3,552 matches
-
dă semne că ar vrea să Întrerupă dialogul (de fapt, monologul). Trecem la poezie. Aici nu mai are aceeași detentă a discursului; e circumspect, ascultă și părerea celuilalt, a mea, nu mai dă verdicte drastice, Își cântărește atent argumentele, are ezitări și Îndoieli. „Și zici că Bacovia e poetul cel mai pur pe care-l avem?“, „Da, domn Preda, el e poetul ce se află Înăuntrul poeticului ca stare originară, de aceea e poetul cu bătaia modernă cea mai lungă pe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2326_a_3651]
-
simțeam instinctiv responsabil mă apăsa ca o vină personală; trebuia să mă exprim, să mă exteriorizez precum Riga Crypto; a o abandona pentru alții mi se părea catastrofal, dar nici nu eram În posesia mijloacelor pentru a decide. Ea simțea ezitarea și incertitudinea mea și mă amenința cu o hotărâre violentă. Dar s-ar putea ca totul să fie doar o supoziție a mea. (vineri) Dintr-un oțiu tipic bucureștean, merg la Băneasa cu A. să luăm puțin aer. E primăvară
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2326_a_3651]
-
din conjunctural, spălându-mă de reziduurile clipei. (azi) Când Începi o carte, totdeauna te sperii de sfârșitul ei. E ca și cum ai vrea să te Îndrăgostești de o femeie și te temi că nu va ști să te iubească. Din aceste ezitări, are de câștigat literatura, niciodată amantul ce ai vrea să fii! (luni) Miniroman (relatare autentică) Eram Într-o continuă Încordare a simțurilor, fără să știu ce așteptam. Parcă o altă ființă se afla În mine, mă dedubla și eu nu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2326_a_3651]
-
ca și cum te-ar extenua o Îndelungă gimnastică sexuală. Plăcerea scrisului este superioară oricărei alte plăceri, se simte asta În rafinamentul feminin al discursului; pe aceeași linie au mers și Camil, și Anton Holban. La Camil se simte Încă o anume ezitare Între implicare și discurs, pe când Holban este mult mai sigur, mai actual, mai ales În Ioana. Dar ei literaturizează Încă, se uită În rama romanului și fac retușuri inutile, falsifică acolo unde nu iese după canon; mi se pare mai
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2326_a_3651]
-
acum, până nu era trimiși mai mulți polițiști acolo. Se îndreptă așadar către zona toaletelor ecologice, intră într-una din cabine și, după 30 de minute, ieși deghizat, ținând politicos ușa deschisă pentru o femeie care inițial avu o scurtă ezitare, pentru ca în final să decidă să aștepte o toaletă al cărei ultim utilizator nu fusese un motociclist cu părul lung și slinos, ținând o cutie de bere în mână și purtând o șapcă din piele, un tricou cu Harley Davidson
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2103_a_3428]
-
pe colțul clădirii One Police Plaza din centru. Marlow își ridică ochii de pe dosarul pe care îl citea și privi costumul ei bleumarin călcat impecabil. - Ia loc, agent. Ia loc... Așadar, fiica lui Herman Sachs. Așezată fiind, simțise urma de ezitare din ultimele cuvinte ale propoziției. Cuvântul „fată” fusese înlocuit subit? - Exact. - Am fost la înmormântare. - Îmi amintesc. - A fost una reușită. Așa cum sunt înmormântările. Cu ochii privind țintă într-ai ei, aflată în postura de drepți, Marlow spuse: - Bine, agent
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2103_a_3428]
-
îi dădeau tăria de a respinge oferta plăcută a bărbatului care stătea lângă ea. — Păi, atunci, presupun că nu ne rămâne decât să ne vedem în New York, spuse Dean plin ifose și zâmbete cuceritoare. — Cred că da, replică Adriana fără ezitare. Ce era să facă o fată? se întrebă ea. O masă în oraș era doar o masă în oraș și nimeni n-ar putea să spună că până aici nu fusese iubita model. Dar el era atât de drăguț! Au
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2011_a_3336]
-
cam prost — nu murdar sau unsuros, doar nearanjat. Luă o poziție teatrală de fotomodel — cu un șold în afară și buzele țuguiate — și zise: — Spune-mi tu. Cum crezi că mănânc și cum dorm? Ca dracu’, răspunse Leigh fără nicio ezitare. Jesse începu să râdă și deschise ușa. — Bun venit în umila mea locuință. Leigh privi în jur. Măsură cu privirea podelele care scârțâiau, masa rustică imensă și veche, cuvertura croșetată aruncată la întâmplare pe sofa și, deși se îndrăgostise deja
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2011_a_3336]
-
muzica era prea tare sau era prea frig în cameră. Se întrebă dacă nu cumva își făcea griji că s-ar putea s-o jignească pe maseuză. Ar fi o ironie. Când și-a înșelat logodnicul, n-a avut nicio ezitare, dar ca să-i spună unei salariate străine să n-o mai apese atât de tare, mai bine nu! Leigh scutură din cap cu dezgust. — Te-a durut, nu-i așa? întrebă fata văzând-o pe Leigh că se mișcă. — E
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2011_a_3336]
-
cu o zi înainte de ziua ei de naștere pe care putea să parieze oricât că uitase cu desăvârșire. Din partea ei n-avea decât să-și ia discuția asta între patru ochi și să și-o bage undeva și, fără nicio ezitare, Emmy îi spuse toate astea. — Emmy, stai, nu închide. Nu despre asta e vorba. Eu doar— — Mi se rupe mie de ce vrei tu sau nu, Duncan. De fapt, viața mea a fost de o mie de ori mai bună fără
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2011_a_3336]
-
vezi cum sar din turnul parașutiștilor, parașutiștii amatori. Acasă afli că pe taică-tu l-au destituit din funcția de locțiitor și că nu mai este sectorist. I-au oferit alternativa mutării la miliția Halelor Obor. Alege alternativa. După lungi ezitări. După ce sparge câinele de porțelan care stătea pe radio și turtește un lighean de aluminiu. La radio cântă Trio Grigoriu. „Broscuța Oac”. Nici diamante să-i dai nu mai vrea să audă de echipa Dinamo. Cu toate că, zice el, e prieten
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2020_a_3345]
-
civilă și, când un soldat i-a apărut În față ținând În brațe o mașină de cusut, urmat de o biată femeie păgubită de mașina care Îi punea mămăliga pe masă, ei și copiilor ei, l-a Împușcat fără nici o ezitare și a luat el mașina de cusut. Avură timp să-și povestească multe și să se Îmbete zdravăn cu muscat, În timp ce lingurița copilului se mai Înfifgea din când În când În felia de tort, atunci când nu se uita la avioanele
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2020_a_3345]
-
replica lui faimoasă este: Cred că trebuie să Încercăm și cu inhibitorul cu pompă de protoni. Care-i specialistul? Mătușa Sylvia se hlizea singură la propria-i deșteptăciune. —Nu-i așa că ar fi un program grozav? —Păi..., Sam avu o ezitare, căutând, desigur, un răspuns cât mai diplomatic. Cred că ar avea, ăă, șanse mari... Ați auzit? zise Sylvia, aruncându-i lui Ronnie o privire piezișă. Sam a zis că are șanse mari. Atunci Phil Îi propuse lui Sam să vină
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2001_a_3326]
-
ochelari negri ca hainele și cu pantofi lustruiți ce făceau zgomot pe paviment. Bătu la ușă și, fără să aștepte să i se răspundă, intră. Era un om care știa cum să se comporte în asemenea situații, discret, dar fără ezitări. După expresia mea inertă, a înțeles imediat cu ce fel de moarte avea de a face și câtă durere aveam în mine. A făcut câțiva pași spre pat, haina i s-a deschis, avea o curea neagră cu o cataramă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2069_a_3394]
-
decât să ți-o petreci clevetind despre aproapele, așa cum și-o petrec oamenii retrași și demni care-și ascund cu migală intimitatea“ și cum fac și mai toți spaniolii, pradă acestui viciu național. S-a exprimat pătimaș, vehement și fără ezitare, filozofic și politic, până în preajma morții, direct sau, ca în rimanul acesta, antifrastic, prin mijlocirea unui personaj cu totul opus lui (introvertit, dezorientat, impotent în toate sensurile), dar supus aceluiași tribunal metafizic pe care Unamuno n-a încetat să-l
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1900_a_3225]
-
plic dreptunghiular. Însă În buzunarul din dreapta nu avea decât cheia de la ușă. Cheia de la cutia poștală rămăsese probabil pe birou. Dacă nu cumva chiar În buzunarul altei perechi de pantaloni. Sau pe marginea blatului din bucătărie. După o clipă de ezitare, ridică din umeri; era probabil factura la apă sau la telefon sau poate doar o reclamă. Mâncă o omletă cu salam, o salată și un compot de fructe la restaurantul de peste drum și se sperie, observând prin fereastră că În
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1984_a_3309]
-
e inutilă. Urmări prin geam soarele ce Încerca să iasă dintre nori. Pe stradă și pe dealuri se simțea o schimbare aproape imperceptibilă. Nu era o Înseninare, ci doar un tremur ușor al nuanțelor, de parcă Însăși aerul era plin de ezitări și Îndoieli. Tot ceea ce umplea viața lui Uri Gefen, Țvi, Teddy și a celorlalți, lucrurile care trezeau În ei dorințe și entuziasm i se păreau lui Fima jalnice ca frunzele moarte care putrezeau la rădăcina dudului golaș din curte. Există
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1984_a_3309]
-
Nu te plictisesc? Nu te supăra că fumez din nou. Îmi vine greu să vorbesc despre asta. Și din cauza lacrimilor arăt probabil ca o sperietoare. Fii bun și nu te uita la mine. —Dimpotrivă, spuse Fima și după o scurtă ezitare adăugă: Cerceii tăi sunt foarte drăguți. Fantastici. Ca o pereche de licurici. Nu că aș avea cea mai vagă idee cum arată licuricii. Mă simt bine cu tine, spuse Annette, e prima oară după foarte mult timp când mă simt
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1984_a_3309]
-
timpul nopții. Deși dormise mai puțin de cinci ore, se simțea proaspăt și energic. Își făcu exercițiile de gimnastică În fața oglinzii, contrazicând-o tot timpul pe crainica arogantă de la știrile de la ora șapte, care era În stare să spună fără ezitare ce aveau de gând să facă sirienii, ba chiar găsise o soluție simplă pentru a le dejuca planurile. Fima zise fără mânie, mai degrabă cu un ușor dispreț: Ești cam tâmpită, cucoană. Dar găsi de cuviință să adauge: Uite ce
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1984_a_3309]
-
Ca și dușmăniile ancestrale, crinolinele sau corsetele cu balene. Bărbații și femeile se vor Împerechea schimbând mici impulsuri electrochimice. Nu va mai fi loc pentru nici un fel de erori. Vrei și biscuiți? După pregătirea ceaiului și după câteva momente de ezitare, Începu să-i povestească despre conferința directorilor de căi ferate și să-i explice de ce, după părerea sa, domnul Cohen avusese dreptate, nu domnul Smith, până când ea Îi zâmbi timid printre lacrimi. În sertarul biroului de recepție găsi o radieră
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1984_a_3309]
-
noul său ceainic electric Înainte de convorbirea cu Țvika, iar acum precis că și acesta se arsese, ca și cel de dinainte. La jumătatea drumului auzi telefonul sunând și se opri, neștiind ce să facă mai Întâi. După o clipă de ezitare ridică receptorul și-i spuse tatălui său: —Un moment, Baruch. Mi se arde ceva În bucătărie. Fugi și găsi ceainicul bine sănătos strălucind fericit pe blatul de marmură. Încă o alarmă falsă. Dar În grabă lovi radiotranzistorul negru, care căzu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1984_a_3309]
-
Înapoi Ninei plicul maro pe care Îl scosese mai Înainte din geanta ei și o rugă să deschidă testamentul și să-l citească cu voce tare. —Acum? —Acum. — Cu toate că uzanța... —Cu toate că uzanța! —Dar, Fima... —Acum, te rog. După o scurtă ezitare și un schimb de priviri cu Țvi, Uri și Yael, Nina hotărî să se conformeze. Scoase din plic două foi dactilografiate foarte strâns și, În liniștea care se lăsase În cameră, Începu să citească, Întâi puțin stânjenită, apoi cu o
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1984_a_3309]
-
larma unei străzi sau de construcțiile de beton. Și tata începu să caute o poziție mai rurală pentru casa lui. XXIVtc "XXIV" Onoruritc "Onoruri" Nu departe de coasta plantată cu vii, tata, încăpățânat în decizia lui, și totuși ros de ezitări, și-a cumpărat un teren de construcție, iar un alt monstru vopsit în galben a smuls iarba, rădăcinile și pietrele din flancul acelei coline care se întindea atât de blând, străjuită de un pâlc de plopi. Cupa cu dinți de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2294_a_3619]
-
care se ascundeau în spatele tufișurilor și deveneau ostile și respingătoare când ne angajam pe ultima porțiune abruptă de la patinoar, obligați să ne ținem bine în șa până sus, la vila lui Hackler. Ne oprirăm gâfâind în fața casei, cuprinși de o ezitare neașteptată. Nu se cuvenea să dai buzna neanunțat într-o zi de duminică și, în afară de asta, nici nu știam ce se întâmplase între tata și Hackler. Pe noi nu ne mânase într-acolo decât spaima că tata s-ar putea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2294_a_3619]
-
zona franceză a munților Jura și era mai tot timpul pe drum, nici fratele meu, nici eu nu mai dădeam cu zilele pe acasă, am dispărut din percepția mamei, care acceptă acest lucru - ce-i drept, mai întâi cu unele ezitări, dar pe urmă cu resemnare, de parcă nu ar fi putut să împiedice ca traiul ei cotidian, de care avea grijă în continuare, să devină tot mai pustiu. În anotimpul mai rece aprindea focul în cheminée, stivuia buștenii de mesteacăn în
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2294_a_3619]