2,823 matches
-
cunoaștere prin suferință. Eseistica lui S. se bizuie pe un estetism moral exprimat - și aici este orginalitatea sa - într-un limbaj în care se răsfață vocabulele dâmbovițene. De la „țicneli” și „nădufuri”, „împănoșați boieri” și de la craii care s-au „pirguit”, eseistul evadează spre Hegel și lumea conceptelor. În studiul despre poezia lui Geo Bogza aplică o retorică neobișnuită, trasă în pseudoconcepte computerizate (ECD, adică: efect de contrast, prin folosirea declamatoriului sau a derizoriului; ESCG: efect silogistic de Concluzii Grave și de
STEINHARDT. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289916_a_291245]
-
Blaga, Iorga, Rebreanu observă ceea ce trebuie. Numește fundamentalismul, de orice fel, o „nebunie logică” și pe Hristos un „mântuitor cosmic”, în sensul dat de Teilhard de Chardin. Îi este dor de oameni ca Paul Zarifopol și Mihai Ralea, relativiști sceptici, eseiști iuți la minte („iuțeala” este un atribut drag lui S.), chiar dacă nu sunt credincioși. Nu îi place în nici un fel „spiritul șmecheresc” și cea mai mare durere a lui este să vadă că lumea merge tocmai spre șmecherie, fariseism, duplicitate
STEINHARDT. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289916_a_291245]
-
ȚEPELEA, Ioan (3.VI.1949, Beznea, j. Bihor), poet și eseist. Este fiul Ioanei (n. Cacuci) și al lui Traian Țepelea, miner; se înrudește cu Gabriel Țepelea. Urmează școala generală în localitatea natală, liceul la Vadu Crișului și la Oradea (1963-1967), apoi Școala Militară de Ofițeri „Nicolae Bălcescu” din Sibiu (1968-1971
ŢEPELEA-1. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290149_a_291478]
-
versurilor din volumele publicate în deceniul următor - cel mai important fiind Îndreptățit la căderea în gol (1996; Premiul Asociației Scriitorilor din Cluj-Napoca) -, cu deosebirea că textul cunoaște aici o detensionare progresivă în sensul fluenței și al tranzitivității. În postură de eseist, Ț. mixează structura de curs universitar, speculația riscantă și tonul de popularizare. A scris și numeroase studii de istorie a României, care abordează cu precădere intervalul 1918-1920. SCRIERI: Semnul mișcării, pref. Al. Andrițoiu, București, 1986; Miresmele fulgerului, București, 1988; Naufragiu
ŢEPELEA-1. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290149_a_291478]
-
lui Mihai Eminescu, Mihail Sadoveanu, Lucian Blaga, Camil Petrescu, Mihai Beniuc sub raport filosofic și sociologic, confruntă gândirea lui Martin Heidegger cu cea a lui Teilhard de Chardin, precum și critica stilistică ori avangarda literară contemporană cu marxismul, discută „cazul Lukács”. Eseistul utilizează un sistem referențial amplu, invocă în sprijinul argumentației idei aparținând celor mai diferite orientări, ca și poziții și curente filosofice, sociologice, estetice exprimând toate „fețele” veacului al XX-lea: de la Henri Bergson la Jean-Paul Sartre, de la Ludwig Klages la
TERTULIAN. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290157_a_291486]
-
de estetică (1984), Retorica (1997), Prolegomene (2000), Teoria literară (2002) ș.a. Li s-au adăugat mai multe contribuții de istorie și teorie literară, între care Eseul. Personalitatea unui gen (1979), Creativitate și ideal (1984), Mihai Eminescu. Cumpănirea întru Archaeus (1993), Eseiști români (1996), Caragialiada (2000), Creangă sau Orânduiala lumii (2000) ș.a. Alcătuiește și ediții - unele cu caracter didactic, dedicate eseului sau nuvelei românești și operei unor scriitori precum D. Bolintineanu, C. Negruzzi, V. Alecsandri, T. Maiorescu, M. Eminescu. Studii și articole
TIUTIUCA. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290201_a_291530]
-
Literatură comparată, Galați, 1978; Eseul. Personalitatea unui gen, introd. Ion Zamfirescu, Iași, 1979; Prelegeri de estetică, Galați, 1984; Creativitate și ideal, Iași, 1984; Teoria operei literare, Galați, 1992; Mihai Eminescu. Cumpănirea întru Archaeus, Galați, 1993; Literatura marilor clasici, Brăila, 1995; Eseiști români, Brăila, 1996; Retorica, Brăila, 1997; Spiritul critic junimist și renașterea culturală, Galați, 2000; Caragialiada, Galați, 2000; Creangă sau Orânduiala lumii, Galați, 2000; Mihai Eminescu. Prolegomene, Brăila, 2000; Literatura română, I-II, Galați, 2002; Fundamentele teoriei literare, Galați, 2002; Mihai
TIUTIUCA. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290201_a_291530]
-
TOBOȘARU, Ion (1.XI.1930, Constanța), teatrolog, eseist și poet. A absolvit în 1954 Facultatea de Filologie, secția limba și literatura română, a Universității din București. Rămâne în învățământul universitar, domeniile de specializare fiind estetica generală, estetica și teoria teatrului și teatrologie-spectacologie. Obține doctoratul în filosofie în 1963
TOBOSARU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290202_a_291531]
-
de jurnal. Lîngă descriere e bună, dacă pică firesc, și un dialog. Deși cîndva, demult, mă închipuiam nuvelist și romancier, n-am știința improvizației epice. Știu totuși să decupez anecdote, să scot dintr-o „materie de șuetă” (vorba unui reputat eseist) idei morale, dominanta unei persoane și atmosfera unui timp. Împrejurările m-au instruit și m-au stimulat către atari exerciții. Dacă aș fi lucrat numai în învățămînt, aș fi produs, ca literatură, „însemnări de belfer”, dar, probabil, cu dificultate și
Provinciale by Constantin Călin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/853_a_1751]
-
un lucru pe care refuz să-l înțeleg. *A murit un om pe care nu l-am cunoscut direct, dar ale cărui articole le-am citit mereu, de-a lungul anilor, ca pe un „breviar”: academicianul Octavian Fodor, medic și eseist clujean, un moralist stăpîn al „justei măsuri”. El însuși om de carte, actorul Virgiliu Florescu, fost pacient de-al său, mi l-a lăudat cîndva cu o mare însuflețire. E nu numai impresionantă, ci și exemplară demnitatea cu care a
Provinciale by Constantin Călin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/853_a_1751]
-
mai mult decît voi trăi. Un gen de noutăți pe care am început să-l refuz: noutățile în viața mea. Nu-s numai reticent în fața lor, dar îmi inspiră și teamă. „Orice stare nouă mă dă peste cap”, ca pe eseistul englez din veacul trecut. *Nu de puține ori, mă frapează amestecul inextricabil de uzat și de reșapat în limbajul activiștilor. Cei ce sînt astăzi de vîrstă mijlocie arată un progres față de cei de acum cincisprezece-douăzeci de ani. Nu mai fac
Provinciale by Constantin Călin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/853_a_1751]
-
niște profesori, Paul Anghel (despre care, în treacăt fie spus, n-am apucat să scriu nici o cronică sau recenzie, întrucît în redacție de cărțile sale se ocupă Sporici, fostul lui coleg de liceu; personal îl consider mult mai bun ca eseist decît ca prozator) a început cu „partea biografică”, relevînd că în Bacău a parcurs cîteva „experiențe cruciale”, inclusiv pe cea a debutului în literatură. Orașul nostru a constituit „nucleul de foc al existenței sale”. Felul său de a pronunța cuvintele
Provinciale by Constantin Călin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/853_a_1751]
-
de satisfacții. Adineaori, la BBC, am ascultat o lungă dare de seamă radiofonică despre sărbătorirea lui Eugen Ionescu, la 23 aprilie 1983, în orașul Davis (California). Am fost atent, pentru că sînt dintre cei ce pot zice: „I like Ionesco!” (Pe eseist îl citesc frecvent.) Au avut loc - relata autorul „dării de seamă” - mai multe evenimente: acordarea unei „Diplome de Onoare” de către Academia Română de Literatură și Artă, reunită în ședință festivă, o recepție la Primărie, un spectacol și o întîlnire cu publicul
Provinciale by Constantin Călin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/853_a_1751]
-
evit clișeele și dicționarul bombasticismelor curente, lucru destul de greu în atmosfera delirantă a sălilor cu ședințe plenare. Sună sec și aproape neconvențional. *Petru Cimpoeșu (care a participat la o „tabără de creație” a UTC) a reținut dintr-o intervenție a eseistului Constantin Barbu ideea că, pentru scriitor, sînt două moduri de a trăi: ascetic și monden. Primul mod l-ar ilustra „Marú și Noica”! Am reușit cu greu să deduc că „Marú” e, de fapt, Milarepa! Cînd l am corectat, mi-
Provinciale by Constantin Călin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/853_a_1751]
-
mîinile! *„Domnule, să-ți spun de ce n-am eu succes”, m-a bruscat, în felul lui, cu o explicație pe care nu i-o cerusem, după cîteva minute de convorbire, Liviu Filimon. „Pentru că eu vin cu idei noi. Sînt un eseist prin definiție, nu mă mulțumesc să-i conspectez pe alții!” Nici picurat cu lumînarea n-aș putea să vorbesc astfel despre mine. *X. (numele său chiar nu contează) s-a oferit să scrie despre Minima moralia. L-am refuzat. Nu
Provinciale by Constantin Călin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/853_a_1751]
-
în mai mult de un caz, și de «abilitatea» celui ce dorește musai să le scoată. Sînt autori cu 10, 15 cărți care nu-mi inspiră nici o considerație - veleitari, inși de o mediocritate abundentă, grafomani -, în schimb nume de articleri, eseiști sau recenzenți îmi impun respect prin finețea ori știința lor. Multa paucis!” I-am dat exemple și dintr-o categorie și din alta. *Ghiță Neagu m-a condus pînă aproape de bloc, ca să mă întrebe în cele din urmă: „Ce fel
Provinciale by Constantin Călin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/853_a_1751]
-
Ivre” de Rimbaud, am Întrebat-o aproape sfidător cum a redat În românește primul vers din această minune poetică: 54 Vasile Lovinescu (n. 12.XII.1905, Fălticeni - m. 14.VIII.1984, Fălticeni). Nepot al criticului, fratele dramaturgului Horia Lovinescu. Scriitor, eseist, traducător, ezoterist. 550 Comme je descendais les fleuves impassibles mi-a dat cu un ton discret, pudic, o replică perfectă: Pe când pluteam pe fluvii ce nu aveau păsare. Mărturisesc că am rămas mirat de perfecțiunea traducerii care Îmbina scrupulozitatea cu
CORESPONDENŢĂ FĂLTICENEANĂ VOL.II by EUGEN DIMITRIU () [Corola-publishinghouse/Memoirs/700_a_1277]
-
galeriile de artă, consignațiile, de tot ce ar fi putut să miroasă a artă decadentă, occidentală. Ne vom întoarce la ițarii strămoșești, la saloanele romantice ale anilor 50, dar nu și la meniurile acelor timpuri. Printre primii sacrificați dintre intelectuali, eseistul Octavian Paler, scos de la conducerea ziarului România literară, pe care-l făcuse cel mai citit dintre cele ce apar în țară. Se spune că a fost sau va fi înlocuit cu o femeie. Cu cine anume? Nu prea cunosc nume
Ultimul deceniu comunist: scrisori către Radio Europa Liberă by Gabriel Andreescu, Mihnea Berindei (eds) () [Corola-publishinghouse/Memoirs/619_a_1376]
-
mai calcă uneori, dar de pe poziții cu totul și cu totul originale. N-am citat, dar am strâns în două linii esența recenziei lui Artur Silvestri. De atunci și până de curând liniște. Afirmații incitante cum sunt: poetul e un eseist viguros, el practică cultul marilor colectivități, al noroadelor imperisabile, un populism admirabil și cu o prelungă tradiție în literatura românească, el desfășoară o admirabilă poezie cu parfum cronicăresc, el ne este prezentat ca un de tot remarcabil poet al paradisului
Ultimul deceniu comunist: scrisori către Radio Europa Liberă by Gabriel Andreescu, Mihnea Berindei (eds) () [Corola-publishinghouse/Memoirs/619_a_1376]
-
chiar și atunci când era vorba de „cavalerii bunelor speranțe” care animau mitologia momentului. Am fost de-a dreptul șocat auzindu-l vorbind cu un soi de amară condescendență despre unii disidenți, neascunzându-și, de pildă, suspiciunile față de un poet și eseist care tocmai ieșise din arena confruntărilor politice și cu care presupuneam că avea relații cordiale. „Poeții... cât pot ei aștepta Gloria? «Mic tratat de glorie», ți-amintești? E clar, vrea puțin zgomot. Gălăgia te acreditează, exiști. Vrea să ajungă În
Plicuri și portrete by Norman Manea () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2122_a_3447]
-
cărților a durat aproape trei luni - tovarășul Mihai Dulea conducând operațiunea și Împingând vigilența până la absurd. Și, cum vom vedea, această nouă verificare nu a fost fără urmări. Nu a fost autorizat să primească premiul acordat de juriu prozatorul și eseistul Norman Manea, a cărui remarcabilă carte, intitulată Pe contur, carte adunând o parte din publicistica autorului, a fost radiată de pe lista premiilor. De ce? Pare-se că motivul invocat de același omnipotent astăzi tovarăș Dulea ar fi că În volumul Pe
Plicuri și portrete by Norman Manea () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2122_a_3447]
-
ascuțit - o scândură frântă - și scursoarea abceselor care colectau În pungi purulente, lunecate sub șalele Împăturite În vată. Palid ca paiul, frumos și sfâșietor ca o statuie vie a durerii”... Blecher publică mai multe articole În Vremea, dovedindu-se un eseist pătrunzător și acut, perfect orientat În literatura franceză și engleză, dar și În filosofie, cu adeziune structurală la existențialismul lui Kierkegaard. Răsfoiește albumele artei de avangardă, căutând pe Dalí. Desenează el Însuși și pictează suprarealist. Pasionat de muzică, rămâne Îndelung
Plicuri și portrete by Norman Manea () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2122_a_3447]
-
primul meu an de profesorat la Bard College, cunoscusem un amic al său, Edouard Roditi, fabulos pelegrin al literelor. Biografia și bibliografia sa erau pe măsură: născut În America, dar trăind mai mult În Europa, mai ales la Paris, poet, eseist, traducător din și În multe limbi (participase ca pluri-traducător spontan și la procesul de la Nürnberg), homosexual, se pare, deși discret, aproape codificat, evreu, dar și catolic și musulman (prin ramura familiei din Istanbul). Cunoscuse toate marile figuri literare și americane
Plicuri și portrete by Norman Manea () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2122_a_3447]
-
, Petru (4.X.1944, Sighetu Marmației), traducător și eseist. Este fiul Piei-Letiția (n. Hondog), bibliotecară, și al lui Emil Forna, medic. Va absolvi Facultatea de Filologie a Universității „Babeș-Bolyai” din Cluj, secția germană-română, cu o teză de licență privind conjugarea slabă în saxona veche. Cadru didactic universitar, își susține
FORNA. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287069_a_288398]
-
FOARȚĂ, Șerban (8.VII.1942, Turnu Severin), poet, eseist și traducător. Este fiul Yvonnei Foarță (n. Bürger), profesoară, și al lui Nicolae Foarță, medic. Urmează, la Turnu Severin, clasele primare și Liceul „Traian” (1949-1960). A absolvit Facultatea de Filologie a Universității din Timișoara (1965). Și-a luat doctoratul în
FOARŢA. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287057_a_288386]