3,167 matches
-
puterea preferând să se debaraseze de creatorii „indezirabili” prin migrarea. Dar, spre sfârșitul anilor 1920, sunt numeroși scriitori care nu mai sunt publicați, iar puterea - care controlează toate mijloacele de creație (editură presă, cinema etc) - inaugurează perioada arestărilor și a expulzărilor din rândul intelectualității creatoare, fapt care va deveni curent cu începere din 1933. Acum chiar și emigrarea devine problematică, iar în curând - imposibilă. De altfel, din 1921, toate cererile intelectualilor doritori să plece în străinătate sunt supuse autorizației Biroului politic
[Corola-publishinghouse/Science/1933_a_3258]
-
Franța a romanelor sale - critici feroce dar foarte abil mascate ale dictaturii lui Enver Hodja -, singura voce care se face auzită într-o societate cvasiparalizată. Victorie morală, înfrângere politică? Disidența rusă resimte șocul situației din Polonia. După un val de expulzări și exilări forțate, puterea face din Saharov ținta preferată a represiunii. Disidenții caută atunci să pătrundă și pe terenul chestiunilor internaționale, intervenind în dezbaterea asupra rachetelor strategice amplasate în Europa* și a demilitarizării continentului. Grupul pentru încredere între SUA și
[Corola-publishinghouse/Science/1933_a_3258]
-
succese tot mai mari datorate dezertărilor - și asta în ciuda pedepsei sigure cu moartea pentru orice agent comunist care ar lucra pentru occidentali. Astfel, în anii 1980, DST franceză în recrutează pe agentul „Farewell” - un colonel KGB - iar președintele Mitterrand dispune expulzarea a 47 de membri ai ambasadei sovietice de la Paris, pe 5 aprilie 1983. EUROPA Europa a fost în inima reflecției, a acțiunii și a proiectului comunist. Ea este matricea marxismului*, elaborat plecându-se de la observarea critică a revoluției industriale europene
[Corola-publishinghouse/Science/1933_a_3258]
-
mizerie, romancierii Ivan Hmeliov și Evgheni Zamiatin; cât despre compozitorul Serghei Rahmaninov, el a ales Statele Unite. Mulți dintre acești opozanți s-au exilat de bunăvoie, alții însă, sunt victimele reactivării unei cutume antice, surghiunul. în toamna anului 1922, Lenin* ordonă expulzarea a 160 de intelectuali - economiști, scriitori, profesori -, denunțați ca „ideologi burghezi activi”. Printre aceștia, numeroși savanți cunoscuți: filosofii Berdiaev, șestov, S. Bulgakov, lingvistul Roman Jakobson. Odată ajunși în străinătate, nu înseamnă că exilații au terminat cu puterea sovietică: ei sunt
[Corola-publishinghouse/Science/1933_a_3258]
-
ușurință din Europa comunistă în Europa democratică, 2.686.942 de cetățeni est-germani - dar și polonezi, unguri etc. - au trecut dincolo de „cortina de fier”. Pe 13 august 1961, RDG pune capăt acestei hemoragii construind „zidul” Berlinului*. în anii 1970, practica expulzărilor este repusă la ordinea zilei. Multor disidenți ruși li se retrage cetățenia și sunt izgoniți din țară - cum a fost cazul lui A. Soljenițîn, în 1974, sau al lui M. Rostropovici în 1978. în paralel, se înmulțesc cazurile de „fugă
[Corola-publishinghouse/Science/1933_a_3258]
-
este dublată de aceea de a nu apuca să-i lichideze și pe ultimii dușmani, și atunci se aruncă într-o adevărată frenezie nimicitoare. Deja, pe 19 martie, el ceruse lichidarea Bisericii ortodoxe. în mai, inițiază un vast plan de „expulzare a scriitorilor și profesorilor care sprijină contrarevoluția” și dă directive pentru redactarea unui nou cod penal, care va servi la organizarea procesului* trucat ai socialiștilor revoluționari. Pe 17 iulie, are convorbiri cu Stalin*, privitoare la deportarea* menșevicilor. Iar la sfârșitul
[Corola-publishinghouse/Science/1933_a_3258]
-
profesorilor care sprijină contrarevoluția” și dă directive pentru redactarea unui nou cod penal, care va servi la organizarea procesului* trucat ai socialiștilor revoluționari. Pe 17 iulie, are convorbiri cu Stalin*, privitoare la deportarea* menșevicilor. Iar la sfârșitul lunii septembrie, dispune expulzarea din țară a 160 dintre cei mai cunoscuți intelectuali ruși. Nemulțumit de a impune doar Rusiei acest regim, Lenin plănuiește generalizarea lui și creează în acest scop Internaționala Comunistă*, partidul mondial al revoluției însărcinat, sub conducerea și impulsionarea Moscovei, să
[Corola-publishinghouse/Science/1933_a_3258]
-
unele manifestări de concurență stângistă. Dar cel mai adesea, explozia audienței comuniste se datorează în mare parte unor serioase confuzii de sens - un discurs exclusiv patriotic și democratic - care vor cam dispărea odată cu declanșarea Războiului Rece*. într-adevăr, acestea provoacă expulzarea câtorva miniștri comuniști din guvernele Franței și Italiei, precum și izolarea PC occidentale, lăsând democrațiile populare pradă unei sovietizări* accelerate. LITERATURA CRITICĂ A GÂNDI COMUNISMUL Politice, sociologice, poetice, filosofice sau teologice, protestatare sau literare, publicații critice la adresa comunismului au apărut în
[Corola-publishinghouse/Science/1933_a_3258]
-
critice puterea. în Vietnam*, religiile creștine și budiste au fost persecutate, dar astăzi guvernul comunist caută mai degrabă un control global, cerând, de exemplu, un drept de veto în cazul numirii episcopilor. și Cuba* a trecut printr-o perioadă de expulzări - fiind 700 în 1959, preoții au rămas 125 în 1961 -, înaintea stabilirii unui compromis instituțional: deși Biserica nu era nici măcar recunoscută în Constituție, astăzi statul recunoaște, respectă și garantează libertatea religioasă. PC cubanez autorizează adeziunea credincioșilor și a acceptat vizita
[Corola-publishinghouse/Science/1933_a_3258]
-
socialiștilor revoluționari, din vara lui 1922 -, care va fi prototipul Marilor Procese de la Moscova, sub Stalin*. în ultimul său an de luciditate, deloc încântat de exilul* voluntar a sute de mii de ruși, fugiți de sărăcie și represiune, Lenin impune expulzările, silind la exil forțat (surghiun), în septembrie 1922, 160 de membri dintre cei mai cunoscuți ai intelighenției ruse. Teroarea sub Stalin Ca unul ce fusese printre principalii locotenenți ai lui Lenin, între 1917 și 1922, Stalin readuce teroarea la ordinea
[Corola-publishinghouse/Science/1933_a_3258]
-
instaurează în 1929-1933 o teroare de masă: împușcarea a zeci de mii de oameni, crearea sistemului concentraționar* al Gulagului*, deportări în masă, foame organizată. începând din decembrie 1934, o extinde la PCUS* și la birocrație*: delațiune generalizată, epurări masive, cu expulzări din partid, procese contrafăcute, Marea Teroare* în 1937-1938. Stalin „teoretizează” teroarea, afirmând că lupta de clasă se intensifică în decursul construirii comunismului. El practică aceleași metode în timpul și după război. Marile valuri de teroare din anii 1930-1940 vizează mai multe
[Corola-publishinghouse/Science/1933_a_3258]
-
R. Aron, Introducere în filozofia istoriei. Eseu despre limitele obiectivității istorice, Editura Humanitas, București,1997); istoricii sociologiei au rămas însă la stadiul de intenție. Greutatea eșecului determină în mod firesc prăbușirea sa. Pentru critici, pentru cei care și-au propus expulzarea istoriei sociologiei din aria sociologiei, toate acestea sunt semnale clare, irefutabile, ale inutilității sau chiar ale imposibilității sale organice. Sunt poziții și mai radicale. Desființând sociologia ca ansamblu de doctrine corelate, diferită deci esențial de științe precum chimia sau economia
by Dumitru Popovici [Corola-publishinghouse/Science/972_a_2480]
-
electronilor din fasciculul primar cu proba sunt generate următoarele particule și unde electromagnetice: * electroni Auger - sunt produși ca urmare a unor procese de ionizare internă a atomilor probei, când are loc o rearanjare a electronilor din învelișul electronic urmată de expulzarea unui electron de energie caracteristică speciei atomice care l-a emis; * electroni secundari - sunt electroni expulzați din atomii probei în urma unor procese de interacțiune neelastică între aceștia și electronii din fasicolul primar; electroni retroîmprăștiați - sunt electroni din fasciculul primar, care
Tehnici de analiză în ingineria materialelor by Ioan Rusu () [Corola-publishinghouse/Science/91606_a_93480]
-
Aici a scris, redactându-l întâi în greacă și traducându-l apoi în latină, Memoriul cu privire la Celestius (Commonitorium super nomine Caelestii). Mercator fusese trimis probabil la Constantinopol din însărcinarea papei Celestinus I (422-432); în acest fel a reușit să obțină expulzarea din Constantinopol, unde se refugiaseră, Celestius și Iulian din Eclano, ca și reconfirmarea condamnării pelagianismului la conciliul din Efes din 431. Ceva mai târziu (430-431), redactează Memoriul contra ereziei lui Pelagius și Celestius și împotriva scrierilor lui Iulian (Commonitorium adversum
[Corola-publishinghouse/Science/2080_a_3405]
-
puterea l-a făcut să aibă adesea un comportament samavolnic și violent, descris (nu fără părtinire, e adevărat) de istoricul Socrate (Istoria Bisericii VII, 13-16); în acest sens, cele mai relevante episoade sunt sechestrarea bisericilor novațienilor, conflictele cu prefectul Oreste, expulzarea multor iudei din Alexandria urmată de transformarea sinagogilor acestora în biserici; el are cu siguranță o responsabilitate cel puțin indirectă - pentru climatul pe care l-a creat - în privința inițiativei mulțimii fanatice care a linșat-o pe celebra gânditoare platonică Hypathia
[Corola-publishinghouse/Science/2080_a_3405]
-
anii câți i-au mai rămas de trăit, s-a ținut aproape de ortodoxie; în 458, împreună cu alți episcopi din Isauria, a semnat o epistolă sinodală adresată împăratului Leon I care conținea o reconfirmare a adeziunii la linia calcedoniană și sprijinea expulzarea lui Timotei Eluros din Alexandria. Fotie (Biblioteca, cod. 168) menționează 15 omilii ale lui Basilius (dar și „alte scrieri”); în PG sunt reproduse 41 (dintr-o ediție anonimă din 1662; în corpusul omillilor pseudoatanasiene mai sunt apoi încă șase atribuite
[Corola-publishinghouse/Science/2080_a_3405]
-
intenționează să restabilească adevărul și să combată acuzațiile nedrepte care au dus la destituirea marelui teolog. O primă parte (cap. 5-11) reconstruiește cariera lui Ioan și în special succesiunea de evenimente care începe cu condamnarea sa, continuă cu cele două expulzări din Constantinopol, cu exilul și moartea. Partea a doua (12-19) respinge acuzațiile aduse lui Ioan într-o scriere - menționată în capitolul 13 ca syngramma - a lui Teofil din Alexandria (care a fost principalul artizan al distrugerii acestuia și a condus
[Corola-publishinghouse/Science/2080_a_3405]
-
și de un vis, în iulie 544 a intrat în lavra lui Eftimie. A rămas aici unsprezece ani până când Ioan - pe care îl vizitase tot timpul - a intervenit ca să fie inclus în grupul monahilor trimiși să repopuleze Noua Lavră după expulzarea origeniștilor în februarie 555 (aici, p. ???). La sfârșitul lui 556 sau începutul lui 557 s-a mutat în Marea Lavră a lui Sava; probabil în această perioadă a fost hirotonisit preot. A rămas aici până la moarte a cărei dată n-
[Corola-publishinghouse/Science/2080_a_3405]
-
disocierea sa de Leontie din Bizanț); tocmai pentru a confirma îndeplinirea unei profeții a acestuia privitoare la dispariția origenismului, Chiril a prelungit narațiunea despre viața Sfântului Sava cu mult peste data morții sale, adică până la 21 februarie 555, moment al expulzării origeniștilor din Noua Lavră și al înlocuitorii acestora cu 120 de călugări noi printre care se aflase și Chiril. El a fost fără îndoială martor la ultimei faze a controverselor origeniste după sosirea sa la Ierusalim în 543 și Viața
[Corola-publishinghouse/Science/2080_a_3405]
-
-i disprețuiască pe Ceilalți, să-i eticheteze drept Wogs Scheiss și tapis, să-i supună la discriminări în contextele instituționale și pe străzi, să interzică folosirea publică a limbilor minoritare (lingvicide) sau chiar, în cazuri extreme, să exercite presiuni pentru expulzarea Celorlalți cu scopul de a se crea o națiune omogenă teritorial. În acest caz, naționalismul este dominat de o dorință fanatică de a purifica o comunitate de elementele sale rele, de a uni strîns pe cei puri prin sentimentul de
by John Keane [Corola-publishinghouse/Science/1061_a_2569]
-
absurdum a naționalismului a apărut în extremitățile sudice ale Europei în timpul și după primul război mondial prin extirparea în masă a armenilor din Turcia, în 1915, și după înfrîngerea dezastruoasă a armatei grecești de către turci, în Anatolia, în 1922, prin expulzarea din Grecia a aproape 400.000 de turci, precum și prin acțiunea reciprocă a Turciei de a expulza un milion și jumătate de greci, săraci și speriați, de pe pămînturile lor din Asia Mică, unde trăiseră împreună cu ceilalți încă de pe vremea lui
by John Keane [Corola-publishinghouse/Science/1061_a_2569]
-
caracteristică naționaliștilor. Cetățenii europeni sînt cosmopoliții epocii moderne tîrzii. *** Fără îndoială, internaționalizarea societății civile este distrusă de naționalism și de războiul-genocid, ca în sudul Europei Centrale, unde pentru mulți oameni viața de fiecare zi este un iad al non-cetățeniei, cu expulzări, teroare, lipsă de locuințe și cu frica și suferința vărsărilor de sînge. Și nu poate fi, iarăși, nici o îndoială că, atunci cînd alte metode nu dau rezultate, naționalismul violent trebuie oprit prin violență pacificatoare, ale cărei mijloace (ne amintește von
by John Keane [Corola-publishinghouse/Science/1061_a_2569]
-
că ei nu ar fi cucerit niciodată imperiul și Capitoliul dacă pretorul Corneliu Hispallus (în 139 e.n.) nu le-ar fi oferit șansa de a-i martiriza. Acesta, închipuindu-și că o idee poate fi ucisă cu sulița, a ordonat expulzarea "chaldeenilor" din Roma și chiar din întreaga Italie. Aceasta a fost suficient pentru ca patricienii și mai ales matroanele, la întîlnirile lor selecte să se întrebe ce este cu noua artă a misteriosului Orient. "Cel mai bun mijloc de a face
Astrologia odinioara si azi by Constantin Arginteanu [Corola-publishinghouse/Science/295559_a_296888]
-
pentru a nu fi înșelat de alți astrologi în privința recunoașterii celor care îi vroiau tronul. Furius Scribonianus a fost deferit tribunalului, acuzat și condamnat la exil "pentru a fi întrebat astrologii asupra datei morții împăratului". Imediat senatul roman a ordonat expulzarea chaldeeilor. Pentru mulți împărați, astrologia nu era folosită decât ca un mijloc de guvernare; iar Decretele care se dădeau pentru persecuția, expulzarea și suprimarea astrologilor pot fi privite ca monopolizarea în mâna autorității a unui mijloc atât de prețios de
Astrologia odinioara si azi by Constantin Arginteanu [Corola-publishinghouse/Science/295559_a_296888]
-
și condamnat la exil "pentru a fi întrebat astrologii asupra datei morții împăratului". Imediat senatul roman a ordonat expulzarea chaldeeilor. Pentru mulți împărați, astrologia nu era folosită decât ca un mijloc de guvernare; iar Decretele care se dădeau pentru persecuția, expulzarea și suprimarea astrologilor pot fi privite ca monopolizarea în mâna autorității a unui mijloc atât de prețios de conducere. Ambițioșii își legitimau drepturile și filiațiunea pe baza horoscoapelor, în vreme ce femeile doreau să intre în grațiile curții, ajutate de sfaturile magilor
Astrologia odinioara si azi by Constantin Arginteanu [Corola-publishinghouse/Science/295559_a_296888]