2,846 matches
-
la Acvarium, fiindcă avea poftă să mănînce languste și să bea un vin bun, ca să-și poată imagina mai departe o mulțime de lucruri pe care poate că avea să le scrie cîndva. Puteau fi văzuți perfect În acel patio fermecat stil secolul XX. Acum, după ce băuseră mai multe pahare de whisky și cînd conversațiile se legaseră mai strîns și grupurile erau formate definitiv, acel patio fermecat stil secolul XX se umpluse de eleganță și veselie, oferindu-le protecția zidurilor de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2098_a_3423]
-
poate că avea să le scrie cîndva. Puteau fi văzuți perfect În acel patio fermecat stil secolul XX. Acum, după ce băuseră mai multe pahare de whisky și cînd conversațiile se legaseră mai strîns și grupurile erau formate definitiv, acel patio fermecat stil secolul XX se umpluse de eleganță și veselie, oferindu-le protecția zidurilor de cristal ale acelei case minunate, scăldate În lumină, care-i Învăluia și-i izola de noaptea În care se cufundase Lima, undeva departe, uitată. Printre acordurile
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2098_a_3423]
-
mult mai bine cînd văzu că primul grup de invitați se apropiau să-și ia rămas-bun: „Vă Însoțesc, domnilor, vă Însoțesc“, le spunea de Altamira și atingea cu degetele sale ariene coatele albastre ale invitaților, Împingîndu-i ușurel prin acel patio fermecat, prin living-ul incredibil, prin vestibulul Încîntător etc. Se mai apropiară și alții pentru a-și lua rămas-bun În timp ce avansa și el le spuse: vă conduc, domnilor, zîmbitor și spunîndu-și: „Au Început să plece mai mulți, dacă lucrurile merg mai
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2098_a_3423]
-
care era unul din pereții casei minunate, inundată de lumină. În patio, vreo treizeci și cinci de persoane albastre continuau să converseze cu Însuflețire, fără a reuși să descopere de unde provenea misterioasa lumină care făcea ca acest patio foarte modern să pară fermecat, o acceptau pur și simplu, la fel cum acceptau ca ei, numai ei, să poată da drumul unui pahar să cadă În gol și golul să se transforme Îndată Într-o tavă de argint lucrată cu mare finețe. Stăteau de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2098_a_3423]
-
s-a întâmplat nimic. A băut doar o cană cu ceai, apoi când să plece, și-a spălat cana. Era doar un lucru mărunt, dar... —A spus „Mămica m-a învățat bine“, a intervenit Ashling. Da, și eu am fost fermecată al dracului de mult de asta. Mă iubește, spuse Clodagh defensivă. Probabil că așa este, își dădu seama, simțind înțepături insuportabile și o furie crescândă. — Apoi ce s-a întâmplat? M-a invitat să ieșim la o cafea... —Și apoi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2243_a_3568]
-
vorbesc mult despre acest lucru, dar rămîne pe altă dată. Hai, du-te repede, și reculegere plăcută!“. În tren, nu m-am mai gîndit la poveștile cu spermatozoizi și erecție, am Încercat să uit păcatul și am visat la domeniul fermecat pe care mă lăsase să-l Întrezăresc discursul tatei: dragostea unei femei, căsătoria, procreația și, mai ales, penetrarea. Pricepusem eu că penetrarea spermatozoizilor În sexul feminin trebuia să se facă cu dragoste. Cu dragoste, asta n-ar fi o problemă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1977_a_3302]
-
echivalentul scheciului. Aveam acasă un teatru de păpuși, cu vechi marionete lyoneze care o distraseră deja pe mama cînd era copil. Tata ne furniza schema. Scrisese un dialog Între jandarm și hoț, al cărui interpret am fost adesea În fața publicului fermecat pe care-l alcătuiau surorile mele: „Eu sînt jandarmul ce dă alarma. Al hoților urmăritor“. În mașina de 2 CP, ideea de a crea un număr de clovn a fost adoptată cu unanimitate de voturi. Am avut impresia că mașina
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1977_a_3302]
-
văd, dar nu-i ghicesc culoarea ochilor), nepământești : E născut dintr-o zeiță și ochii lui ard ca două văpăi. În brațele lui, paloșul nu șovăie. Fruntea lui e luminată de un luceafăr. Mâinile lui sunt palide și pasul lui fermecat (I 3). Portretul imaginat astfel corespunde chipului real al lui Ahile, fiul nimfei Tetis : (cu fruntea luminată și mâinile palide, iar ochii lui ard ca două văpăi (II 2). În același timp, el vestește prin paloarea sa mortuară destinul eroului
În dialog cu anticii by Alexandra Ciocârlie () [Corola-publishinghouse/Journalistic/836_a_1585]
-
pe care l-a scos dintr-o geantă din pînză de cort. Mirosea a lavandă. — Hai, șezi aici, lîngă foc, doar n-ai să faci pneumonie din vina mea. Căldura văpăii mi-a redat viața. Bea contempla flăcările În liniște, fermecată. — Ai de gînd să-mi spui secretul? am Întrebat eu În cele din urmă. Bea oftă și se așeză pe un scaun. Eu am rămas lipit de foc, observînd cum aburul urca din hainele mele ca o nălucă În fugă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2276_a_3601]
-
la punct cu Moliner ultimele detalii, Julián merse la casa de pe bulevardul Tibidabo pentru a-i explica planul Penélopei. — Ceea ce am să-ți spun n-ai să poți povesti nimănui. Nimănui. Nici măcar Jacintei, Începu Julián. Fata Îl ascultă, uluită și fermecată. Planul lui Moliner era impecabil. Miquel urma să cumpere biletele folosindu-se de un nume fals și angajînd un necunoscut să le ridice de la ghișeul de la gară. Dacă, În mod Întîmplător, poliția avea să dea peste el, tot ce le
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2276_a_3601]
-
Abia avu timp să se ridice, cînd ușa camerei se deschise Încet și silueta unei femei se profilă În prag. Pentru o secundă, Julián crezu că era vorba de Jacinta, Însă Îndată pricepu că era doamna Aldaya, care Îi privea fermecată, Într-un raptus de fascinație și repugnanță. Izbuti să bîiguie: „Unde-i Jacinta?“. După care se Întoarse și se Îndepărtă În tăcere, În timp ce Penélope se ghemuia pe dușumea Într-o agonie mută, iar Julián simțea că lumea se prăbușea peste
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2276_a_3601]
-
cu mîinile Împreunate pe piept. Am simțit o șfichiuire rece În stomac, Însă de Îndată am recunoscut sforăiturile și profilul acelui nas fără de pereche. Am aprins veioza și l-am văzut pe Fermín Romero de Torres pierdut Într-un zîmbet fermecat și emițînd scurte gemete de plăcere peste pernă. Am oftat, iar adormitul deschise ochii. CÎnd mă văzu, păru mirat. Evident, se aștepta la altă companie. Își frecă ochii și se uită În jur, făcîndu-și o mai justă idee asupra locului
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2276_a_3601]
-
uitat pe fereastră și am zărit pe peron silueta lui Julián, În același loc unde Îl văzusem prima oară. Am Închis ochii și nu i-am mai deschis pînă cînd trenul nu a lăsat În urmă gara și acel oraș fermecat În care nu m-am mai putut Întoarce vreodată. Am ajuns la Barcelona a doua zi, În zori. În ziua aceea am Împlinit douăzeci și patru de ani, știind că lăsasem În urmă partea cea mai frumoasă a vieții mele. 2 CÎnd
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2276_a_3601]
-
spusese Bea) În taină poet suprarealist, care era postat În poartă. Don Saturno ieșise să contemple spectacolul zăpezii cu mătura În mînă, Încotoșmănat cu nu mai puțin de trei fulare și ghete de asalt. — E mătreața Domnului, a zis el fermecat, inaugurînd ninsoarea cu versuri inedite. — Merg la familia Aguilar, am anunțat eu. — Se știe că pe cine se scoală de dimineață Dumnezeu Îl ajută, dar În cazul dumitale, tinere, e ca și cum i-ai cere o bursă. — E vorba de o
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2276_a_3601]
-
ei profesor de muzică, Adrián Neri, a cărui simfonie a rămas neterminată și care, pe cît se pare, a făcut carieră ca gigolo printre damele din cercul de la Teatrul Liceo, unde acrobațiile sale de alcov i-au atras porecla Flautul Fermecat. Anii n-au fost prea generoși cu amintirea inspectorului Fumero. Parcă nici măcar cei care Îl urau ori se temau de el nu și-l mai amintesc. Cu ani În urmă, m-am Întîlnit pe Paseo de Gracia cu locotenentul Palacios
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2276_a_3601]
-
Și zbori - unde? Rămâi - unde? Lângă luna desenată Cuibul nu te mai ascunde Pasăre adevărată! Te vei roți pe suflet până Îți va fi floare Inima... Mult destin, așteaptă - ascuns În flori, păgâne? Va fi ușurare sau mereu un Centaur Fermecatul ochi, doar el poate să amâne Trecerea taifunului sorocit, prin aer... Tu poți fi mut de cuvânt Dar gingășia din copii? Nu se Închide floarea-zi Surâsul Întregului pământ”... Ana ,,...Pierdut-am multe ore de iubire gândind la tainele firești ale-omenirii
Mălin: vestitorul revoluției by Ion N. Oprea () [Corola-publishinghouse/Journalistic/1671_a_3104]
-
bucății de pământ pe care o au dincolo de Esquilin. Vecinătatea cu grădinile lui Maecenas i-a picurat otravă în suflet. Nu mai vrea să cultive zarzavaturi, cum au făcut dintotdeauna. Se zbate să o schimbe într-un fel de tărâm fermecat, cu peșteri, stânci sălbatice și alte bazaconii. Visează cu ochii deschiși la gră dinile Hespe ridelor ori, cine știe, poate chiar la parcurile suspen date ale Semiramidei sau ale lui Syrus, regele perșilor. Izbește, înciudat, cu tocul sandalei în podea
Pax Romana. Stăpânii lumii by Mihaela Erika Petculescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1363_a_2885]
-
schimb un tot și un nimic, efect și cauză În același timp. Însă Îmi dădui seama că a neglija Pendulul, spânzurat de boltă, și a admira bolta era ca și cum te-ai abține să bei apă din izvor ca să te lași fermecat de albia lui. Corul de la Saint-Martin-des-Champs exista numai pentru că putea să existe, În virtutea Legii, Pendulul, iar acesta exista pentru că exista corul. Nu poți scăpa de un infinit, mi-am zis, fugind către un alt infinit, nu poți scăpa de revelația
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2112_a_3437]
-
anumitor canoane. Oferim spre ilustrare câteva sugestii de titluri grupate pe clase: Clasa a II-a 1. Prințesa Toamnă 2. Prietena mea 3. Iarna 4. Picătura de ploaie 5. Pleacă cocorii 6. Orașul meu 7. O prietenie adevărată 8. Patinele fermecate 9. O zi de neuitat 10. Moartea unei frunze 11. O rândunică îmi povestește 12. Ghiocelul Clasa a III-a 1. Gânduri și flori 2. La revedere, Făt-Frumos! 3. Palatul subteran 4. Acolo... 5. Bucuria unui triumf 6. Eu și
Manual de compunere pentru clasele II - VIII by Luminiţa Săndulache () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1636_a_2907]
-
țărm. Lumina se răsfrânge acum în mii de curcubee aurite. Astrul zilei se ridică măreț tot mai sus, dând viață si culoare luminii. Cerul golit de nori părea că se unește cu marea într-o îmbrățișare dumnezeiască, perfectă, sub puterea fermecată a soarelui. Primii îndrăzneți apărură pe plajă. Nisipul prinse a se zvânta. Pescărușii cu țipătul lor flămând săgetau văzduhul. Viața vibra, palpita în tot și în toate, și am simțit că o imensă bucurie mă cuprinde, o sete nepotolită de
Manual de compunere pentru clasele II - VIII by Luminiţa Săndulache () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1636_a_2907]
-
specie de animale câte una. 2. Să apară imediat o prințesă împodobită cu nestemate care să fie stăpâna palatului. 3. Să pot ajunge cât mai repede acasă. O, prea simple pentru bătrânul duh! Imediat a apărut din spumele valurilor palatul fermecat și tot așa de repede și-a făcut apariția mândra prințesă. Pentru mine, duhul a făcut niște pantofiori roșii, zicând: Când vei spune: ,, Un, doi, trei, mala, hanga, mei, acasă eu vreau, dragi papucei”, atunci ai să ajungi acasă, fără
Manual de compunere pentru clasele II - VIII by Luminiţa Săndulache () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1636_a_2907]
-
atunci, din jocul parcă instabil al cuvintelor, din magia care pâlpâie neliniștită în jurul lor, se desprinde un sens nebănuit: puterea de a le face vii, de a le găsi pe cele care ,,exprimă adevărul”. Cuvintele se adună magic sub bagheta fermecată a vrăjitorului care le dă viață; ele ne poartă vrăjite prin vremurile apuse ale copilăriei, oferindu-ne fascinația basmului, sau ne aduc în prezent, arătându-ne că moartea e o certitudine și că există limite și porți dincolo de care nu
Manual de compunere pentru clasele II - VIII by Luminiţa Săndulache () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1636_a_2907]
-
miresme puternice ale vegetației coniferelor. Din toate părțile cuprinsului, o panoramă de înălțimi adevărate măsoară enorma catedrală a pădurilor ca într-un templu uriaș ce străjuiește zi de zi freamătul pădurii, șuietul apei și aerul curat de munte. În lumina fermecată a cerurilor albastre, calde, mângâiat de razele aurii și dulci ale soarelui, pe întinse revărsări de plaiuri pasc turme de oi, iar ecoul transmite în nemărginirile depărtărilor clinchetul răsunător al tălăngilor. Pădurile ruginite de toamna bogată și sonoră își scutură
Manual de compunere pentru clasele II - VIII by Luminiţa Săndulache () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1636_a_2907]
-
Culmile cu arcuiri blânde abia își distingeau contururile. Aerul devenea din ce in ce mai rece pe Ceahlău, iar un vânt ușor de toamnă șuiera printre culmi și printre crengile copacilor. Ceahlăul poate face și pe cel mai nepăsător dintre oameni să privească atent, fermecat, lupta dintre lumină și întuneric, încleștarea naturii. Vlad Odobescu, clasa a VIII-a C Pe malul lacului Lacul! Măreț, cu limpezimile lui adânci și cu sălciile bătrâne, pletoase ce-l înconjoară, el te cheamă parcă să-i afli tainele, să
Manual de compunere pentru clasele II - VIII by Luminiţa Săndulache () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1636_a_2907]
-
asupra acelui loc: una îngrijea poate de un fir de lejnicioară, alta veghea asupra unei lebede ce acum dormea cu capul în penele-i de argint, iar sus de tot, luceafărul nopții își trimitea ninsoarea de steluțe albe spre lacul fermecat, înfășurându-l într-o lumină nouă, caldă. Dar, deodată, se auzi un țipăt nemelodios: era cântul de pe urmă al unei lebede. Se stinse o viață aici pe pământ. Lacul își pierduse un tovarăș. Privind în sus pe cer, văzui o
Manual de compunere pentru clasele II - VIII by Luminiţa Săndulache () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1636_a_2907]