4,829 matches
-
o granitură de tren. Îți reține mîna în menghina lui de aschimodie și te privește, țintă, în ochi, cu agresivă impudoare. Încît, minute în șir, cei prezenți își masează mascat degetele rămase încă în crampă. Are ceva de gardiancă în făptura-i principial-sobră. Îi ceri mîna, să i-o săruți, gardianca se opune, insiști (de ce dracu'?), îi forțezi brațul, poate-poate, ea însă cîștigă, îți împinge atletic mîna la loc și-ți zîmbește congelat. Culmea e că, deși știu care-i este
by al Gheorghiu [Corola-publishinghouse/Science/1091_a_2599]
-
să-i acord noii sale cunoștințe cîteva minute pentru edificare întru pictură. Gracila ființă practică aspra îndeletnicire în taină și și-ar dori o ieșire în lume cu lucrările care s-au tot adunat. Accept și mă aflu în fața unei făpturi de o incredibilă gingășie. Mirarea-mi tocmai aici își are impactul, între finețea de heruv cu fustă (foarte scurtă) și presupusa asprime a pasiunii divulgate. Iar cînd, îndemnată să-mi spună cam ce pictează, îmi mărturisește că o pasionează constant
by al Gheorghiu [Corola-publishinghouse/Science/1091_a_2599]
-
și America are (din cînd în cînd) faliții ei în materie de alegeri, de ce nu i-om avea și noi (permanent) pe-ai noștri... Ia, zi-i, neicusorule! Ies cîteva minute din atelier, în curte, la soare. În poartă, o făptură. Un fel de Ana Pauker dar mai jerpelită (pentru că ailaltă, Anuța noastră cominternistă, era dată dracului, cu hormonii ei inoculați de însuși tătucul popoarelor). Vine asta la mine și-mi arată clădirea de vis-à-vis, în care își avusese pînă de
by al Gheorghiu [Corola-publishinghouse/Science/1091_a_2599]
-
criză de subiecte? nu mai poți picta? N-am nimic cu Iliescu, răspund, cu omul Iliescu, deși, fie vorba între noi, nu pot despărți total ființa din carne și oase de faptele ei (intervine imediat determinismul meu de serviciu). Numai făptura asta putea face ce face. Dar nu omul acesta, ca individ în masa indistinctă românească, mă/ ne interesează, ci exponențialitatea lui în răstimpul public pe care-l trăim. Mă rog, dacă n-ar fi existat el, altul, la fel de harnic, ar
by al Gheorghiu [Corola-publishinghouse/Science/1091_a_2599]
-
fost sadic". Culmea!: mărturisirile acestui monstru (și ale multor altora din același soi de coccinia) ajung pe masa de scris a mult prea delicatei Ruxandra Cesereanu, atît de consecventă durului său proiect. Calviția unora e atît de consubstanțială întregii lor făpturi, de-acum bătrîne, încît te face să crezi că așa s-au născut. Iar cînd calviția mai și ghraseiază (cultural) într-o limbă de lemn unică, atunci tot nașterea, ca predestinare, poate fi invocată. Ghici ciupercă, cine-i? Cînd nucile
by al Gheorghiu [Corola-publishinghouse/Science/1091_a_2599]
-
nuci, pentru rolul de felcer jucat în acea dimineață, vaccinîndu-mi colegii cu... penița tocului. Surpiză imensă! Pe străvechii pereți, adăpostind acum Galeria de Artă "Minerva", descopăr și cele două pînze ale mele, din seria care avea să-mi contureze oarecum făptura publică de-acum. (Se vede, nu îndeajuns de bine pusă la colț cînd trebuia...) Refac, pas cu pas, dorohoiana stradă Cuza-Vodă (între fosta Prefectură și Vila Ciopec), al cărei trotuar îl romantizam cu gingaș-renoiriana domnișoară Georgeta Wagner, azi la fel de renoiriana
by al Gheorghiu [Corola-publishinghouse/Science/1091_a_2599]
-
place, zic. Și operațiunea se repetă cu încă cinci-șase pînze. Așa că, după minutele de... contemplație, simt nevoia să mărșăluiesc o oră pe trotuare. E și ăsta un fel de a-i cere celuilalt părerea. Ce s-o fi declanșînd în făptura bîntuită de orgolii, de îndoieli, de reușite și insatisfacții, încît confruntarea cu celălalt de ce nu firească nu numai la modeștii sau ratații artei, ci și la marii infatuați, siguri pe ei să se consume în atare ton ultimativ? Dacă nu
by al Gheorghiu [Corola-publishinghouse/Science/1091_a_2599]
-
ce-a declanșat însemnarea. Ieri, o umbră a pempantei siluete de-al'dat îmi întinde o pagină fanată cu Cîntecul cernit al lui George Lesnea (la moartea monstrului). Observați, vă rog, cinismul galanteriei mele de-atunci: ofeream cîte unei grațioase făpturi pînă și ritmate panegirice funerare... Ce vreau să spun. George Lesnea trăia în țara plină de umor, în care el însuși era de-un haz teribil: epigramele lui în triluri de soprană erau de-o spontaneitate delirantă la mesele noastre
by al Gheorghiu [Corola-publishinghouse/Science/1091_a_2599]
-
coafezei, inevitabila doamnă anonimă, prezentă, demențial, la toate, absolut toate, momentele inaugurale. Ca și cum steaua fixă a regescului bal ar fi fost ea, doamna (și-n somn coafată). La polul celălalt nu însă departe, nici el, de omul recent e o făptură care, așa cum arată, n-ar lăsa impresia că știe exact cînd sînt vernisajele. Știe exact. Și asta se vede după oportuna-i sacoșă, oricînd pregătită să facă față momentului. Ea, făptura, un fel de atemporală Pena Corcodușa, așteaptă cuviincios speech
by al Gheorghiu [Corola-publishinghouse/Science/1091_a_2599]
-
însă departe, nici el, de omul recent e o făptură care, așa cum arată, n-ar lăsa impresia că știe exact cînd sînt vernisajele. Știe exact. Și asta se vede după oportuna-i sacoșă, oricînd pregătită să facă față momentului. Ea, făptura, un fel de atemporală Pena Corcodușa, așteaptă cuviincios speech-ul inaugural, după care rade tot. Adică delicatesele puse la bătaie de expozant (și familia adiacentă). Cînd sacoșa și-a făcut plinul, Pena se oprește la fiecare, dă mîna ca o
by al Gheorghiu [Corola-publishinghouse/Science/1091_a_2599]
-
tot mai slăbită; să nu mă mistui întru totul În marea ta mînie; deși păcătuit-am, desi m-am răzvrătit, Să nu mă faci aidoma cu lucrurile care-n uitare-s cufundate, de parcă n-ar fi fost. Nu face din făptura care te iubește o ștearsă lacrima". Tharmas răspunse, pește furtuni plutind, vocea-i de Tunet bubui: 195 "Chip al durerii, înfățișarea-ți ce se stinge pleoapele-mi tulbură. Au ce-am făcut? mînia și-ndurarea sînt una pentru mine; Uitîndu-mă
by William Blake [Corola-publishinghouse/Science/1122_a_2630]
-
veseli, Dorința fiindu-i Împlinită și vărsînd lacrimi de durere. Din Orc nimic nu mai rămase, decît doar Șarpele în jurul arborelui Tainei. 215 Chipul lui Orc pierit-a; își înălță-n Putere șerpeasca să alcătuire Printre astrele lui Urizen, frîngînd făptura în bucăți Într-o nedeslușire fără chip și risipind-o pe Abis Că nouri pe al iernii cer, bătuți de tunete și vînturi. Această pentru ea era Supremă încîntare. Dezamăgiți Războinicii se întristară. 220 La lupta ies cu răcnete și
by William Blake [Corola-publishinghouse/Science/1122_a_2630]
-
Tirța; Ea e Rahab numită; și feluritele lor chipuri dezbinate se cheamă Fiicele-Amalecului, Canaanului și Moab-ului, înlănțuind de stînci Victimele lor, si cu junghére chinuindu-le, cîntînd scăldate-n lacrimi Deasupra victimelor lor. Ascultați cîntecul Femeilor Amalecului: 295 "O, biată făptura omenească! O, biet copil al suferinței! De ce să rătăcești departe tu de Tirța? de ce să mă silești cătușe să iți pun? Dacă mă părăsești, mă mistui-voi peste stînci. Aceste fibre ale ochilor care obișnuiau să-ți rătăcească-n depărtate
by William Blake [Corola-publishinghouse/Science/1122_a_2630]
-
cu suferințe ne-ncetate, evi peste evi, 370 Întîi în vrăjmășie și război slăbiți, atunci în aspră pocăința Ei trebuie să-și re-nnoiască strălucirea, și iar să-și rînduiască Lucrările căzute pradă haosului 323, pînă ce capătă din nou înfățișarea făpturii omenești, Împreuna lucrători intru fericirea Omului, ascultîndu-i Voia, Slujitori ai necuprinsului și ai Veciei chipului de Om324". 375 Luvah și Vala coborîră și intrară prin Porțile Întunecatului Urthona, Și din mîinile lui Urizen plecat-au în umbrele Grădinii Valei Unde
by William Blake [Corola-publishinghouse/Science/1122_a_2630]
-
mistica a luminii la Blake. Cum spune Lovinescu, "aparențele subzista" (Vasile Lovinescu, Jurnal alchimic, p. 18) după mîntuirea prin învierea din morți, la fel cum un Jivan-mukta, sau un inițiat, sau un sfînt, nu își pierd nimic din trupul fizic; "făptura [...] dispare mistuita de prezență divină [...] dar subzista că o enigmă [...] hieroglif [...] ce mărturisește pe Dumnezeu [...] devine Sadasat" (id.), ființa-neființa din doctrina hindusa. Devine Apofază, restabilindu-se astfel continuitatea Vortexului Sferic Universal (ibid., p. 22), căci Dumnezeu menajează creația; schimbarea însă
by William Blake [Corola-publishinghouse/Science/1122_a_2630]
-
dintre acestea este confirmată de faptul că la Aristotel scopul final este totdeauna Binele și doar lui îi este proprie "finalitatea internă", mișcarea continuă către sine, o finalitate diferită de cea pe care Binele, ca "scop absolut", o transferă tuturor făpturilor lumii: "există un scop final, care nu este un mijloc pentru nici un alt lucru, ci pentru care toate celelalte sunt mijloace. Atunci, dacă există un astfel de scop ultim, este exclus un proces de devenire la infinit, iar dacă nu
Filosofia umanului: personalism energetic şi antropologie kantiană by Viorel Cernica () [Corola-publishinghouse/Science/1444_a_2686]
-
ciocnesc de lumea reală în care nu se pot orienta, pe care n-o pot înfrunta și stăpîni, rătăcind caraghios și groaznic în starea de imponderabilitate morală, ca un corp fără chilă și fără atracția gravitațională, făcînd semne nimănui. Asemenea făpturi sînt și ele tragice, numai că nefiind clăditoare de valori existențiale, ci destrămătoarea de sinea propriei existențe, tragismul lor e derizoriu. Spectatorii unei asemenea dramaturgii populate de fantomele rătăcind grotesc în imponderabilitate, nu pot încerca decît o compasiune ironică, semn
[Corola-publishinghouse/Science/1566_a_2864]
-
în imaginar, în oniric se produce pe neobservate, "binevoitorii" vecini de bloc ai profesorului devenind creaturi suprarealiste, întruchipări grotești ale fricii funciare, ale spaimelor acumulate pe traiectoriile unei vieți de supunere lașă, de compromisuri și alinieri obediente. Sub agresiunea acestor făpturi goyești, viața de familie a profesorului devine un infern, iar, iar ființa lui e supusă unei devastări catastrofale. Peste toate acestea, piesa lui Const. Popa, în întregul ei, e o amplă metaforă a agresiunii și ocupației în general. Ea se
[Corola-publishinghouse/Science/1566_a_2864]
-
se face ea aflăm nu numai prin intermediul tratatelor sau manualelor de pedagogie. Acestea au ceva artificial și induc ideea de Încheiat, de definitivat, de epuizat. Ele pervertesc mintea, o geometrizează, o pun În șabloane și definiții. Multe lucruri despre modelarea făpturilor umane le putem afla prin intermediul gândurilor răzlețe, ce ne vin În timpul acțiunilor mici, „neînsemnate”, răsfirate, al fulgurațiilor de idei - Încă neconceptualizate, diafane, candide - legate de ceea ce ni se Întâmplă sau ne iese În cale. Diferitele prilejuri de viață dezvăluie o
Educația. Iubire, edificare, desăvârșire by Constantin Cucoș () [Corola-publishinghouse/Science/1951_a_3276]
-
în privința accepțiunii termenului „baroc”. Aplicarea se dovedește pertinentă, întrucât se bazează pe funciara durabilitate a eului creator arghezian și pe tensiunile niciodată stinse ale acesteia - deși tinzând spre o concordia discors. Comentariul taxonomic al criticului recurge la tipologia carnavalescului uman, făpturile hibride, simbolistica măștilor, creaturi ca „junele decrepit”, „prostul solemn”, tehnica „desenului complex”, a zoomorfismului și reificării, poetica abstracțiunii etc., selectând din proza lui Arghezi tot ceea ce se raliază unui stil al exagerării, diformului, iregularului, grotescului, „absolutizării detaliului” etc. Achizițiile cercetării
ANGHELESCU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285373_a_286702]
-
său George Brummell, Îi este prezentat la Eton nimănui altuia decât prințului de Wales, viitorul rege George al IV-lea. Dar de aici până la intrarea În uz, până la apariția Într-o pagină tipărită a cuvântului care să descrie o atare făptura trec mai bine de zece ani. Și persistă (timp de două secole) o Îndoială: „Rămâne să ne Întrebăm dacă În Anglia dandy a reușit vreodată să «acopere» numele lui Brummell sau dacă, altfel spus, nu există un mit al lui
Dandysmul by Barbey d Aurevilly () [Corola-publishinghouse/Science/1926_a_3251]
-
figurii, sporită de culoarea deschisă a părului, a mustății, de fruntea sculpturală: „Toate trăsăturile chipului său, fără a fi banale, nu aveau o strălucire aparte... Mobilitatea figurii se datora cu siguranță inteligenței. Mai ales gura părea conturată pentru sarcasm. Întreaga făptură făcea să țâșnească din el un spirit feroce și serios, cu excepția nasului, a cărui frumoasă linie era stricată de o căzătură de pe cal. Sprâncenele nu erau mai puțin importante decât linia gurii. Când Brummell pronunța un cuvânt mai vesel sau
Dandysmul by Barbey d Aurevilly () [Corola-publishinghouse/Science/1926_a_3251]
-
Paris În 1821, contele d’Orsay răsare la Londra spre a prelua ștafeta eleganței, dandysmul englez se află În declin. Cel puțin așa li se pare francezilor, În frunte cu Chateaubriand. Celebrele sale Memorii de dincolo de mormânt ne descriu o făptură ce nu pare a avea nimic În comun cu un dandy: „La 1822, un fashionable oferea privirii chipul cuiva nefericit și bolnav, destul de neîngrijit, cu unghiile lungi, cu barba lăsată să crească aiurea, cu pletele În vânt, cu o privire
Dandysmul by Barbey d Aurevilly () [Corola-publishinghouse/Science/1926_a_3251]
-
puțin cunoscut, Eugène Ronteix, scrie la 1829 În Manual pentru un Fashionable sau Ghidul Elegantului, neuitând să exclame, Încă de la Început, cu o mică sclifoseală englezească: „Goddam, Îl vedeți pe acest monstru de trândăveală, Înalt sau scund, gras ori slab? Făptură de sex Îndoielnic, Împopoțonată cu cele mai ridicole veșminte, cu părul lung și zbârlit ca niște coarne. O cravată enormă, un aer tâmp, un lornion uriaș Îndreptat spre cine știe ce chip buhăit, și iată, Goddam, un dandy!”. Căci - să nu uităm
Dandysmul by Barbey d Aurevilly () [Corola-publishinghouse/Science/1926_a_3251]
-
Îi stimulează să devină cei mai mari seducători ai epocii, făcând ravagii În lumea bună, printre doamne și, deopotrivă, printre domni. Singurele femei acceptate În preajmă, cu Îngăduință și chiar prietenie, sunt - se va vedea de ce - curtezanele și amazoanele moderne, făpturi bărbătoase, puternice, sportive. O analiză atentă a contextului În care femininul se emancipează galopant poate explica resorturile crizei de identitate masculină, tot mai accentuată În epocă. Apariția volumului Sex și caracter al genialoidului dezaxat Otto Weininger este, În 1903, doar
Dandysmul by Barbey d Aurevilly () [Corola-publishinghouse/Science/1926_a_3251]