19,247 matches
-
și structu-rant al unei noi viziuni asupra Realității. DIALECTICA TERNARĂ A REALITĂȚII Lupasco situează în centrul meditației sale filosofice conceptul de energie. În fizica clasică, rolul central este jucat de noțiunea de obiect, cea de energie fiind una derivată, secundară. Fizica modernă, relativistă și cuantică, a răsturnat această ierarhie. După cum am văzut, noțiunea de obiect este înlocuită prin cea de eveniment, de relație, de interconexiune. Adevărata mișcare e cea a energiei. Acest dinamism energetic guvernează ansamblul fenomenelor fizice. "A concepe științific
[Corola-publishinghouse/Science/1461_a_2759]
-
rezultate. Dar, evident, doar unul din aceste rezultate va fi obținut efectiv, ceea ce nu înseamnă că celelalte valori ale obiectului observat ar fi lipsite de orice caracter de realitate. O altă fațetă a conceptului de potențializare, așa cum se arată în fizica cuantică, este revelată de interpretarea (analizată anterior) dată de Lupasco relațiilor lui Heisenberg. Așadar, conceptul de potențializare își află sursa în fizica cuantică, dar constituie o generalizare care merge mult dincolo de domeniul fizicii. O consecință imediată a introducerii conceptului de
[Corola-publishinghouse/Science/1461_a_2759]
-
fi lipsite de orice caracter de realitate. O altă fațetă a conceptului de potențializare, așa cum se arată în fizica cuantică, este revelată de interpretarea (analizată anterior) dată de Lupasco relațiilor lui Heisenberg. Așadar, conceptul de potențializare își află sursa în fizica cuantică, dar constituie o generalizare care merge mult dincolo de domeniul fizicii. O consecință imediată a introducerii conceptului de potențializare este faptul că această cauzalitate locală (cea a actualizării) este mereu asociată, în abordarea lui Lupasco, unei finalități antagoniste. Cauzalitatea locală
[Corola-publishinghouse/Science/1461_a_2759]
-
conceptului de potențializare, așa cum se arată în fizica cuantică, este revelată de interpretarea (analizată anterior) dată de Lupasco relațiilor lui Heisenberg. Așadar, conceptul de potențializare își află sursa în fizica cuantică, dar constituie o generalizare care merge mult dincolo de domeniul fizicii. O consecință imediată a introducerii conceptului de potențializare este faptul că această cauzalitate locală (cea a actualizării) este mereu asociată, în abordarea lui Lupasco, unei finalități antagoniste. Cauzalitatea locală nu apare decît într-un domeniu restrîns al Realității. Cauzalitatea globlă
[Corola-publishinghouse/Science/1461_a_2759]
-
acestui al treilea termen evanescent, care se află în starea T de echilibru riguros între contradictorii (de altfel, chiar în filosofia lui Lupasco, noțiunea de stare T nu a apărut decît tardiv, către 1950, în momentul elaborării formalismului său axiomatic). Fizica, biologia, sociologia sau psihologia sunt, în această privință, abia în stadiul de gîngureli. Și cum să te împiedici să gîndești că tocmai în această direcție vor putea fi făcute descoperirile capitale în deceniile care vin, dacă dinamismul energetic al stării
[Corola-publishinghouse/Science/1461_a_2759]
-
aspecte inseparabile în orice dinamism accesibil cunoașterii logice, raționale. Într-un sens aproximativ, am putea vorbi de trei logici 26, dar e vorba mai degrabă de trei orientări privilegiate ale uneia și aceleiași logici. Tridialectica lui Lupasco, avîndu-și sursa în fizica cuantică, constituie totuși o grilă generală de lectură a fenomenelor de o mare diversitate. Astfel, prezența principiului terțului inclus determină o înrudire bogată în multiple consecințe între abordarea lui Lupasco și gîndirea simbolică. Fapte atît de îndepărtate de fizica cuantică
[Corola-publishinghouse/Science/1461_a_2759]
-
în fizica cuantică, constituie totuși o grilă generală de lectură a fenomenelor de o mare diversitate. Astfel, prezența principiului terțului inclus determină o înrudire bogată în multiple consecințe între abordarea lui Lupasco și gîndirea simbolică. Fapte atît de îndepărtate de fizica cuantică, precum cele etnografice sau antropologice, își află astfel o posibilitate de interpretare coerentă în filosofia lui Lupasco. Mărturia lui Gilbert Durand este semnificativă în acest sens: "...cercetarea noastră empirică ajungea la un plan de clasificare a imaginilor, guvernat tot
[Corola-publishinghouse/Science/1461_a_2759]
-
rezultă că două sisteme oarecare vor fi legate printr-un anumit lanț de sisteme antagoniste. Antagonismul energetic este deci o viziune a unității lumii, unitate dinamică, unitate de înlănțuire nedefinită a contradictoriilor, fondată pe o structură ternară universală. SAGA ANTIMATERIEI Fizica pe care se bazează filosofia lui Lupasco este în esență cea dinainte de 1950. De atunci, a avut loc o evoluție considerabilă în plan teoretic și experimental, îndeosebi în fizica particulelor elementare. În momentul apariției cărții Experiența microfizică și gândirea umană
[Corola-publishinghouse/Science/1461_a_2759]
-
nedefinită a contradictoriilor, fondată pe o structură ternară universală. SAGA ANTIMATERIEI Fizica pe care se bazează filosofia lui Lupasco este în esență cea dinainte de 1950. De atunci, a avut loc o evoluție considerabilă în plan teoretic și experimental, îndeosebi în fizica particulelor elementare. În momentul apariției cărții Experiența microfizică și gândirea umană, nu existau decît cîteva particule. Actualmente, există cîteva sute de particule la fel de fundamentale din punct de vedere al interacțiunilor lor. Aceste particule sunt foarte departe de imaginea obiectelor stabile
[Corola-publishinghouse/Science/1461_a_2759]
-
există cîteva sute de particule la fel de fundamentale din punct de vedere al interacțiunilor lor. Aceste particule sunt foarte departe de imaginea obiectelor stabile și armonioase. Evenimentele se prezintă experimental mai degrabă ca o creație și o anihilare continuă a particulelor. Fizica particulelor confirmă pe deplin viziunea antagonismului energetic din punct de vedere calitativ. Ea confirmă faptul că "... contradicția este un principiu de concentrare și de intensificare a energiei..." și că "... un sistem este cu atît mai rezistent cu cît forțelor sale
[Corola-publishinghouse/Science/1461_a_2759]
-
a dimensiunilor suplimentare ale teoriei M ? Teoria elaborată de matematicianul Roger Penrose 37 renunță la ipoteza continuum-ului spațio-temporal, ipoteză care, scrie Penrose, nu are "nici o evidență fizică reală". Teoria elaborată de T. D. Lee, laureat al Premiului Nobel pentru fizică, este fondată pe aceeași idee. Teoria M a superunificării interacțiunilor fizice merge și mai departe: spațiul-timp nu mai este un concept fundamental. Reflecția filosofică a lui Lupasco privind natura spațiului-timp este foarte originală. Mai întîi, Lupasco constată, ca rezultat al
[Corola-publishinghouse/Science/1461_a_2759]
-
mirare că un poet ca Benjamin Fondane a putut pătrunde în opera lui Lupasco mai bine decît anumiți oameni de știință și filosofi 52. Imaginea noastră e apropiată și de concepția lui Max Planck despre rolul iraționalului în cunoașterea științifică: "... fizica, la fel ca orice altă știință, conține un anumit nucleu de iraționalitate, imposibil de redus în întregime. Și totuși, a considera acest irațional ca situîndu-se în afara științei, prin definiție, ar însemna să o lipsim pe aceasta din urmă de tot
[Corola-publishinghouse/Science/1461_a_2759]
-
un anumit nucleu de iraționalitate, imposibil de redus în întregime. Și totuși, a considera acest irațional ca situîndu-se în afara științei, prin definiție, ar însemna să o lipsim pe aceasta din urmă de tot dinamismul ei intern. Cauza acestei iraționalități, așa cum fizica modernă o pune tot mai clar în evidență, rezidă în faptul că savantul însuși este una din părțile constitutive ale universului "53. În lumina acestor două imagini ale cunoașterii științifice discutate anterior, am putea obiecta că nu există între ele
[Corola-publishinghouse/Science/1461_a_2759]
-
poate să dispară. Ne putem ușor imagina perplexitatea multor logicieni și filosofi în fața unui asemenea postulat: dacă termenul "propoziție" este bine definit în logică, care ar putea fi semnificația unor cuvinte ca "fenomen", "element" și "eveniment", aparținînd mai degrabă vocabularului fizicii decît celui al logicii? Și, mai ales, cum să înțelegi că un singur și același simbol "e" poate semnifica cele patru cuvinte deodată? Lupasco era, oare, pe cale să comită o eroare gravă încă de la începutul cărții sale? Sau fonda o
[Corola-publishinghouse/Science/1461_a_2759]
-
este un terț unificator: el unifică e și non-e. Vom vedea în capitolul următor sensul profund al acestei unificări non-fuzionale, care e imposibil de înțeles fără noțiunea de "niveluri de realitate". Cele trei cuante logice lupasciene sunt direct inspirate de fizica cuantică. Ele înlocuiesc cele două conjuncții ale logicii clasice, făcînd să intervină patru termeni logici indexați: "dacă e este "adevărat", non-e trebuie să fie "fals" "și" dacă e este "fals", non-e trebuie să fie "adevărat". Înțelegem astfel, dacă facem efortul
[Corola-publishinghouse/Science/1461_a_2759]
-
fals" "și" dacă e este "fals", non-e trebuie să fie "adevărat". Înțelegem astfel, dacă facem efortul să citim cu atenție primele unsprezece pagini din Principiul antagonismului, că Lupasco nu respinge deloc principiul non-contradicției: îi lărgește domeniul de validitate, tot așa cum fizica cuantică are un domeniu de validitate mai larg decît fizica clasică. Dar problema crucială persistă: cum putem concepe un terț unificator al lui e și non-e? Sau, potrivit propriilor cuvinte ale lui Lupasco, cum putem concepe că orice "non-actualizare non-potențializare
[Corola-publishinghouse/Science/1461_a_2759]
-
adevărat". Înțelegem astfel, dacă facem efortul să citim cu atenție primele unsprezece pagini din Principiul antagonismului, că Lupasco nu respinge deloc principiul non-contradicției: îi lărgește domeniul de validitate, tot așa cum fizica cuantică are un domeniu de validitate mai larg decît fizica clasică. Dar problema crucială persistă: cum putem concepe un terț unificator al lui e și non-e? Sau, potrivit propriilor cuvinte ale lui Lupasco, cum putem concepe că orice "non-actualizare non-potențializare" poate implica o "non-actualizare non-potențializare contradictorie"?4 De altfel, care
[Corola-publishinghouse/Science/1461_a_2759]
-
dacă remarcăm acum că e sau non-e... nu sunt elemente substanțiale, suporturi ultime, termeni așa-ziși "materiali" ai unei relații, ci sunt ei înșiși relații, mereu"11. Supercorzile 12, așa cum apar astăzi în cea mai ambițioasă teorie a unificării în fizica cuantică și relativistă și care se presupune că reprezintă particulele și antiparticulele, nu sunt mai degrabă relații decît elemente substanțiale ? Terțul inclus este asociat cu o dialectică cuantică, cea a "contradicției relativ actualizate prin posibilul ambivalent, prin echivoc". Ea oferă
[Corola-publishinghouse/Science/1461_a_2759]
-
desfășura din nou"14. Tridialectica lupasciană este o viziune a unității lumii, a non-separabilității sale. Lupasco o reînnoadă cu tradiția, deschizînd o perspectivă nouă asupra vechiului principiu de interdependență universală. Dar el anticipă cu un deceniu principiul bootstrap-ului, introdus în fizica cuantică de Geoffrey Chew15 și potrivit căruia fiecare particulă este ceea ce este pentru că toate celelalte particule există în același timp. Într-un anumit sens, orice particulă este făcută din toate celelalte particule. Nu este, deci, de mirare că Lupasco împărtășește
[Corola-publishinghouse/Science/1461_a_2759]
-
induce discontinuitatea spațiului și timpului. Lupasco întîlnește astfel una din concluziile inițiale majore ale mecanicii cuantice, dar care nu a fost urmată de efecte în teoria ulterioară, fizicienii mulțumindu-se, cu cîteva excepții, să adauge mecanicii cuantice spațiul-timp continuu al fizicii clasice, procedură evident deficitară, dar comodă. Pentru Lupasco, timpul este discontinuu, iar spațiul este și el discontinuu. Spațiul-timp cuantic este acela al celei de a treia materii, al fenomenelor cuantice, estetice și psihice 17. Ca un cercetător adevărat, Lupasco consideră
[Corola-publishinghouse/Science/1461_a_2759]
-
zi, prin construirea calculatoarelor cuantice, care vor marca unificarea dintre revoluția cuantică și revoluția informațională. Consecințele acestei unificări sunt incalculabile. CRIPTOGRAFIA CUANTICĂ, TELEPORTAREA, CALCULATOARELE CUANTICE ȘI TERȚUL INCLUS Ideile și formalismul mecanicii cuantice au pătruns și în alte ramuri ale fizicii (fizica nucleară, fizica particulelor, fizica atomică și moleculară, fizica stării solide și a mediilor condensate în acest sens, putem vorbi despre o fizică cuantică), dar și în chimie, biochimie și chiar cosmologie. La drept vorbind, efectele cuantice nu se limitează
[Corola-publishinghouse/Science/1461_a_2759]
-
prin construirea calculatoarelor cuantice, care vor marca unificarea dintre revoluția cuantică și revoluția informațională. Consecințele acestei unificări sunt incalculabile. CRIPTOGRAFIA CUANTICĂ, TELEPORTAREA, CALCULATOARELE CUANTICE ȘI TERȚUL INCLUS Ideile și formalismul mecanicii cuantice au pătruns și în alte ramuri ale fizicii (fizica nucleară, fizica particulelor, fizica atomică și moleculară, fizica stării solide și a mediilor condensate în acest sens, putem vorbi despre o fizică cuantică), dar și în chimie, biochimie și chiar cosmologie. La drept vorbind, efectele cuantice nu se limitează la
[Corola-publishinghouse/Science/1461_a_2759]
-
calculatoarelor cuantice, care vor marca unificarea dintre revoluția cuantică și revoluția informațională. Consecințele acestei unificări sunt incalculabile. CRIPTOGRAFIA CUANTICĂ, TELEPORTAREA, CALCULATOARELE CUANTICE ȘI TERȚUL INCLUS Ideile și formalismul mecanicii cuantice au pătruns și în alte ramuri ale fizicii (fizica nucleară, fizica particulelor, fizica atomică și moleculară, fizica stării solide și a mediilor condensate în acest sens, putem vorbi despre o fizică cuantică), dar și în chimie, biochimie și chiar cosmologie. La drept vorbind, efectele cuantice nu se limitează la scara infinitului
[Corola-publishinghouse/Science/1461_a_2759]
-
care vor marca unificarea dintre revoluția cuantică și revoluția informațională. Consecințele acestei unificări sunt incalculabile. CRIPTOGRAFIA CUANTICĂ, TELEPORTAREA, CALCULATOARELE CUANTICE ȘI TERȚUL INCLUS Ideile și formalismul mecanicii cuantice au pătruns și în alte ramuri ale fizicii (fizica nucleară, fizica particulelor, fizica atomică și moleculară, fizica stării solide și a mediilor condensate în acest sens, putem vorbi despre o fizică cuantică), dar și în chimie, biochimie și chiar cosmologie. La drept vorbind, efectele cuantice nu se limitează la scara infinitului mic. Sisteme
[Corola-publishinghouse/Science/1461_a_2759]
-
dintre revoluția cuantică și revoluția informațională. Consecințele acestei unificări sunt incalculabile. CRIPTOGRAFIA CUANTICĂ, TELEPORTAREA, CALCULATOARELE CUANTICE ȘI TERȚUL INCLUS Ideile și formalismul mecanicii cuantice au pătruns și în alte ramuri ale fizicii (fizica nucleară, fizica particulelor, fizica atomică și moleculară, fizica stării solide și a mediilor condensate în acest sens, putem vorbi despre o fizică cuantică), dar și în chimie, biochimie și chiar cosmologie. La drept vorbind, efectele cuantice nu se limitează la scara infinitului mic. Sisteme macroscopice precum fasciculele laser
[Corola-publishinghouse/Science/1461_a_2759]