2,623 matches
-
Muzeul Etnografic „Samuil și Eugenia Ioneț” din Rădăuți este un muzeu cu specific etnografic (artă populară bucovineană) înființat în anul 1934 în orașul Rădăuți (județul Suceava). El a fost fondat la inițiativa unui grup de intelectuali locali, purtând inițial denumirea de "Muzeul
Muzeul de Etnografie „Samuil și Eugenia Ioneț” din Rădăuți () [Corola-website/Science/314825_a_316154]
-
Muzeul Etnografic „Samuil și Eugenia Ioneț” din Rădăuți este un muzeu cu specific etnografic (artă populară bucovineană) înființat în anul 1934 în orașul Rădăuți (județul Suceava). El a fost fondat la inițiativa unui grup de intelectuali locali, purtând inițial denumirea de "Muzeul de Antichități și Etnografie". Acesta este cel mai vechi muzeu etnografic din
Muzeul de Etnografie „Samuil și Eugenia Ioneț” din Rădăuți () [Corola-website/Science/314825_a_316154]
-
specific etnografic (artă populară bucovineană) înființat în anul 1934 în orașul Rădăuți (județul Suceava). El a fost fondat la inițiativa unui grup de intelectuali locali, purtând inițial denumirea de "Muzeul de Antichități și Etnografie". Acesta este cel mai vechi muzeu etnografic din Moldova. Muzeul prezintă ocupațiile tradiționale, portul popular din nordul României, țesături, scoarțe, traiste, cusături și broderii pe pieptare albe din blănițe de miel și pe pânză, lucrate cu gust și artă fină, sculpturi în lemn, obiecte de ceramică etc.
Muzeul de Etnografie „Samuil și Eugenia Ioneț” din Rădăuți () [Corola-website/Science/314825_a_316154]
-
familia Ioneț și a crescut în timp, ajungând în 1944 la circa 10.000 de obiecte. Întreaga colecție s-a pierdut însă în perioada războiului, fiind confiscată de Armata Sovietică. O parte din colecții se află în prezent la Muzeul Etnografic din Chișinău. În anul 1948, Muzeul Etnografic de la Rădăuți a fost redeschis de către Samuil Ioneț și Vasile Fundu (colaborator al muzeului din 1937). În 1970 muzeul se mută în locația actuală, aflată în centrul orașului. Clădirea în care funcționează acum
Muzeul de Etnografie „Samuil și Eugenia Ioneț” din Rădăuți () [Corola-website/Science/314825_a_316154]
-
ajungând în 1944 la circa 10.000 de obiecte. Întreaga colecție s-a pierdut însă în perioada războiului, fiind confiscată de Armata Sovietică. O parte din colecții se află în prezent la Muzeul Etnografic din Chișinău. În anul 1948, Muzeul Etnografic de la Rădăuți a fost redeschis de către Samuil Ioneț și Vasile Fundu (colaborator al muzeului din 1937). În 1970 muzeul se mută în locația actuală, aflată în centrul orașului. Clădirea în care funcționează acum a fost construită în 1860 și este
Muzeul de Etnografie „Samuil și Eugenia Ioneț” din Rădăuți () [Corola-website/Science/314825_a_316154]
-
din 1686 până la sfârșitul vieții, primul traducător din opera lui Ovidiu în limbile română și maghiară. Colecțiile pe care le gestionează (aproximativ 3000 de obiecte) cuprind două mari categorii de piese. Din prima fac parte cele care au format patrimoniul etnografic extraeuropeean sibian, în a doua jumătate a secolului al XIX-lea, când încă etnologia nu se constituise ca disciplină științifică - în majoritatea lor donații făcute Societății Ardelene pentru Științele Naturii de călători sași pe alte continente: Franz Binder, Andreas Breckner
Muzeul de etnografie universală „Franz Binder” () [Corola-website/Science/314917_a_316246]
-
obiectele intrate în fondurile Complexului Național Muzeal „ASTRA” după anul 1990: colecția congoleză Rang, costume ale minorităților naționale din China, o parte din obiectele artizanale extraeuropeene din colecția ex-prezidențială, jucării tradiționale și artizanat din Japonia, Indonezia, Ecuador și Argentina, păpuși etnografice din India ș.a. Un rol important în completarea colecțiilor îl au donațiile făcute de ambasadele unor țări extraeuropeene acreditate în România: China, Ecuador, India, Indonezia. Din rândul donatorilor mai fac parte colecționari și instituții: Kate Kerr din S.U.A., Bernardo Neumann
Muzeul de etnografie universală „Franz Binder” () [Corola-website/Science/314917_a_316246]
-
se ridică la 16.000 (multe expuse în interiorul clădirilor). Muzeul este înscris pe lista monumentelor istorice din județul Sibiu cu codul . Muzeul Tehnicii Populare a fost înființat în anul 1963, de către o echipă condusă de Cornel Irimie. Ideea unui muzeu etnografic este însă mai veche, acest muzeu fiind o resuscitare a Muzeului Etnografic-Istoric al Românilor din Transilvania (fondat în 1905 și închis în 1950). Muzeul a fost deschis publicului în 1967. În 1971 s-a decis și s-a început adăugarea
Muzeul Civilizației Populare Tradiționale „ASTRA” din Sibiu () [Corola-website/Science/314932_a_316261]
-
din Europa. Într-un spațiu grandios, de 96 ha, străbătut de 10 km de alei, cu numeroase locuri de popas, sunt prezentate, în cadrul a două expoziții permanente, distincte, perfect delimitate spațial și tematic, lumea de ieri a satului românesc (muzeul etnografic în aer liber, ce ocupă 42 ha) și reflexul acesteia în conștiința artistică contemporană (expoziția de sculptură modernă în lemn, cu opere realizate de reputați artiști români și străini, inspirate din universul satului tradițional, căreia îi sunt destinate 3 ha
Muzeul Civilizației Populare Tradiționale „ASTRA” din Sibiu () [Corola-website/Science/314932_a_316261]
-
aer liber, ce ocupă 42 ha) și reflexul acesteia în conștiința artistică contemporană (expoziția de sculptură modernă în lemn, cu opere realizate de reputați artiști români și străini, inspirate din universul satului tradițional, căreia îi sunt destinate 3 ha). Muzeul etnografic în aer liber a debutat în anul 1963 ca un "muzeu al tehnicii populare", ambiționând, prin proiect, să ilustreze intreaga creație tehnică populară tradițională din România. Împărțit inițial în 4 sectoare tematice expoziționale, Producerea și prelucrarea produselor agro-alimentare, Extragerea și
Muzeul Civilizației Populare Tradiționale „ASTRA” din Sibiu () [Corola-website/Science/314932_a_316261]
-
în ceea ce privește construcția caselor, o diversitate a tipurilor regionale (planimetrie, elevație, tehnici de construcție, sisteme decorativ-arhitectonice, instalații de încălzit, organizarea interiorului, mobilier) ce probează funcționalitatea și ergonomicitatea excepțională a spațiului construit și, totodată, personalitatea stilistică a "arhitecților" țărani din toate zonele etnografice ale României, capacitatea adaptării constructorilor la materiile naturale locale, prin tehnici extrem de rafinate și, în sfârșit, o evoluție care alătură valorilor, tradiționale, sau chiar arhetipale, unele noi, evoluate sub influența celor mai diverși factori locali sau regionali, naționali sau europeni
Muzeul Civilizației Populare Tradiționale „ASTRA” din Sibiu () [Corola-website/Science/314932_a_316261]
-
țară și în străinătate, până la închiderea Expoziției de artă populară din Palatul Brukenthal, în anul 1990. Prin schimbarea paradigmei muzeale (de la un muzeu etnic la un muzeu multicultural al unei regiuni europene - Transilvania) și a concepției expoziționale (de la o expunere etnografică, monocoloră, la o expunere etnologică modernă, concepută diacronic și realizată interdisciplinar) muzeul pavilionar sibian vine să completeze oferta muzeului în aer liber ca muzeu național al civilizației populare tradiționale din România, sugerând formula ideală pentru muzeologia secolului al XXI-lea
Muzeul Civilizației Transilvane „ASTRA” din Sibiu () [Corola-website/Science/314933_a_316262]
-
sibian vine să completeze oferta muzeului în aer liber ca muzeu național al civilizației populare tradiționale din România, sugerând formula ideală pentru muzeologia secolului al XXI-lea, angajată în evidențierea particularismului plurietnic în contextul valorilor comunitar europene. Dintr-un muzeu etnografic clasic, specific secolelor XIX și XX, cu expuneri de serii de obiecte, pe domenii, pe genuri, pe stiluri sau pe tehnici de lucru, muzeul proiectat de noi pentru ilustrarea civilizației transilvane în toată dinamica sa istorică și polivalența sa culturală
Muzeul Civilizației Transilvane „ASTRA” din Sibiu () [Corola-website/Science/314933_a_316262]
-
Patrimoniul cultural imaterial - artele plastice, artele mecanice, artele interpretative - reprezintă una dintre sursele esențiale ale identității noastre etnoculturale. Raportarea culturii populare la cea a altor popoare și realizarea unor studii comparative ne va ajuta să ne privim critic propriul tezaur etnografic, deci să ne formăm o viziune obiectivă despre noi înșine. Petru Caraman spunea că astfel „ne vom încadra distinct față de celelalte națiuni, în ramele universale. Se va putea adică ști precis prin ce anume elemente, caracteristice numai nouă, contribuim noi
Muzeul Civilizației Transilvane „ASTRA” din Sibiu () [Corola-website/Science/314933_a_316262]
-
România. Chiar dacă, atunci, în anii ’80, asocierea unei activități comerciale unui demers cultural părea un fapt cel puțin îndrăzneț, longevitatea manifestării a dovedit că un târg al meșteșugarilor este o rețetă de succes, preluată ulterior de marea majoritate a muzeelor etnografice (cu expunere în aer liber sau pavilionare) din România. În lumea satului românesc târgul de țară, bâlciul, iarmarocul reprezintă elementul definitoriu al coeziunii comunităților rurale: la târg se vând și se cumpără, se realizează schimburi de produse și bunuri de
Muzeul Civilizației Transilvane „ASTRA” din Sibiu () [Corola-website/Science/314933_a_316262]
-
locul în care și bogatul și săracul târguiesc deopotrivă, pe măsura pungii, firește, este liantul desăvârșit. În vâltoarea târgului este loc pentru tot și pentru toți. Târgul Creatorilor Populari din România reunește peste 250 de meșteri populari reprezentând majoritatea zonelor etnografice ale țării care conturează imaginea întregii tipologi a meșteșugurilor tradiționale: țesut, brodat, olărit, încondeiat ouă, sculptură în lemn și os, pictură de icoane, cojocărit, confecționat măști, podoabe, păpuși, instrumente muzicale și pălării, împletituri de fibre vegetale etc. Atmosfera specifică târgului
Muzeul Civilizației Transilvane „ASTRA” din Sibiu () [Corola-website/Science/314933_a_316262]
-
spre vânzare de meșterii populari, trezirea și menținerea conștiinței populare a publicului larg pentru protejarea patrimoniului cultural tradițional românesc, creșterea importanței comerțului cu obiecte meșteșugărești tradiționale- prin galeriile de artă populară, aprofundarea cercetării științifice de către specialiști a obiectelor din patrimoniul etnografic, conturarea unei imagini generale, la zi, asupra răspândirii și practicării meșteșugurilor la nivel național. Pentru meșterii populari, târgul funcționează ca un adevărat studiu de piață, contactul direct cu vizitatorii permițându-le o analiză obiectivă a cererii și o evaluare directă
Muzeul Civilizației Transilvane „ASTRA” din Sibiu () [Corola-website/Science/314933_a_316262]
-
la cea de Filosofie din București (1929), unde contactul cu Nicolae Iorga, Dimitrie Gusti și Nae Ionescu i-a marcat definitiv anii tinereții. Cu Nae Ionescu a colaborat la „Cuvîntul”, iar cu Dimitrie Gusti a lucrat în echipele de cercetare etnografică. Între 1930-1933 primește o bursă pentru studii de specializare în sociologie și istoria religiilor la Paris (cu sociologul Marcel Mauss) și Freiburg (cu filosoful Martin Heidegger). În toamna lui 1932, o cunoaște pe Maria Patrichi, gălățeancă, absolventă a Facultății de
Ernest Bernea () [Corola-website/Science/314495_a_315824]
-
de Tribunalul Militar București la zece ani de temniță grea. Este eliberat la 1 octombrie 1962, după ispășiri în închisorile Jilava, Văcărești, Aiud și se retrage la Tohanu Vechi, lângă Brașov, unde scrie poezii și eseuri și face unele anchete etnografice. În 1965, în urma recomandărilor lui Perpessicius, Al. Philippide și Miron Nicolescu revine la preocupările sale de cercetător, fiind angajat la Institutul de Etnografie și Folclor al Academiei Române, de unde iese la pensie în 1972. Încearcă în repetate rânduri să-și publice
Ernest Bernea () [Corola-website/Science/314495_a_315824]
-
și similare, obliterate sau neobliterate, dar care nu au curs, nici destinate să aibă curs (NC cod tarifar 9704 00 00); 2. colecții și piese de colecție de zoologie, botanică, mineralogie, anatomie sau care prezintă un interes istoric, arheologic, paleontologic, etnografic sau numismatic (NC cod tarifar 9705 00 00); c) antichitățile sunt obiectele, altele decât operele de artă și obiectele de colecție, cu o vechime mai mare de 100 de ani (NC cod tarifar 9706 00 00); ... d) bunurile second-hand sunt
NORME METODOLOGICE din 22 ianuarie 2004 (*actualizate*) de aplicare a Legii nr. 571/2003 privind Codul fiscal. In: EUR-Lex () [Corola-website/Law/261928_a_263257]
-
considerată drept o lucrare cartografică de mare finețe pentru timpul său, hartă care cuprinde numeroase decorații (astrolab, cuadrant), texte privind regulile de navigație, precum și numeroase informații despre diverse țări. Aceasta este considerată prima hartă care alătură informații tehnice, științifice, precum și etnografice, religioase, etc. În aceeași perioadă, Alonso de Santa Cruz (1541) face primele încercări în redarea Americilor pe hartă. Alți cartografi precum Gastaldi, Zaltieri, Bertelli, Camocio, sunt angrenați în elaborarea unor valoroase Atlase geografice. Din punct de vedere gnostic, această perioadă
Istoria cartografiei () [Corola-website/Science/320390_a_321719]
-
reface, de pe poziții filoromane, istoria Cetății Eterne de la începuturile mitice până în secolul al II-lea, tratând și istoria popoarelor cucerite, în ordinea subjugării lor (samniți, gali, cartaginezi, macedoneni etc). Cartea a 23-a, considerată pierdută, prezența războaiele daco-romane. Abordînd criteriul etnografic în abordarea prezentării evenimentelor, Appianus este totodată adeptul unui stil sobru, influențat de mijloacele de expresie specifice celei de-a doua sofistici, curent retoric dominant în acea vreme la Romă. Lucrarea să, bazată pe un material documentar vast se remarcă
Appian () [Corola-website/Science/317951_a_319280]
-
muzică bisericească în Seminar) , Paul Constantinescu , Ion Dumitrescu. Între anii 1939 - 1943 urmează cursurile Facultății de Filosofie și Litere din București , fiind îndrumat și sprijinit de profesorii Petre P. Negulescu în domeniul filosofie , Traian Herseni , Dimitrie Gusti în domeniul cercetării etnografice și a folclorului și Gheorghe Zapan în domeniul psihologiei muzicale . În anul 1943 Profesorul Dimitrie Gusti , Directorul Institutului Social Român de la București îl însărcinează pe tânarul cercetător Constantin A. Ionescu să conducă cercetarea monografică a satelor românești din Trasnistria de
Constantin A. Ionescu () [Corola-website/Science/323394_a_324723]
-
unei opere) a operei pierdute a lui Trogus, și o serie de prologuri sau rezumate ale cărților. Ultimul eveniment care a fost înregistrat de către Justinus este recuperarea stindardelor romane capturate de parți în 20 î.Hr.. Digresiunile (abaterile de la subiectul tratat) etnografice și geografice au fost o asemenea caracteristică de lucru încât au dezvoltat o istorie universală cu reputație negarantată, aceasta nu a fost niciodată intenția lui Trogus. Trogus a lăsat neatinsă istoria romană, până la momentul în care Grecia și "Estul" au
Trogus Pompeius () [Corola-website/Science/319948_a_321277]
-
destinul eroinei și romanul iubirii, care ilustrează formarea și consolidarea cuplului eroic Persida - Națl. Relatarea acțiunii se face din perspectiva auctorială, adică narațiunea este la persoana a III-a, autorul fiind omniscient și omniprezent. Romanul are și o certă valoare etnografică, prin descrierea obiceiurilor ardelenești. Romanul zugrăvește drumul Marei și al copiilor ei, Persida și Trică, până în momentul în care aceștia din urmă intra în lume. La început, după cum era și firesc, Mara ocupă un loc dominant, pentru ca mai târziu, copiii
Mara (roman) () [Corola-website/Science/315960_a_317289]