5,084 matches
-
căreia îi vom dedica pagini aparte, sau dezgustul față de sine. Dacă se disprețuiește, Cioran o face tocmai din acest motiv, al neputințelor, doar că o face cu voluptate, căci neputința devine ea însăși sens, în măsura în care devine cel puțin tărâm de explorat. Ura, disprețul, dezgustul, greața de sine însumează tot acest curaj negativ în care Cioran excelează. „Mizeriile mele!”, exclamă la un moment dat, pentru a continua: „singurul lucru care mă preocupă cu adevărat. Tot ce am scris se reduce la o
Cui i-e frică de Emil Cioran? by Mircea A. Diaconu () [Corola-publishinghouse/Science/1920_a_3245]
-
inconștient și genuin, al faptei? Merge în Jardin des Plantes și este din ce în ce mai „fascinat de reptile”. „Nu există animal, spune el, mai misterios, mai depărtat de «viață»” (I, 33). Cert este că, aflat în afara Paradisului, nu-i rămâne decât să exploreze Infernul, să producă, adică, suferință: „Am o nesfârșită capacitate de a converti totul în suferință, sau, mai curând, de a-mi adânci orice suferință. / Zămislire a durerilor” (I, 33). Ura de sine capătă, astfel, forma unei întemeieri. Îi urăște pe
Cui i-e frică de Emil Cioran? by Mircea A. Diaconu () [Corola-publishinghouse/Science/1920_a_3245]
-
naufragiază în îndoială și se răzbună pe sine pentru neputința de a fi?! Cum vom vedea, el e acela care lovește în sine „prin intermediul celui mai vechi, celui mai drag vis al său”. De reținut pentru momentul în care vom explora obiectul urii lui Cioran, neamul, Dumnezeu, propriul sine. În fine, dezgustul pe care scepticismul i-l provoacă lui Cioran e dublat, într-un efort de salvare de sine, de admirație. Neputând scăpa de această tară a strămoșilor sau a fiziologiei
Cui i-e frică de Emil Cioran? by Mircea A. Diaconu () [Corola-publishinghouse/Science/1920_a_3245]
-
profund, semnificativ, fascinant: evreii și țiganii. Două popoare dezrădăcinate, rătăcitoare. Asta aruncă o lumină asupra esenței umorului” (III, 24). El însuși dezrădăcinat și rătăcitor, în absența ființei pe care o caută cu disperare, Cioran se salvează prin umor, căruia îi explorează nu doar fața nihilistă, ci și reversul recuperator. Umorul? O cale de resurecție în inima scepticismului. Comedia furieitc "Comedia furiei" Cum în nimic nu este perfect, Cioran spune despre sine că ar fi „un veleitar al violenței” (III, 123). N-
Cui i-e frică de Emil Cioran? by Mircea A. Diaconu () [Corola-publishinghouse/Science/1920_a_3245]
-
furie, remușcări, posibilele abțineri, furia împotriva lașității de a ceda impulsurilor sau, dimpotrivă, de a le cenzura, în fine, disperarea de a fi ceea ce este. Există o afirmație care însumează, prea bine, toate aceste subterane ale unei ființe care-și explorează fără menajamente întunecatele adâncuri. „Violența mă definește, spune Cioran. Iar pentru că nu pot s-o traduc în act (cum vom vedea, dimpotrivă, violența e deseori tradusă în act!, n.n.), pentru că trebuie s-o reprim, s-o strâng în mine, simt
Cui i-e frică de Emil Cioran? by Mircea A. Diaconu () [Corola-publishinghouse/Science/1920_a_3245]
-
deodată, ca și cum am putea împăca turbarea cu seninătatea” (I, 255). La un moment dat, într-o zi de octombrie, „pe o vreme superbă”, Cioran are, în Grădina Luxembourg, o criză de furie „fără motiv”. „Una din acele crize” spune el. Explorându-se cu luciditate, vede din nou contrastele, de data aceasta la nivelul consecințelor: „Aceste explozii, sau mai curând umori explozive, mă stimulează pe moment, dar apoi mă vlăguiesc. Căci n-au ieșit dintr-o vigoare reală, ci dintr-o falsă
Cui i-e frică de Emil Cioran? by Mircea A. Diaconu () [Corola-publishinghouse/Science/1920_a_3245]
-
teama de ridicol („Frica de eșec înseamnă frică de ridicol” Ă I, 227), de răspundere („Lașitatea mea în fața vieții este congenitală: mi-a fost întotdeauna groază de orice răspundere, de orice obligație” Ă I, 186), din simplu scepticism. De fapt, explorându-l cu aceeași aviditate cu care știe că durerea întemeiază, el se supune ideii că scepticismul secătuiește; se consideră deopotrivă „un sceptic și un pătimaș”, „un sceptic dezlănțuit” (I, 35), ba chiar „un Iov anemiat de scepticism” (III, 157). „Îndoielile
Cui i-e frică de Emil Cioran? by Mircea A. Diaconu () [Corola-publishinghouse/Science/1920_a_3245]
-
de a fi el însuși. Cum să ne explicăm altfel faptul că se apropie de toți cei ce „au fost suferinzi” (I, 329)? Ă și îi amintește, chiar în această ordine, pe Pascal, Dostoievski, Nietzsche și Baudelaire. În fine, să explorăm imaginea trupului cioranian în derivă. Mai întâi, lamentațiile. Spune Cioran: „Creier bolnav, stomac bolnav Ă și restul așișderea” (I, 16). Altundeva: „De la vârsta de șaptesprezece ani, sunt atins de o boală ascunsă, insesizabilă, dar care mi-a măcinat ideile și
Cui i-e frică de Emil Cioran? by Mircea A. Diaconu () [Corola-publishinghouse/Science/1920_a_3245]
-
el, trăiește nostalgia paradisului pierdut. În ambele cazuri, dezgust de sine. propriile contradicții, care îl macină, îl fac, oricum, să incrimineze lumea și să-și flageleze ereditatea, strămoșii, ființa. Până și propria familie e vinovată de neputințele pe care le explorează cu aviditate: „Ai mei, mama și tata: cu greu se pot imagina două ființe mai diferite. N-am reușit să împac în mine caracterele lor ireductibile; astfel, o dublă și ireconciliabilă ereditate îmi apasă spiritul” (I, 24). Sau: „În familia
Cui i-e frică de Emil Cioran? by Mircea A. Diaconu () [Corola-publishinghouse/Science/1920_a_3245]
-
neamului nostru le-a fost fatal. Șederea printre noi le-a fost mai nefastă decât o asimilare. I-am făcut aproape la fel de superficiali ca noi” (II, 28). Dar e o superficialitate din care Cioran însuși își hrănește nevoia de a explora neantul. De altfel, deși luptă împotriva lor, pentru că luptă împotriva propriului sine, Cioran sfârșește prin a-i absolvi. Mai mult, prin a găsi în absența lor din istorie un sens, mai profund decât al prezenței. Spune într-un loc: „M-
Cui i-e frică de Emil Cioran? by Mircea A. Diaconu () [Corola-publishinghouse/Science/1920_a_3245]
-
ieși. Prin urmare, ura față de ai săi este expresia urii de sine, care nu mai este mistificare, chit că, de la un moment dat, sinele însuși, privit de la distanță, chiar cu umor, a devenit un obiect oarecare, străin, simplu teritoriu de explorat. Chit că eu a devenit altul. Eșecul, această rană, acest balsam...tc "E[ecul, aceast\ ran\, acest balsam..." Ce a moștenit Cioran de la strămoșii săi?! Pe lângă nihilism, fatalitatea eșecului. La drept vorbind, totul se însumează în aceste două cuvinte. Într-
Cui i-e frică de Emil Cioran? by Mircea A. Diaconu () [Corola-publishinghouse/Science/1920_a_3245]
-
Sper să nu am vreodată prilejul de a-mi clama victoria. Un zeu veghează asupra mea” (idem). Dar nu cumva acest zeu este un demon?! După ce ai ratat victoria, ce-ți rămâne decât să transformi eșecul în șansă și să explorezi fenomenologia eșecului? Șiretlicul la care Cioran apelează ține de fundamentarea ontologică a ființei sale, care se mută din limbaj în existență. Nu mai e deloc o surpriză să vedem că Cioran face apologia bolii, a eșecului, a renunțării. Își spune
Cui i-e frică de Emil Cioran? by Mircea A. Diaconu () [Corola-publishinghouse/Science/1920_a_3245]
-
gust de viață. Autoflagelare permanentă, ancestrală Ă izvor de energie” (III, 149). De fapt, există la Cioran o veritabilă frică de succes; în adâncuri, nu se poate elibera de vanitate, de răbufnirile orgoliului, de bolile eului. Caută atunci anonimatul, își explorează trupul, face apologia eșecului. Sondează nimicul originar: „Trebuia poate să rămânem la stadiul de larve, să ne abținem să evoluăm, să rămânem liberi și neterminați, să ne statornicim în ratare și să ne istovim la nesfârșit într-un extaz embrionar
Cui i-e frică de Emil Cioran? by Mircea A. Diaconu () [Corola-publishinghouse/Science/1920_a_3245]
-
pentru o slujbă este, probabil, vinovat sau vinovată de vânzarea slujbei către candidat, în loc să fi lăsat candidatul să facă vânzarea și să vă convingă. Mult prea des, petrecem mare parte a interviului vorbind despre post, despre companie și insuficient timp explorând cu adevărat calificările candidatului. Astăzi, încercați să inversați aceste priorități. Ray era atât de încântat de compania pe care o pusese pe picioare, încât fiecare interviu era previzibil. Ray îi făcea pe potențialii angajați extrem de entuziasmați și încântați la ideea
151 De Idei Eficiente Pentru Motivarea Angajațilo by Jerry Wilson [Corola-publishinghouse/Science/1850_a_3175]
-
trebui să fie ca și azi fiecare curs. Doamnele profesoare au prezentat diferit (decât ceea ce a fost până acum) și mai interesant. Ar fi interesant dacă ar mai exista o temă coordonată de un profesor de fizică care să ne exploreze ideea relativității pentru că are o implicație destul de relevantă în tema proiectului. (Andreea Novanc) Cred că ar trebui să fie mai multe întâlniri în care e implicată și știința, desigur, cu aplicații în viața cotidiană. De asemenea, cred că întâlnirile nu
[Corola-publishinghouse/Science/1510_a_2808]
-
Saint-Exupéry) A urmat o călătorie a iubirii: seducători sau narcisiști, idealiști sau fideli, ne-am asumat rolul de a iubi în diferite ipostaze, adoptând diferite măști ale îndrăgostitului. Molière, Shakespeare, Berto, C. Petrescu, zone de cultură și de viață diverse, explorate pe "scena" ad-hoc a drumului nostru. Fie că am jucat spontan sau că ne-am lăsat regizați, ne-am întrebat asupra eului nostru și a marii regii... Spectacolul lumii, așa cum l-am construit alături de Cris. "Căci dacă opera literară e
[Corola-publishinghouse/Science/1510_a_2808]
-
prin intrarea în Uniunea Europeană, ni se deschid niște căi. Depinde de noi și de cei care construiesc politicile educaționale cum vom privi aceste oportunități. Este însă evident că, în acest moment, perspectivele educaționale integratoare câștigă teren și că transdisciplinaritatea este explorată ca o cale care poate conduce spre o cunoaștere vie, interogativă. ABSTRACT Many people might ask why an imminent change of the educational paradigm would be necessary nowadays. Philosophers, sociologists, psychologists, and researchers in the field of education, as well
[Corola-publishinghouse/Science/1510_a_2808]
-
mă întorc la Alexa Visarion, la caietul lui de regie, care în timp l-a marcat, în raport cu colegii lui. A scris, a teoretizat, a explicat, a dezbătut, a întors pe toate fețele partea lui de teatru. A definit și a explorat spații noi, care ar fi trebuit să provoace noi formule... Mi-aduc aminte cât m-a marcat un spectacol făcut de el la Târgu Mureș și jucat în Bulandra care se numea Procurorul și care era surprinzător de subversiv folosind
[Corola-publishinghouse/Science/1453_a_2751]
-
epoci, accentul fiind pus dimpotrivă pe nivelul simbolico-mitic al narațiunilor, ceea ce, în varii combinații dramatice și tragice, dă o poeticitate grea, tensionată, aspră. Va reveni tîrziu la mit în Ana, după ce mai întîi, la scurt timp de la prăbușirea sistemului comunist, explorase ororile morale ale vechiului regim în Vinovatul (1991), pentru ca, după o pauză de aproape două decenii, să propună și Luna verde replică tăioasă adresată modei "noului val" cinematografic autohton afirmat între timp, pe al cărui teritoriu tematic și tipologic intra
[Corola-publishinghouse/Science/1453_a_2751]
-
spectacole radiofonice. A montat peste o sută de spectacole. A făcut scenografie. A scris cărți de o valoare inestimabilă. Dar, ceea ce m-a uimit la el îndeosebi, sunt stagiile de perfecționare. E uluitoare această sete de a cunoaște, de a explora, de a fi prezent... Are ceva din spiritul german temeinicie în toate. Mi-amintește de Boris Pasternak, care-și fixa scopurile creației cu o îndârjire neostoită: În toate să pătrunzi pân'la esență!..". Teama de platitudine îl împinge pe eroul
[Corola-publishinghouse/Science/1453_a_2751]
-
a verosimilului și de o "luare în posesie" a ceea ce, nefiind, este: "Astfel, pătrunzi nu opera, ci ceea ce faci din ea, te pătrunzi de fapt pe tine. Cu cât înțelegi mai bine o operă de artă, cu atât o poți explora mai bine."19 Sorin CRIȘAN Șansă În ziua de astăzi, prejudecățile nu mai au atâta forță ca acum 20 de ani și societatea e mult mai blândă, mai deschisă și mai curajoasă decât atunci când eu aveam 19 ani și am
[Corola-publishinghouse/Science/1453_a_2751]
-
artistice, vocație academică, înclinație pentru discursul teoretic, pe de o parte și climatul de creativitate al școlii vocaționale de teatru de atunci, cu eminenții ei profesori. Obsedat de semnalarea tainei și a sensului profund al condiției umane, Alexa Visarion a explorat calea fertilă a artei, construind astfel un edificiu ferm, coloană de susținere a spiritualității în arta teatrului și reper axiologic al ei. Gratificând unitatea de concepție, cu programul său profund implementat, descifrăm un drum ascendent și bine conturat al unui
[Corola-publishinghouse/Science/1453_a_2751]
-
de creație este relativ rar, și când scriu nu mă refer cu precădere la teatru; mă refer, în general, la tipul de creație care nu mizează pe metaforă, ci pe metonimie. Nu trăiește prin licitarea imeginii, ci din viziune. Nu explorează resursele unui limbaj, ci devine, el însuși un limbaj. În finalul spectacolului, cele trei surori își rostesc, împreună, monologul final. Cuvintele se suprapun, se adună, se risipesc unele într-altele, într-un bocet ce trebuie să fie doar atât: un
[Corola-publishinghouse/Science/1453_a_2751]
-
inepuizabilă de creație, pasiune, compasiune și curaj. Mi-a pretins tot ce eram în stare să dau.și mai mult încă. Este un regizor pentru actori. M-a călăuzit, m-a îndreptat înspre zone pe care până atunci nu le explorasem și m-a încurajat să mă avânt în ele. Pentru noi a fost un exemplu-lucru rar o inspirație. Sunt remarcabile dragostea lui pentru umanitate și neînfricarea cu care privește înăuntrul ființei omenești. Este ochiul din centrul inimii. Transformare pe scenă
[Corola-publishinghouse/Science/1453_a_2751]
-
unei viziuni fără compromisuri și fără iluzii, ca să se poată naște o nouă artă de a trăi. Basarab NICOLESCU CUVÎNT ÎNAINTE Această carte, consacrată unui episod din istoria contemporană, încearcă să redea ceea ce mi-au inspirat cei doi ani petrecuți explorînd spațiul-timp definit prin această entitate abstractă: Grupul celor Zece, ce reunea în anii `70 oameni de știință și politicieni. Consultarea arhi-velor oferite de Jacques Robin, unul dintre fondatorii grupului, și analiza întrevederilor cu unele personalitați care au participat la această
[Corola-publishinghouse/Science/1477_a_2775]