3,537 matches
-
cădeau una câte una de sus, săpând o groapă dedesubt, adâncind-o tot mai mult, a Început să intre În panică, temându-se că o să i se-ntâmple același lucru, temându-se că o să fie Înghițită fără urmă de abisul flămând. „Opriți-vă!“ striga pe când pietrele continuau să se rostogolească sub picioarele ei. „Opriți-vă!“ le comanda mașinilor care veneau spre ea În viteză și care treceau peste ea. „Opriți-vă!“ Îi implora pe trecătorii care o loveau cu umărul. „Vă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1878_a_3203]
-
degete, se odihneau pe o chitară țigănească cu șapte coarde care era așezată pe tejghea înaintea sa. În sfârșit, monologul se încheie cu: ă Domane Sfinte, ce nu aș face pentru un blid de supă de varză! Sunt așa de flămând că aș putea mânca o căruță. Hopa - vine cineva, trebuie să fie măria sa. ă Bravo, strigă Porfiri și bătu din palme de patru sau cinci ori, în timp ce cămătarul abia de schiță o grimasă și întoarse chitara pe dos. ă Monolgul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2228_a_3553]
-
ă Înțeleg, spuse Porfiri, așezând cărțile pe marginea patului. Mă ocup eu de asta. Porfiri o găsi pe Madame Kezel în bucătărie amestecând într-o oală mare de supă. ă Băiatul, începu el. Cum de ai inimă să îl lași flămând când este mâncare în casă? ă Soțul meu îmi interzice. ă Dar soțul dumitale nu este aici. ă Dar va afla. ă Cum va afla? ă Întodeauna află. Pavel Pavelovici îi spune. ă Cât vă datorează Pavel Pavelovici? ă Soțul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2228_a_3553]
-
mulțumit cu rezultatul, mă angajați că să o termin. Voi munci pentru jumătate din cât îl plăteați pe Goriancikov. ă Vrei să faci asta fiindcă ești pe jumătate la fel de bun ca el? interveni Vadim Vasilievici. ă Nu sunt lacom. Doar flămând. Osip Maximovici zâmbi arătându-și mulțumirea în privința răspunsului și reușind să îl îmbuneze întrucâtva și pe Vadim Vasilievici. ă Nu asta-i problema, spuse Vadim Vasilievici fără menajamente. Poliția a confiscat textul traducerii lui Goriancikov. Nu știm cât de departe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2228_a_3553]
-
înfuriau nespus pe Salitov, care nu avea nicio îndoială că aceștia se considerau superiori lui, ca și cum el ar trebui să-i invidieze pentru hainele lor zderențuite, pentru căciulile lor rupte și ponosite, și chair și pentru burțile lor goale și flămânde. Ce ierarhie ordine societate mai era și asta în care chingile celei mai abjecte ale sărăciei erau privite ca pe o sursă de mândrie? Studenții nu sunt cu nimic mai buni decât mojicii ignoranți care scurmă pământul. Nu, aceștia sunt
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2228_a_3553]
-
au părăsit magazinul fără să mai pună nicio întrebare. § Au ieșit în hărmălaia pieței de vechituri și în îmbulezeala strașnică a marii Arcade Apraxin. Mirosul pinilor și al produselor de patiserie condimentate îi gărbea, însă Porfiri se simți brusc slăbit, flămând și amețit. ă Ce ai de gând să faci? întrebă Salitov. ă Să rămân aici și să fiu atent. ă Crezi că va veni aici? Porfiri ridică din umeri. ă Totul depinde dacă are destui bani să recupereze samovarul. ă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2228_a_3553]
-
rău, am fost să-mi fac o cafea În timp ce tu Îți rezolvai anumite nevoi la telefon; am vrut să fiu drăguță și să-ți ofer intimitate, glumi ea. — Vreau sexul tău, zise el. Sexul tău furios-pasional-nebun-străin! Sexul tău ilicit, bastard, flămând de artă, intelectual, Înfuriat, dureros și Îndurerat! Sexul tău est-european, comunist, cafeniu, lipsit de libertate, Înnobilat de libertate, străin-pe-pământ-străin, sexul tău de regină-a-dramei! Kitty râse. — Foarte inventiv, n-am ce zice! — Dar va trebui să avem o relație Înainte să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2288_a_3613]
-
zise Kitty. Desert Rose să ridică din pat cu forțe noi, căută telecomanda, puse filmul și se băgă din nou sub plapuma caldă. Tăcură amândouă câteva minute. Kitty urmărea filmul, iar Desert Rose se uita la ea Întrebător, cu ochi flămânzi. Filmul o lăsa rece, ce putea să-i spună? Îi păru rău că fusese de acord să-l urmărească. — Știai că a fost cel mai controversat film din perioada aceea? Întrebă ea. — Nu, de ce? Pe ecran era acum Marlon Brando
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2288_a_3613]
-
și doar după aceea se aplecă spre mâncare, parcă gândindu-se că datora acest semn de considerație celui care venise, prin ploaie, înfruntând intemperiile, să-i astâmpere foamea. Cipriano Algor închise ușa și intră în bucătărie, Mănâncă, spuse, Dacă era flămând, probabil a și terminat, răspunse Marta, zâmbind, Mai mult ca sigur, zâmbi și tatăl, dacă azi câinii mai sunt ca pe vremuri. Cina era simplă, curând Marta o puse pe masă. La sfârșit, spuse, Încă o zi fără vești de la
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2116_a_3441]
-
nuanță albăstrie și, în rest, văruiți. Spre bucuria mea, fereastra ocupa aproape o întreagă latură din acest patrulater, așa că lumina pătrundea din belșug. Pe masă se aflau două farfurii cu mâncare și pâine. O mâncare fără gust, dar cum eram flămând n-am făcut nazuri. M-am lungit apoi în pat și ara adormit de cum am pus capul pe pernă. Când m-am trezit, soarele nu mai bătea în geam. Era mult după-amiază. M-am așezat cu coatele pe pervazul ferestrei
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2277_a_3602]
-
Berakhoth, 6) Ieșisem din bar și mă pomenisem În mijlocul luminilor de la Porte St-Martin. Taverna din care ieșisem era orientală, și, orientale erau și celelalte bodegi din jur, Încă luminate. Miros de cuscus și de falafel, și Înghesuială. Tineri În cete, flămânzi, mulți cu câte-un sac de dormit, grupuri. Nu puteam intra Într-un bar să beau ceva. Îl Întrebasem pe un tânăr ce anume se Întâmpla. Manifestația, a doua zi era marea manifestație contra legii Savary. Veneau cu autobuzele. Un
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2111_a_3436]
-
necazurile lui Wakefield. Wakefield trage cablul brusc afară din priză și Își continuă periplul, aruncînd semenului său o căutătură de deochi. Te-ai aștepta ca nevoia noastră Împărtășită să iște compasiune, dar simpatia nu se lipește de fiarele individualiste și flămînde ale epocii computerului. Nu ne Împărțim sevele. În cele din urmă, lîngă o poartă goală, periculos de departe de zborul lui, reușește să se hrănească. În momentul În care se conectează poate simți fluidul aducător de viață inundîndu-i cipurile. Formează
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2295_a_3620]
-
inbox. Fosta soție, agentul, avocatul, Ivan. Felurite icon-uri străluminează ecranul, e-mailul Îl Îmbie să-și mărească penisul, să-și umfle sînii, să-și reînnoiască ipoteca pe casă. Totul este În regulă În lumea largă. Trec pe lîngă el vampiri flămînzi, la ananghie, pizmași. Să treacă! Mai are o oră Întreagă pînă la Îmbarcare. Brusc, Wakefield Își reamintește un cusur al pactului său cu Diavolul. În anul de grație, nimeni nu va băga de seamă că a dispărut. Cum o fi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2295_a_3620]
-
perpendicular pe falusul omphalosului. Palmer rîde nervos și Își scurtează discursul. Deci, ăsta-i omul, patronul lui fantomatic. Wakefield se ridică să-i strîngă mîna, dar Redbone Îl Împinge Înapoi pe scaun. — Manîncă, manîncă. Nu am nevoie de un public flămînd, Îi spune lui Wakefield. De obicei și Wakefield simte același lucru, deși el personal nu mănîncă niciodată Înainte de prelegeri. Chelneri În tunici aleargă În jurul meselor, umplînd paharele cu vin. — Cum Îți place avgolemono? Îl Întreabă doamna Redbone pe Wakefield. Se
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2295_a_3620]
-
prin cap că Endō ar fi putut să se prezinte sub alt nume, așa că a continuat să îl caute din hotel în hotel, sub numele de Endō. Ploaia îi pătrunsese prin haine și era ud până la piele. Era obosit și flămând. Timp de aproape două zile nu băgase nimic în gură decât apă de ploaie și o bucățică de pâine pe care o cumpărase de la o brutărie în dimineața aceea. Se lăsase deja seara. A traversat încet strada principală și s-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2300_a_3625]
-
asta-n care cad atâtea stele, tânărul tău trup de vrăjitoare-mi arde-n brațe ca-n flăcările unui rug. Nebun, ca niște limbi de foc eu brațele-mi întind, ca să-ți topesc zăpada umerilor goi, și să-ți sorb, flămând să-ți mistui puterea, sângele, mândria, primăvara, totul. În zori când ziua va aprinde noaptea, când scrumul nopții o să piară dus de-un vânt spre-apus, în zori de zi aș vrea să fim și noi cenușă, noi și - pământul. LINIȘTE
Poezii by Lucian Blaga [Corola-publishinghouse/Imaginative/295565_a_296894]
-
Au început să putrezească arborii și grânele de atâta apă, drumurile erau acoperite cu bălți, păsările zburau înnebunite și, în jurul rugului, se strângeau oameni supărați. Așteptau să se termine totul, să-și poată strânge grâul care putrezea pe câmp, lăsîndu-i flămânzi. "Galilei, mi-a strigat unul, vrei să murim toți în locul tău?" "Și ce să fac?" am întrebat, căci nu-mi legaseră limba. "Să te rogi să nu mai plouă, să ardă rugul și să se termine odată." "De ce nu renunță
Apărarea lui Galilei by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295601_a_296930]
-
de aceea s-a bucurat când l-a văzut apropiindu-se. Părea o arătare plutitoare pe ape, cum venea înalt și prudent, alunecând pe luciul înghețat al lacului. Călca ușurel, cu opincile strânse bine peste ciorapii de lână. Era obosit, flămând și înfrigurat de misiunea lui. Abia după ce a început să vorbească, Zogru ți-a dat seama cine este. Era Iscru, slab, emoționat și pregătit să plângă. Îi crescuse părul încât îi acoperea umerii, iar peste frunte, sub căciula de miel
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2299_a_3624]
-
ca în noaptea cea albă și încremenită de ger. Aproape de miezul nopții a apărut o sanie trasă de doi bărbați: Iscru, mai greoi acum și copleșit de viață, și Petru, unul dintre băieții lui Ioniță, Bubosu. Erau obosiți, înfrigurați și flămânzi. Plecaseră de cu seară cu trupul lui Vlad, descăpățânat și cu brațul drept ținându-se doar într-o pojghiță de os. Colindaseră din porunca lui Basarab pe la două mănăstiri, care nu vruseseră să primească trupul fostului domn. Acum își încercau
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2299_a_3624]
-
voi mândri Cât voi trăi. Enachi-Saviuc-Pavăl Oana, clasa: a VII-a Școala Gimnazială „Spiru Haret” Dorohoi - Botoșani profesor îndrumător Conțevici Carmen Plânsul mioarei De pe-un deal de nemurire, Spre o vale de uimire, Într-o înserare blândă Însetată și flămândă, Vine turma de mioare Risipită pe ponoare N-are cai în jur să-i pască, Nici câini răi s-o ocrotească, Nici ciobani să o păzească, Și nici stână s-o primească. Mioriță, mioriță, N-ai nici baci și nici
Antologie: poezie, proză. Concursul naţional de creaţie literară „Ionel Teodoreanu” Dumeşti – Iaşi ediţia a VII-a. In: ANTOLOGIE: poezie, proză. Concursul naţional de creaţie literară „Ionel Teodoreanu” Dumeşti – Iaşi ediţia a VII-a by colectiv () [Corola-publishinghouse/Imaginative/245_a_1227]
-
și-au admirat cu dragoste și mândrie prietenul de omăt. Acesta le zâmbea cu gura până la urechi. S-au simpatizat de la prima vedere. Pentru că soarele se retrăgea obosit, în palatele sale, cei doi copii au pornit și ei înghețați și flămânzi spre casele lor. Omul de zăpadă le simțea deja lipsa, dar oboseala l-a doborât. A căzut într-un somn adânc, visând fericit la a doua zi din viața sa. Doar luna mai veghea somnul său liniștit. A doua zi
Antologie: poezie, proză. Concursul naţional de creaţie literară „Ionel Teodoreanu” Dumeşti – Iaşi ediţia a VII-a. In: ANTOLOGIE: poezie, proză. Concursul naţional de creaţie literară „Ionel Teodoreanu” Dumeşti – Iaşi ediţia a VII-a by colectiv () [Corola-publishinghouse/Imaginative/245_a_1227]
-
mai bine, spunând asta cu voce tare. Acel sărut, scuză-mă, acea întâmplare nedorită mi-a dat ocazia să-mi fac ordine în gânduri și în sentimente, concretizând astfel că nu am sentimente pentru Shen, iar amorul propriu este încă flămând după o dragoste pură, pe care o voi aștepta în continuare. Ziua următoare începu, ca de obicei, normal. Se pare că micul și nesemnificativul accident de aseară nu m a afectat pe plan emoțional deloc; deși a fost primul sărut
Antologie: poezie, proză. Concursul naţional de creaţie literară „Ionel Teodoreanu” Dumeşti – Iaşi ediţia a VII-a. In: ANTOLOGIE: poezie, proză. Concursul naţional de creaţie literară „Ionel Teodoreanu” Dumeşti – Iaşi ediţia a VII-a by colectiv () [Corola-publishinghouse/Imaginative/245_a_1227]
-
asupritoare, capra cu ochii încrucișați. Vorbele spuse de Iacob despre ospitalitatea lui Laban erau doar o minciună politicoasă, iar Laban nu era deloc impresionat de aspectul nepotului său. Nu erau multe lucruri care să-i facă plăcere bătrânului, iar străinii flămânzi se numărau printre surprizele cele mai puțin plăcute. Dar nu mai era nimic de făcut; trebuia să se poarte frumos cu o rudă și nu era nici un dubiu că erau neamuri. Iacob se vede treaba că știa bine numele acelea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2312_a_3637]
-
erau căprui, și unul și altul, ca ai lui Iacob și ca ai fiilor lui. Rahela m-a șters, m-a dat Zilpei, care m-a luat în brațe, apoi Bilha m-a sărutat. Am luat sânul mamei cu gura flămândă și toate femeile care erau acolo au bătut din palme pentru mine și pentru mama. Bilha i-a dat mamei lapte îndulcit cu miere și turtă. I-a spălat părul cu apă parfumată și i-a masat picioarele. Când Lea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2312_a_3637]
-
o să rămână fără idoli. Bătrânul își consulta statuetele pentru fiecare decizie pe care o avea de luat. Sătea ore în șir prostit în fața lor. Să-l lași fără ele era ca și cum ai fi luat sânul plin de la gura unui copil flămând. Laban avea să fie nebun de furie. Dar Rahela avea și ea oarecare drepturi asupra terafim-ului. În vremuri îndepărate, pe când familia trăia încă în orașul Ur, fiica cea mică era cea care moștenea obiectele sacre. Dar acele obiceiuri îndepărtate nu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2312_a_3637]