4,016 matches
-
atunci cînd am vomitat În baia părinților ei. E mai groaznic decît atunci cînd m-a găsit pupîndu-mă În oglindă și zicînd „oo, baby“, cu o voce sexi. E mai groaznic decît atunci cînd m-a găsit scriindu-i o felicitare de ziua Îndrăgostiților profesorului nostru de mate, domnul Blake. Sper În mod absurd că poate s-o hotărît să iasă În oraș sau ceva de genul ăsta. Dar, În clipa În care deschid ușa de la apartament, o văd În fața mea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2129_a_3454]
-
o dădeau multor bărbați mai în vârstă. Mi-a zâmbit, mi-a strâns călduros mâna și mi-a spus: — Ei bine... ce părere ai avut, Campbell, de războiul ăla? — Aș fi preferat să stau de-o parte, am spus eu. — Felicitări! zise el. Oricum, ai supraviețuit. După cum știi, o mulțime de oameni n-au reușit. — Știu, i-am zis. Soția mea, de pildă. — Îmi pare rău, spuse el. Am aflat că e dată dispărută în aceeași zi când ai aflat și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2334_a_3659]
-
perfecțiune mă făcea să-i și văd coada de brocart a hainei de gală și dantela revârsându-i-se pe deasupra manșetelor. — Totuși, următorul meu rol e Edmund, la Național. Mi-au spus azi de dimineață. —Bravo! Sally îl pupă apăsat și zgomotos. Felicitări! Hugo afișă un aer ușor îngâmfat. — Întotdeauna e bine să-ți planifici ce faci mai departe. Păzea că vin nenorociții. Abia aștept să joc un tânăr armăsar malefic după Regina duhurilor - scuze, drăguților, Regele. Îmi aruncă o privire pe furiș
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2065_a_3390]
-
cât am muncit? Le-am pus, cum nu! Eu și cu Lurch ne petrecuserăm ultimele zile făcând cadouri de premieră pentru actori și pentru personalul teatrului, după ce aflasem de la Hugo că se considera că e obligatoriu să dăm tuturor o felicitare cu urări de succes, dacă nu chiar un cadou. Cum nu aveam altceva de făcut, îl convocasem pe Lurch și ne făcusem de cap în voie, adunând rămășițe de metal, fire, bolțuri și șuruburi, pe care le-am topit în
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2065_a_3390]
-
o luminiță în ochi când o văzu. Și asta nu era numai o reacție de gratitudine pentru că ea îl salvase de la un tête-àtête cu mine. Am auzit că celor din consiliu le-a plăcut mult piesa, i-am zis eu. Felicitări. — Da, a mers foarte bine, zise MM. Băuse câteva pahare și se vedea; toată lumea era în priza în seara aia, îmbătați de succes, iar regizorul nu făcea excepție. Ca de obicei, arăta ca o bibliotecară, dar de data asta era
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2065_a_3390]
-
voia. Dar, În toți anii aceștia, nu ajunsese niciodată aproape. — Apreciez asta, Guido. Dar nu-s sigur că mai e atât de important acum. Era Înțelepciune sau resemnare ce auzea el? — De ce? — Mă Însor. Dragoste, deci; mai bună ca ambele. — Felicitări, Riccardo. Cu cine? — Nu cred că o cunoști, Guido. Lucrează la revistă, dar e-aici doar de un an sau așa ceva. Când e stabilită nunta? — Luna viitoare. Brunetti nu se obosi cu false promisiuni că va Încerca să participe, dar
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2078_a_3403]
-
Hugo. În exact aceeași clipă, în birourile J. Bond, Agent(ție Imobiliară) Special(ă), 007 Islington High Street, se deschideau sticlele de șampanie. Ca de fiecare dată la ocazii triumfale, tema muzicală a seriei James Bond urla prin boxele companiei. —Felicitări, bătrâne! Toby, de la Închirieri, a ridicat un pahar de plastic cu șampanie călduță în direcția lui Hugo. —Superagentul de vânzări triumfă încă o dată! Deci înțeleg că Astonul rămâne la tine. Gluma tradițională a biroului era că Aston Martinul, încredințat timp
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2086_a_3411]
-
decorat ca un cocteil de carnaval, cu atât de multe umbreluțe de hârtie roz, cireșe și bețișoare de plastic de amestecat încât chipul lui Jake devenea invizibil în spatele lor. Hugo se îndoia că situația asta era doar un accident. — Deci. Felicitări. Jake și-a ridicat paharul supraîncărcat. —Mulțumesc. Felicitări și ție. —E fantastică, nu? Paternitatea? Jake a împuns aerul cu unul dintre brațele lui bronzate și musculoase. Hugo a clătinat din cap abia perceptibil, amintindu-și, cu un sentiment de disconfort
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2086_a_3411]
-
de multe umbreluțe de hârtie roz, cireșe și bețișoare de plastic de amestecat încât chipul lui Jake devenea invizibil în spatele lor. Hugo se îndoia că situația asta era doar un accident. — Deci. Felicitări. Jake și-a ridicat paharul supraîncărcat. —Mulțumesc. Felicitări și ție. —E fantastică, nu? Paternitatea? Jake a împuns aerul cu unul dintre brațele lui bronzate și musculoase. Hugo a clătinat din cap abia perceptibil, amintindu-și, cu un sentiment de disconfort, de cataclismica ultimă oră din cursul prenatal. —E
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2086_a_3411]
-
seama ce se găsea în sacoșă, dar, de dragul planetei, încercase să fie bucuroasă. Și oricum, după ce fuseseră agățate, becurile acopereau parțial urmele de grăsime de pe cartonul pomului. Contribuția lui Alice la pomul de carton a fost să taie imagini de pe felicitări vechi de Crăciun care se pare că fuseseră recuperate din gunoaiele din anul precedent. Și, judecând după mesajele scrise pe ele, nu numai din gunoiul lui Jake. Silitoare, Alice a legat diverșii Moși Crăciun, prihori și clopoței cu fire de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2086_a_3411]
-
n-are nevoie de trucuri de genul ăsta. O să pierd custodia. Deoarece, colac peste pupăză, mi-am pierdut și slujba. S-a uitat la Laura cu amărăciune. — Și-n chestia asta ai o parte de vină. Punct ochit, punct lovit. Felicitări. — Of, Hugo, îmi pare... — Uite ce e! Nu-mi pasă cât de tare îți pare ție rău. E prea târziu. Răul a fost făcut. Laura își frământa mâinile chinuită. — Dar poate că e ceva ce aș putea... — Nu poți să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2086_a_3411]
-
în mod misterios, nu ajunsese niciodată în Fitzherbert Place. Amanda s-a aplecat din nou la oglinjoara de la pătuț ca să-și inspecteze straturile de mascara. —Rick e disperat să fac mai multe. Să fiu directorul unui lanț întreg de publicații. —Felicitări. Amărât, Hugo și-a imaginat că asta însemna că Theo avea să petreacă zile multe și lungi într-o altă creșă. —Mulțumesc. Amanda a clătinat din cap cu grație. Și-aici vine surprinsa, cum se spune. Surpriza. —Cum? — Aici vine
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2086_a_3411]
-
niciodată să-l vadă pe Theo învârtindu-se de colo colo pe piciorușele lui grase. Dar ce vă aduce din nou aici? a întrebat doctorița. —Un curs. Zâmbetul lui Hugo s-a lărgit. —Un curs prenatal. Așteptați încă un copil? Felicitări. —Mulțumesc. —Ei, atunci vă las. Drumul îl știți. Mult noroc! Dacă sunt de gardă, atunci o să ne vedem și în ziua cea mare. Hugo a privit-o pe doctoriță depărtându-se, mișcându-și părul negru, strălucitor. Ulterior, și-a dat
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2086_a_3411]
-
brațe de drag. I-a luat undița din mână, i-a spus să aducă minciogul și să fie atentă când vine cu peștele spre mal, să îl captureze. Ea reuși până la urmă și se impresionă de ceea ce i se întâmplase. - Felicitări, draga mea, ai întrecut profesorul de data aceasta, o încurajă Alexandru, punând peștele în juvelnic. - Nu-mi vine să cred că am prins așa un pește mare, răspunse Frusina, încă sub influența emoțiilor. Să știi că mai vin la pescuit
Răscrucea destinului by Vasilica Ilie () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91692_a_92369]
-
puțină vreme de când fusese lansat „Apelul către lichele” și iată că autorul lui se afirma ca lichea sadea. Pentru că nu știu adresa domiciliară a Domniei Voastre, de aceea Îl rugai pe camaradul Vasile Afilie să vă Înmâneze această scrisoare de felicitare. Cu stima cea mai Înaltă și cu admirație din ce În ce mai mare, Mihai Stere Derdena, fost deținut politic Între anii 1956 și 1964. Poiana-Câmpina, miercuri, 30 martie 2011 Declarație providențială Dintr-un articol excelent, apărut În revista bucureșteană „Permanențe” din martie 2005
Zborul unui Înger Înapoi, la cer by Mihai Stere Derdena () [Corola-publishinghouse/Imaginative/865_a_1495]
-
din istoria genului epistolar (prin textul „Veni, vidi, vici”), sunt la fel de convins și că discursul cel mai scurt și cel mai frumos din istoria retoricii românești a fost pronunțat de Gigi Becali prin declarația de inspirație divină „Căpitanul trebuie sanctificat.” Felicitări summa cum laude, preastimate domnule Gigi Becali! Prin această declarație providențială ați intrat În istorie și v-ați asigurat un loc În Împărăția Celestă și Eternă! Continuați neabătut pe drumul iubirii de Dumnezeu, de Neam și de Țară și veți
Zborul unui Înger Înapoi, la cer by Mihai Stere Derdena () [Corola-publishinghouse/Imaginative/865_a_1495]
-
În procesul de conștiință, de meditație, În cenzura lexicală pe care trebuie să ni le impunem ori de câte ori suntem tentați să-i osândim pe semenii noștri, având În vedere că, În esență, orice bârfă constituie osândirea persoanei bârfite. Doamna autoare merită felicitări că a realizat o foarte bună selecție de texte religioase, cât se poate de potrivite cu titlul „Unul este Legiuitorul și Judecătorul. Părinții Bisericii despre neosândire”, pe care l-a dat cărții sale de debut literar. Astfel, a rezultat o
Zborul unui Înger Înapoi, la cer by Mihai Stere Derdena () [Corola-publishinghouse/Imaginative/865_a_1495]
-
Piatra-Neamț. La mulți ani, revistă dragă! Una dintre bucuriile puține, pe care le-am avut În viața-mi telurică și păcătoasă de până acum, o constituie colaborarea la prestigiosul mensual „Permanențe”, la a cărui a 15-a aniversare Îi exprim felicitări sincere, cu dragoste și cu admirație nepieritoare și din ce În ce mai mari. La apariția primului număr al acestei reviste, În ianuarie 1998, prea puțini dintre colaboratori puteau nădăjdui că publicația aceasta va dăinui mai mult decât cele efemere. Scepticismul lor se Întemeia
Zborul unui Înger Înapoi, la cer by Mihai Stere Derdena () [Corola-publishinghouse/Imaginative/865_a_1495]
-
mă cunoști, eu nu dau NIMIC <victor>: mai ales nu GRATIS <victor>: întotdeauna prețul e prea mare <sami>: o să mă gîndesc ce să-ți dau în schimb <sami>: acum serios, sunt o persoană <victor>: femeie <sami>: da, femeie, busy <victor>: felicitări <sami>: mulțumesc <victor>: de data asta am fost ironic... <sami>: lol. OK <sami>: îți dau eu adresa email <sami>: să-mi scrii! <victor>: știu eu? <sami>: nu pot sta în fiecare zi pînă la 1, să te caut <victor>: numai
Taraba cu vise by Sava Nick () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91662_a_92378]
-
dus acasă și am căzut că un butuc. <maya>: hi nu te-am mai vazut de 2 sapt. <vick47>: nu am intrat <maya>: de ce nu? M-ai ocolit? <vick47>: poate și de aia <maya>: mi s-a aprobat interviul <vick47>: felicitări. Mă bucur <maya>: mor de frica! Cum o să susțin interviul, bilbiita? <vick47>: cei din vest sunt mai destupați la minte <vick47>: vor să vadă ce vrei să cercetezi <maya>: așa mi-a spus și colegul <maya>: am fost la ambasada
Taraba cu vise by Sava Nick () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91662_a_92378]
-
un moment sau altul de exaltare să ne angajeze în promisiuni de viitor sub pecetea jurământului. Cine se iubește și se respectă nu are nevoie de așa ceva, spuse Laura, privindu-l adânc în ochi. Tainicele cărări ale iubirii - Este perfect. Felicitări! Ia-mă la braț și spune-mi... în ce direcție facem primii pași, te rog? Nu a mai fost nevoie de cuvinte. Laura a primit cu naturalețe brațul oferit, a arătat cu bărbia direcția de mers dorită și, foarte curând
TAINICELE CĂRĂRI ALE IUBIRII by Marian Malciu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91752_a_92809]
-
el trăiește în amintiri, adică, să fiu înțeleasă..., el se duce prin locuri pe unde a mai fost și i-au marcat viața, na! Că m-am exprimat ca la carte, domnu’... - Oho! Ca la carte ai exprimat, doamna Lidia. Felicitări! Și cam cât a ținut starea asta, oare? - Păi... să tot fi ținut, domnu’ doctor.... să fi ținut..., stați, că am notat și asta...! Uite! La 22.30, nu am mai observat nimic... special... în sensul că monitoarele indicau aceeași
TAINICELE CĂRĂRI ALE IUBIRII by Marian Malciu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91752_a_92809]
-
care cu greu o stăpânise doar din dorința de a se explica. Abia atunci au înțeles Eugen și mama sa că totul fusese o farsă, bine jucată de viitoarea lui soacră. S-au bucurat cu toții. Au urmat îmbrățișări, sărutări și felicitări, astfel că se provocase un mic vacarm în apartament, în ciuda numărului redus de persoane prezente acolo. A urmat o cină copioasă, presărată cu glume și amintiri frumoase. Când a desfăcut Eugen sticlele de șampanie aduse pe ascuns și la fel de bine
TAINICELE CĂRĂRI ALE IUBIRII by Marian Malciu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91752_a_92809]
-
prezente acolo. A urmat o cină copioasă, presărată cu glume și amintiri frumoase. Când a desfăcut Eugen sticlele de șampanie aduse pe ascuns și la fel de bine ascunse de Iuliana, se părea că petrecerea abia atunci începe. După alt șir de felicitări și multe toasturi, cele două mame s-au retras în liniștea balconului, lăsând tinerii să se bucure. Au vorbit multe, dar cam toate legate de bucuria evenimentului, deopotrivă împărtășită. Fiecare mamă era mulțumită de alegerea făcută de copii și recunoșteau
TAINICELE CĂRĂRI ALE IUBIRII by Marian Malciu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91752_a_92809]
-
în vileag pe Iuliana că-i spusese. - ... Nu..., nu ascundem, dragă Laura, dar nu am avut timp să vorbim, îi făcu ea jocul... Știi, eu cu Eugen... am hotărât să ne căsătorim, adică să facem cununia civilă cât mai curând... - Felicitări, dragii mei! Sincerele mele felicitări! Să aveți casă de piatră, cum se spune! Vai, ce mare bucurie! strigă ea entuziasmată, ridicându-se de pe scaun pentru a merge să-i îmbrățișeze, după care reveni, dar nu cu aceeași atitudine binevoitoare. Ceva
TAINICELE CĂRĂRI ALE IUBIRII by Marian Malciu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91752_a_92809]