3,103 matches
-
eu scriam despre Golem, el se interesa de magie exact atunci. Mai mult: pe mine mă interesau Golemul și Renașterea, tocmai scriam capitolul respectiv. A fost un fel de coincidență, să spunem, că am început amândoi să ne ocupăm de extaz în același timp. Pot să înțeleg cum am ajuns eu la magie, pentru că în manuscrisele despre Cabala extatică am găsit și material magic, dar nu am avut timp să cercetez chestiunea în anii ’70; puțin mai târziu, am avut însă
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2006_a_3331]
-
să cercetez chestiunea în anii ’70; puțin mai târziu, am avut însă ocazia s-o fac. Apoi am intrat în magia Renașterii. De fapt, întâlnirea noastră profundă se datorează interesului comun pentru magia Renașterii. Aceste două aspecte centrale ale religiei, extazul și magia, au fost punctele noastre cu adevărat comune. Desigur, el nu a putut să citească ce am scris eu în ebraică și nu a fost publicat în engleză decât 13 ani mai târziu; desigur, nici eu n-am putut
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2006_a_3331]
-
sunt așa de mulți cercetători care au în centrul atenției tocmai aceste două subiecte. Pur și simplu, statistic vorbind, nu prea sunt. Nu cunosc pe nimeni la Ierusalim sau în tot Israelul care să se ocupe atât de mult de extaz și magie - în afară de mine. Și nici în străinătate nu erau prea mulți. Asta mi se pare o coincidență care trebuie să aibă un fel de explicație. Dar nu înțeleg explicația! Mă gândesc adesea la posibilele elemente și experiențe comune. De
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2006_a_3331]
-
care trăiau în România știau în perioada aceea că Paisie XE "Paisie" Velicicovschi sau alți isihaști avuseseră vreo legătură serioasă cu Moldova. M.I.: Așa este. În teza mea de doctorat, din 1976, sunt câteva pasaje în care fac paralele între extazul cabalistic și isihasm. Dar aduc exemplul rus de la începutul secolului XX, nu mi-am imaginat că trebuie să caut ceva ce pot citi în română. Mai târziu, nu știu când, pe la începutul anilor ’90, când am început să citesc tot
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2006_a_3331]
-
pierdut și regăsit paradisuri, rând pe rând, unul după altul. Nu unul, ci mai multe, înșiruite ca mărgelele pe ață. Tot la Navagio am învățat că fantasmele trebuie înfruntate nu cu spaimă și inhibiție, și nici în vreo stare extremă, extaz sau oroare. Ci cu blândețe și curaj. Doar astfel, ele, fantasmele, pot fi îmblânzite și atinse măcar parțial. Firește, Navagio este un loc desăvârșit și din altă pricină: există aici un soi de libertate lăuntrică explodată vaporos și cu tandrețe
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2210_a_3535]
-
iar Strindberg mai face o dată jurământul. „Nu este așa, emfatici mysogini - în teorie, că trebuința fiziologică se substituie cu succes complexelor relațiuni de-amor?... O singură privire de femee și am vedea reînviind și în pustiul deziluziei poezia dulce a extazului, farmecul admirației până la delir... nu este așa, triști apostoli ai mysoginiei?“ Poate că așa o fi fost. Dar un lucru mai trebuie spus: în timp ce consemna despre această reconvertire la feminism, gazetarul nu bănuia că veșnicia jurămintelor lui August pentru răpitoarea
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2208_a_3533]
-
Ce să spun? Căci nici dac-aș fi Dimitrie Anghel n-aș birui să descriu sutele de culori și miresme care țâșneau din mii de zambile, narcise, lalele, camelii, trandafiri, azalee, cireși japonezi, pansele, sălcii, leandri. Cum să dau glas extazului? M-am așezat ca năucă pe-o bancă lângă lacul cu nuferi, am închis ochii să țin minte pururi tabloul, i-am deschis ca să fiu sigură că nu-i vis și ce credeți c-am început să fac? Asta a
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2208_a_3533]
-
muncă și trai. Un lucru care Încă nu este dizolvat, cred. Ce făcea Knorr când era mic? Cum s-a apucat de artă? Pe la 13 ani am citit o carte care a fost importantă pentru Începuturile mele, numită Agonie și extaz, a lui Irving Stone. Era vorba despre viața lui Michelangelo. Adevărul pe care el l-a urmărit m-a entuziasmat. Nu mă gândeam să fac artă pentru că era ceva ce nu Înțelegeam, dar am simțit că pentru mine arta este
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2197_a_3522]
-
sau hotel, un spațiu amenajat pentru copii, un pâlc de brazi înalți și bătrâni acoperiți de zăpadă, plecau râzând și gesticulând ușor pentru a fi mai convingători și se priveau ades în ochi, oprindu-se din mers în clipe de extaz. La un moment dat, în zona centrală a stațiunii, Iustin s-a oprit și, cu un gest larg al brațului, a invitat-o să privească: - Acolo, draga mea, la etajul doi, în a treia cameră de la colț, în aripa stângă
TAINICELE CĂRĂRI ALE IUBIRII by Marian Malciu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91752_a_92809]
-
deget, devenit maroniu de la atâta fum de țigară, în sus. Părul blonziu ce-i încadra capul mare, rotund, sta împrăștiat ca o coamă de leu. Poftește, o invită el, cu un gest larg, privind-o ca într-un fel de extaz. Uite ce superbă e, Nik, cu câtă grație se mișcă, exclamă Nina, încadrând-o pe musafiră, când dintr-o parte, când din alta. Nu, dă-mi voie, Nik, să fac eu prezentările. Pe un colț al canapelei ședea un bărbat
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1497_a_2795]
-
a dreptul incitante: Vai, Marga, ce frumos a ieșit bezeaua, splendid, juri că-i zăpadă, zăpadă, albă, strălucitoare așa cum este iarnă când cerul nu este înnorat și soarele își arată strălucirea. E de-a dreptul fastuos, exclama și privea cu extaz în castron, ce păcat că nu vine și Nik aici! Eu am să fac o cafea, propunea, revenind la tonul normal, la asta mă pricep negreșit. Când termini vii și tu dincolo, da? Marga apărea după o jumătate de oră
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1497_a_2795]
-
vor lega, așa cum nu știam nici că era ultima oară când o vedeam pe Dora. Nu ne mai Întâlniserăm de câteva luni și uite-mă aici, Înconjurat de hainele ei, cu pulsul palpitând Încet și regulat - ca și când, brusc, cuprins de extaz, aș fi existat separat În fiecare parte a corpului meu. Cred că destinul era ultimul lucru la care mă gândeam. Întunericul din șifonier părea În același timp Îngust și infinit, și În timp ce mâinile pipăiau pe-acolo, Încercam să-mi amintesc
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1858_a_3183]
-
o mărturisire, o capcană de prins șoareci? Un limbaj ezoteric sau rezultatul unei expediții în inexprimabil? Sau dicteul "controlat" subtil al vreunei entități enigmatice? Viață altfel? Cu siguranță și viață, pentru mine un soi de jurnal al clipei. Emoție, trăire, extaz, meditație, vizibilitatea invizibilului. Și da, și nu, chiar amândouă deodată. Mă porți, Vasile, pe nisipuri mișcătoare, în lumi paralele unde definițiile sunt imposibile. O fi și revelație. Recitesc Manierismul în literatură de Gustav René Hocke, carte de căpătâi, fundamentală în
[Corola-publishinghouse/Journalistic/1572_a_2870]
-
m-am depărtat de Virgil. Bea foarte mult, ba chiar, din acest motiv, odată i-am tras și o sfântă de bătaie, de l-am ascultat cu urechea. Astfel, m-am disociat de toți ceilalți, care îl evocau într-un extaz, lăudând defectul din care i s-a tras moartea. Cine l-a omorât? Nu beția l-a omorât? La acea evocare, prietenul meu Paul Daian n-a participat, deși era invitat și el. Mai pe urmă, în particular, l-am
[Corola-publishinghouse/Journalistic/1572_a_2870]
-
Guy Courtois ? nu doream să precipit lucrurile și am preferat să construiesc relația cu el pe fundamentele sigure ale ambiguității. 13. n-am crezut că într-o bună zi mă voi întîlni cu Domnișoara ri trecusem deja prin stări de extaz și prin băi de flăcări nu mai așteptam nimic decît repetiția generală de la Gara de nord cînd, iată, Domnișoara ri îmi ceru să mă las fotografiat de mîinile și de ochiul ei avea un aparat imens pe rotițe un aparat
Negustorul de începuturi de roman by Matei Vişniec () [Corola-publishinghouse/Imaginative/605_a_1341]
-
peri, pruni și cireși... acel oraș cu case și grădini în care m-am născut era de fapt propice zborului, întrucît se putea zbura deasupra grădinilor... Din toate aceste ședințe de zbor mi-a rămas în memorie un gust de extaz, dar în același timp și un sentiment de improvizație. Cum spuneam, am zburat în vis de multe ori fără să fi reușit însă să asimilez definitiv arta zborului. De fiecare dată cînd reușeam totuși să mă înalț în văzduh și
Negustorul de începuturi de roman by Matei Vişniec () [Corola-publishinghouse/Imaginative/605_a_1341]
-
cenzureze. Da, aceasta este funcția lui. mi-l imaginez cu un foarfece imens tăindu-ne aripile de fiecare dacă cînd subconștientul nostru se lansează în construcția unui vis. în mod normal, un vis ar trebui să fie un moment de extaz. tot ceea ce nu reușim în realitate ar trebui să reușim în vis. Ceea ce nu reușim să cucerim, să mîngîiem, să iubim în realitate, ar trebui să se realizeze în vis. Ceea ce nu reușim să rezolvăm, să dobîndim, să inventăm în
Negustorul de începuturi de roman by Matei Vişniec () [Corola-publishinghouse/Imaginative/605_a_1341]
-
o promisiune ieșită din comun. Fără să-mi dau seama, primul cuvînt asimilat de creierul meu a fost acesta : GenIU. Chiar dacă nu l-am auzit pronunțat, l-am văzut etalat pe fața mamei mele ca un desen, ca o hieroglifă. extazul ei în fața persoanei mele, în fața pruncului care eram avea ceva ireversibil, pus sub semnul certitudinii absolute. Indiferent ce făceam și ce spuneam devenea, pe fața mamei și în mintea ei, o dovadă suplimentară de genialitate. Chiar înainte de a spune mama
Negustorul de începuturi de roman by Matei Vişniec () [Corola-publishinghouse/Imaginative/605_a_1341]
-
Descrierea unei astfel de zile, și mai ales modul în care îi creionam pe colegii, pe educatorii și pe profesorii mei, provocau o adevărată jubilație în sufletul mamei. aveam eu un dar special de a povesti amănunte susceptibile să provoace extaz și hilaritate, emoție și veselie ? Cu siguranță. Dovadă că mama rîdea sistematic, uneori cu lacrimi, uneori punîndu-și mîna la piept și spunînd „vai, nu mă mai pot opri”. rîsul mamei era în general contagios, dacă în casă se mai afla
Negustorul de începuturi de roman by Matei Vişniec () [Corola-publishinghouse/Imaginative/605_a_1341]
-
chiar și cînd mergeau la școală, ieșeau separat, întîi Victor și apoi cadetul. îi știa toate tabieturile domnișoarei matilde, aeriană, dar perfidă, mereu îndrăgostită de oameni misterioși, doar aparent imprevizibilă, dar de fapt constantă în căutarea unor forme rafinate de extaz. îl mai auzea și pe domnul Guță, de la mansardă, bătînd la o veche mașină de scris Corona, cu geamul veșnic deschis prin care uneori îi intrau porumbei în încăpere... Da, domnul Busbib își dezvoltase cu timpul capacitatea de memorizare și
Negustorul de începuturi de roman by Matei Vişniec () [Corola-publishinghouse/Imaginative/605_a_1341]
-
tale de roman, cu încercările tale disperate de a închega diverse povești și mai ales cu paginile tale autobiografice. ori de cîte ori adormeai și puteam să intru în masa de cuvinte proaspăt scrise de tine simțeam un fel de extaz, ca și cum aș fi intrat goală într-un lac sărat, într-o materie vîscoasă care te îmbrățișează prin densitatea ei și pulsează apoi în atingere cu fiecare dintre celulele tale. Cînd intram în textele tale simțean încă vibrațiile cuvintelor tale, ele
Negustorul de începuturi de roman by Matei Vişniec () [Corola-publishinghouse/Imaginative/605_a_1341]
-
și cuvintele ei nu erau decît o repetare mecanică a spuselor lui K.F. O, niciodată K.F. nu s-ar fi adresat negustorului ori vizitatorului, ea stătea de vorbă cu Sofie care o privea cu un fel de admirație învecinată cu extazul. "Tul, brocart, olandă" spunea K.F., plimbîndu-și ochii peste rafturile gălbui pline cu valuri de pînzeturi și stofe, "tul, brocart, olandă" repeta domnișoara Sofie, fără să privească la gesturile elegante, caraghios de elegante cu care vânzătorul răsturna pe tejghea marfa. Un
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1507_a_2805]
-
felul de doctrine și sisteme filosofice care îl subjugă. Simplitatea acestui indian care fusese un copil minune și unii credeau, auzindu-l la maturitate, împlinit și fascinant prin promisiunea pe care o făcea ascultătorilor, că pot deveni liberi și cunoaște extazul, că ar fi nu un nou Mesia, ci chiar Cristos reînviat, un Cristos modern, care făcuse pe deplin experiența actuală a omului! "De ce vrei dumneata ca eu să fiu Cristos? îl întreba el pe ascultătorul naiv, care își exprimase această
Viața ca o pradă by Marin Preda [Corola-publishinghouse/Imaginative/295611_a_296940]
-
teatrului, ci al gândirii ei intime. În lupta pentru pâine, oamenii n-au pîine". "Ba mi se pare că au mai puțină pâine tocmai indienii, care nu prea luptă pentru ea, gândesc cam așa ca iluminatul lor compatriot... Gândire liberă, extaz, dar ce dai Ia copii să mănînce? Repet, cine îi dă lui Krishnamurti bani?" "N-are nevoie, nevoile lui sunt simple, sapă o grădină, îngrijește un pom..." "E însurat?" zic. "Nu..." "Să se însoare, zic, să facă șase copii ca
Viața ca o pradă by Marin Preda [Corola-publishinghouse/Imaginative/295611_a_296940]
-
lui, care, împreună cu răstignirea, n-a creat numai o religie, ci un permanent cutremur în conștiința omenirii, făcând viu și tragic sentimentul culpabilității noastre. Îmi apăram poziția elastic, reflectând apoi în singurătate la dizertațiile indianului dacă într-adevăr el cunoștea extazul de care vorbea... Un extaz perpetuu era oare posibil? mă întrebam. Însuși Cristos s-a înfuriat odată și a gonit negustorii din templu cu frânghia și îndoiala i-a vizitat sufletul pe cruce. Desele referiri; ale evangheliștilor că "fiul omului
Viața ca o pradă by Marin Preda [Corola-publishinghouse/Imaginative/295611_a_296940]