielor și binocluri pentru descoperirea fumului coșurilor vapoarelor. Când un submarin descoperea un convoi, raporta acest fapt la cartierul general al submarinelor, după care aștepta restul „haitei” pentru a ataca de cele mai multe ori în timpul nopții. Astfel, escortele convoaielor trebuiau să facă față atacului concertat a unui grup de submarine (4 - 6 submarine) într-o singură noapte. Cei mai îndrăzneți comandanți, așa cum era Otto Kretschmer, nu numai că străpungeau linia distrugătoarelor, dar atacau chiar din mijlocul convoaielor. Vasele
Bătălia Atlanticului (al Doilea Război Mondial) () [Corola-website/Science/308125_a_309454]
-
trebuiau să facă față atacului concertat a unui grup de submarine (4 - 6 submarine) într-o singură noapte. Cei mai îndrăzneți comandanți, așa cum era Otto Kretschmer, nu numai că străpungeau linia distrugătoarelor, dar atacau chiar din mijlocul convoaielor. Vasele de escortă, care erau în număr insuficient, nu reușeau să dea un răspuns adecvat atacurilor multiple ale submarinelor, care lansau torpilele noaptea la suprafață, deoarece dispozitivele de detectare ASDIC erau folositoare doar împotriva țintelor de adâncime. Primele radare, care funcținau în banda
Bătălia Atlanticului (al Doilea Război Mondial) () [Corola-website/Science/308125_a_309454]
-
efecte devastatoare pentru convoaiele aliate. Pe 21 septembrie, convoiul HX-72 cu 42 vase comerciale, a fost atacat de un grup de 4 U-boot. Au fost scufundate 11 vase comerciale și 2 au fost avariate. În octombrie, convoiul SC-7, cu o escortă de numai două goelete și două corvete, a fost copleșit, pierzând mai mult de jumătate din vasele comerciale din componență. În cazul convoiului HX-79, lupta a fost și mai grea pentru escortă decât în cazul convoiului SC-7. În ciuda faptului că
Bătălia Atlanticului (al Doilea Război Mondial) () [Corola-website/Science/308125_a_309454]
-
fost avariate. În octombrie, convoiul SC-7, cu o escortă de numai două goelete și două corvete, a fost copleșit, pierzând mai mult de jumătate din vasele comerciale din componență. În cazul convoiului HX-79, lupta a fost și mai grea pentru escortă decât în cazul convoiului SC-7. În ciuda faptului că escorta era formată din două distrugătoare, patru corvete, trei taulere și un puitor de mine, convoiul a pierdut un sfert din vasele comerciale, în timp ce niciun submarin nu a fost măcar deteriorat. Pe
Bătălia Atlanticului (al Doilea Război Mondial) () [Corola-website/Science/308125_a_309454]
-
de numai două goelete și două corvete, a fost copleșit, pierzând mai mult de jumătate din vasele comerciale din componență. În cazul convoiului HX-79, lupta a fost și mai grea pentru escortă decât în cazul convoiului SC-7. În ciuda faptului că escorta era formată din două distrugătoare, patru corvete, trei taulere și un puitor de mine, convoiul a pierdut un sfert din vasele comerciale, în timp ce niciun submarin nu a fost măcar deteriorat. Pe 1 decembrie, șapte submarine germane și trei italiene au
Bătălia Atlanticului (al Doilea Război Mondial) () [Corola-website/Science/308125_a_309454]
-
târziu a reapărut în Oceanul Indian. Și alte vase militare de suprafață germane au început să-și facă simțită prezența. Pe 25 decembrie 1940, cucișătorul german “Admiral Hipper” a atacat convoiul de trupe WS-5A, dar a fost alungat de vasele de escortă. „Hipper” a avut mai mult succes două luni mai târziu, când, pe 12 februarie 1941, a atacat convoiul neescortat SLS-64 format din 19 vase, dintre care a scufundat 7. În ianuarie 1941, crucișătoarele grele germane „Scharnhorst” și „Gneisenau”, care aveau
Bătălia Atlanticului (al Doilea Război Mondial) () [Corola-website/Science/308125_a_309454]
-
Gneisenau”, care aveau o putere de foc mai mare decât a oricărei alte nave aliate, au fost trimise în Atlantic împotriva convoailor comerciale în cadrul Operațiunii Berlin. Cu așa de multe vase militare germane în Atlantic, britanicii au fost să asigure escorte formate din cuirasate la cât mai multe convoaie cu putință. În februarie, prezența unui vechi crucișător britanic HMS „Ramillies” a salvat convoiul Convoy HX-106. O lună mai târziu, convoiul SL-67 a fost salvat de prezența unui crucișător vechi din Primul
Bătălia Atlanticului (al Doilea Război Mondial) () [Corola-website/Science/308125_a_309454]
-
fi fost victorioase în lupta cu cele englezești. Bătălia convoaielor din octombrie 1940, care s-a desfășurat cu rezultate dezastruoase pentru englezi, a făcut evidentă nevoie de schimbare a tacticilor britanice. Cea mai importantă schimbare a fost introducerea grupurilor de escortă permanentă pentru îmbunătățirea coordonării și eficienței în luptă a vaselor și marinarilor. Eforturile britaniclor au fost sprijinite de creșterea treptată a numărului vaselor de escortă disponibile, (prin cumpărarea vechilor distrugătoare americane sau prin crearea noului model de corvetă canadiano-britanică din
Bătălia Atlanticului (al Doilea Război Mondial) () [Corola-website/Science/308125_a_309454]
-
nevoie de schimbare a tacticilor britanice. Cea mai importantă schimbare a fost introducerea grupurilor de escortă permanentă pentru îmbunătățirea coordonării și eficienței în luptă a vaselor și marinarilor. Eforturile britaniclor au fost sprijinite de creșterea treptată a numărului vaselor de escortă disponibile, (prin cumpărarea vechilor distrugătoare americane sau prin crearea noului model de corvetă canadiano-britanică din clasa „Flower”). Multe dintre aceste vase au devenit parte a Marinei Regale Canadiene, care a cunoscut o creștere uriașă a numărului de vase, de la doar
Bătălia Atlanticului (al Doilea Război Mondial) () [Corola-website/Science/308125_a_309454]
-
model de corvetă canadiano-britanică din clasa „Flower”). Multe dintre aceste vase au devenit parte a Marinei Regale Canadiene, care a cunoscut o creștere uriașă a numărului de vase, de la doar câteva, până la efective care să asigure componența celor mai multe grupuri de escortă. Numeroase vase de luptă noi erau încadrate cu echipaje formate din francezi, norvegieni sau olandezi, dar acestea erau totuși puține și aflate direct sub comandă britanică. Din 1941, opinia publică americană a început să se schimbe împotriva germanilor, dar războiul
Bătălia Atlanticului (al Doilea Război Mondial) () [Corola-website/Science/308125_a_309454]
-
olandezi, dar acestea erau totuși puține și aflate direct sub comandă britanică. Din 1941, opinia publică americană a început să se schimbe împotriva germanilor, dar războiul era în mod esențial unul dintre britanici și naziști. La început, noile grupuri de escortă erau formate din două-trei distrugătoare și 5-6 corvete. De timp ce 2-3 vase erau de obicei în docurile de reparații, grupurile de escortă erau formate de cele mai multe ori din șase nave. Gradul de instruire a escortelor a crescut în timp
Bătălia Atlanticului (al Doilea Război Mondial) () [Corola-website/Science/308125_a_309454]
-
germanilor, dar războiul era în mod esențial unul dintre britanici și naziști. La început, noile grupuri de escortă erau formate din două-trei distrugătoare și 5-6 corvete. De timp ce 2-3 vase erau de obicei în docurile de reparații, grupurile de escortă erau formate de cele mai multe ori din șase nave. Gradul de instruire a escortelor a crescut în timp. A fost construită o nouă bază de instruire a echipajelor și ofițerilor-comandanți la Tobermory în Insulele Hebride sub conducerea viceamiralului Gilbert O. Stephenson
Bătălia Atlanticului (al Doilea Război Mondial) () [Corola-website/Science/308125_a_309454]
-
început, noile grupuri de escortă erau formate din două-trei distrugătoare și 5-6 corvete. De timp ce 2-3 vase erau de obicei în docurile de reparații, grupurile de escortă erau formate de cele mai multe ori din șase nave. Gradul de instruire a escortelor a crescut în timp. A fost construită o nouă bază de instruire a echipajelor și ofițerilor-comandanți la Tobermory în Insulele Hebride sub conducerea viceamiralului Gilbert O. Stephenson. În februarie 1941, Amiralitatea a mutat cartierul general al Comandamentului Western Approaches de la
Bătălia Atlanticului (al Doilea Război Mondial) () [Corola-website/Science/308125_a_309454]
-
Impactul acestor schimbări s-a făcut remarcat în bătăliile convoaielor și primăvara anului 1941. La începutul lunii martie, submarinul german „U 47” și vestitul lui comandant Prien nu s-au mai întors din patrulare. Două săptămâni mai târziu, vasele de escortă a convoiului HX-112, grupul al 3-lea de escortă format din trei distrugătoare și două corvete, au făcut față atacului unei „haite” de submarine. Submarinul „U 100” a fost scufundat după ce a fost detectat de un radar de pe distrugătorul „Vanoc
Bătălia Atlanticului (al Doilea Război Mondial) () [Corola-website/Science/308125_a_309454]
-
convoaielor și primăvara anului 1941. La începutul lunii martie, submarinul german „U 47” și vestitul lui comandant Prien nu s-au mai întors din patrulare. Două săptămâni mai târziu, vasele de escortă a convoiului HX-112, grupul al 3-lea de escortă format din trei distrugătoare și două corvete, au făcut față atacului unei „haite” de submarine. Submarinul „U 100” a fost scufundat după ce a fost detectat de un radar de pe distrugătorul „Vanoc”. După aceea, submarinul „U 99” a fost căutat și
Bătălia Atlanticului (al Doilea Război Mondial) () [Corola-website/Science/308125_a_309454]
-
supraviețuitori ai echipajului au fost luați prizonieri. Dönitz pierduse în acel moment pe trei dintre așii submariniști: Kretschmer, Prien și Schepke. Dönitz a luat hotărârea să-și mute submarinele mai departe spre vest, pentru ca să atace mai înainte ca grupurile de escortă să se alăture convoaielor. La începutul lunii aprilie, această mutare s-a dovedit una de succes în lupta cu vasele convoiului SC-26, surprins de atacul submarinelor germane mai înainte ca vină în zonă vasele de escortă. Deși germanii au scufundat
Bătălia Atlanticului (al Doilea Război Mondial) () [Corola-website/Science/308125_a_309454]
-
înainte ca grupurile de escortă să se alăture convoaielor. La începutul lunii aprilie, această mutare s-a dovedit una de succes în lupta cu vasele convoiului SC-26, surprins de atacul submarinelor germane mai înainte ca vină în zonă vasele de escortă. Deși germanii au scufundat 10 nave ale convoiului, au pierdut la rândul lor un submarin. Pe 9 mai, distrugătorul britanic HMS „Bulldog” a capturat submarinul „U-110” și a recuperat o Mașină de criptare Enigma. Combinată cu alte două capturări reușite
Bătălia Atlanticului (al Doilea Război Mondial) () [Corola-website/Science/308125_a_309454]