5,981 matches
-
, Magda (21.XII.1943, București), critic literar, prozatoare și editoare. Este fiica Emiliei (n. Pungulescu) și a lui Alexandru Marinescu, avocat, și soția etnologului Petru Ursache. După absolvirea Liceului „B.P. Hasdeu” din Buzău (1961), urmează Facultatea de Filologie a Universității „Al. I. Cuza” din Iași (1962-1967). Până în 1975 e secretar de redacție, apoi redactor pentru pagina de poezie la revista „Cronica”, unde și debutează în 1968. Această activitate s-a concretizat în volumul de debut, A patra dimensiune
URSACHE. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290385_a_291714]
-
Hărpășești, j. Iași), etnolog, folclorist și editor. Este fiul Mariei (n. Pricop) și al lui Gheorghe Ursache, țărani; scriitoarea Magda Ursache este soția sa. Urmează școala generală în satul natal (1938-1943), iar la Iași Liceul Național (1943-1951) și Facultatea de Filologie (1951-1956). După absolvire devine bibliotecar la Biblioteca „Gh. Asachi” (1956-1958), apoi preparator în cadrul Facultății de Filologie ieșene, la Catedra de literatură română și comparată, pentru disciplinele folclor literar, etnologie și estetică, construindu-și o carieră didactică până la gradul de profesor
URSACHE-1. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290384_a_291713]
-
Ursache, țărani; scriitoarea Magda Ursache este soția sa. Urmează școala generală în satul natal (1938-1943), iar la Iași Liceul Național (1943-1951) și Facultatea de Filologie (1951-1956). După absolvire devine bibliotecar la Biblioteca „Gh. Asachi” (1956-1958), apoi preparator în cadrul Facultății de Filologie ieșene, la Catedra de literatură română și comparată, pentru disciplinele folclor literar, etnologie și estetică, construindu-și o carieră didactică până la gradul de profesor (din 1992). Obține doctoratul cu teza Revista „Șezătoarea” (1971). A debutat cu o recenzie la „Scrisul
URSACHE-1. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290384_a_291713]
-
1926, Borosești, j. Iași), filolog, istoric literar și editor. Este fiul Zavastiei Ursu (n. Vasiliu), moașă, și al lui Alexandru Ursu, țăran. A urmat școala primară în satul natal, cursul secundar la Seminarul „Veniamin Costache” din Iași și Facultatea de Filologie a Universității din același oraș (1946-1950). Este asistent (1950-1953) și lector (1956-1957) la Catedra de limba română a Facultății de Filologie, apoi cercetător științific la Centrul de Lingvistică, Istorie Literară și Folclor din Iași al Academiei Române din 1953 până în 1989
URSU-4. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290391_a_291720]
-
țăran. A urmat școala primară în satul natal, cursul secundar la Seminarul „Veniamin Costache” din Iași și Facultatea de Filologie a Universității din același oraș (1946-1950). Este asistent (1950-1953) și lector (1956-1957) la Catedra de limba română a Facultății de Filologie, apoi cercetător științific la Centrul de Lingvistică, Istorie Literară și Folclor din Iași al Academiei Române din 1953 până în 1989, când s-a pensionat; director al instituției între 1967 și 1970, a inițiat Dicționarul literaturii române de la origini până la 1900. A
URSU-4. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290391_a_291720]
-
istoric al culturii române vechi și premoderne, U. a început prin a cerceta texte de la sfârșitul secolului al XVIII-lea și din prima jumătate a secolului al XIX-lea, privite îndeosebi din unghi lingvistic și stilistic, elucidând numeroase probleme de filologie ale acestei perioade. Cu timpul și-a extins cercetările și asupra unor texte mai vechi, din secolul al XVII-lea și din prima jumătate al secolului al XVIII-lea. Studiul limbii literare a epocii vechi a culturii naționale l-a
URSU-4. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290391_a_291720]
-
2; Alexandru Piru, Dosoftei „Opere”, I, MS, 1981, 1; Mihai Gherman, Dosoftei, „Dumnezăiasca liturghie. 1679”, CLG, 1983, 1; Liviu Onu, în Herodot, Istorii, București, 1984, 495-504, 570-573, 645-653; Ștefan S. Gorovei, Argumentele paternității, LCF, 1988, 52; Al. Andriescu, Studii de filologie și istorie literară, Iași, 1997, 105-149; Eugenia Dima, Cercetarea filologică, temelia adevăratei istorii literare, CRC, 1998, 7; Floarea Vârban, „Contribuții la istoria literaturii române”, LR, 1998, 1-2; Marius Sala, N.A. Ursu la o aniversare, LR, 2001, 1-2; Busuioc, Scriitori (2002
URSU-4. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290391_a_291720]
-
traducătoare. Este fiica Teodorei (n. Stănescu) și a lui Teodor Vârcioroveanu, tâmplar. A urmat școala primară la Ploiești (1937-1941), Liceul „Elena Doamna” din București (1941-1946) și din nou la Ploiești, Liceul „Despina Doamna” (1946-1950). În 1954 a absolvit Facultatea de Filologie a Universității din București, secția limbi slave, specialitatea limba și literatura polonă. Obține titlul de doctor în 1978 cu teza Romanul istoric al lui Henryk Sienkiewicz în context european. După licență a lucrat scurt timp în redacția de literatură universală
VARCIOROVEANU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290428_a_291757]
-
din Vadu Izei (1936-1940), continuă la Liceul „Dragoș Vodă” din Sighetu Marmației, dar după ocuparea Transilvaniei de Nord familia refugiindu-se la Vinerea (județul Alba), învață la Liceul „Aurel Vlaicu” din Orăștie (1940-1948). După absolvire se înscrie la Facultatea de Filologie a Universității „Victor Babeș” din Cluj și începe să frecventeze cenaclul literar condus de Ioanichie Olteanu și A. E. Baconsky. Debutează în 1948, cu poezii, în suplimentul literar al ziarului „Lupta Ardealului” (unde lucrează și ca redactor în 1948-1949), iar
UTAN-1. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290395_a_291724]
-
, Libuše (8.VIII.1945, Knínice, Cehia), românistă cehă. După studii de filologie franceză și română la Universitatea din Praga (1963-1968), o bursă de șase luni la Universitatea din București (1967-1968) și specializarea complementară în filologia italiană, devine traducătoare la Secția de documentare a Institutului de Studii Sud-Est Europene din Praga (1968- 1969
VALENTOVÁ. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290415_a_291744]
-
, Libuše (8.VIII.1945, Knínice, Cehia), românistă cehă. După studii de filologie franceză și română la Universitatea din Praga (1963-1968), o bursă de șase luni la Universitatea din București (1967-1968) și specializarea complementară în filologia italiană, devine traducătoare la Secția de documentare a Institutului de Studii Sud-Est Europene din Praga (1968- 1969). Face un stagiu la Institutul de Limbi și Literaturi Străine (1969-1972), iar în 1982 devine lector la Catedra de limbi romanice a Universității
VALENTOVÁ. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290415_a_291744]
-
, Mihai (10.VIII.1972, Antonești, j. Tighina), poet, critic literar și traducător. Este fiul Sofiei Vakulovski și al lui Alexei Vakulovski, profesori. Urmează școala medie în satul natal și la Chișinău Facultatea de Filologie a Universității de Stat din Republica Moldova (absolvită în 1994). Lector la Universitatea Pedagogică „Ion Creangă” (1994-1997), concomitent e cercetător la Institutul de Istorie Literară al Academiei de Științe din Republica Moldova. Își susține doctoratul la Universitatea din București (2002) cu o
VAKULOVSKI. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290411_a_291740]
-
, Valeriu (8.III.1934, Rebrișoara, j. Bistrița-Năsăud), prozator și poet. Este fiul Anei (n. Mâti) și al lui Petru Varvari, morar. Urmează școala primară în comuna natală (1940-1944), Liceul „George Coșbuc” din Năsăud (1944-1952) și Facultatea de Filologie a Universității „Victor Babeș” din Cluj (1953-1957). După licență intră în redacția revistei „Tribuna”. Între 1960 și 1962 este inspector la Secția de învățământ și cultură a regiunii Cluj, iar apoi trece în învățământ, ca profesor și director al unei
VARVARI. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290440_a_291769]
-
al lui Mircea Vaida, inginer; nepot al omului politic Alexandru Vaida Voevod, după 1990 își va asuma numele bunicului patern și va semna Mircea Vaida Voevod. Urmează gimnaziul și Liceul „Avram Iancu” la Brad (absolvit în 1959) și Facultatea de Filologie a Universității „Babeș-Bolyai” din Cluj (1960- 1965). Lucrează tot aici ca bibliograf la Biblioteca Centrală Universitară (1965-1968), funcționar la Casa Universitarilor (1968-1969) și redactor la „Tribuna” (1969-1990). Este doctor în filologie cu teza Influențe străine în opera literară a lui
VAIDA-1. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290407_a_291736]
-
Iancu” la Brad (absolvit în 1959) și Facultatea de Filologie a Universității „Babeș-Bolyai” din Cluj (1960- 1965). Lucrează tot aici ca bibliograf la Biblioteca Centrală Universitară (1965-1968), funcționar la Casa Universitarilor (1968-1969) și redactor la „Tribuna” (1969-1990). Este doctor în filologie cu teza Influențe străine în opera literară a lui Lucian Blaga (1971), bursier DAAD la Seminarul de romanistică de la Tübingen (1970 și 1987). După 1989 înființează și conduce agenția de presă și editura V-V Press General Consulting, iar după
VAIDA-1. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290407_a_291736]
-
VÂNTU, Victor (9.V.1931, Chișinău - 2006), prozator și gazetar. Este fiul Anei (n. Bogaciov) și al lui Vasile Vântu, funcționar la CFR. A urmat Liceul „Gh. Lazăr” și Colegiul „Sf. Sava” din București (absolvit în 1949), Facultatea de Filologie a Universității din București (1949-1952) și Școala de Literatură „M. Eminescu” (1951-1952). Va lucra ca reporter, redactor și publicist-comentator la „Revista elevilor”, „Scânteia tineretului”, „Contemporanul”, „Scânteia” și ca redactor-coordonator la „Almanahul Scânteia” (zece ediții). Din 1990 este redactor la „Adevărul
VANTU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290426_a_291755]
-
și filolog. Este fiul lui Serghei Vasilenco, muncitor. A urmat clasele primare și Gimnaziul CFR la Pașcani (1933-1940), terminat la Chilia, la o școală în limba rusă, și liceul din Ismail (1941-1944). În 1951 a absolvit Facultatea de Istorie și Filologie a Universității de Stat „V. I. Lenin” din Chișinău, continuând cu aspirantura la Institutul de Literatură „Maxim Gorki” al Academiei de Științe din Moscova. Obține titlul de doctor în filologie în 1956 cu lucrarea Viața și activitatea literară a lui
VASILENCO. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290450_a_291779]
-
Ismail (1941-1944). În 1951 a absolvit Facultatea de Istorie și Filologie a Universității de Stat „V. I. Lenin” din Chișinău, continuând cu aspirantura la Institutul de Literatură „Maxim Gorki” al Academiei de Științe din Moscova. Obține titlul de doctor în filologie în 1956 cu lucrarea Viața și activitatea literară a lui Alecu Russo. Lucrează în calitate de cercetător la Institutul de Limbă și Literatură al Academiei de Științe din Chișinău. A debutat precoce, în 1936, cu versuri la „Cuvântul liber”. În 1943 își
VASILENCO. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290450_a_291779]
-
VASILE, Geo (21.VI.1942, București), critic literar și traducător. Este fiul Anei și al lui Gheorghe Vasile, lăcătuș mecanic; prenumele la naștere: Gheorghe. Urmează la București școala generală (1950-1957), Liceul „Nicolae Bălcescu” (1957-1961) și Facultatea de Filologie, secția italiană-română (1961-1967). Lucrează ca profesor la Rovine, Fierbinți, Frăsinet (1967-1971), bibliotecar la Serviciul de schimburi internaționale de la Biblioteca Centrală de Stat din București (1971-1990), redactor la secția culturală a ziarului „Dimineața” (1991), publicist comentator și realizator al paginii culturale
VASILE-2. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290446_a_291775]
-
București), teoretician și istoric literar. Este fiul Mariei (n. Lazăr) și al lui Dumitru Vasile, țărani, și frate cu poetul Gh. D. Vasile. Urmează școala generală în comuna natală (1945-1952), Școala Medie nr. 2 din Craiova (1952-1955) și Facultatea de Filologie, secția limba rusă, a Universității din București (1956-1961). După absolvire devine preparator la Catedra de limba și literatura rusă din cadrul Institutului de Limbi Străine, până în 1968. Ulterior, până în 1999 este cercetător la Institutul de Istorie și Teorie Literară „G. Călinescu
VASILE-4. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290448_a_291777]
-
, Spiridon (14.VI.1932, Grinăuți, j. Bălți), prozator, poet și traducător. Începe învățătura în comuna natală, de unde trece la Bălți și apoi în Pelenia pentru a urma școala medie (terminată în 1950). După absolvirea Facultății de Filologie a Institutului Pedagogic „Ion Creangă” din Chișinău (1955) și efectuarea serviciului militar, între 1958 și 1960 este învățător la Năpădeni-Ungheni. Stabilindu-se la Chișinău, se angajează redactor la editurile Cartea Moldovenească (1960) și Lumina (1966), devenind și consultant literar la
VANGHELI. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290425_a_291754]
-
fără a susține licența, Facultatea de Filosofie a Universității din Iași. În 1961 este arestat pentru încercarea de a pleca ilegal din țară, fiind închis până în 1964. Student în 1965 la Facultatea de Medicină Generală și concomitent la cea de Filologie, secția limba și literatura germană, a Universității „Al. I. Cuza” din Iași, abandonează după un an studiile medicale și le termină în 1970 pe cele filologice. În 1981 emigrează în Statele Unite, unde lucrează ca salvamar, apoi ca asistent și lector
URSACHI. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290386_a_291715]
-
din București (1974-1978). Mai întâi profesoară de română și latină la Giurgiu, își dă demisia, după trei ani de șomaj revenind în 1985 în învățământ la București, ca suplinitoare, iar din 1990 ca profesoară titulară. Obține titlul de doctor în filologie în 1999 cu teza Nicolae Iorga - critic și istoric literar. Debutează în 1976 la revista studențească „Convingeri comuniste”. Va mai colabora la „Suplimentul literar-artistic al «Scânteii tineretului»”, „Viața românească”, „Manuscriptum”. Antologia Mihai Eminescu. Studii și articole (1981) surprinde evoluția concepției
VAUM. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290471_a_291800]
-
Române (1997-1998). A debutat în 1982 la „Revista de istorie și teorie literară” și editorial în 1987 cu o antologie a receptării critice referitoare la Șerban Cioculescu. Mai colaborează la „Limbă și literatură”, „Caiete critice”, „România literară”, „Memoriile secției de filologie și literatură”, „Synthesis”, „Transilvania”, „Lettre internationale”, „Contrapunct”, „Arc”, „Orizont”, „Familia”, „Cronica”, „22”, „Romania orientale” (Roma), la revista online „Respiro”, la Radio România Cultural și la Europa Liberă. În „Iubitule cetitoriule...”. Lectură, public și comunicare în cultura română veche, lucrare înscrisă
VASILESCU-4. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290454_a_291783]
-
Este fiul Clarei (n. Mihailiuc) și al lui Theodor-Arthur Vasiliu, ofițer. A urmat la București, unde familia se mutase în 1933, Școala „Clemența” (1935-1939), Liceul „Cantemir Vodă” (1939-1947) și Facultatea de Istorie, absolvită în 1951. Obține titlul de doctor în filologie cu teza Al. Davila - dramaturg și înnoitor al artei scenice naționale (1979). Lucrează la Radiodifuziunea Română ca reporter și redactor pentru emisiunile culturale (1948-1955), la Editura de Stat pentru Literatură și Artă (1955-1961) și la Editura pentru Literatură Universală (1961-1967
VASILIU-4. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290460_a_291789]